InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Bucuresti

Interpretarea probelor. Solutie intemeiata exclusiv pe probele administrate in faza de cercetare judecatoreasca. Gresita achitare a inculpatului

(Decizie nr. 389/A din data de 18.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)

Domeniu Probe, dovezi | Dosare Tribunalul Bucuresti | Jurisprudenta Tribunalul Bucuresti

2. Interpretarea probelor. Solutie intemeiata exclusiv pe probele administrate in faza de cercetare judecatoreasca. Gresita achitare a inculpatului

Cod procedura penala, art.10 alin.(1) lit. c)

In cazul in care, fiind reaudiati in cursul cercetarii judecatoresti, martorii au revenit asupra declaratiilor date in faza de urmarire penala, instanta de judecata urmeaza a retine numai acele declaratii care, in raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul, indiferent in ce stadiu al procesului au fost facute; instanta isi va putea fundamenta solutia pe declaratiile date in fata sa daca revenirea asupra relatarilor anterioare este temeinic si convingator justificata, justificare ce nu poate echivala insa cu o simpla afirmatie a martorilor ca declaratiile de la faza de urmarire penala le-au fost dictate de catre organele de cercetare penala si ca prin urmare nu reflecta adevarul, atata timp cat depozitia martorilor – prieteni cu inculpatul – din fata instantei de judecata nu se coroboreaza decat cu declaratia inculpatului.

(TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA I PENALA, DECIZIA NR. 389/A DIN 18.06.2009)

Asupra apelului penal de fata:
Prin sentinta penala nr.710 din 30.12.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti in dosarul penal nr.4461/303/2008, in baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedura penala raportat la art.10 lit.c Cod procedura penala s-a dispus achitarea inculpatului P.C., pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c Cod penal cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
S-a constatat ca partea vatamata M.C. nu s-a constituit parte civila in cauza.
In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de catre stat au ramas in sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr.118/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul P. C. pentru savarsirea infractiunii de talharie in forma calificata prevazuta de art.211 alin.l - alin.2 lit.b, c Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.l lit.a Cod penal, retinandu-se ca la data de 24.12.2007, in jurul orelor 20.05, pe B-dul Uverturii din Bucuresti, sector 6, partea vatamata M.C. a fost deposedata prin violenta, de catre un individ necunoscut, de geanta pe care o avea asupra sa, in care se aflau mai multe bunuri: aproximativ 2.000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, cheile de la casa, cartea de identitate, o biblie, o agenda de culoare rosie si reviste, prejudiciul total fiind de aproximativ 2.300 lei.
Din cercetarile efectuate de catre organele de cercetare penala s-a retinut ca autorul faptei este inculpatul P. C., iar din prejudiciul suferit a fost recuperat doar telefonul mobil care a fost restituit partii vatamate.
La retinerea acestei situatii de fapt prima instanta a avut in vedere urmatoarele mijloace de proba: declaratiile partii vatamate M.C.; declaratiile inculpatului P.C.; procesul verbal de constatare la fata locului, insotit de plansa fotografica; declaratiile martorei C.A.-M.; declaratiile martorului B.F.; declaratiile martorilor P.R.C., L.G.C., P.A., B.M., C.M.C.; procesul verbal de recunoastere din grup din data de 15.03.2008, insotit de plansa fotografica, conform caruia partea vatamata il recunoaste pe inculpat; procesul verbal de recunoastere din grup din data de 25.03.2008, insotit de plansa fotografica, conform caruia partea vatamata nu recunoaste nicio persoana - in grupul constituit in vederea recunoasterii se afla martorul P.A.; procesul-verbal de prezentare pentru recunoastere din baza de date a sistemului IMAGETRACK, conform caruia martora C.A.M. a recunoscut pe inculpatul P. C. dintr-un numar de 457 de fotografii ca fiind persoana care a sunat-o in perioada 25.12.2007 - 06.01.2008 de pe numarul de apel al telefonului partii vatamate, respectiv 0722499086; dovada de predare a telefonului mobil marca NOKIA 1101 organelor de politie de catre martorul B.F.; dovada de restituire a telefonului mobil marca NOKIA 1101 catre partea vatamata, insotit de plansa fotografica; procesul-verbal de redare a listingului convorbirilor telefonice efectuate in perioada 24.12.2007-08.01.2008 de pe IMEI-ul cu nr.357957002461069.
Cu ocazia verificarii legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive in temeiul art.300 indice 1 Cod procedura penala, prima instanta a constatat nelegalitatea si netemeinicia masurii arestarii si a dispus revocarea acesteia si punerea de indata in libertate a inculpatului P.C.. Revocarea masurii arestarii preventive a fost determinata de imposibilitatea verificarii temeiurilor care au stat la baza luarii acestei masuri, la momentul respectiv lipsind de la dosarul cauzei decizia penala nr.725/R/l8.06.2008 a Tribunalului Municipiului Bucuresti prin care s-a dispus arestarea preventiva pentru 29 de zile a inculpatului. De asemenea, s-a retinut ca nu existau temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate iar durata arestarii preventive a inculpatului expira chiar la data pronuntarii asupra legalitatii si temeiniciei masurii (incheierea din 06.06.2008). Pentru aceste motive, judecata in cauza s-a desfasurat cu inculpatul P.C. in stare de libertate.
In cursul cercetarii judecatoresti, in sedinta publica de la data de 04.09.2008, a fost audiat inculpatul P.C. care a aratat ca nu recunoaste savarsirea acestei fapte, la data de 24.12.2008, in jurul orelor 20.00, cand se pretinde a se fi savarsit fapta se afla in alt cartier al Bucurestiului, respectiv in cartierul Rahova, la domiciliul martorului B.F. la care locuia in acea perioada, unde a venit ulterior si fratele sau P.A. care avea asupra sa un telefon mobil marca NOKIA 1101 si aproximativ 6-8 milioane de lei vechi. La intrebarea de unde are aceste bunuri, fratele inculpatului a raspuns ca a furat o geanta. Inculpatul a recunoscut ca a folosit si el acel telefon mobil, iar in ceea ce priveste identitatea sa a recunoscut ca are porecla „Nebunica” dar ca aceasta porecla este atribuita si celorlalti frati ai sai. Inculpatul a sustinut ca seamana foarte bine cu fratele sau P.A., iar la data de 24.12.2008 acesta era imbracat in blugi, cojoc cu guler de blana de culoare alba si un fes albastru cu imprimeuri in forma de steluta.
