MANDAT DE SUPRAVEGHERE TEHNICA. FOLOSIREA DATELOR REZULTATE DIN MASURILE DE SUPRAVEGHERE TEHNICA IN ALTA CAUZA PENALA. NULITATE RELATIVA.DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE NR. 51/16.02.2016

Domeniu: Probe, dovezi. Incheiere de incepere a judeca?ii.
Mandat de supraveghere tehnica

MANDAT DE SUPRAVEGHERE TEHNICA. FOLOSIREA DATELOR REZULTATE DIN MASURILE DE SUPRAVEGHERE TEHNICA IN ALTA CAUZA PENALA. NULITATE RELATIVA.DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE NR. 51/16.02.2016

( incheiere nr. 278/CO-CP/13.07.2016 a Cur?ii de Apel Bucure?ti, Sec?ia a II-a Penala, dosar nr. 47864/3/2015/a1)


Prin incheierea din 15.04.2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I penala au fost respinse ca nefondate cererile si exceptiile formulate de inculpatul S.P.I. si in baza art.346 alin.1 C. pr. pen. s-a constatat legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul nr.3618/P/2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, privind pe inculpatul S.P.I., a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si s-a dispus inceperea judecatii cauzei privindu-l pe inculpat.
Instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr. 3618/P/2014 din 30.12.2015 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului s.P.I. pentru savarsirea, in concurs real si in stare de recidiva, a infractiunilor de favorizarea faptuitorului prev. si ped. de art. 269 alin. 1 C.pen. si conducerea unui vehicul fara permis de conducere prev. si ped. de art. 335 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.
In esenta, s-a retinut prin actul de sesizare ca, inculpatul s.P.I., fiind audiat de doua ori, in calitate de persoana vatamata, la datele de 14.07.2014 si 24.07.2014, a ingreunat cercetarile efectuate in cauza penala inregistrata sub nr. 2301/P/2014 la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, declarand ca nu cunoaste identitatea persoanei care l-a agresat, desi din probatoriul administrat in cauza reiesea cu certitudine ca acesta l-a recunoscut pe autorul agresiunii – D.A.C., zis „M.” – inca din noaptea comiterii faptelor, insa nu a dorit in prima faza sa colaboreze cu organele de urmarire penala.
De asemenea, s-a mai aratat ca, la data de 29.06.2014, in jurul orelor 23,00, inculpatul S.-P.I. a condus pe drumurile publice – b-dul C. si Calea G. din sector 6 – autovehiculul marca O.V., cu nr. de inmatriculare, fara a poseda permis de conducere.
Referitor la criticile formulate de inculpat privind nelegalitatea unora dintre probele administrate in faza de urmarire penala, judecatorul de camera preliminara le-a apreciat ca fiind neintemeiate.
Mai intai, judecatorul de camera preliminara a considerat esential in analizarea argumentelor invocate de catre inculpatul S.P.I., a clarifica faptul ca, in procesul penal, probele reprezinta elemente de fapt care, datorita relevantei lor informative, servesc la aflarea adevarului si la justa solutionare a cauzei penale, iar mijloacele de proba sunt instrumentele prin care pot fi constatate elementele de fapt ce servesc ca proba in procesul penal.
Prin urmare, procedeele probatorii nu constituie nici probe si nicio categorie de mijloace de proba, ci sunt moduri de a proceda la obtinerea acestora.
Aceasta distinctie adoptata si utilizata atat de doctrina de specialitate, cat si de jurisprudenta a fost de altfel consacrata si legislativ prin dispozitiile art. 97 din N.C.pr.pen., care confirma astfel corectitudinea acestei teze.
In consecinta, apare evident ca in cadrul procedurii de camera preliminara, judecatorul este tinut a analiza in concret legalitatea administrarii probei, respectiv legalitatea procedeului probatoriu si a mijlocului de proba, asa cum rezulta din analiza si interpretarea dispozitiilor art. 102 din N.C.p.pen.
Analizand criticile formulate de inculpat in sustinerea exceptiei nelegalitatii, judecatorul de camera preliminara le-a apreciat ca fiind nefondate.
