Cerere privind restituirea obiectelor din metale pretioase si a pietrelor pretioase. Competenta materiala. Reparatie echitabila. Acordarea despagubirilor prin raportare la valoarea de piata a monezilor preluate de stat, daca acestea au o valoare numi...

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 la data  de 23.03.2006, reclamanta
 GAA, prin mandatar GAS, a chemat in judecata pe parata Banca Nationala a Romaniei,
solicitand obligarea acesteia la restituirea bunurilor de aur si pietrelor pretioase,
mentionate in procesele verbale nr.795/20.08.1948 si fila nr.1 si nr.796/20.081948.
In motivarea, reclamanta a aratat ca in anul  1948, tatalui sau AI, i s-a confiscat
intreaga  avere, asa  cum  rezulta din procesele  verbale nr.761, 762, 763, 795 si fila
nr.1 si nr.796. Prin procesul verbal nr.795/20.08.1948 si fila nr.1 s-au confiscat patru
 monezi de aur americane de 5 dolari emise in 1795, 4 monezi de aur de 10 dolari, emise
in 1795, 23 de pietre pretioase, dupa cum urmeaza: o bucata piatra pretioasa safir
de 27,6 carate, o bucata piatra pretioasa rubin de 15,2 carate, o bucata piatra pretioasa
 briliant de 18,2 carate, 8 pietre pretioase diamant de 1,2 carate si 12 bucati pietre
pretioase diamant de 1,3 carate. S-au mai confiscat 100 bucati monezi de aur Carol I de 32
 gr. bucata, 100 monezi aur Carol al II-lea de 42 gr. bucata, 315 monezi de aur frantuzesti  de 32 gr. bucata si 218 monezi aur turcesti de 16 gr. bucata. In cuprinsul procesului verbal nr.796/20.08.1948 s-a facut mentiune cu privire la imprejurarea ca s-au confiscat si nationalizat o  colectie de monezi de aur, cate 4 din fiecare valoare, aceasta colectie  regasindu-se, dupa cum reiese din procesul verbal nr.796, in totalul monezilor preluate, cu specificatia ca „erau de calitate ca si noi”.
Prin sentinta civila nr.6162/06.10.2006 s-a admis exceptia de necompetenta
materiala  a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, invocata  din oficiu de instanta si s-a
declinat competenta  de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, avand in
vederea valoarea obiectului actiunii, mai mare de 5.000.000.000 Lei Rol. Prin sentinta
civila nr.1488/16.11.2006, Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a admis exceptia de
necompetenta materiala a tribunalului, a declinat competenta de solutionare in favoarea
Judecatoriei Sector 6, a constatat conflict negativ  de competenta si a inaintat dosarul
spre solutionarea conflictului negativ Curtii de Apel Bucuresti. Prin  sentinta civila
nr.19 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV-a Civila in dosarul nr.
35333/3/2006, s-a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei
Sector 6 Bucuresti. S-a retinut de catre Curte ca, potrivit art. 26 alin. 1 din OUG nr.
190/2000, competenta de solutionare a cererilor formulate de persoane fizice sau juridice
pentru restituirea obiectelor din metale pretioase, aliaje ale acestora si pietre pretioase,
 preluate abuziv de stat sunt de apartine judecatoriei in a carei raza teritoriala isi are
domiciliul sau sediul reclamantul, iar in cauza reclamanta domiciliaza in Sectorul 6. S-a
mai aratat ca normele generale cuprinse in dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. b c.p.civ. nu
sunt aplicabile in speta, intrucat nu valoarea pretentiilor a fost avuta in vedere de
legiuitor prin normele speciale amintite, ci o competenta speciala determinata de
domiciliul partii indreptatite.
Pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti cauza a fost inregistrata sub nr.
3748/303/2006 la 22.08.2007.
La 09.10.2007, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a
solicitat obligarea paratei la plata contravalorii aurului fin continut de monezile
mentionate in procesele verbale nr.795/20.08.1948 si  fila nr.1 si nr.796/20.08.1948
(96 bucati monezi de aur Carol I de 32 gr. bucata, 96 monezi aur Carol al II-lea de 42 gr.
