Pretentii. Legea nr. 165/2013. Consecintele neurmarii procedurii prevazute de art. 181 din Cap. V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru valorificarea titlurilor de despagubire.

DOMENIU Probe. Dovezi.
Pretentii. Legea nr. 165/2013. Consecintele neurmarii procedurii prevazute de art. 181 din Cap. V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru valorificarea titlurilor de despagubire.
Cata vreme persoanele indreptatite nu au urmat procedura privind valorificarea titlului de despagubire emis de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor in conditiile prevazute de art. 181 din Cap. V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, nu li se poate aplica procedura prevazuta de art. 41 din Legea nr. 165/2013, cu modificarile si completarile ulterioare, intrucat acestia nu au urmat procedura administrativa si nu au constituit dosar de optiune.

(Decizia civila nr. 185 A/28.02.2017 pronuntata de Curtea de apel Bucuresti Sectia a IV-a civila)

Prin cererea inregistrata la data de 12.11.2015, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, sub nr. 40995/3/2015, reclamantii HG, HA si BS(nascuta K) au chemat in judecata pe parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 233.100 lei catre reclamanti, potrivit Deciziei nr.7369/29.01.2010, emisa de Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor.
Totodata, au solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
  In motivarea ac?iunii, reclaman?ii au aratat ca sunt mostenitorii legali ai defunctei KA nascuta T (decedata la 14.09.2003), care in anul 2001 in temeiul dispozitiilor Legii nr. 10/2001, a depus la SC RIAL SRL Brasov, notificare prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in Brasov, str. (fosta Soseaua) inscris in C.F. nr.16652 Brasov, nr.top.9102/70, compus din casa de locuit cu parter si subsol, cu teren de 438,94 mp.
In solutionarea acestei notificari, S.C. RIAL S.R.L. Brasov a emis Decizia nr.423/14.11.2005, prin care a propus admiterea in parte a notificarii, in sensul acordarii de masuri reparatorii potrivit art.7 alin.l si art.9, respectiv restituirea in natura a portiunii de imobil care nu a fost vanduta de Statul Roman in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 si acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru partea de imobil vanduta fostilor chiriasi.
Dosarul administrativa a fost transmis de catre SC RIAL SRL Brasov catre ANRP Bucuresti, iar Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor a emis in acest sens Decizia nr. /29.01.2010, prin care s-a emis un titlu de despagubire in favoarea reclamantilor in cuantum de 233.100 ron, suma ce a fost stabilita prin raportul de evaluare intocmit in dosarul inregistrat cu nr.5155/CC/18.11.2005. J
Au invederat ca  nu au intrat in posesia acestei despagubiri datorita faptului ca, prin lege, a fost suspendata pe termen de doi ani, acordarea acestor despagubiri intrucat Statul Roman nu detinea fondurile necesare indeplinirii acestor obligatii.
La data de 12.10.2015, reclamanta BSa primit de la ANRP, adresa nr. 2931/SEET/L165/15.09.2015 prin care i se aduce la cunostinta faptul ca Decizia nr. 7369/CC/29.01.2010 emisa de Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor, nu mai poate fi fructificata de reclamantii, intrucat dreptul acestora s-a prescris.
In opinia ANRP acest titlu trebuia pus in valoare in termen de 3 ani de la data emiterii, care insa nu expira mai devreme de 12 luni de la prima sedinta de tranzactionare a actiunilor emise de Fondul Proprietateapotrivit art.18  alin.4 Cap.V din Titlul VII al Legii nr.247/2005 cu modificarile si completarile ulterioare. Aceasta opinie este considerata de reclaman?i a fi eronata, deoarece, din punctul lor de vedere, nu s-a precizat data primei sedinte de tranzactionare a Fondului „Proprietatea”, odata cu suspendarea efectuarii platilor de catre Statul Roman pentru lipsa de capital, pentru o perioada de doi ani, se intrerupe si prescriptia dreptului la actiune a reclamantilor, respectiv de a pune in executare Decizia nr.7369/29.01.2010 emisa de Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor, iar prin art.50 lit.c din Legea nr. 165/2013 modificata si completata de Legea nr.368/2013, art.18ind. 1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogat expres 
Potrivit art.34 alin.(l) din Legea nr. 165/2013 ANRP avea obligatia sa aduca la indeplinire Decizia nr. 7369/CC/29.01.2010 emisa de Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor si sa disponibilizeze catre reclamanti suma de 233.100 RON, plata care, insa, nu a avut loc.
