Administrarea probelor. Declaratiile martorilor carora li s – a atribuit a alta identitate. Aplicarea dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Sentinta penala nr. 14/ P din 31.01.2008



Prin rechizitoriul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Neamt, a fost trimis in judecata inculpatulU.C.S., pentru savarsirea infractiunii de vanzare de droguri de risc, prevazuta de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000.
In sarcina inculpatului s-a retinut, prin actul de sesizare ca, in ziua de 29.03.2006 colaboratorul sub acoperire, la indicatiile investigatorului sub acoperire si autorizati fiind, conform dispozitiilor art.224 ind.2 al.2 Cod procedura penala si art.21,23 din Legea nr.143/2001, au cumparat de la inculpatul U.C.S cantitatea de 0,70 gr hasis cu suma de 50 lei.
Conform raportului de constatare tehnico-stiintifica al Laboratorului de analiza si profil al drogurilor, precursori Iasi, proba era constituita din 0,70 gr substanta solida, cu aspect de rezina, de culoare verde-oliv, introdusa intr-o foita de staniol. In urma analizelor de laborator s-a constatat ca proba este constituita din hasis, punandu-se in evidenta tetrahidrocannabinol, substanta psihotropa, biosintetizata de planta cannabis.
S-a mai retinut in actul de sesizare ca, din declaratia colaboratorului, audiat sub identitatea D.V. , rezulta ca il cunoaste bine pe inculpat, ca a cumparat de la acesta, in realizarea activitatii pentru care a fost autorizat, cantitatea de 0,70 gr hasis, ca a predat tipla cu droguri investigatorului si ca inculpatul se ocupa, in mod frecvent de comercializarea drogurilor pe raza municipiului Piatra Neamt.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca, in cauza nu au fost administrate probe concludente, pentru stabilirea, fara dubiu a existentei infractiunii retinuta in sarcina inculpatului.
Astfel, in cursul urmaririi penale a fost audiat martorul sub acoperire D. V., care a relatat ca il cunoaste de mai multi ani pe inculpat, ca stie faptul ca acesta este consumator de droguri si ca le comercializeaza pe raza municipiului Piatra Neamt; ca, in data de 29.03.2006 s-a deplasat in zona magazinului „unic” de pe str.Ana Ipatescu din Piatra Neamt si, gasindu-l pe inculpat, i-a solicitat o doza de hasis; ca acesta i-a dat o cantitate de hasis, ambalata in foita de staniol, pentru care martorul a platit suma de 50 lei.
In cursul judecatii martorul sub acoperire D.V. , care este una si aceeasi persoana cu colaboratorul,  nu a fost audiat deoarece DIICOT – Biroul Teritorial Neamt a comunicat, pentru termenele de judecata  din 20.12.2007 si 31.01.2008 ca acesta este plecat din tara.
Inculpatul U.C.S. nu a fost audiat in cursul cercetarii judecatoresti deoarece, de mai mult timp a parasit tara, aflandu-se in Italia, astfel cum reiese din procesele verbale intocmite de lucratorul de politie insarcinat cu executarea mandatului de aducere a inculpatului, In timpul urmaririi penale inculpatul a refuzat sa dea declaratie.
In cursul judecatii a fost audiat, in conditiile art.86 ind.1 – 86 ind.2 Cod procedura penala investigatorul sub acoperire, ce a fost autorizat in cauza prin ordonanta emisa de DIICOT – Serviciul Teritorial Bacau. Acesta a declarat ca, in data de 29.03.2007 s-a intalnit cu colaboratorul, ca i-a inmanat acestuia suma de 50 lei, ca l-a vazut pe colaborator in timp ce a intrat in apartamentul inculpatului, situat la parterul unui bloc din Piatra Neamt, ca acesta a iesit dupa un sfert de ora si i-a  predat o bucata de hasis, invelita in staniol, spunandu-i ca l-a cumparat de la inculpat.
In acest sens a fost incheiat procesul verbal din 29.03.2006. Potrivit art.86 ind.1 al.6 Cod procedura penala declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, redate in procesul verbal al procurorului, potrivit art.86 ind.2 al.5, precum si declaratia martorului consemnata in cursul judecatii si semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata, potrivit art.86 ind.2 al.6 teza I, pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Prin urmare, declaratiile martorilor cu identitate protejata nu pot constitui probe suficiente pentru pronuntarea unei hotarari de condamnare.
In cursul urmaririi penale inculpatul nu a avut posibilitatea de a pune intrebari martorilor cu identitatea protejata, iar in timpul cercetarii judecatoresti martorul sub acoperire nu a putut fi audiat, astfel ca dreptul la aparare al inculpatului a fost limitat intr-o maniera incompatibila cu garantiile prevazute in art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (Cauza Taal impotriva Estoniei, hotararea din 22.11.2005).