Inculpatul a demonstrat consecventa in declaratiile date, aspectele mentionate anterior fiind relatate si in faza de urmarire penala.
In cadrul aceleiasi sedinte de judecata a fost audiata si partea vatamata M.C., care a relatat faptul ca la data de 24.12.2007, in jurul orelor 20.00, in timp ce se intorcea de la serviciu, pe b-dul Uverturii din cartierul Militari, a fost lovita in cap foarte puternic, din spate, de catre o persoana necunoscuta care i-a smuls poseta pe care o avea in mana dreapta, aplicandu-i o a doua lovitura in barbie, in urma careia a cazut pe spate. Partea vatamata a strigat dupa ajutor dar nu a venit nimeni sa o ajute deoarece nici nu era nimeni prin zona. Desi a doua lovitura a fost aplicata din fata, partea vatamata sustine ca nu a vazut fata autorului, putand doar sa aprecieze ca era cu un cap mai inalta decat ea si avea un ten mai inchis. De asemenea, a retinut o serie de semnalmente ale autorului: era imbracat in geaca cu gluga cu margine alba si purta un fes. Partea vatamata nu a putut sustine fara urma de indoiala daca inculpatul prezent in sala este sau nu persoana care a agresat-o si a deposedat-o de geanta. In ce priveste recunoasterea din grup realizata in cursul urmaririi penale, partea vatamata a aratat ca 1-a indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei doar dupa inaltime si aspectul profilului.
Martorul B.M. care a avut calitatea de participant la recunoasterea din grup din data de 15.03.2008, a declarat in fata instantei  ca partea vatamata nu a fost sigura cu privire la persoana pe care urma sa o recunoasca, initial indicand o alta persoana, iar ulterior indicandu-1 pe inculpat.
Martorul P.A., audiat in sedinta publica din data de 18.09.2008, a sustinut ca la data comiterii faptei (24.12.2007) nu se afla in Bucuresti, ci in Giurgiu, impreuna cu inculpatul, venind amandoi in Bucuresti in data de 25.12.2008. Cu privire la provenienta telefonului NOKIA 1101, martorul sustine ca acesta i-a fost facut cadou de catre inculpat care, la randul sau, a gasit acest telefon in perioada sarbatorilor 2007. Ulterior, martorul a oferit telefonul la schimb martorului B.F.. Recunoaste efectuarea unor convorbiri telefonice de pe telefonul in cauza dar nu-si aminteste cu cine a vorbit. In ce priveste identitatea inculpatului, martorul a aratat ca acesta nu are porecla „Nebunica” si nici nu cunoaste sa aiba vreo porecla.
In cauza a fost audiat si martorul P.R.C. care a relatat faptul ca il cunoaste pe inculpat de mai multa vreme, ca acesta are porecla „Nebunica”, la fel ca si ceilalti frati ai inculpatului.
Martorul B. F. a confirmat ca inculpatul si fratele sau, martorul P. A., au locuit la el aproximativ doua saptamani in decembrie 2007 si ca a facut schimb de telefoane mobile cu martorul P.A. in perioada Craciunului sau a Revelionului 2007. De la martor a primit un telefon marca NOKIA 1101, a carui provenienta nu a cunoscut-o si nici nu a solicitat explicatii in acest sens.
Martora C.A.M., audiata la termenul din data de 18.09.2008, a aratat ca ii cunoaste pe inculpatul P.C. si pe martorul P.A. si ca, dupa iesirea din penitenciar a celui din urma, ambii au plecat la Giurgiu, fara ca martora sa-i insoteasca. Nu a putut preciza perioada exacta in care cei doi au fost plecati. Martora a mai aratat ca in perioada sarbatorilor de iarna 2007 a fost sunata de catre martorul P.A. de pe un telefon mobil, dar nu isi aminteste de pe ce numar. Cu privire la participarea la recunoasterea dupa fotografii din cursul urmaririi penale, martora a sustinut ca i-au fost prezentate doar fotografiile inculpatului si ale martorului P.A., pe care l-a recunoscut, insa nu a citit procesul verbal incheiat cu aceasta ocazie.
In sedinta publica din data de 09.10.2008, instanta a constatat imposibilitatea audierea martorului L.G.C., urmand sa aiba in vedere declaratia data de acesta in faza de urmarire penala.
Astfel, la data de 24.12.2007, in jurul orelor 20.00, in timp ce se deplasa pe b-dul Uverturii din sectorul 6 Bucuresti (cartierul Militari), partea vatamata M.C. a fost agresata fizic - lovita in cap si in barbie - si deposedata de poseta pe care o avea asupra sa, de catre un individ necunoscut. in poseta se aflau a serie de bunuri: acte de identitate, cheile de la locuinta, suma de aproximativ 2 000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, o biblie, o agenda personala si alte obiecte personale, valoarea totala a acestor bunuri fiind de aproximativ 2 300 lei (declaratiile partii vatamate, filele 5-9 dosar urmarire penala, declaratia partii vatamate, procesul-verbal de cercetare la fata locului.
Din cercetarile efectuate de catre organele de cercetare penala din cadrul Sectiei 21 Politie Bucuresti a reiesit ca autorul faptei ar putea fi inculpatul P.C..