 bucata, 311 monezi de aur frantuzesti  de 32 gr. bucata si 214 monezi aur turcesti de
16 gr.), la restituirea in natura sau in bani in situatia in care restituirea in natura
nu mai este posibila a monezilor continute in  colectia numismatica preluata in tezaurul
 tarii, asa cum reiese din procesul verbal nr.796/20.08.1948 - cele 8 monezi de aur de
 5 respectiv 10 dolari, precum si 4 monede jubiliare Carol  I-Romania 1866-1906, 4 medalii
 jubiliare 1939-1940 Galben mare Carol al II-lea (Lupoaica, Capitolina, Taranul cosas),
4 monede de 100 de franci Franta si 4 monede de 5 altini Turcia Abdul Hamid I. Toata
aceasta colectie formata  din  24 de monede, reclamanta a solicitat sa ii fie restituita
in natura, iar in situatia in care aceasta nu mai este posibil sa se dispuna plata
echivalentului in lei, avand in vedere rapoartele de expertiza  efectuate in cauza si
 facandu-se aplicarea art.4 din Legea nr.182/2000. In ce priveste pietrele pretioase, avand
 in vedere ca acestea au fost preluate si depozitate la tezaurul national al Romaniei,
reclamanta a aratat ca au o valoare inestimabila, solicitand restituirea in natura sau
contravaloarea lor si efectuarea in acest sens a unei expertize tehnico judiciare de
evaluare.
In drept s-au invocat dispozitiile Legii nr. 182/2002 si ale OUG Nr. 190/2000.
Prin sentinta civila nr. 8023/10.12.2007 judecatoria a admis actiunea precizata si a dispus
 obligarea paratei la plata catre reclamanta a contravalorii a 20.638,5731 gr. aur fin
incorporat in 96 monezi aur Carol I, 96 monezi aur Carol II, 311 monezi franci francezi
si 214 monezi aur – altini turcesti, evidentiate in procesul verbal nr. 795/20.08.1948 -
fila nr. 1, la cursul oficial BNR din data platii, la plata sumei de 136.302,94 lei
reprezentand contravaloarea a 23 pietre pretioase – 1 bucata safir de 27,6 carate, 1 bucata
 piatra rubin de 15,2 carate, 1 bucata briliant de 18,2 carate, 8 bucati pietre diamant
 de 1,2 carate si 12 bucati pietre diamant de 1,3 carate, evidentiate in procesul verbal
nr. 795/20.08.1948, precum si la plata sumei de 260.000 USD, in echivalent in lei la
data platii reprezentand contravaloarea a 4 monezi de aur 1795 de 5 dolari americani si
a 4 monezi de aur 1795 de 10 dolari americani, evidentiate in procesul verbal nr.
 795/20.08.1948 si procesul verbal nr. 796/20.08.1948.
Instanta a avut in vedere ca, odata cu aparitia O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul
metalelor pretioase in Romania, aprobata si modificata prin Legea nr.261/2002, Legea nr.
362/2003 si prin Legea nr. 591/2004 s-au stabilit masuri reparatorii pentru persoanele
ale caror obiecte din metal pretioase au fost preluate de stat, domeniul sau de aplicare
fiind circumstantiat doar situatiilor in care preluarea s-a facut abuziv, cu incalcarea
 reglementarilor in vigoare de dupa anul 1946 si pana in anul 1990. In sensul ordonantei
de urgenta, prin preluare abuziva se intelege preluarea efectuata in baza urmatoarelor
acte normative: Legea nr. 638/1946 pentru controlul productiei, prelucrarii si circulatiei
 metalelor pretioase; Legea nr. 284/1947 pentru cedarea catre Banca Nationala a Romaniei
a aurului, valutelor efective si altor mijloace de plata straine; Decretul nr. 83/1949
pentru completarea unor dispozitiuni din Legea nr. 187/1945; Decretul nr. 111/1951 privind
 reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara
mostenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor
bugetare; Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata straine, metalelor
 pretioase si pietrelor pretioase; Decretul nr.302/1965 privind unele masuri referitoare
la obiectele confectionate din metale pretioase, la metalele si pietrele pretioase si
 Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase.
Instanta a retinut incidenta, la momentul confiscarii bunurilor, a Legii nr. 284/1947
pentru cedarea catre Banca Nationala a Romaniei a aurului, valutelor efective si altor
mijloace de plata straine si, prin raportare la acest act normativ, preluarea bunurilor
de la autorul reclamantei a fost, potrivit art. 26 din OUG nr. 190/2000, modificata, una
abuziva. Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca masura confiscarii luata in data de
20.08.1948, prin care s-a dispus preluarea de la autorul reclamantei a monezilor si
pietrelor pretioase ce fac obiectul cauzei, nu poate sta la baza unui titlu valabil al
statului, pentru constituirea dreptului de proprietate.
Parata a fost obligata la plata catre reclamanta a contravalorii aurului fin incorporat
 in monezile confiscate,  la cursul oficial BNR din data platii. Instanta a procedat in
acest sens, deoarece monezile nu se afla in depozitul BNR, aceasta institutie nedetinand
informatii cu privire la bunurile preluate in 1948, cu privire la care rezulta  cu
certitudine ca au fost confiscate de la autorul reclamantei si predate Bancii Nationale.