Art.6 paragraf 3 d) din CEDO cere ca „probele incriminatorii sa fie administrate in prezenta acuzatului, in sedinta publica, in vederea unei dezbateri contradictorii”. Este adevarat ca, in mod exceptional, pot fi folosite in proces marturii culese in faza de urmarire penala, cu conditia ca persoana acuzata sau aparatorul acesteia sa fi avut ocazia sa puna intrebari martorului si sa-i conteste declaratia, fie la momentul la care a fost data, fie ulterior. Insa, in prezenta cauza inclusiv instanta a fost lipsita de posibilitatea de a-l vedea pe martor, de a-i cunoaste identitatea si de a-si forma ea insasi o opinie cu privire la increderea pe care acesta o merita.
Singura proba directa, administrata in cursul judecatii o constituie declaratia investigatorului sub acoperire insa aceasta a fost data in instanta, in conditiile art.86 ind.2 Cod procedura penala.
In aceasta privinta s-a retinut, in hotararea din 23.04.1977, in cazul Van Mechelen si altii contra Belgiei ca solutia de „condamnare a unei persoane, intemeiata in principal pe marturiile unor ofiteri de politie a caror identitate nu a fost dezvaluita si care nu au fost audiati de avocatii apararii, ci de un judecator de instructie, a determinat incalcarea dispozitiilor art.6 paragraf 3 d)”.
Instanta mai retine si existenta unor contradictii in cuprinsul depozitiilor martorului si investigatorului sub acoperire. Astfel, martorul a declarat ca, in ziua de 29.03.2006 s-a intalnit cu inculpatul pe strada, in zona magazinului Unic din Piatra Neamt si i-a solicitat o doza de hasis, cumparand-o de la acesta, in timp ce investigatorul sub acoperire a aratat ca martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, ca a intrat in locuinta acestuia si, dupa un sfert de ora a revenit, sustinand ca a cumparat hasis.
De asemenea, in timp ce investigatorul sub acoperire a sustinut ca martorul D.V. ,  a intrat in apartamentul inculpatului, situat la parterul unui bloc, pentru a cumpara hasis, in ziua de 29.03.2006, din procesul verbal incheiat la 10.01.2008 de catre lucratorul de politie imputernicit sa execute mandatul de aducere a inculpatului in instanta rezulta ca locuinta inculpatului se afla situata la etajul I al blocului (acest aspect fiind solicitat de catre instanta pentru a fi mentionat in cuprinsul respectivului inscris).
Instanta nu poate verifica, in lipsa martorului sub acoperire D. V. veridicitatea declaratiei sale, nu poate clarifica acele contradictii mentionate mai sus si nici nu poate stabili cu certitudine daca martorul nu a provocat, el insusi savarsirea infractiunii, constituind astfel unicul motiv al comiterii acesteia.
Raportul de constatare tehnico-stiintifica, efectuat de Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor, Precursori Iasi nu constituie o proba certa ca inculpatul este comerciant de droguri, sau ca proba analizata a fost achizitionata de la inculpat.
Procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului sunt irelevante, intrucat redau continutul unor conversatii ce au avut loc in zilele de 8-9 iunie 2006, deci ulterior datei de 29.03.2006, cand se retine a fi comisa infractiunea de vanzare de droguri de risc. Oricum, ele nu contin nici un indiciu ca inculpatul este comerciant de droguri sau ca ar pregati ori initia comiterea vreunei fapte penale.
In cauza a fost efectuata, in cursul lunii aprilie 2006 (dupa data de 29.03.2006) o perchezitie la domiciliul inculpatului, care nu a oferit insa organelor de cercetare penala nici un indiciu in legatura cu infractiunea retinuta in sarcina inculpatului.
Este de mentionat si faptul ca, desi procesul verbal de constatare a infractiunii a fost incheiat de catre investigator, la data de 29.03.2006, constatare tehnico-stiintifica a fost finalizata la data de 30.03.2006, au fost interceptate convorbirile telefonice ale inculpatului in luna iunie 2006, a fost efectuata o perchezitie in luna aprilie 2006, abia la data de 13.08.2007, deci dupa mai mult de 1 an de la ultimul act de urmarire penala, inculpatului i s-a adus la cunostinta invinuirea si procurorul a dispus trimiterea acestuia in judecata.
Prezumtia de nevinovatie, consacrata de art.5 ind.2 Cod procedura penala si art-6 paragraf 2 din CEDO poarta si asupra problemei sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar indoiala profita persoanei acuzate.
Imprejurarea ca elementele de proba esentiale nu au fost administrate in sedinta publica, in vederea unei dezbateri contradictorii, ca avocatul inculpatului nu a avut posibilitatea de a cunoaste identitatea martorilor acuzarii, pentru a le putea aprecia sau contesta credibilitatea, ca instanta a fost in imposibilitate de a cunoaste si audia martorul sub acoperire (proba principala in cauza), ca exista contradictii intre declaratii, ce nu au putut fi clarificate, din motive obiective si ca, in prezenta cauza nu au fost administrate si alte probe concludente formeaza convingerea instantei ca infractiunea de vanzare de droguri de risc, retinuta in sarcina inculpatului, prevazuta de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 nu exista.
Pentru aceste considerente instanta, in temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedura penala a achitat inculpatul pentru infractiunea prevazuta de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000.