Din declaratiile date de catre inculpatul P.C. in cursul urmaririi penale (filele 19-22; 25-26 dosar urmarire penala) si in faza de judecata (filele 49-50 dosar fond) rezulta nerecunoasterea, cu consecventa, a faptei de catre inculpat, acesta sustinand permanent ca nu se afla in cartierul Militari la data si ora savarsirii faptei, ci in cartierul Rahova la domiciliul martorului B.F.. De asemenea, inculpatul a sustinut ca autorul faptei ar fi martorul P.A., fratele sau, care in seara zilei de 24.12.2007 s-a intors la domiciliul martorului B. (unde locuiau temporar) avand asupra sa telefonul mobil marca NOKIA 1101, care ulterior a fost identificat ca apartinand partii vatamate M.C. (dovada de restituire a telefonului mobil marca NOKIA 1101 catre partea vatamata, insotit de plansa fotografica - filele 84-85 dosar urmarire penala).
Partea vatamata M.C., asa cum a rezultat din declaratiile date de aceasta pe parcursul procesului penal nu poate sustine, fara urma de indoiala, faptul ca inculpatul P.C. este persoana care a deposedat-o, prin violenta fizica, de poseta pe care o avea asupra sa in data de 24.12.2007. Aceeasi nesiguranta cu privire la persoana autorului faptei decurge si din recunoasterile din grup efectuate pe parcursul urmaririi penale. Astfel, cu ocazia recunoasterii din grup privind pe inculpatul P.C. din data de 15.03.2008, initial partea vatamata a indicat o cu totul alta persoana decat inculpatul, abia apoi indicandu-1 pe acesta, recunoasterea din grupul de patru persoane fiind facuta doar dupa constitutia fizica si profilul persoanei. In cadrul recunoasterii din grup efectuata in data de 20.03.2008 privind pe martorul P.A., partea vatamata M.C. nu a recunoscut nici o persoana din grupul de patru persoane prezentat spre recunoastere, nici macar dupa constitutia fizica sau profilul persoanei, desi inculpatul a precizat si faptul ca seamana bine cu fratele sau.
Avand in vedere declaratiile inculpatului, declaratiile partii vatamate si rezultatele celor doua recunoasteri, posibilitatea ca inculpatul P.C. sa fie autorul infractiunii care face obiectul cauzei de fata este sub semnul incertitudinii. Ceea ce rezulta din probele analizate sunt doar indicii care pot conduce la persoana inculpatului P.C., nefiind probe certe in acest sens.
Desi exista certitudinea ca telefonul marca NOKIA 1101 apartinand partii vatamate M.C. s-a aflat in posesia inculpatului P.C. care a recunoscut ca 1-a folosit si el (pe langa alte persoane) pentru a efectua convorbiri telefonice  si, de asemenea, exista certitudinea ca in perioada 24.12.2007-08.01.2008 terminalul mobil cu IMEI-ul nr.357957002461069, corespunzator telefonului mobil in cauza, a fost utilizat cu mai multe cartele SIM, printre care si cea cu nr. 0722499086 apartinand partii vatamate, pentru efectuarea de convorbiri telefonice, aceste aspecte nu pot stabili cu certitudine cine este persoana care a sustras telefonul. Inculpatul P.C. ar fi putut intra in posesia telefonului mobil prin orice alta modalitate decat luarea directa din posesia partii vatamate a posetei in care se afla acesta, inclusiv prin oferirea acestuia de catre fratele sau pentru a efectua unele convorbiri telefonice.
De altfel, aceasta a sustinut a inculpatului in sensul ca telefonul apartinand partii vatamate 1-a luat de la martorul P.A. pentru a efectua unele convorbiri telefonice, se coroboreaza cu cele aratate de martorul Babeanu Florin, care a aratat ca a vazut telefonul respectiv asupra lui P.A., cu care de altfel a si efectuat un schimb de telefoane mobile.
Daca telefonul partii vatamate ar fi fost sustras de catre inculpat, logic ar fi fost ca acesta sa fie cel care sa incerce sa-1 valorifice (prin vanzare sau prin schimb) si nu fratele sau, martorul P.A..
Totodata, prima instanta a retinut ca declaratiile inculpatului P.C. sunt in contradictie cu cele ale martorului P.A. in ceea ce priveste modul in care a ajuns telefonul partii vatamate M.C. in posesia martorului P.A.. Daca inculpatul sustine ca in data de 24.12.2008 martorul avea acest telefon asupra sa cand s-a intors acasa seara, spunand ca a furat o geanta, martorul sustine ca telefonul i-a fost facut cadou de catre inculpat.
Numai ca aceasta sustinere a martorului nu se coroboreaza cu nici o alta proba administrata in cauza, dimpotriva este contrazisa de declaratia martorului B.F., iar, pe de alta parte, daca martorul ar fi autorul faptei pentru care este cercetat fratele sau, este lesne de inteles ca nu poate da o declaratie prin care sa se autoinculpe.
De asemenea, intre declaratiile celor doi exista contradictii si cu privire la locul unde se afla fiecare dintre ei la data savarsirii faptei, aspect esential in stabilirea situatiei de fapt in cauza. Daca inculpatul nu relateaza nimic in legatura cu vreo lipsa din Bucuresti in perioada in care a fost savarsita fapta, martorul P.A. a aratat ca nici el, nici inculpatul nu se aflau in Bucuresti la acea data, ceea ce a determinat instanta, fata de atitudinea constanta a inculpatului in declaratiile date in cursul procesului penal si fata de posibilitatea ca, in realitate, fapta ce face obiectul prezentei cauze sa fi fost savarsita de catre martorul P.A., sa considere declaratia acestuia din urma ca fiind nesincera.
Ca urmare, a retinut prima instanta, singurele probe ce se desprind din intreg materialul probator administrat in cauza se refera la imprejurarea ca inculpatul P.C. a folosit telefonul mobil apartinand partii vatamate M.C., la scurt timp de la data la care aceasta a fost victima unei infractiuni de talharie, si ca acestuia ii este atribuita porecla „Nebunica” (pe care de altfel o are si fratele sau, martorul P.A.), probe care sunt insa indirecte si care nu se coroboreaza cu alte probe si nici nu sunt suficiente astfel incat sa se poata trage concluzia ca acesta este autorul faptei savarsita in dauna partii vatamate M.C..