Fata de aspectele invocate, reclaman?ii au solicitat admiterea actiunii astfel cum a fost formulata si obligarea paratei Autoritatea Na?ionala Pentru Restituire Propieta?ilor la plata sumei de 233.100 lei catre reclamantii, potrivit Deciziei nr.7369/29.01.2010 emisa de Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.192, art.194 si urmatoarele cod procedura civila,  Titlul VII din Legea nr.247/2005. Legea nr.165/2013 modificata si completata de Legea nr.368/2013, art. 11 alin.(l) si (2) din Legea nr.554/2004.
Prin intampinarea formulata, parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei investite cu solutionarea pricinii, exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata, precum ?i exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor cu privire la plata despagubirilor.
Parata a invocat  art. 23 din OUG nr. 96/2013, conform caruia Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, aflata in subordinea Guvernului si in coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru, este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, finantata de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
Totodata, a facut referire ?i la prevederile prevederile art. 96 alin 1 Cod Procedura Civila, potrivit carora curtile de apel judeca, in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrative,potrivit legilor speciale.
Potrivit art. 10 alin. (1), teza a II-a, din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de (...) autoritatile publice centrale (...) se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.
Or, coroborand textele legale sus-mentionate, reiese cu evidenta faptul ca instanta competenta sa se pronunte cu privire la temeinicia si legalitatea deciziilor avand ca pretentiile reclamantilor indreptate impotriva Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, este Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel
Pentru aceste considerente si avand in vedere natura Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cea de structura constituita la nivel central, a solicitat admiterea exceptiei invocate si declinarea solutionarii prezentei cauze in favoarea instantei competente, respectiv in favoarea Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel.
Referitor  la exceptia netimbrarii actiunii, parata considera ca  o astfel de cerere este o veritabila actiune civila in pretentii pentru care reclamantii au obligatia sa plateasca taxa de timbru.
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru „actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru iar potrivit art. 33 alin. (1) „taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, cu exceptiile prevazute de lege".
Potrivit art. 197 C.Proc.civ. „netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in judecata".
In acest context, a mentionat ca actiunea reclamantilor nu intra sub incidenta prevederilor care reglementeaza scutiri de taxa judiciara de timbru.
Referitor la sustinerile reclamantilor cu privire la faptul ca, prezenta actiune este scutita de taxa de timbru potrivit art. 29 alin 1 lit.l din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 50 din Legea nr. 10/2001 republicata‘‘ nu poate fi retinut intrucat instanta de judecata nu a fost sesizata cu solutionarea unei cauze intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 care este o lege speciala de reparatie si care sa atraga scutirea la plata taxei de timbru.
In prezenta cauza, reclamantii nu au solicitat anularea actului administrativ prin care li s-au acordat despagubiri (Decizia CCSD nr. 7369/29.01.2010), act care, potrivit art. 2 din acesta putea fi atacat in conditiile Legii contenciosului administrativ, in acest caz reclamantii erau scutiti de plata taxelor judiciare de timbru in conditiile legilor speciale din materia restituirii proprietatilor.
Fata de aspectele de fapt si de drept invocate, in temeiul art. 197 C.proc.civ si O.U.G. 80/2013, a solicitat admiterea exceptiei de netimbrare ?i, in consecinta, anularea cererii de chemare in judecata, ca netimbrata.
Cu privire la capatul de cerere prin care reclamantii solicita ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie stabilita o obligatie directa de plata a despagubirilor in sarcina Autoritatii Nationale, parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca  potrivit art. 41 alin. (4), aplicabil in speta de fata, „titlul de plata se emite de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in conditiile alin. (1) si (2) si se plateste de catre Ministerul Finantelor Publice in ce! mult 180 de zi le de la emitere".
In aplicare acestor prevederi, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor emite titluri de plata ce vor deveni scadente dupa data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind esalonata pe o perioada de 5 ani.
Fata de aceasta situatie, a invederat ca Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor nu mai are atributii privind plata despagubirilor in conditiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Astfel, conform art. 41 alin 4 din Legea 165/2013 sumele cuprinse in titlurile de plata emise de ANRP se platesc de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere.