Sub un prim aspect se impune a se preciza faptul ca interceptarea si inregistrarea este procedeul probatoriu prin care, cu ajutorul unor mijloace tehnice, pe de o parte, sunt surprinse si luate sub control convorbirile sau comunicarile private efectuate mijlocit sau nemijlocit de catre o anumita persoana si pe de alta parte, este stocat fidel pe un suport continutul convorbirii ori comunicarii interceptate, astfel incat sa permita ascultarea, vizualizarea si redarea ulterioara exacta a acestuia.
Or, se remarca faptul ca procedeul investigativ a fost autorizat de organul judiciar competent, respectiv, prin incheierea din 03.07.2014 a judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala, pronuntata in dosarul nr. 23098/3/2014, s-a dispus in temeiul art. 141 al. 4 C.pr.pen. admiterea cererii formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 2301/P72014, s-a confirmat ordonanta de autorizare provizorie a unor masuri de supraveghere tehnica nr. 2301/P/2014 din 30.06.2014, ora 16,00, a Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, iar in temeiul art. 138 al. 1 lit. a, d C.p.p. si art. 140 al.1 si al. 2 C.p.p. s-a incuviintat, pe o durata de 28 de zile, incepand cu data de 03.07.2014, supravegherea tehnica constand in: interceptarea comunicatiilor ori a carui tip de comunicare la distanta precum si localizarea cu privire la posturile telefonice cu nr. de apel 0768886807 si 0768914874, folosite de catre numitul D.A.C., zis “M.”; postul telefonic cu nr. de apel 0768993083, folosit de catre numitul G.V., zis “C.”; postul telefonic cu nr. de apel 0766504297, folosit de catre victima S.P.I.; postul telefonic cu nr. de apel 0767202743, folosit de catre numita V.A.; au fost emise mandatele de supraveghere tehnica nr. 4496, 4497, 4498, 4499 din 03.07.2014 de catre judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala, in dosarul nr. 23098/3/2014; operatiunea investigativa face parte dintre cele permise de lege si incuviintata de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penala; efectuarea metodei speciale de supraveghere tehnica realizandu-se in perioada inscrisa in actul de autorizare, astfel incat procedeul probator se circumscrie limitelor legale.
Totodata, s-a mai retinut ca in cauza era inceputa urmarirea penala anterior incuviintarii masurii de supraveghere tehnica de catre judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala.
Sub acest aspect, s-a retinut ca prin ordonanta din 29.06.2014 a DGPMB – Politia Sector 6 – Sectia 20 Politie s-a dispus inceperea urmaririi penale in cauza, sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire sau alte violente, fapta prev. de art. 193 al. 1 C.pen., retinandu-se ca, la data de 29.06.2014, in jurul orelor 23,00, inculpatul S.P.I. a fost victima unei agresiuni in urma unei altercatii petrecute in trafic la intersectia dintre b-dul C. si C. G., iar prin ordonanta nr. 2301/P/2014 din 30.06.2014 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea de tentativa la omor, fapta prev. de art. 32 din C.pen. rap la art. 188 al. 1 C.p., dat fiind faptul ca injunghierea victimei s-a produs cu un corp taietor-intepator, zona corpului victimei care a fost lezata, respectiv zona toracelui, precum si urmarile grave ale agresiunii comise asupra victimei.
Relevanta sub aspect probator prezinta procese-verbale unde s-au consemnat activitatile de supraveghere tehnica, iar procurorul a certificat autenticitatea proceselor-verbale de redare, iar judecatorul de camera preliminara nu identifica elemente ca nu s-au respectat dispozitiile art. 143 al. 1, al. 4 C.pr.pen.
De precizat ca sunt respectate si dispozitiile art. 142 al. 5 C.pr.pen., ce prevad ca datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si in alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea ori savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 al. 2 C.pr.pen.
Referitor la decizia Curtii Constitutionale nr. 51/16.02.2016, publicata in Monitorul Oficial nr. 190/14.03.2016, prin care s-a constatat ca sintagma “ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozitiilor art. 142 alin. 1 din C.pr.pen. este neconstitutionala, judecatorul de camera preliminara apreciaza ca aceasta nu poate avea vreo valenta in prezenta cauza, in conditiile in care, potrivit dispozitiilor art. 11 al. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, deciziile si hotararile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
De altfel, chiar in considerentele deciziei Curtii Constitutionale anterior amintite se face trimitere la caracterul erga omnes si pentru viitor al deciziilor sale, prev. de art. 147 al. 4 C.pr.pen., mentionandu-se totodata ca, pe toata perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel ca decizia se va aplica in mod corespunzator, in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata.