Avand in vedere situatia de fapt retinuta, in drept, actiunea de luare a unui bun mobil, respectiv o poseta, din posesia partii vatamate fara consimtamantul acesteia, in scopul insusirii pe nedrept, pentru aceasta intrebuintandu-se violente fizice, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie, prevazuta de art.211 alin.l Cod penal. Deoarece fapta a fost savarsita in timpul noptii, respectiv in jurul orelor 20.00 intr-o zi de iarna si intr-un loc public, respectiv pe un bulevard - loc ce prin natura sa este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana, conform art.152 alin.1 lit.a Cod penal, fapta imbraca forma calificata prevazuta de art.211 alin.l si alin.2 lit.b si c Cod penal.
Pe latura obiectiva, elementul material a fost realizat prin actiunea de luare a posetei partii vatamate in conditiile prezentate mai sus, rezultand prejudicierea acesteia prin lipsirea de posesia si folosinta bunului, intre actiunea de luare si prejudiciul creat existand un raport de cauzalitate directa.
Pe latura subiectiva, existenta infractiunii de talharie presupune ca autorul sa actioneze cu forma de vinovatie a intentiei directe, potrivit art.19 alin.l pct.l lit.a Cod penal, sa prevada rezultatul faptei sale si sa urmareasca producerea lui prin savarsirea faptei. Aspectul psihologic, subiectiv din continutul constitutiv al infractiunii se poate raporta doar la o anumita persoana determinata, numai in functie de elementele volitiv si intelectiv cuprinse in rezolutia infractionala a autorului putandu-se stabili existenta sau nu a vinovatiei, ca element fundamental, in savarsirea faptei. Prin urmare, pentru a se putea stabili daca autorul infractiunii a actionat cu vinovatie in momentul savarsirii faptei este absolut necesar sa fie cunoscuta cu certitudine, pe baza de probe dincolo de orice dubiu, persoana autorului. Or, in cauza de fata, din ansamblul probelor administrate, nu s-a ajuns la stabilirea fara putinta de tagada a persoanei autorului infractiunii de talharie. in aceste conditii, in mod logic, nu se poate vorbi nici despre stabilirea elementului subiectiv din continutul infractiunii.
In consecinta, avand in vedere considerentele dezvoltate mai sus, desi exista certitudinea ca fapta de talharie asupra persoanei M.C. s-a produs in realitatea ei fizica, materiala, prima instanta, pentru imposibilitatea stabilirii cu certitudine a persoanei autorului acestei fapte si implicit a vinovatiei, a facut aplicarea principiului in dubio pro reo - indoiala profita acuzatului, prezumtia de nevinovatie a inculpatului P.C. nefiind rasturnata.
Astfel, in temeiul art. 345 alin.l si alin.3 Cod procedura penala, raportat la art.l 1 pct.2 lit.a si art. 10 alin.l lit.c Cod procedura penala, a dispus achitarea inculpatului P.C. pentru savarsirea infractiunii de talharie in forma calificata, pentru motivul ca aceasta fapta nu a fost savarsita de catre inculpat.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanta a retinut faptul ca partea vatamata M.C. a fost prejudiciata prin deposedarea de poseta pe care o detinea si in care se aflau o serie de bunuri, asa cum rezulta din declaratiile acesteia. Telefonul mobil marca NOKIA 1101, care se aflase in poseta la momentul savarsirii faptei, a fost predat organelor de cercetare penala de la Sectia 21 Politie de catre martorul B.F.  a fost identificat ca fiind telefonul partii vatamate si restituit acesteia in data de 20.03.2008. Restul prejudiciului suferit nu a fost recuperat de catre partea vatamata.
Partea vatamata M.C., prin declaratie orala consemnata in incheierea de sedinta din data de 19.06.2008, a aratat ca nu se constituie parte civila in cauza. Prin urmare, prima instanta a luat act de faptul ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila in cauza de fata.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, vizand netemeinicia solutiei primei instante de judecata de a dispune achitarea inculpatului P.C. sub aspectul savarsirii infractiunii de talharie, prevazuta de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor de apel invocate cat si din oficiu, conform art.371 al.2 Cod de procedura penala, Tribunalul constata fondat apelul declarat, sub aspectul gresitei achitari a inculpatului, pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
In fapt, Tribunalul retine ca: la data de 24.12.2007, in jurul orei 20.05, pe B-dul Uverturii din Bucuresti, sector 6, inculpatul P.C. a deposedat-o prin violenta pe partea vatamata M.C. de geanta pe care o avea asupra sa, in care se aflau mai multe bunuri: aproximativ 2.000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, cheile de la casa, cartea de identitate, o biblie, o agenda de culoare rosie si reviste, prejudiciul total cauzat fiind evaluat la 2.300 lei.
Situatia de fapt retinuta este dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: plangerea si declaratiile partii vatamate, care se coroboreaza cu procesul-verbal de cercetare la fata locului si plansele fotografice aferente, procesul-verbal de recunoastere a inculpatului din grup de persoane de catre partea vatamata, in prezenta martorilor asistenti B.M. si C.M.C., si plansele fotografice aferente, procesul-verbal de prezentare pentru recunoastere din grup de persoane a persoanei agresorului de catre partea vatamata, grup de persoane din care a facut parte martorul P.A., fratele inculpatului, si plansele fotografice aferente, procesul-verbal de prezentare pentru recunoastere din baza de date a sistemului IMAGETRAK de catre martora Cerneanu Ana-Maria a persoanei care a sunta-o de pe numarul de apel 0722499086 in intervalul 25.12.2007-6.01.2008, procesul-verbal de depistare a inculpatului, procesul-verbal de conducere in teren, procesul-verbal de redare a inregistrarilor convorbirilor telefonice, procesul-verbal potrivit caruia in dreptul numarului de apel 0722499086, din agenda telefonului martorului L.G.C., figura numele „P.-Nebunica”, indicat de martor ca fiind inculpatul P.C., dovada de predare-primire a bunului sustras si recuperat, precum si cu declaratiile martorilor C. A.M. (de la urmarire penala – f.42-44), B.F., P.R.C., L.G.C. si P.A..
