Probe. Aprecierea caracterului pertinent si concludent al probelor. Neincidenta prevederilor art.312 alin.3 teza finala din Codul de procedura civila.

Probe.
Aprecierea caracterului pertinent si concludent al probelor. Neincidenta prevederilor art.312 alin.3 teza finala din Codul de procedura civila.

In considerarea prevederilor art.167 alin.1 din Codul de procedura civila, conform carora dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa duca la dezlegarea pricinii, instanta este datoare sa admita proba ceruta de reclamant atunci cand ea este concludenta si admisibila, nu si atunci cand, fata de pretentia dedusa judecatii, proba propusa apare ca fiind inutila, in speta fiind evident ca declansarea procedurii falsului, reglementat de art.180-184 din Codul de procedura civila, era inutila in conditiile in care se tindea ca prin intermediul ei sa se dovedeasca o actiune intemeiata pe prevederile art.480 din Codul civil, al carei obiect nu l-a constituit si anularea actelor in temeiul carora intimatul parat a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
Concluzia ce se desprinde este acea ca nu subzista nici un motiv de casare a hotararii pe considerentul ca in cauza ar fi necesara administrarea de noi probe, dispozitiile art.312 alin.3 din Codul de procedura civila negasindu-si incidenta in speta.

Decizia civila nr.960/2007-R a Curtii de Apel Oradea

   Prin sentinta civila nr. 925 din 14 februarie 2006, Judecatoria Oradea a respins actiunea formulata de reclamantul C. L.G. de C. in contradictoriu cu paratul T. T..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a constatat  ca sustinerea reclamantului potrivit careia terenul nu a fost vandut, nu poate fi retinuta de instanta, deoarece este contrazis atat de procesul verbal de licitatie cat si de adeverintele eliberate chiar de catre reclamanta.
A mai retinut ca intrucat paratul este proprietar tabular asupra terenului in cauza, reclamantul nefiind inscris in Cartea Funciara, cererea acestuia in revendicare este neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari, a declarat apel in termen legal reclamantul C. L.al comunei G. de C. ,  solicitand admiterea lui, schimbarea in totalitate a sentintei atacate, iar pe fond admiterea actiunii, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr.214/A din 15 martie 2007, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul C. L. G. DE C. in contradictoriu cu intimatul T. T.  impotriva sentintei civile nr.925 din 14 februarie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a pastrat-o in totalitate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a apreciat ca, criticile aduse de apelant hotararii atacate sunt in totalitate nefondate, in primul rand, fata de imprejurarea ca intimatul si-a inscris dreptul de proprietate asupra top. 1514/4, 1515/4 si 1518/3 in CF 3366 G. de C. in baza unei hotarari judecatoresti definitiv e si irevocabile, respectiv decizia civila nr. 849/A/1998 a Tribunalului Bihor, nu s-a putut retine ca acesta si-ar fi intabulat dreptul de proprietate in CF in  mod fraudulos.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, tribunalul a retinut  ca dupa ce  a avut loc vanzarea la licitatie a imobilului in litigiu, chiar apelanta a fost aceea care a inlaturat orice fel de dubii cu privire la imobilul ce a format  obiectul licitatiei prin adeverinta nr. 1062 din 11 iunie 1997, ce specifica clar ca in data de 30 octombrie 1996, s-a cumparat prin licitatie magazia si terenul aferent de 1 ha. pe numerele top. in litigiu, conform schitei anexate, de catre intimatul T. T., stare de fapt confirmata si de continutul adeverintei nr. 577/27 martie 1997, emisa de apelanta, ambele acte fiind avute in vedere de instanta care a dispus intabularea dreptului de proprietate al intimatului in Cartea funciara.
Or, cata vreme actele sus aratate au fost emise de catre apelanta tocmai in scopul ca intimatul sa-si intabuleze in Cartea funciara dreptul de proprietate dobandit prin licitatie, pentru a se inlatura orice neconcordante ivite in  ceea ce priveste actele incheiate cu ocazia vanzarii, si cata vreme nu s-a facut dovada cu probe ca adeverintele sus aratate sunt false, instanta de apel a apreciat ca titlul in baza caruia si-a intabulat intimatul dreptul de proprietate asupra terenului in Cartea funciara este legal, neexistand motive pentru anularea incheierii de intabulare atacate.