In raport de cele aratate, este evident ca raman castigate cauzei procesele-verbale unde s-au consemnat activitatile de supraveghere tehnica din datele de 05.07.2014 si 07.07.2014, avand in vedere ca la acel moment dispozitiile referitoare la modalitatea legala de obtinere a mijlocului de proba (art. 142 alin. 1 din C.pr.pen.) nu erau declarate neconstitutionalitate.
Neintemeiata este si sustinerea aparatorului inculpatului, in sensul ca s-a incalcat dreptul la aparare al inculpatului, in conditiile in care cu ocazia audierii acestuia, la data de 19.09.2014, nu a participat aparatorul ales al acestuia, desi la dosarul cauzei exista delegatia avocatului.
Din actele dosarului s-a retinut ca la data de 19.09.2014, inculpatul S.P.I. a fost audiat in calitate de persoana vatamata, insa delegatia avocatiala la care face referire d-na avocat a fost depusa ulterior la dosarul cauzei, aspect ce rezulta din cererea de probe din 22.09.2014, unde s-a mentionat ca s-a anexat imputernicirea avocatiala seria B, nr. 1581125/19.09.2014.
Pe de o parte nu se justifica inlaturarea de la dosarul cauzei a declaratiei din 19.09.2014 a inculpatului S.P.I., iar pe de alta parte, prin modul de administrare a acestui mijloc de proba nu a fost produsa vreo vatamare inculpatului care sa impuna inlaturarea declaratiei obtinuta la data de 19.09.2014.
Contrar sustinerilor apararii, in raport de actele si lucrarile dosarului rezulta faptul ca, inculpatului S.P.I. i s-a garantat si i s-a asigurat exercitarea deplina a dreptului la aparare, in conformitate cu dispozitiile art. 10 si art. 78, 83 C.pr.pen, precum si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
De asemenea, criticile apararii privitoare modul subiectiv de desfasurare al anchetei exced analizei obiectului procedurii de camera preliminara.
De amintit ca, in faza de urmarire penala, procurorul este cel care apreciaza asupra oportunitatii administrarii de probe sau efectuarii de acte de urmarire penala pe care le considera necesare si suficiente cu privire la pretinsele infractiuni pentru care se fac cercetari.
Cealalta nemultumire a aparatorului inculpatului, privind imprejurarea ca majoritatea actelor sunt din dosarul disjuns care a avut ca obiect infractiunea de tentativa la omor, nu este de natura sa afecteze legalitatea actelor de urmarire penala ori legalitatea administrarii probelor, intrucat nu exista vreo norma legala care sa sanctioneze acest aspect, or, dispozitiile procesual penale sunt de stricta interpretare si nu se poate adauga la lege.
In continuare, judecatorul de camera preliminara retine ca in cauza au fost respectate normele procesual penale care guverneaza faza urmaririi penale, neimpunandu-se excluderea vreunui mijloc de proba sau sanctionarea vreunui act de urmarire penala.
Totodata, a fost respectat principiul egalitatii armelor intre acuzare si aparare, ca o garantie a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat prin dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si dreptul la aparare, astfel ca apar ca nefondate sustinerile apararii ca nu i s-a oferit inculpatului posibilitatea exercitarii unei aparari efective si nu s-a respectat dreptul la un proces echitabil.
Actul de sesizare a instantei cuprinde toate elementele prevazute in art. 328 al. 1, 2, 3 din C.pr.pen. si anume datele referitoare la persoana inculpatului, faptele retinute in sarcina inculpatului, fiind descrise in mod explicit, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masurile preventive luate si durata acestora, dispozitia de trimitere in judecata, cheltuielile judiciare, precum si numele persoanelor care trebuie citate in instanta si locul unde urmeaza a fi citate.
Rechizitoriul a fost semnat de catre procurorul care a intocmit actul procedural si totodata, exista mentiunea ca a fost verificat, sub aspectul legalitatii si temeiniciei, de catre prim-procurorul parchetului, purtand semnatura acestuia.
Pe cale de consecinta, actul de sesizare a instantei respecta, prin forma si continut, toate cerintele legii si nu cuprinde elemente de neregularitate.