Declaratiile inculpatului P.C., in sensul nerecunoasterii savarsirii faptei retinute in sarcina sa si de invinovatire a fratelui sau – martorul P.A. – de comiterea acesteia nu sunt sustinute de celelalte probe administrate in cauza, enumerate mai sus, astfel ca nu li se poate da eficienta probatorie, conform dispozitiilor art.69 din Codul de procedura penala. De altfel, potrivit Raportului de constatare tehnico-stiintifica nr.27644 din 12.05.2009 intocmit de DGPMB – Serviciul Criminalistic pentru raspunsurile inculpatului la intrebarile relevante privind talharia din data de 24.12.2007 s-au evidentiat modificari semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului.
Sub acest aspect, in mod gresit prima instanta a apreciat ca declaratiile inculpatului P.C. sunt cele care corespund adevarului in cauza, intre declaratiile martorilor P.A. si B. F. nefiind nicio contradictie. Faptul ca martorul B.F. a observat telefonul sustras de la partea vatamata ca fiind in posesia martorului P.A. nu exclude posibilitatea ca acesta sa fi fost facut cadou martorului de catre fratele sau, inculpatul, martorul B.F., potrivit sustinerilor sale, observand telefonul mobil abia cand cei doi frati, impreuna, au ajuns la domiciliul sau, neasistand la cele petrecute anterior acestui moment.
Mai mult, prima instanta de judecata si-a intemeiat solutia de achitare exclusiv pe mijloacele de proba administrate in faza cercetarii judecatoresti, fara a arata insa de ce le-a inlaturat pe cele administrate in faza de urmarire penala de la solutionarea cauzei.
Or, dupa cum a statuat si fostul Tribunal Suprem, in cazul in care, fiind reaudiati in cursul cercetarii judecatoresti, martorii au revenit asupra declaratiilor date in faza de urmarire penala, instanta de judecata urmeaza a retine numai acele declaratii care, in raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul, indiferent in ce stadiu al procesului au fost facute; ea isi va putea fundamenta, asadar, concluzia pe declaratiile date in fata sa daca revenirea asupra relatarilor anterioare este temeinic si convingator justificata, justificare ce nu poate echivala insa cu o simpla afirmatie a martorilor ca declaratiile de la faza de urmarire penala le-au fost dictate de catre organele de cercetare penala si ca prin urmare nu reflecta adevarul, atata timp cat depozitia martorilor – prieteni cu inculpatul – din fata instantei de judecata nu se coroboreaza decat cu declaratia inculpatului.
In cauza insa se observa ca singura modificare de declaratie care sa prezinte relevanta sub aspectul achitarii sau condamnarii inculpatului este cea a unuia singur dintre martorii audiati – C.A.M. – care nu poate da insa o explicatie plauzibila cu privire la „confuzia” aparuta in declaratiile sale intre cei doi frati – inculpatul si martorul P.A.. Pe langa faptul ca la procesul-verbal de prezentare pentru recunoastere a inculpatului din baza de date IMAGETRAK se afla atasata chiar fotografia inculpatului, in format A4, ceea ce exclude faptul ca martora nu si-ar fi dat seama de persoana pe care a recunoscut-o ca fiind cea care i-a telefonat folosind telefonul sustras, organele de urmarire penala nu aveau nici un interes sa retina savarsirea infractiunii de talharie in sarcina inculpatului, si nu a fratelui acestuia, intocmind deliberat procesul-verbal de recunoastere in acest sens, ci, dimpotriva, au administrat toate probele necesare excluderii unei posibile confuzii intre cei doi frati, pornind de la verificarea apararii inculpatului, inclusiv prin refacerea procedurii de recunoastere a persoanei agresorului de catre partea vatamata dintr-un grup din care a facut parte chiar martorul P.A.. In aceste conditii, Tribunalul apreciaza ca modificarea declaratiei martorei C.A.M. a fost cauzata de temerea acesteia fata de consecintele pe care afirmatiile sale le-ar putea avea fata de inculpat, nefiind lipsit de importanta sub acest aspect nici faptul ca inca de la urmarire penala a aratat ca nu doreste sa fie martora in prezenta cauza, „(…) deoarece nu vrea sa aiba niciun fel de probleme, nici ea, nici familia sa”. In plus, sensul revenirii martorei asupra declaratiilor sale initiale in cursul judecatii este cu atat mai putin verosimil cu cat aceasta, desi tinde sa indice ca persoana care a contactat-o este P.A., face niste mentiuni suplimentare fata de faza urmaririi penale, de natura sa asigure acestuia un alibi pentru data savarsirii infractiunii din prezenta cauza (prezenta in Giurgiu, iar nu in Bucuresti), desi organelor de politie nu le oferise astfel de informatii. Cel indicat de martora C.A.M. a fost intr-adevar inculpatul din prezenta cauza, avand in vedere si modul in care aceasta il descrie (o persoana cu care nu a avut legaturi foarte stranse), in timp ce, daca cel recunoscut ar fi fost intr-adevar P.A., ar fi precizat, asa cum a facut-o in instanta, ca este fostul sau concubin, cu care a mai pastrat, sporadic, legatura, dupa incetarea relatiei.
In realitate, procedura de identificare a autorului infractiunii a fost urmatoarea:
La data de 24.12.2007, organele de cercetare penala din cadrul Sectiei 21 Politie au fost sesizate de partea vatamata cu privire la faptul ca in cursul acelei seri, in jurul orei 20.05, aflandu-se pe Bulevardul Uverturii, in dreptul blocului 015, un individ recunoscut a lovit-o cu pumnul in cap si i-a smuls din maini geanta, in care avea bani, un telefon mobil marca „Nokia”, cheile casei, acte de identitate, o Biblie, reviste religioase, o agenda de culoare rosie. Prejudiciul cauzat a fost estimat la suma de 2300 de lei.
