Plangere prealabila, momentul in care incepe sa curga termenul prevazut de art. 284 alin. 1 Cod Procedura Penala. Cu opinie separata.

Plangere prealabila, momentul in care incepe sa curga termenul prevazut de art. 284 alin. 1 Cod Procedura Penala. Cu opinie separata.
 
Prin decizia penala 577/R din data de 16.12.2011 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul penal xxx/197/2010, s-a dispus:
        Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, de inculpatul MAD si de asiguratorul SC UA SA impotriva sentintei penale nr. 651/18.03.2011 a Judecatoriei Brasov, pe care o mentine.
Constata incetat dreptul de circulatie al inculpatului MAD, acordat conform dovezii de circulatie sr. CD, nr. 0712802 si dispune comunicarea acestei dispozitii catre inculpat si seful Politiei Rutiere Brasov.
In temeiul art. 192 alin. 2 si 3 C.pr.pen. obliga pe inculpatul MAD si asiguratorul SC UASA la cate 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare in recurs, restul ramanand in sarcina statului.
In temeiul art. 193 alin. 6 C.pr.pen. obliga pe inculpatul MAD si asiguratorul SC UA SA la cate 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare efectuate de partea civila intimata MLM, in recurs.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 16.12.2011.
        Presedinte Judecator
                      GCC                                                          BB                  
Cu opinia separata a doamnei judecator CGB, in sensul admiterii recursurilor inculpatului MAD si asiguratorului SC UA SA, casarii sentintei recurate, incetarii procesului penal fata de inculpat, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. f C.pr.pen., lasarii nesolutionate a laturii civile si respingerii recursului Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov.
Pentru a dispune astfel, s-au retinut:
        Constata ca prin sentinta penala nr. 651/18.03.2011 a Judecatoriei Brasov, in baza art. 284 alin. 1 Cod procedura penala s-a respins ca neintemeiata cererea inculpatului de constatare a tardivitatii plangerii prealabile si incetare a procesului penal in baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedura penala  raportat la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedura penala.
        In baza art. 184 alin 1, 3 Cp cu aplicarea art. 74  lit. a si c Cp si art. 76 alin 1 lit. e Cp s-a dispus condamnarea inculpatului MAD la pedeapsa de 500 lei amenda penala pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa fata de partea vatamata MLM.
      S-au pus in vedere inculpatului dispozitiile art. 63 indice 1 Cp privind inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in caz de sustragere cu rea credinta de la executarea amenzii.
        In baza art. 14 raportat la art. 346 alin 1 Cod procedura penala cu referire la art. 998, 999 C.civ. s-a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila MLM, pentru suma de 634,39 lei daune materiale si suma de 20.000 lei daune morale. S-au respins celelalte pretentii ca neintemeiate.
        S-a constatat ca au fost achitate pretentiile formulate de partea civila SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA BRASOV.
        In baza art. 49 din Legea nr. 136/1995 si art. 7 din Ordinul  nr. 3108/10.12.2004 emis de CSA s-a obligat asiguratorul SC UNIQUA Asigurari S.A. sa plateasca partii civile MLM suma totala de 20.634,39 lei (Ron), din care 634,39 lei (Ron) daune materiale si 20.000 lei (Ron) daune morale.
        Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca in data de 09.01.2006, in jurul orelor 15.00, inculpatul MAD conducea autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. de inmatriculare B ----- pe DN 1 din directia mun. Fagaras spre mun. Brasov iar la un moment dat, pe un sector de drum cu succesiune de curbe, intr-o zona cu denivelari si carosabil umed,  a pierdut controlul asupra directiei de deplasare si a intrat pe sensul opus oprindu-se in parapetul de pe acel sens, determinand intrarea in coliziune cu autoturismul marca Daewoo Nubira II cu nr. de inmatriculare BV ---- condus de martorul MG. In urma accidentului s-a produs vatamarea sotiei inculpatului – care a declarat ca nu formuleaza plangere penala – si a partii vatamate MLM, aflata pe locul din dreapta fata in autoturismul condus de MG, parte vatamata care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 40-45 zile de ingrijiri medicale.
        Situatia de fapt mai sus expusa a fost retinuta de instanta pe baza coroborarii materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, respectiv declaratiile partilor in limitele prevazute de art. 69 si art. 75 Cod procedura penala, declaratii de martori, raport constatare medico legala si completare la acestea, procesul verbal de cercetare la fata locului insotit de schita locului accidentului, expertiza tehnica privind dinamica producerii accidentului. Potrivit declaratiilor date de partea vatamata MLM (f. 28 u.p. si f. 52 d.i ), autoturismul in care se afla, pe locul din dreapta fata, condus de martorul MG, circula regulamentar iar din sens opus a aparut autoturismul condus de inculpat, care a patruns pe contrasens si a fost lovit de autoturismul condus de MG, care nu a mai putut evita coliziune. Declaratiile partii vatamate se coroboreaza cu declaratiile martorilor MG jr, ML si MG sr., martori care declara ca dupa coliziune inculpatul a coborat din masina iar din expresiile folosite de acesta a rezultat ca era constient de faptul ca accidentul s-a produs din culpa sa. Aceste declaratii se coroboreaza cu concluziile raportului de expertiza tehnica privind dinamica producerii accidentului (fila 110 u.p.) conform carora accidentul s-a produs din cauza intrarii pe contrasens a autoturismului condus de inculpat ca urmare a pierderii aderentei, conducatorul autoturismului Nubira II neavand nici o posibilitate sa evite accidentul, concluzii insusite si de expertul parte desemnat de inculpat (f. 1113 u.p.). Aceste probe se coroboreaza cu concluziile raportului de noua expertiza medico legala nr. A5/1299/2007 intocmit de INML Mina Minovici (f. 38 - 41 u.p.) din care rezulta ca leziunile cauzate partii vatamate MLM au fost urmarea accidentului de circulatie din data de 09.01.2006 si au necesitat pentru vindecare un numar de 40-45 zile de ingrijiri medicale. Inculpatul a declarat, atat in faza de urmarire penala (f. 93) cat si in faza de cercetare judecatoreasca (f. 51) ca nu este vinovat decat de faptul ca a pierdut controlul directiei din cauza starii carosabilului, acesta fiind motivul pentru care autoturismul pe care il conducea a patruns pe contrasens.