Prin urmare, sub imperiul noii legislatii aplicabile in prezenta cauza, sarcina platii revine in mod exclusiv Ministerului Finantelor Publice, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor nemaiavand obligatii privind plata despagubirilor, motiv pentru care a solicita sa se constate lipsa calitatii procesuale pasive.
Cu privire cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata, parata a solicitat respingerea ca neintemeiata, avand in vedere toate argumentele anterior expuse.
A?adat, parata a solicitat admiterea exceptiilor invocate, iar, in subsidiar, pe fond respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanti ca neintemeiata.
In drept, au fost invocate dispozi?iile legii nr. 165/2013, nr. 247/2005, OUG nr. 80/2013.
Prin cererea modificatoare depusa la data de 01.02.2016, reclaman?i au chemat in judecata, alaturi de parata ini?iala, Autoritatea Na?ionala Pentru Restituirea Proprieta?ilor, ?i pe paratul Ministerul Finan?elor Publice, solicitand obligarea paratei ANRP la comunicarea Deciziei nr.7369/29.01.2010 catre Ministerul Finantelor Publice si obligarea Ministerului de a efectua plata sumei de 233.100 lei catre reclamantii, potrivit Deciziei nr.7369/29.01.2010 emisa de Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor.
In ?edin?a publica de la data de 18.03.2016, Tribunalul a respins excep?ia necompeten?ei materiale ?i excep?ia de netimbrare, pentru considerentele expuse in incheierea de ?edin?a de la acea data, unind cu admnsitrarea probelor excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive invocata de parata Autoritatea Na?ionala Pentru Restituirea Proprieta?ilor.
In cauza, Tribunalul a incuviin?at ?i administrat, proba cu inscrisuri, fiind ata?at dosarul  administrativ aferent deciziei nr.7369/29.01.2010 emisa de fosta Comisie Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor. (fila 61 ?i urm.)
Prin sentinta civila nr. 568 din 12.05.2016, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, ca neintemeiata, a admis actiunea in parte, astfel cum a fost precizata, a obligat parata Autoritatea Na?ionala Pentru Restituirea Proprieta?ilor sa emita in favoarea reclamantilor, titlurile de plata aferente anilor 2014, 2015 si 2016, in conditiile art. 41 alin.(1),(2) si (4) din lg. nr. 165/2013 conform deciziei nr. 7369/29.01.2010 emisa de CCSD reprezentand titlul de despagubire; a obligat pe paratul Ministerul Finantelor Publice la plata catre reclamanti a sumelor aferente titlurilor de plata pentru anii 2014, 2015 si 2016; a obligat paratii sa emita titlurile de plata si respectiv sa efectueze plata, in conditiile si termenele prevazute de art. 41 alin.(1), (2) si (4) din lg. 165/2013, in continuare pentru transele ramase de achitat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut, fa?a de petitul cererii de chemare in judecata, ca reclaman?ii au justificat legitimarea procesuala pasiva a acestei parate, preten?iile lor fiind indreptate direct impotriva sa, prin raportare la obliga?iile stabilite in sarcina acesteia de prevederile legii nr. 165/2013, in procedura emiterii titlurilor de plata ?i transmiterii acestora catre Ministerul Finan?elor Publice in vederea efectuari pla?ii catre persoanele indrepta?ite.
Prin urmare, chiar daca reclaman?ii nu au formulat explicit preten?iile indreptate impotriva acestei, parate, in sensul ca au solicitat obligarea paratei  la comunicarea Deciziei nr.7369/29.01.2010 emisa de Comisia Centrala Pemtru Stabilirea Despagubirilor, catre Ministerul Finantelor Publice, Tribunalul, in conformitate cu disp. art. 22 alin. 4 cod procedura civila, dand calificarea corecta prin raportare la motivele de fapt invocate ?i finalitatea demersului judiciar, urmarit de reclaman?i, constata ca in fapt se solicita, obligarea paratei la emiterea titlurilor de plata, conform art. 41 alin. 4 din legea nr. 165/2013, 
A?a fiind, fa?a de considerentele aratate, Tribunalul a respins excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive invocata de parata Autoritatea Na?ionala Pentru Restituirea Proprieta?ilor, ca neintemeiata.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a retinut ca prin decizia nr. 423/14.11.2005 emisa de Rial Bra?ov, in solu?ionarea notificarii formulate de reclaman?i in temeiul legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat in municipiul Bra?ov, str., ,  s-a dispus acordarea de masuri reparatorii in condi?iile legii speciale, Titulul VII diun legea nr. 247/2005.