In urma acestei sesizari, organele de cercetare penala au efectuat, prin organele abilitate in acest sens, verificarea listingului convorbirilor efectuate de pe terminalul mobil cu seria IMEI 35795002461069 (apartinand partii vatamate) in perioada 24.12.2007 - 08.01.2008, verificare ce a facut obiectul lucrarii secret de serviciu nr. S/1748020 din data de 05.02.2008, lucrare declasificata prin procesul-verbal aflat la fila 88 d.u.p. S-a constatat ca in perioada respectiva terminalul mobil in discutie a fost utilizat cu mai multe cartele SIM, printre care si cele cu numerele 0722499086 si 0727584272.
In privinta convorbirilor efectuate de pe acest terminal mobil s-a constatat ca in datele de 25.12.2003 si 06.01.2008, de pe numarul de cartela pre-paid 0722499086 s-a sunat pe numarul de telefon - abonament 0726102656.
Titularul acestui abonament a fost identificat in persoana martorei C.A.M. careia, la data de 08.02.2008, organele de cercetare penala i-au luat o declaratie, in cuprinsul careia arata ca este titulara si utilizatoarea numarului de abonament „Vodafone” 0726102656, dar ca nu detine in agenda telefonului si nici nu cunoaste numarul de telefon 0722499086. Adauga, insa, faptul ca in ziua de Craciun a anului 2007, a fost sunata, printre alte persoane, „de un fost amic <Adi> caruia nu imi mai amintesc numele si numarul de telefon”. Acelasi fost amic a sunat-o si la data de 06.01.2008.
Fiindu-i solicitate relatii in legatura cu acest fost amic, martora C.A.M., in declaratia din data de 08.02.2008 si in cea din 28.02.2008 (f. 42-44 d.u.p.), arata ca acesta a locuit langa ea o perioada de timp, respectiv pe strada Ion Manolescu (conducand, de altfel, organele de politie la adresa respectiva), ca de cativa ani de zile s-a mutat din cartier, necunoscandu-i noua adresa, ca il cunoaste din vedere, salutandu-se de cateva ori, fara a avea nicio relatie cu el si fara a sti cu ce se ocupa.
La data de 07.02.2008, organele de politie au procedat la verificarea in evidentele informatizate ale persoanei a adresei la care au fost conduse de martora Cerneanu Ana Maria, stabilind ca aceasta apare ca domiciliu legal al fratilor P.C. si P.A. (f. 82 d.u.p.).
La data de 28.02.2008, martorei C.A.M. i-au fost prezentate mai multe fotografii din sistemul Imagetrak pentru a vedea daca poate recunoaste in acestea persoana care a sunat-o la datele de 25.12.2007 si 06.01.2008, ceea ce martora a si facut, rezultatul recunoasterii fiind in sensul ca aceasta persoana se numeste P.C. (f. 79-80 d.u.p.).
In urma recunoasterii efectuate de catre martora C.A.M., s-a procedat, la data de 15.03.2008, la audierea inculpatului P.C., care a aratat ca in seara de 24.12.2007 s-a aflat in cartierul Rahova, unde locuieste impreuna cu fratele sau, P.A., in gazda la martorul B.F., zis „Blondu”. In jurul orei 22.00 s-a intalnit in apropierea locuintei lor cu fratele sau, care era imbracat cu un cojoc imitatie de blana, inchis la culoare, cu guler din blana alba si cu un fes negru pe cap. Ajungand in locuinta, a observat ca acesta avea o suma de bani in bancnote de 100 si 50 de lei si ca a vorbit de pe un telefon mobil marca „Nokia”. Intrebandu-si fratele despre provenienta banilor si a telefonului mobil, acesta i-a raspuns ca a furat o geanta in cartierul Militari.
Cu prilejul prezentei sale in sediul sectiei de politie, s-a efectuat si o recunoastere din grup a inculpatului de catre partea vatamata. In cadrul acestei proceduri, persoanele din grupul prezentat spre recunoastere au fost asezate cu fata inspre partea vatamata care, in aceasta pozitie, a recunoscut o alta persoana decat inculpatul. Nefiind convinsa de alegerea facuta (dupa cum insasi declara - f. 7-8 d.u.p.) si fata de imprejurarea ca la data faptei a putut observa fizionomia agresorului ca urmare a faptului ca 1-a vazut din profil stanga, partea vatamata a invederat aceste aspecte organelor de politie, care au solicitat persoanelor din grup sa se intoarca cu spatele si cu fata spre stanga. In aceasta pozitie, partea vatamata 1-a recunoscut pe inculpatul P.C..
Referitor la aceasta recunoastere, in mod gresit prima instanta a retinut nesiguranta partii vatamate, intrucat in cadrul sedintei de judecata, partea vatamata a declarat ca nu poate sustine ca inculpatul, prezent in sala de judecata, este una si aceeasi persoana cu cea care a agresat-o, intrucat, din ceea ce isi aminteste, cel care a agresat-o avea o constitutie mai solida decat cea a inculpatului admitand, insa, ca e posibil sa fi fost indusa in eroare sub acest aspect din cauza hainei groase pe care o purta agresorul, si era mai plinut la fata.
Atitudinea partii vatamate nu a fost niciun moment aceea de a recunoaste, neaparat, una dintre persoanele prezentate de organele judiciare ca fiind autorul agresiunii, dovada ca la prima recunoastere efectuata a aratat ca nu este sigura de alegerea facuta, solicitand ca persoanele din grup sa fie pozitionate astfel incat sa le poata vedea din profil stanga. Cat despre declaratia data in fata instantei, pe langa faptul ca nu le inlatura pe cele de la urmarire penala si nici nu poate duce la excluderea dintre probele in acuzare a recunoasterii din grup de persoane efectuata, in aceasta partea vatamata incearca sa explice de ce nu il mai poate recunoaste pe inculpat si in fata instantei, la cca 9 luni de la data faptei si 6 luni de la data primei recunoasteri, iar nu ca nu a fost sigura de recunoastere si la urmarire penala. 
Corectitudinea procedurii efectuarii recunoasterii inculpatului din grup de persoane de catre partea vatamata, la data de 15.03.2008, a fost confirmata si ca urmare a audierii martorului asistent B. M., care a aratat ca partea vatamata l-a recunoscut pe inculpat fara ca asupra sa sa fie efectuate presiuni de catre organele de cercetare penala.