In raport de calitatea de proprietar al intimatului asupra terenului in litigiu, calitate dovedita cu inscrierea in Cartea funciara s-a retinut de tribunal ca in mod corect a constatat prima instanta ca actiunea in revendicare formulata de reclamanta este neintemeiata.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.L. al comunei G. de C., solicitand admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
In motivarea cererii de recurs, recurentul invedereaza instantei urmatoarele:
- in mod eronat instanta de apel a respins apelul, desi intimatul s-a intabulat in mod fraudulos asupra terenului aferent magaziei de cereale licitata, deoarece din  actele existente rezulta fara dubiu  ca la data licitarii magaziei nu s-a dorit vanzarea si a terenului aferent, extrasul din procesul verbal de licitatie, cat si adeverintele depuse de intimat, fiind false, motiv pentru care solicita verificarea acestora prin procedura inscrierii in fals;
- decizia atacata a fost data cu incalcarea dreptului la aparare, astfel instanta nu a tinut cont de cererea de amanare intemeiata formulata de avocatul recurentului, iar pe de alta parte instanta nu a administrat probele solicitate de recurent, printre care si a unei expertize care sa constate falsificarea inscrisurilor de care s-a servit intimatul in proces.
In drept sunt invocate dispozitiile art.299 si urmatoarele Cod procedura civila.
Intimatul, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea ca intabularea magaziei  si terenului din CF nr.3366 G. de C. nu
s-a facut in mod fraudulos, ci in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs, precum si din oficiu, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
In primul rand, este de subliniat ca sub aspect procedural, solutia tribunalului este legala, prin hotararea data nefiindu-i incalcat apelantului dreptul la aparare. Astfel, acestuia i s-a dat curs unei intai cereri de amanare formulate pentru termenul de judecata din 29 iunie 2006, in care se invoca pregatirea apararii si angajarea unui avocat. Celei de-a doua cereri de amanare formulate de apelant prin avocatul sau nu i s-a mai dat curs, insa instanta a facut aplicarea prevederilor art.156 alin.2 din Codul de procedura civila, text conform caruia in cazul in care instanta refuza amanarea judecatii va amana pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise.
De altminteri, motivul invocat in cea de-a doua cerere de amanare formulata in faza apelului nu a fost justificat prin vreun inscris, mai mult, articolul 156 alin.1 din Cod prevede ca instanta va putea da un singur  termen pentru lipsa de aparare, ori in cauza un atare termen deja fusese acordat.
Cat priveste cererea in probatiune formulata prin motivele de apel si reiterata in actuala etapa procesuala, se impune a se sublinia ca, fata de obiectul actiunii deduse judecatii, cererea privind declansarea procedurii inscrierii in fals este inutila, cata vreme excede cadrul procesual fixat chiar de recurentul reclamant prin introducerea actiunii de fata, al carei obiect rezida in revendicarea imobilului inscris in cartea funciara nr.3366 G. de C. si respectiv radierea  inscrierilor efectuate in aceasta coala funciara. Se poate lesne observa ca obiectul cererii reclamantului nu il constituie si anularea actelor in temeiul carora s-a efectuat operatiunea de inscriere in CF a dreptului de proprietate al intimatului parat.
Nici sustinerea recurentului in sensul ca intimatul ar fi dobandit dreptul de proprietate doar asupra constructiei nu poate fi acceptata, avand in vedere ca, potrivit inscrierilor efectuate in CF sub B.1 intimatul este proprietarul inclusiv al terenului, inscriptiunile aflate in discutie fiind efectuate in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, si anume a deciziei civile nr.849/A/1998 a Tribunalului Bihor (fila 14 din dosarul nr.73/1998), iar in acest context prezinta relevanta prevederile art.33 din Legea nr.7/1996 care instituie prezumtia existentei dreptului real in folosul persoanei in favoarea careia a fost inscris respectivul drept in cartea funciara.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia atacata fiind pastrata in tot, constatandu-se totodata ca intimatul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul de procedura civila.