Ulterior, Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor a emis, in favoarea reclaman?ilor, decizia nr. 7369/29.01.2010, con?inand titlul de despagubire, pentru suma de 233.100 lei RON.
Potrivit dispozi?ilor titlului VII din legea nr. 247/2005, in forma in  vigoare la momentul emiterii de catre Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor a deciziei nr. 7369/29.01.2010 ce con?ine titlul de despagubire,  valorificarea acestor titluri se realiza conform procedurii reglementate de  actul normativ evocat.
Astfel, potrivit disp. art. 181 alin.1, titlurile de despagubire pot fi valorificate de detinatorii acestora intr-una din modalitatile prevazute in prezenta sectiune. Conform alin. 3, daca titlul de despagubire individual este emis pentru o suma care depaseste 500.000 lei, titularul acestuia are doua posibilitati de valorificare a titlurilor de despagubire, in functie de optiunea sa:
a) sa solicite primirea exclusiv de actiuni emise de Fondul ‘Proprietatea‘ sau
b) sa solicite primirea de titluri de plata, in conditiile art. 141 si cu respectarea termenelor si a limitarilor prevazute la art. 3 lit. h) din lege si, pana la concurenta despagubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despagubire, actiuni emise de Fondul ‘Proprietatea‘.
(4) Titlurile de despagubire se valorifica in termen de 3 ani de la data emiterii, care insa nu expira mai devreme de 12 luni de la prima sedinta de tranzactionare a actiunilor emise de Fondul ‘Proprietatea‘.
Prin OUG nr. 62/2010 procedura de valorificare a titlurilor de plata a fost suspendata, suspendare ce a fost prelugita prin OUG nr. 4/2012, pana la 15.03.2013.
La data de 20.05.2013 a intrat in vigoare legea nr. 165/2013, ce stabile?te o noua procedura de valorificare a titlurilor de despagubire.
In acest sens, Tribunalul a re?inut ca potrivit art. 41 (1) Plata sumelor de bani reprezentand despagubiri in dosarele aprobate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, incepand cu 1 ianuarie 2014.
(2) Cuantumul unei transe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
(3) Pentru indeplinirea obligatiilor stabilite la alin. (1), Comisia Nationala emite titluri de despagubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
(4) Titlul de plata se emite de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in conditiile alin. (1) si (2) si se plateste de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere.
A?a fiind, in cauza dedusa judeca?ii ?inand seama de situa?ia de fapt re?inuta ?i prevederile legale enun?ate, Tribunalul a constatat ca reclaman?ii sunt beneficiarii unei decizii emisa la 29.01.2010 de fosta Comisie Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor, decizie ce con?ine titlul de despaguibire pentru suma de 233100 lei, ipoteza ce circumscrie celei reglementate de art. 41 alin.1 din legea nr. 165/2013, titlul de despagubire nefiind valorificat de persoanele indepta?ite, pina la momentul sesizarii instan?ei.
Tribunalul a avut in vedere, pe de o parte, ca,  procedura emiterii tilurilor de plata prevazuta de titlul VII al legii nr. 247/2005, fiind suspendata, succesiv, pana la intrarea intrarea in vigoare a noul act normativ, legea nr. 165/2013, aceasta imprejurare nu poate fi imputata reclaman?ilor ?i nu poate conduce la concluzia ca ace?tia au  ramas in pasivitate, aspect de natura a atrage sanc?iunea decaderii, astfel cum eronat ?i lipsit de temei legal, a sus?inut parata Autoritatea Na?ionala Pentru Restituirea Proprieta?ilor.
Pe de alta parte, Tribunalul a constatat din probatoriul administrat ca pana la data formularii cererii de chemare in judecata, parata Autoritatea Na?ionala Pentru Restituirea Proprieta?ilor, nu s-a conformat procedurii reglementate de actul normativ men?ionat, aceasta nedovedind ca ar fi emis titlurile de plata la termenele stabilite de legea nr. 165/2013, incepand cu data 1 ianuarie 2014.