Mai mult, partea vatamata, la data de 25.03.2008, participand la o noua recunoastere din grup, din care a facut parte si martorul P.A., indicat de inculpat ca fiind adevaratul autor al infractiunii, nu a recunoscut nicio persoana, nici din fata, nici din profil stanga, iar din fotografiile efectuate cu prilejul acestei recunoasteri se poate lesne observa ca cei doi frati nu au deloc aceeasi inaltime sau structura a corpului, astfel incat posibilitatea de a fi confundati este exclusa.
Pornind de la numerele de telefon folosite de pe terminalul mobil cu seria IMEI 35795002461069, organele de cercetare penala au ajuns, cu ajutorul martorului L.G.C. la concluzia ca acesta apartine inculpatului P.C., in agenda telefonica a martorului in dreptul respectivului numar de telefon fiind mentionat numele „P.-Nebunica”. Inculpatul a negat insa ca ar avea vreo porecla, precizand ca porecla „Nebunica” apartine fratelui sau, insa este contrazis de ceilalti martori audiati in cauza, B. F. si P.R.C., cel de-al doilea martor facand o afirmatie importanta, in sensul ca nu ii cunoaste pe fratele lui C., P.A., astfel incat nu avea cum sa greseasca porecla sub care era cunoscut inculpatul.
Este adevarat ca in fata instantei de judecata, cei doi martori declara intr-un alt sens, lasand sa se inteleaga ca nu doar inculpatul avea porecla „Nebunica”, ci si alti frati ai sai, inclusiv Alexandru, dar nu trebuie pierdut din vedere faptul ca aceasta revenire are loc tocmai pentru a confirma noua versiune a inculpatului din fata instantei de judecata, in sensul ca are, intr-adevar porecla „Nebunica”, dar aceeasi porecla o au si ceilalti frati ai sai.
Organele de cercetare penala au procedat la audierea martorilor B. si P. ca urmare a sustinerilor inculpatului ca a petrecut seara de 24.12.2008 in compania fratelui sau L. si a unor prieteni, indicati unii prin porecle („Sorici", „Ghertoi", „Comisarul”), iar altii prin nume (B.F.).
Dintre acestia, au putut fi identificati si audiati doar B.F. si P. R.C. (cunoscut si cu porecla de „Ghertoi”, potrivit celor aratate de martorul B.F.), care nu au afirmat niciun moment faptul ca ar fi petrecut seara cu inculpatul, pe strada, singurul care 1-a vazut pe inculpat in acea seara fiind martorul B.F., intrucat acesta locuia in gazda la el, iar intalnirea nu a avut nicidecum loc in strada, ci in casa. De asemenea, contrar celor aratate de inculpat, martorul B.F. arata ca la acea data mama sa, B.M., nu locuia la el, astfel incat nu se putea afla la domiciliul sau atunci cand fratii P. au ajuns acasa.
Dintre persoanele indicate de inculpat, prin porecle sau nume, organele de politie au reusit sa identifice doar doua, inculpatul neefectuand niciun demers pentru a sprijini organele de politie in acest sens. Din investigatiile facute, s-a ajuns la concluzia ca in zona strazii Botorca nu locuiesc persoane care sa fie cunoscute cu poreclele „Comisaru” si „Sorici”. Singurii identificati au fost B.F. si P.R.C., care nu confirma alibiul inculpatului. Cei doi martori revin, insa, in mod nejustificat, intr-un sens favorabil inculpatului in faza de judecata.
Faptul ca autorul infractiunii este cel care dispune cu privire la bunul sustras nu este o regula, in nici un caz una care sa duca la excluderea vinovatiei inculpatului, pe motiv ca martorul P.A. a fost cel care i-a dat telefonul martorului B.F., dupa cum a aratat prima instanta.
O dovada in plus a gresitei aprecieri a probelor administrate de catre prima instanta este si faptul ca, desi aceasta arata ca nu inculpatul a savarsit infractiunea de talharie in cauza, ci fratele sau, martorul P.A., aceasta posibilitate este exclusa: pe langa faptul ca martorul neaga savarsirea faptei, el nu este recunoscut de partea vatamata si nu e nici cel catre care mijloacele de proba conduc ca fiind utilizatorul numarului de telefon 0722499086, cunoscut si cu porecla „Nebunica" si sub apelativul „Adi".
In drept, fapta inculpatului P.C., constand in aceea ca la data de 24.12.2007, in jurul orei 20.05, pe B-dul Uverturii din Bucuresti, sector 6, a deposedat-o prin violenta pe partea vatamata M.C. de geanta pe care o avea asupra sa, in care se aflau mai multe bunuri: aproximativ 2.000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, cheile de la casa, cartea de identitate, o biblie, o agenda de culoare rosie si reviste, cauzand un prejudiciu total evaluat la 2.300 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie, prevazuta de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c Cod penal.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului aflata la dosar (f.16 d.u.p.) rezulta ca prin sentinta penala nr. 475/10.03.2004 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin Decizia penala nr.1584/26.08.2004 a C.A.B., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 3 ani si 6 luni , pedeapsa in vederea executarii careia inculpatul a fost arestat la data de 6.08.2003 si liberat conditionat la data de 7.11.2006, conform sentintei penale nr.2698/2006 a Judecatoriei Giurgiu, cu un rest ramas neexecutat de 601 zile.
Prin urmare, infractiunea dedusa judecatii in prezenta cauza a fost savarsita in stare de recidiva mare postcondamnatorie, inainte de implinirea termenului liberarii conditionate si considerarii ca executate a pedepsei, conform dispozitiilor art.61 din Codul penal.