De asemenea a fost obligata la plata contravalorii pietrelor pretioase mentionate in
 actiunea, valoarea acestora si  cantitate de aur fin incorporata in monede fiind stabilite
 prin raportul de expertiza efectuat in cauza de Autoritatea Nationala Pentru Protectia
Consumatorilor.
Instanta nu a procedat insa la acordarea contravalorii aurului fin incorport in toate
monezile confiscate, deoarece reclamanta si-a precizat cererea la 09.10.2007, solicitand
ca, pentru cate patru monezi din fiecare categorie, sa se dispuna plata valorii numismatice,
 apreciind ca respectivele monezi alcatuiau o colectie, fara a solicita, in subsidiar,
contravaloarea aurului fin continute de acestea.
Referitor la cele opt monezi emise in 1795, de 5 respectiv 10 dolari americani,
 instanta, avand in vedere valoarea numismatica deosebita a acestora, instanta a dispus
 obligarea paratei la plata catre reclamanta a acestei valori si nu a contravalorii
aurului fin incorporat in monezi. In acest sens s-au avut in vedere dispozitiile art. 39
 alin. 2 din HGR nr. 1344/2003, care prevad ca, restituirea obiectelor din metale pretioase,
 aliajele acestora si pietre pretioase, confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946 si
 pana in anul 1990, aflate in depozitul Bancii Nationale a Romaniei, se efectueaza de catre
 Banca Nationala a Romaniei numai la cererea persoanelor indreptatite, in baza hotararilor
 judecatoresti definitive si irevocabile, investite cu formula executorie. Pentru obiectele
 si bijuteriile confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946 si pana in anul 1990,
depuse in gestiunea de specialitate a Sucursalei municipiului Bucuresti a Bancii Nationale
a Romaniei, restituirea fizica a acestora se efectueaza numai in masura in care acestea se
mai regasesc ca atare in depozitul respectiv. Daca bunurile prevazute la alin. (1) au fost
 valorificate in folosul statului si nu se mai regasesc fizic in gestiunea de specialitate din
 cadrul Sucursalei municipiului Bucuresti a Bancii Nationale a Romaniei, urmeaza a se plati
 persoanelor indreptatite, in baza hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, investite
cu formula
executorie, contravaloarea metalului pretios fin continut in respectivele obiecte, calculata la
pretul practicat de Banca Nationala a Romaniei la data platii. Rezulta ca plata contravalorii
 aurului fin incorporat in diferite obiecte s-a avut in vedere ca masura de despagubire pentru
 situatia in care bunurile revendicate au fost valorificate in folosul statului si nu se mai
 regasesc in depozitul BNR. In cauza nu se poate pune problema valorificarii bunurilor in folosul
statului, atata vreme cat niciuna din institutiile statului implicate in preluare nu a putut
indica ce s-a intamplat cu bunurile repective dupa confiscare – daca au fost depozitate, instrainate,
 topite, etc. Pe de alta parte, se presupune ca valorificarea in folosul statului a intervenit
pentru obiecte de valoare comuna, pentru care diferenta dintre contravaloarea aurului incorporat si
valoarea produsului finit este una nesemnificativa. Pentru obiecte de o valoarea deosebita, asa
cum sunt cele 8 monezi, care fac parte din primele emisiuni de dolari aur ale Monetariei SUA
(infiintata in 1792), emisiuni executatea intr-un tiraj limitat (8.707 buc. monezi de 5 dolari
 si 5.583 buc.monezi de 10 dolari), monezi ce reprezinta piese de exceptie ale numismaticii
Statelor Unite, se presupune ca statul nu ar fi procedat la topirea acestora. Pe cale de consecinta
se poate retine ca situatia bunurilor de o valoare deosebita nu se se circumscrie celei avuta
in vedere de textul de lege mentionat anterior, referitor la modul in care se stabilesc despagubirile. Prin plata catre reclamanta a valorii numismatice a celor 8 monezi se procedeaza la reparatia integrala a prejudiciului suferit de aceasta ca urmare a
confiscarii abuzive a bunurilor respective, neexistand niciun argument care sa justifice repararea
discriminatorie a prejudiciului suferit de diferiti proprietari ca urmare a confiscarii de bunuri,
 unii dintre acestia primind o reparatie integrala a prejudiciului (pentru bunurile de valori
obisnuite), iar altii primind o plata derizorie pentru prejudiciul suferit. Ratiunile pentru care
s-a instituit reglementarea referitoare la plata contravalorii aurului fin, nu au avut in vedere si
 crearea unor astfel de inechitati. Cele opt monezi au o valoare numismatica de 260.000 USD
(moneda de 5 dolari fiind evaluata la 15.000 USD si cea de 10 dolari la 50.000 USD), iar
 contravaloarea aurului fin incorporat in acestea este de aproximativ 100 de ori mai mica.