A?adar, observand ca parata Autoritatea Na?ionala Pentru Restituirea Proprieta?ilor, careia ii revenea sarcina probei, (faptul pozitiv contrar), nu dovedit ca a emis titlurile de plata aferente anilor 2014, 2015 si 2016, in temeiul titlului de despagubire, emis anterior intrarii in vigoare a legii nr. 165/2013, Tribunalul a apreciat ca o asemenea  atitudine constituie un refuz al indeplinirii obliga?iei ce ii incumba in temeiul legii.
Acest refuz  se impune a fi sanc?ionat prin admiterea cererii in contradictoriu cu aceasta ?i a obligarii paratei sa emita in favoarea reclamantilor, titlurile de plata aferente anilor 2014, 2015 si 2016, in conditiile art. 41 alin.(1),(2) si (4) din lg. nr. 165/2013 conform deciziei nr. 7369/29.01.2010 emisa de CCSD reprezentand titlul de despagubire.
Pe cale de consecin?a, in conformitate cu disp. art. 41 alin.5, a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice la plata catre reclamanti a sumelor aferente titlurilor de plata pentru anii 2014, 2015 si 2016.
Totodata, avand in vedere atitudinea evidenta a paratei Autoritatea Na?ionala Pentru Restituirea Proprieta?ilor,  de  refuz al indeplirii obliga?iilor ce ii revin in puterea legii ?i pentru a evita o noua judecata ?i prin urmare, prelungirea excesiva a procedurii de valorificare a titlului de despagubire, Tribunalul a obligat paratii sa emita titlurile de plata si respectiv sa efectueze plata, in conditiile si termenele prevazute de art. 41 alin.(1), (2) si (4) din lg. 165/2013, in continuare pentru transele ramase de achitat.
In termenul legal de 30 de zile prevazut de dispozitiile art.468 Noul Cod procedura civila, impotriva acestei sentinte a declarat apel paratii Autoritatea Na?ionala Pentru Restituirea Proprieta?ilor si Ministerul Finantelor Publice.
In dezvoltarea motivelor de apel, apelanta Autoritatea Nationala Pentru Restituirea Proprietatilor a aratat cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta, prin care solicita obligarea  ANRP la emiterea titlului de plata, este indreptata impotriva unei autoritatii apartinand administratiei publice centrale si anume Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.
Astfel, in cuprinsul art. 1  alin. 1  din Hotararea Guvernului nr. 572/2013 se arata ca „ Autoritatea  Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, denumita in continuare Autoritatea, este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru".
Apelanta mentioneaza si art. 23 din OUG nr. 96/2013, conform caruia Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, aflata in subordinea Guvernului si in coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru, este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, finantata de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
Totodata, se supune atentiei instantei si prevederile art. 96 alin 1 din Noul Cod de Procedura Civila, potrivit carora curtile de apel judeca, in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrative potrivit legilor speciale.
Potrivit art. 10 alin. (1), teza a ll-a, din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de (...) autoritatile publice centrale (...) se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.
Or, coroborand textele legale sus-mentionate, reiese cu evidenta faptul ca instanta competenta sa se pronunte cu privire la temeinicia si legalitatea deciziilor avand ca pretentiile reclamantilor indreptate impotriva Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, este Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel.
Prin urmare, apelanta solicita sa se  constate  faptul ca Sentinta civila nr. 2964/2015 a fost pronuntata de o instanta necompetenta, motiv pentru care aceasta solicita admiterea apelului, casarea sentintei civile recurate, admiterea exceptiei lipsei competentei materiale a instantei si trimiterea dosarului spre judecare Curtii de Apel - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
Instanta de fond, in mod netemeinic si nelegal, a admis, in parte, actiunea formulata de
reclamanti, obligand  apelanta  la emiterea titlurilor de plata aferente anilor 2014, 2015 si 2016, in conditiile in  care  acestia  nu  au  urmat procedura administrativa  privind  valorificarea  Deciziei  nr. 7369/29.01.2010 emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru a reclama apararea unui drept.
Or,  reclamantii au ales sa stea in pasivitate mai mult de 3 ani, de la data emiterii pe numele acestora a titlului de despagubire, reprezentat de Decizia nr. 7369/29.01.2010 emisa de CCSD in cuantum de 233.100 lei.
Mai mult decat atat, potrivit principiului "nemo censitur ignorare legem" nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii.
Astfel, potrivit art. 3, lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 „ Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv", titlurile de despagubire sunt certificate emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, in numele si pe seama statului roman, care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului roman, corespunzator despagubirilor acordate potrivit prezentei legi si care urmeaza a fi valorificate in functie de optiunea titularului ori a titularilor inscrisi in acestea.