Fata de cele expuse, Tribunalul, in baza art.379 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, va admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti impotriva sentintei penale nr.710 din 30.10.2008 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti (Dosar nr.4461/303/2008), va desfiinta in parte sentinta penala apelata si, judecand in fond, va pronunta o solutie de condamnare a inculpatului:
Astfel, Tribunalul va aplica inculpatului pentru infractiunea retinuta in sarcina sa pedeapsa inchisorii, care sa corespunda scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevazute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, Tribunalul retine pericolul social al infractiunii, reflectat in limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, precum si conduita inculpatului inainte de savarsirea infractiunii, acesta mai suferind alte trei condamnari la pedeapsa inchisorii (de la un an si 8 luni la 3 ani si 6 luni), pentru infractiuni de furt calificat.
Pedepsele aplicate inculpatului pana in prezent, desi executate partial in penitenciar, si-au dovedit pe deplin ineficienta, nereusind sa-si atinga scopul de prevenire a savarsirii de noi infractiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte a condamnatului fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala, in conditiile art.52 din Codul penal.
In baza art.61 al.1 din Codul penal, va revoca liberarea conditionata a inculpatului din executarea sentintei penale nr.475/10.03.2004 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin Decizia penala nr.1584/26.08.2004 a Curtii de Apel Bucuresti, si va contopi pedeapsa aplicata prin prezenta cu restul de pedeapsa ramas neexecutat, in cuantum de 601 zile, in sensul ca va aplica pedeapsa cea mai grea, sporita cu 6 luni inchisoare.
Cu privire la aplicarea sporului, aceasta era imperios necesara avand in vedere periculozitatea de care a dat dovada inculpatul, recidivist, intrand in mod repetat in conflict cu legea penala, trecand de la savarsirea unor infractiuni de furt calificat la cea de talharie, dar si durata mare a restului de pedeapsa ce urmeaza a fi contopit in urma revocarii liberarii conditionate, o orientare catre sistemul absorbtiei creand inculpatului impresia impunitatii, pentru restul de pedeapsa ramas neexecutat, in cazul savarsirii de noi infractiuni.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, Tribunalul retine ca natura faptei savarsita, persistenta infractionala, ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului duc la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prevazuta de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei.
Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, avand in vedere exigentele CEDO, reflectate in Hotararea din 6 octombrie 2005, in cauza Hirst impotriva  Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, si, mai nou, in Hotararea din 1 iulie 2008, in cauza Calmanovici impotriva Romaniei, in care Curtea a apreciat, pastrand linia stabilita prin decizia Sabou si Pircalab impotriva Romaniei, ca nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind sa fie dispusa in functie de natura faptei sau de gravitatea deosebita a acesteia.
Or, fapta care a facut obiectul prezentei cauze nu are conotatie electorala sau vreo gravitate speciala, astfel ca Tribunalul apreciaza ca nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune insa a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu si-ar putea indeplini functiile elective si nici nu ar putea reprezenta un model de conduita pentru cetateni.
In baza art.381 raportat la art.88 din Codul penal, va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul retinerii si al arestarii preventive, de la 25.03.2008 la 6.06.2008.
In baza art.191 al.1 din Codul de procedura penala, va obliga inculpatul la plata a 800 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul aparatorului din oficiu, in cuantum de 200 lei, potrivit art.2 alin.1 lit.a) din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocatii care acorda asistenta juridica in materie penala, urmand a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In baza art.192 al.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat in apel raman in sarcina acestuia.


Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Probe, dovezi

Cerere de asigurare dovezi respinsa. Lipsa cerin?ei legale ca dovada sa fie in primejdie sa dispara - Decizie nr. 945 din data de 02.12.2015
Revocarea suspendarii sub supraveghere. Cunoasterea de catre condamnat a masurilor de supraveghere impuse. - Decizie nr. 166 din data de 13.07.2009
Achitare - dubiu care profita inculpatului. - Decizie nr. 101 din data de 22.03.2010
Plangere contra solutiei procurorului. Solutie netemeinica a instantei de fond de admitere a plangerii. Lipsa probelor. - Decizie nr. 261 din data de 16.11.2009
Recurs. Incalcarea dreptului la aparare. Motive contradictorii. Nepronuntarea instantei asupra unei cereri. - Decizie nr. 67/R din data de 27.01.2009
Simulatie. Regim probator - Decizie nr. 485/R din data de 01.11.2006
Lipsa calitatii procesuale active a Parchetului, in actiunile care au ca obiect anularea unui act juridic. - Decizie nr. 3/R din data de 04.01.2006
Masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea. Termen rezonabil. Lipsa de diligenta a organelor de urmarire penala in efectuarea actelor procesuale. - Sentinta penala nr. 71/R din data de 05.08.2005
Proces verbal de contraventie - Decizie nr. 306/R din data de 20.04.2012
Proba contractului de imprumut. Inscris recognitiv. Dobanda legala. - Sentinta civila nr. 798/R din data de 30.10.2007
Sarcina probei. Potrivit art. 1169 Cod civil sarcina probei revine celui ce face o afirmatie in fata instantei. Rasturnarea sarcinii probei. - Decizie nr. 459 din data de 05.11.2010
Grupa de Munca. Mijloc de proba - Decizie nr. 316 din data de 01.03.2010
Divort cu copii. Motive de divort. Evaluarea probelor. - Decizie nr. 781 din data de 13.10.2004
Comorientii. Incidenta art. 21 din D. 31/1954. Probe. Rolul expertizelor medico – legale. Principiul liberei aprecieri a probelor invocat netemeinic. - Decizie nr. 419/A din data de 18.03.2004
Revenire asupra declaratiei de renuntare data de inculpat la urmarirea penala. Consecinte. - Decizie nr. 131 din data de 13.04.2004
Cheltuieli judiciare. Lipsa actelor doveditoare. Consecinte. - Decizie nr. 100 din data de 18.03.2004
Evacuare - Sentinta civila nr. 2265/2012 din data de 02.07.2014
Obligatia de „a face” - Sentinta civila nr. 1800 din data de 05.07.2010
Art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 R - Sentinta penala nr. 366 din data de 03.12.2009
ACHITARE. MIJLOACE DE PROBA ADMINISTRATE ILEGAL. - Decizie nr. 119 din data de 18.02.2010