Judecatorul de camera preliminara nu observa neregularitati cu privire la legalitatea actului de sesizare, sesizarea fiind formulata potrivit legii, rechizitoriul fiind regulamentar intocmit, iar Tribunalul Bucuresti este instanta competenta material si teritorial sa judece cauza.
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie inculpatul S.P.I. care a solicitat admiterea cererilor si exceptiilor formulate si trimiterea cauzei la Parchet in vederea remedierii elementelor contestate.
Judecatorul de camera preliminara examinand legalitatea si temeinicia incheierii contestate, atat prin prisma motivelor invocate de catre contestatorul- inculpat, cat si din oficiu, sub toate aspectele, apreciaza contestatia ca fiind nefondata, pentru urmatoarele considerente:
Judecatorul de camera preliminara a procedat la o corecta si completa examinare a solicitarilor formulate de inculpat, constatand in mod judicios caracterul nefondat al acestora, iar incheierea contestata este amplu si convingator motivata.
In examen propriu, judecatorul de camera preliminara, in acord cu judecatorul primei instante, constata faptul ca, intr-adevar, potrivit art. 140 si urm. cod procedura penala, supravegherea tehnica poate fi dispusa in timpul urmaririi penale, dar in dosarul nr. 2301/P/2014 instrumentat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti era inceputa urmarirea penala anterior incuviintarii masurii de supraveghere tehnica de catre judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala (dosar nr. 23098/3/2014), respectiv prin ordonanta din 29.06.2014 a DGPMB- Politia Sector 6- Sectia 20 Politie (f. 82 vol. 1 dup).
Astfel cum a retinut si judecatorul primei instante, sunt respectate dispozitiile art. 142 alin. 5 Cod procedura penala, ce prevad ca datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si in alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea ori savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. 2 Cod procedura penala, in cauza datele obtinute in dosarul nr. 2301/P/2014, anterior amintit, fiind folosite in dosarul nr. 3618/P/2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
Este adevarat faptul ca la dosarul nr. 3618/P/2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti din eroare a fost omisa atasarea unor file din incheierea data de Tribunalul Bucuresti- Sectia I Penala in dosarul nr. 29038/3/2014, insa aceasta omisiune nu poate atrage sanctiunea nulitatii- si prin raportare la exigentele si limitele art. 142 alin. 5 cod procedura penala-, nefiind produsa nicio vatamare, cu atat mai mult cu cat la dosar au fost atasate integral atat dispozitivul incheierii, cat si mandatele de supraveghere tehnica emise de judecatorul de drepturi si libertati in acea cauza.
Referitor la decizia Curtii Constitutionale nr. 51/16.02.2016, publicata in Monitorul Oficial nr. 190/14.03.2016, prin care s-a constatat ca sintagma “ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozitiilor art. 142 alin. 1 din Cod procedura penala este neconstitutionala, judecatorul de camera preliminara, in acord cu judecatorul primei instante, apreciaza ca aceasta nu se poate aplica in prezenta cauza, in conditiile in care, potrivit dispozitiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si art. 147 alin. 4 din Constitutia Romaniei republicata, deciziile si hotararile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Astfel cum a retinut si judecatorul din cadrul primei instante, chiar in considerentele deciziei Curtii Constitutionale anterior amintite (par. 51) se face trimitere la caracterul erga omnes si pentru viitor al deciziilor instantei de contencios constitutional, mentionandu-se totodata ca, pe toata perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel ca decizia se va aplica, in mod corespunzator- deci cu respectarea dispozitiilor constitutionale si procesual- penale (normele declarate neconstitutionale fiind norme procesual- penale, iar procedura penala fiind guvernata de principiul activitatii conform art. 13 alin. 1 cod procedura penala), dispozitii obligatorii, imperative-, in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata.
Procesele verbale in cuprinsul carora s-au consemnat activitatile de supraveghere tehnica din datele de 05.07.2014 si 07.07.2014 fiind anterioare publicarii acestei decizii, in mod corect a apreciat judecatorul primei instante faptul ca acestea nu pot fi inlaturate.
Astfel cum a retinut si judecatorul primei instante, sustinerile in sensul ca s-a incalcat dreptul la aparare al inculpatului nu pot fi primite.
