Plangere contraventionala

Plangere contraventionala. Incidenta prezumtiei de nevinovatie in cazul raspunderii contraventionale

Prin plangerea contraventionala inregistrata la data de 27.06.2011 contestatorul DCL a solicitat, in contradictoriu cu intimata R, anularea procesului verbal nr. 0525732/26.06.2011, prin care a fost amendata cu amenda in cuantum de 100 de lei, intrucat a „calatorit fara bilet”.
In motivarea plangerii contestatorul a aratat ca la data de  26.06.2011, a fost gasit de controlorii fara bilet de calatorie sau abonament, intrucat nu a avut timp sa aplice cartela electronica pe aaparatul care ar fi atestat marcarea unei calatorii.
Plangerea nu a fost motivata in drept. 
Intimata nu a depus la dosar intampinare si nu a solicitat probe in aparare.
In temeiul art. 167 C.pr.civ si art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, in cadrul careia s-au depus la dosar copii de pe: procesul verbal nr. 0525732/26.06.2011, actul de identitate, cardul activ, istoricul de card apartinand petentului.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie nr. 0525732/26.06.2011, incheiat de intimata la data de  26.06.2011, contestatorul a fost sanctionata potrivit art. 10 din H.C.G.M.B. nr. 156/2001 privind aprobarea normelor privind desfasurarea transportului in comun in mijloacele de transport si modul de sanctionare a abaterilor savarsite, modificata prin H.C.G.M.B. nr. 267/2003 si H.C.G.M.B. nr. 71/2006 cu amenda  in cuantum de 100 de lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 7 pct. a din acelasi act normativ, constatandu-se in urma verificarii efectuate de un controlor ca la data de  26.06.2011, petentul a calatorit fara bilet sau abonament valabil cu vehiculul liniei 137.
Instanta retine ca la data intocmirii procesului-verbal petentul avea card dar nu l-a folosit.
Verificand, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul verbal contraventional face dovada deplina a situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara. Sustinerile petentului atesta partial situatia de fapt descrisa in procesul-verbal, prin aceea ca se confirma prezenta sa in mijlocul de transport in comun
Motivele de nelegalitate a procesului-verbal nu au fost dovedite prin probe.
In ceea ce priveste incalcarea prezumtiei de nevinovatie de catre agentul constatator, instanta retine ca intocmirea procesului-verbal a fost determinata de actiunea petentului de a circula fara a marca contravaloarea unei deplasari. Contestatorului i se asigura, fara nicio ingradire, dreptul de a se adresa justitiei, cerand anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei prin constatarea netemeiniciei ori nelegalitatii constatarii contraventiei sau a sanctiunii aplicate.
Aceasta nu inseamna rasturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit caruia cel ce face o afirmatie in cadrul judecatii trebuie sa o dovedeasca. Savarsirea contraventiei se constata de catre agentul constatator abilitat in acest sens prin actul normativ de stabilire a contraventiei, iar procesul-verbal de constatare are forta probanta numai pana la dovada contrara, astfel ca petentul are acces la o instanta de judecata independenta si impartiala si la un proces echitabil, conform art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
In analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 au drept scop garantarea sigurantei publice, apararea ordinii si prevenirea faptelor ilicite, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora, astfel incat actiunile antisociale sa nu ramana nesanctionate prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit autoritatilor. 
Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca agentul constatator a avut o posibilitate reala de a desemna un martor asistent (decizia de admisibilitate in cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plangere respinsa ca vadit neintemeiata).
In ceea ce priveste afirmatia petentului ca nu a comis fapta retinuta in sarcina sa , instanta retine ca agentul constatator a intocmit un proces verbal  care se coroboreaza cu celelalte probe din dosarul cauzei in sensul ca nu subzista indicii din care sa rezulte ca a actionat cu depasirea competentelor, atributiilor si in afara legii.
Avand in vedere aceste considerente, instanta retine ca petentul nu a facut dovada unei situatii de fapt contrare celei retinute in procesul verbal de contraventie, obligatie ce ii revenea in virtutea dispozitiilor art. 1169 C.civ. si art. 129 alin.1 C.pr.civ. Fata de situatia de fapt si de drept expusa, instanta constata ca procesul-verbal contestat este legal si temeinic, insa  sanctiunea aplicata nu a fost  corect individualizata in raport cu persoana contestatorului, astfel incat instanta urmeaza  ca  in temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, sa admita in parte  plangerea formulata de contestator  , sens in care va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale in cuantum de 100 de lei cu avertisment.