Solutia ca, in cauza, repararea prejudiciului se poate face prin plata contravalorii aurului
 fin incorporat in cele opt monezi, este gresita, avand in vedere ca bunurile au o valoare
deosebita nu datorita continutului de metal pretios, ci datorita raritatii pieselor numismatice
pe care le reprezinta. Romania a fost deja condamnata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului
in cauza Vasilescu (hotararea din 22.05.1998) privitoare la restituirea obiectelor din metale
pretioase, cand s-a retinut ca „continuarea retinerii obiectelor (preluate de la reclamanta)
 nu poate fi calificata nici ca o lipsire de proprietate si nici ca o reglementare a folosintei
 bunurilor, permise de primul si al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 ”. S-a
apreciat in acea cauza de catre Curte ca, pierderea dreptului de dispozitie asupra bunurilor
 respective,
 combinata cu esuarea incercarilor facute in fata autoritatilor si instantelor nationale de a
remedia situatia criticata, a antrenat consecinte suficient de grave pentru a permite concluzia
ca reclamanta a suferit o confiscare de fapt, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor
 sale, retinandu-se incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1. Statul Roman a fost obligat la plata
de daune materiale, dar si la plata de daune morale, Curtea apreciind ca reclamanta, deposedata de
 bunurile sale timp de peste 30 ani, a suportat din aceasta cauza anumite suferinte, deci un
prejudiciu moral. In mod constant Curtea a statuat, in alte cauze, referitoare la revendicari
 imobiliare (cauza Strain, Paduraru, Aslan, Paun, etc.) ca, privarea de proprietate, combinata cu
lipsa totala de despagubiri, este contrara dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, dispunand ca
 despagubirea reclamantilor sa se faca la valoarea de piata a bunurilor, daca restituirea in natura
 nu este posibila.
Impotriva acestei sentinte a formulat in termen legal apel parata, criticand solutia, pe
care a apreciat-o ca fiind nelegala si netemeinica. S-a aratat ca, prin acordarea despagubirilor
la valoarea de circulatie a monezilor s-au incalcat dispozitiile OUG nr. 190/2000, solutia instantie
 s-a intemeiat pe presupuneri si nu pe probe, ca expertiza numismatica efectuata in cauza nu a fost
 realizata de un expert acreditat. S-a mai aratat ca prin decizia nr. 497/2006 Curtea Constitutionala
 a analizat constitutionalitatea art. 26 din OUG nr. 190/2000 cu privire la acordarea despagubirilor
 in functie de gramaj, in cazul obiectelor cu valoare numismatica si a retinut ca „semnifica chiar
aplicarea prevederilor constitutionale invocate ca fiind incalcate”.
Prin decizia nr. 1080/23.09.2008 Tribunalul a admis apelul si a schimbat in parte sentinta
civila, sub aspectul contravalorii monezilor, in apel efectuandu-se o noua expertiza numismatica.
 Tribunalul a apreciat ca intemeiate argumentele primei instante pe baza carora s-au acordat
despagubiri la valoarea de circulatie, doar astfel reclamanta beneficiind de o dreapta si reala
despagubire, solutia contrara aparand ca discriminatorie fata de acei proprietari fata de care
despagubirea in natura nu este posibila (pentru monede cu valoare numismatica deosebita) in
comparatie cu cei pentru care reparatia in natura este posibila. Solutia a fost mentinuta de
instanta de recurs, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia nr. 357/02.03.2009 respingand recursul
 declarat de parata BNR. In esenta s-a avut in vedere ca dispozitiile legii speciale de reparatie
 face referire la obiecte de valoare comuna, fara valoare numismatica, pentru care diferenta dintre
 contravaloarea aurului fin si valoarea produsului finit este una nesemnificativa. Prin plata doar
 a contravalorii aurului fin pentru monede rare, cu valoare numismatica s-ar crea o discriminare
evidenta intre proprietarii unor astfel de bunuri ce nu se mai regasesc in natura si cei ale caror
 bunuri se mai regasesc in natura  sau nu au valoare numismatica. S-a mai retinut ca instantele au
 facut o aplicare corecta a principiilor repararii integrale a prejudiciului si a echitatii,
facandu-se referire si la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului ce a apreciat ca o
incalcare a art. 1 Protocolul  ! neacordarea despagubirilor la valoarea de piata a bunurilor
confiscate sau nationalizate.