Astfel, pe data de 19.09.2014 inculpatul a fost audiat ca persoana vatamata (f. 36- 37 vol. 1 dup), fara sa fie obligatorie asistenta juridica; a fi asistat de aparator ales, dar fiind informat cu privire la dreptul de a fi asistat de un aparator ales (f. 36 verso vol. 1 dup).
Aparatorul inculpatului a depus la dosar imputernicirea avocatiala (f. 9 vol. 1 dup), cererea de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala si de a consulta dosarul de urmarire penala ulterior- cererea fiind datata 22.09.2014 (f. 10 vol 1 dup).
Dreptul la aparare al inculpatului a fost respectat, aparatorul ales al inculpatului asistand la actele de urmarire penala efectuate ulterior depunerii acestei cereri si a imputernicirii (declaratia inculpatului- f. 2- 3 vol. 1 dup, audiere martori- f. 4- 6, 7- 8 vol. 1 dup).
De asemenea, aparatorului inculpatului i-au fost comunicate dosarul de urmarire penala- suport optic, rechizitoriul din dosarul nr. 2301/P/2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti (f. 11 vol. 1 dup); totodata, aparatorul inculpatului a depus la dosar inscrisuri in circumstantiere (f. 12- 22 vol. 1 dup).
De altfel, chiar anterior datei de la care aparatorul ales a inteles sa exercite drepturile aferente, inculpatului i-a fost respectat dreptul la aparare, fiind audiat in calitate de suspect/inculpat, in dosarul nr. 2301/P/2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, in prezenta unui aparator desemat din oficiu (f. 42, 45 vol. 1 dup).
Argumentele vizand necompetenta materiala a Tribunalului Bucuresti nu pot fi primite.
Astfel, pe de o parte, conform art. 347 alin. 4 cod procedura penala, „In solutionarea contestatiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau exceptii decat cele invocate sau ridicate din oficiu in fata judecatorului de camera preliminara in procedura desfasurata in fata instantei sesizate cu rechizitoriu, cu exceptia cazurilor de nulitate absoluta”.
Or, in cauza, aceste aspecte- ce nu intra sub incidenta nulitatii absolute prin raportare la exigentele art. 281 alin. 1 lit. b cod procedura penala- nu au fost invocate in fata judecatorului primei instante.
De altfel, se observa faptul ca prin rechizitoriul nr. 3618/P/2014 din 30.12.2015 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului S.P.I. si pentru savarsirea infractiunii de favorizare a faptuitorului, retinandu-se prin actul de sesizare cu privire la aceasta infractiune ca inculpatul S.P.I., fiind audiat de doua ori, in calitate de persoana vatamata, la datele de 14.07.2014 si 24.07.2014, a ingreunat cercetarile efectuate in cauza penala inregistrata sub nr. 2301/P/2014 la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, declarand ca nu cunoaste identitatea persoanei care l-a agresat, desi din probatoriul administrat in cauza reiesea cu certitudine ca acesta l-a recunoscut pe autorul agresiunii- D.A.C., zis „M.”- inca din noaptea comiterii faptelor, insa nu a dorit in prima faza sa colaboreze cu organele de urmarire penala; dosarul nr. 2301/P/2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti are ca obiect o infractiune de competenta Tribunalului ca prima instanta, fiind sesizata instanta cu rechizitoriu (f. 64- 72 vol. 1 dup).
Or, conform art. 44 alin. 3 cod procedura penala „Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar in cazul in care competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.”, deci in mod corect judecatorul fondului a retinut ca in cauza competenta in prima instanta revine Tribunalului.
Pentru aceste considerente, constatand legalitatea si temeinicia incheierii contestate, judecatorul de camera preliminara de la instanta de control judiciar, in temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedura penala cu referire la art. 347 Cod procedura penala va respinge ca nefondata contestatia formulata de contestatorul- inculpat S.P.I. si va mentine incheierea contestata.
In temeiul art. 275 alin. 2 cod procedura penala, avand in vedere solutia data si culpa procesuala, va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Judecatorul de camera preliminara de la instanta de control judiciar, in temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedura penala cu referire la art. 347 Cod procedura penala va respinge ca nefondata contestatia formulata de contestatorul- inculpat S.P.I. si va mentine incheierea contestata.
In temeiul art. 275 alin. 2 cod procedura penala va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.