Titlurile de despagubire nu pot fi vandute, cumparate, date in garantie sau transferate in orice alt mod, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, cu exceptia dobandirii acestora ca efect al succesiunii.
Mai mult decat atat, potrivit dispozitiilor art. 182 coroborat cu art. 181 alin. (2), pentru valorificarea titlului de despagubire, titularul titlului de despagubire avea dreptul si obligatia de a proceda la manifestarea expresa a optiunii sale in sensul emiterii unui titlu de plata ori de conversie, in conditiile art. 141 si cu respectarea termenelor si a limitarilor prevazute la art. 3 lit. h) din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Potrivit alin. 4 al aceluiasi articol, titlurile de despagubire se valorifica in termen de 3 ani de la data emiterii, care insa nu expira mai devreme de 12 luni de la prima sedinta de tranzactionare a actiunilor emise de Fondul  „Proprietatea”.
In concluzie, termenul prevazut de art. 181 alin. 4, Capitolului VI din Legea nr.247/2005 este un termen de prescriptie, reprezentand intervalul de timp inauntrul caruia titularul unui drept subiectiv este obligat, printr-o dispozitie legala imperativa,(in speta Legea nr.247/2005) sa-si exercite acel drept (intr-un anumit mod sau in anumite conditii).
In concluzie. A.N.R.P. avea obligatia emiterii titlului de plata aferent deciziei emise de catre Comisia Centrala, doar ulterior constituirii unui dosar de optiune.
In acest sens sunt de remarcat si dispozitiile art. 18 alin. 1 din acelasi act normativ, potrivit carora dupa emiterea titlurilor de despagubire aferente, A.N.R.P. va emite pe baza acestora si a optiunilor persoanelor indreptatite, un titlu de conversie si/sau un titlu de plata. Titlu de conversie va fi inaintat Depozitarului Central in termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, in vederea conversiei in actiuni, iar titlurile de plata vor fi remise Directiei pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar in vederea realizarii operatiunilor de plata.
Aceste argumente au fost retinute intr-o speta asemanatoare de instanta de judecata, prin care a fost admisa exceptia tardivitatii si, in consecinta, a fost respinsa cererea reclamantilor ca tardiv formulata.
In sustinerea celor afirmate, apelanta ataseaza in fotocopie Sentinta civila nr. 1232/CA/24.09.2015.
 Tribunalul Bucuresti a retinut, in mod gresit, faptul ca procedura emiterii titlurilor de plata prevazuta de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fiind suspendata, succesiv, pana la intrarea in vigoare a noului act normativ, Legea nr. 165/2013, aceasta imprejurare nu poate fi imputata reclamantilor si nu poate conduce la concluzia ca acestia au ramas in pasivitate.
Apelanta doreste sa contrazica acest aspect, invederand instantei faptul ca, in perioada in care procedura de emitere a titlurilor de despagubire si a titlurilor de plata a fost suspendata, procedura privind valorificarea deciziei CCSD nu a fost suspendata.
Potrivit prevederile alin. 2 si 3 ale articolului III din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 62/2010 potrivit carora „valorificarea titlurilor de despagubire emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor se va face in perioada de suspendare doar prin conversia lor in actiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzator sumei pentru care s-a formulat optiunea (cu respectarea limitarilor art.3 lit.h.), apelanta mentioneaza ca acestea semnifica urmatoarele:
Daca pana la data intrarii in vigoare a acestei ordonante de urgenta, persoanele indreptatite la despagubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plata, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, puteau opta pentru conversia titlurilor de despagubire in actiuni emise de Fondul Proprietatea. Persoanele care nu optau pentru conversia titlurilor de despagubire in actiuni emise de Fondul Proprietatea urmau sa primeasca titluri de plata dupa expirarea perioadei de suspendare prevazute la alin.1.
Mai mult decat atat, in pronuntarea sentintei pe fond, instanta de judecata a ignorat Decizia nr. 1242 din 22 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea l, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, ale carei solutie si considerente sunt valabile si in prezenta cauza.
Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art. III alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010, prevazand suspendarea emiterii titlurilor de plata cuprinse in titlul VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, nu aduc atingere existentei dreptului de proprietate, dat fiind faptul ca in art. III alin. (2) se prevede o modalitate temporara de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioada de 2 ani, a titlurilor de despagubire emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, prin conversia acestora in actiuni emise de Fondul "Proprietatea" corespunzator sumei pentru care a fost formulata optiunea.
 Astfel, Curtea Constitutionala a statuat prin decizia mai sus mentionata ca prevederile art. III din OUG nr. 62/2010 nu aduc atingere existentei dreptului de proprietate, in speta, nefiind afectat deci nici dreptul de optiune al reclamantilor.
Aceste argumente au fost retinute de instanta de judecata intr-o speta asemanatoare prin Sentinta civila nr. 68/23.06.2015 ramasa definitiva prin nerecurare Curtii de Apel Targu-Mures  pornind de la obiectul reglementarii celor doua acte normative - procedura de emitere a titlurilor de plata si respectiv, a titlurilor de conversie - este cert ca dreptul defunctului de a opta pentru o modalitate de valorificare a titlurilor de despagubiri nu a fost suspendat sau intrerupt, nefiind afectat de intrarea in vigoare a prevederilor Ordonantelor, intrucat acestia puteau sa-si manifeste expres optiunea, chiar in perioada de activitate a actelor normative precitate.
Apelanta reitereaza faptul ca daca reclamantii ar fi urmat procedura administrativa   privind valorificarea titlului de despagubire in termenul prevazut de lege, acesta s-ar fi incadrat in ipoteza art. 41 alin (1), din Legea nr. 165/2013.
Prin urmare, apelanta apreciaza ca mentinerea solutiei pronuntata pe fondul cauzei ar institui un mecanism de despagubire pe cale jurisprudentiala, in alte conditii si in alta procedura decat cea instituita de legea speciala (Legea nr. 165/2013).
Mai mult decat atat, apelanta aduce la cunostinta instantei ca practica judecatoreasca a statuat, cu caracter de principiu, prevalenta legilor speciale fata de cele generale in materia retrocedarilor, astfel ca o cerere intemeiata exclusiv pe dispozitiile Codului civil ori pe cele ale Conventiei europene nu poate fi respinsa, decat ca neintemeiata.
In alt mod, prin imixtiunea celor doua modalitati de reparare a unor pagube aduse de catre fostul regim comunist, se inlatura caracterul special al dispozitiilor stabilite in domeniul retrocedarilor, fiind astfel ignorat scopul avut in vedere de legiuitor prin edictarea acestor norme.
Nu in ultimul rand, apelanta face precizarea ca Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si-a onorat toate obligatiile in solutionarea dosarelor de optiune constituite in termen legal, iar Ministerul Finantelor Publice a efectuat deja plata pentru aceste titluri de plata.
Cu alte cuvinte, daca reclamantii ar fi urmat procedura administrativa si ar fi constituit un dosar de optiune prin care solicitau valorificarea deciziilor emise de catre Comisia Centrala, s-ar fi aflat in aceeasi situatie cu ceilalti, respectiv ar fi beneficiat de un titlu de plata emis si platit in mod efectiv de catre Ministerul Finantelor Publice.
Avand in vedere cele mai sus-mentionate, apelanta aduce la cunostinta faptul ca A.N.R.P. nu a emis un titlu de plata in favoarea reclamantilor intrucat acestia nu au solicitat valorificarea deciziei emise de CCSD prin constituirea unui dosar de optiune.
Apelanta doreste sa mentioneze si ca potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru si dispozitiilor art. 7 din Ordonanta nr.22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii,  apelanta  este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a cautiunii.
Apelantul Ministerul Finantelor Publice a invocat prin motivele de apel exceptia prematuritatii formularii capatului de cerere in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice si in subsidiar inadmisibilitatea acestuia, pentru urmatoarele motive:
In conformitate cu prevederile art. 41 alin.4 din Legea nr. 165/2013, privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania: "Titlul de plata se emite de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in conditiile alin. (1) si (2) si se plateste de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere. "
Cu alte cuvinte, rolul MFP in procedura prevazuta de lege intervine abia dupa ce ANRP emite titlul de plata. In cauza de fata, astfel cum instanta de fond a retinut considerentele sentintei civile atacate, nu a fost emis un astfel  de titlu  ceea «ce a pus paratul MFP in imposibilitatea de a efectua plata, in termenul legal de  180 de zile.
Or, nici reclamantii si cu atat mai putin instanta de judecata, nu pot anticipa  faptul  ca MFP nu isi va indeplini  in termen obligatia  legala,  odata  ce titlul de plata va fi emis. Obligatia  ce ii va  reveni apelantului  la acest moment  va fi una legala si nu poate fi dublata  de o obligatie impusa  pe cale  judiciara.  Reclamantii se pot indrepta  impotriva MFP doar dupa  trecerea termenului  de 180 de zile,  in  ipoteza  in care  aceasta ar refuza sau ar  intarzia nejustificat  efectuarea platii  in cauza.
Avand in vedere  motivele expuse mai sus, apelantul solicita admiterea apelului asa  cum a fost formulat, admiterea  exceptiei prematuritatii capatului de cerere formulat in contradictoriu cu MFP si schimbarea in parte  a sentintei civile  atacate,  in sensul respingerii acestui capat  de cerere ca prematur  formulat.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea va admite apelurile, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013, lege speciala in materia restituirii, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii. In cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor”.
In raport de aceste dispozitii legale, Curtea apreciaza  ca instanta de fond a respins in mod corect exceptia necompetentei materiale, iar motivul de apel formulat cu privire la aceasta solutie nu poate fi primit.
In ceea ce priveste exceptiile prematuritatii si inadmisibilitatii actiunii in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice, Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art. 246 alin. (1) si (2) C.proc.civ.: „ (1) Exceptiile absolute sunt cele prin care se invoca incalcarea unor norme de ordine publica. (2) Exceptiile relative sunt cele prin care se invoca incalcarea unor norme care ocrotesc cu precadere interesele partilor”.
Or, potrivit dispozitiilor art. 247 alin. (1) si (2) C.proc.civ.: „ (1) Exceptiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanta in orice stare a procesului, daca prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate inaintea instantei de recurs numai daca, pentru solutionare, nu este necesara administrarea altor dovezi in afara inscrisurilor noi. (2) Exceptiile relative pot fi invocate de partea care justifica un interes, cel mai tarziu la primul termen de judecata dupa savarsirea neregularitatii procedurale, in etapa cercetarii procesului si inainte de a se pune concluzii in fond”.
In cauza, apelantul parat Ministerul Finantelor Publice nu a formulat in fata instantei de fond intampinare si nici nu a invocat exceptia prematuritatii in conditiile art. 247 C.proc.civ., astfel incat, fiind vorba despre o exceptie de fond, peremptorie, relativa, nu poate fi invocata direct pe calea apelului.
Pe fondul pretentiilor, Curtea retine ca analiza privind indeplinirea de catre apelanta parata a obligatiei de a emite titlu de plata trebuie sa porneasca de la dispozitiile art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit carora „Dupa emiterea titlurilor de despagubire aferente, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite, pe baza acestora si a optiunilor persoanelor indreptatite, un titlu de conversie si/sau un titlu de plata. Titlul de conversie va fi inaintat Depozitarului Central in termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, in vederea conversiei in actiuni, iar titlurile de plata vor fi remise Directiei pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar in vederea efectuarii operatiunilor de plata”.
In speta, prin Decizia nr.7369/29.01.2010, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, a emis in favoarea intimatilor reclamanti titlu de despagubiri in cuantum de 233.100 lei. Acestia, insa, nu au solicitat acordarea in numerar a despagubirilor in cuantum de 233.100 lei, conform dispozitiilor art. 181 din Cap. V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care prevad ca „Daca titlul de despagubire individual este emis pentru o suma de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea sa solicite fie realizarea conversiei acestuia in actiuni emise de Fondul „Proprietatea“, fie acordarea de despagubiri in numerar, fie parte in actiuni, parte in numerar”.
Or, cata vreme persoanele indreptatite nu au urmat procedura privind valorificarea titlului de despagubire emis de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor in conditiile prevazute de Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, nu li se poate aplica procedura prevazuta de art. 41 din Legea nr. 165/2013, cu modificarile si completarile ulterioare, intrucat acestia nu au urmat procedura administrativa si nu au constituit dosar de optiune.
Fata de cele retinute, Curtea, in baza art.480 alin. (1) Noul  Cod procedura civila a admis apelurile, a schimbat in tot  sentinta  apelata in sensul ca a respins  actiunea, ca neintemeiata.