        Pentru toate aceste considerente, instanta de fond a constatat ca in drept, fapta inculpatului MAD care, in data de 09.01.2006, in jurul orelor 15.00, in timp ce conducea autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. de inmatriculare B ---- pe DN 1 din directia mun. Fagaras spre mun. Brasov  a pierdut controlul directiei de deplasare si a intrat pe sensul opus determinand intrarea in coliziune cu autoturismul marca Daewoo Nubira II cu nr. de inmatriculare BV ----- condus de martorul MG, provocand partii vatamate MLM leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 40-45 zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 Cp.-.
        Inculpatul a solicitat sa se constate tardivitatea plangerii prealabile formulata de partea vatamata MLM. Instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 284 alin. 1 Cod procedura penala, plangerea prealabila trebuie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. La fila 27 din dosarul de urmarire penala se afla declaratia olografa luata partii vatamate de organele de politie la data de 05.04.2006, declaratie in care partea vatamata arata ca organele de politie i-au adus la cunostinta, pe de o parte, ca prin raportul de constatare medico legala i-au fost acordate un numar de 45 de zile ingrijiri medicale iar pe de alta parte ca cel care a condus autoturismul Dacia Solenza se numeste MAD si este din Bucuresti. Prin aceiasi declaratie partea vatamata a aratat ca depune plangere penala impotriva conducatorului auto MAD si are pretentii civile cu o suma pe care o va preciza ulterior. Fiind prima declaratie luata partii vatamate in procesul penal, in care aceasta precizat ca la data acestei declaratii organele de politie i-au adus la cunostinta cine este faptuitorul, data de 05.04.2006 este data la care incepe sa curga termenul prevazut de lege, in masura in care nu se dovedeste contrariul, sintagma cine este faptuitorul insemnand ca partea cunoaste datele de identificare ale acestei persoane: nume, prenume, adresa, eventual c.n.p.. Prin declaratia data in fata instantei (fila 53) partea vatamata a recunoscut ca mesajul de tip sms din data de 02.04.2006 de pe telefonul inculpatului a fost expediat de la numarul ce-i apartinea la acea data insa nu a declarat si faptul ca la acea data cunostea cine este faptuitorul in sensul celor aratate mai sus, cunoasterea unui numar de telefon nefiind echivalenta cu cerinta prevazuta de art. 284 alin. 1 Cod procedura penala.
        Pe de alta parte, din probatoriul administrat in cauza nu rezulta data la care a fost depusa plangerea penala de la fila 24 d.u.p., plangere semnata de partea vatamata – nu de alta persoana. In cazul in care aceasta a fost depusa de sotul partii vatamate la data de 14.02.2006 cu ocazia audientei solicitate la conducatorul serviciului (file 58-60 d.i.), aceasta nu echivaleaza cu introducerea in fata organelor de cercetare penala a plangerii prealabile „de o persoana fara calitate“ cum sustine inculpatul, cat timp plangerea a fost semnata de partea vatamata – fapt necontestat de nici una dintre parti.
        Pentru considerentele de mai sus instanta de fond a respins ca neintemeiata cererea inculpatului de constatare a tardivitatii plangerii prealabile si incetare a procesului penal in baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedura penala raportat la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedura penala.
        La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, respectiv dispozitiile din partea generala a Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal, gradul de pericol social concret al infractiunii savarsite, modul si imprejurarile concrete ale comiterii acesteia, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, precum si atitudinea procesuala a acestuia, prezentandu-se pe tot parcursul cercetarii judecatoresti, recunoscand si regretand faptele savarsite. Inculpatul a avut o conduita buna atat inainte cat si dupa comiterea faptei – astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei si din declaratiile martorului audiat in circumstantiere, astfel ca urmeaza a face aplicarea art. 74  lit. a si c Cod penal  si art. 76 alin 1 lit. e Cod penal  privitoare la retinerea circumstantelor atenuante judiciare si la stabilirea pedepsei in cazul retinerii acestor circumstante. Fata de cele retinute, instanta a condamnat pe inculpatul MAD la pedeapsa de 500 lei amenda penala pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal. S-au pus in vedere inculpatului dispozitiile art. 63 indice 1 Cod penal privind inlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa inchisorii in caz de sustragere cu rea credinta de la executarea amenzii.
        Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanta de fond a constatat ca in faza de urmarire penala partea vatamata MLM s-a constituit parte civila cu  suma de 7.000 lei daune materiale si 20.000 lei daune morale iar in faza de judecata si-a precizat aceste pretentii la suma totala de 44.000 lei din care 24.000 lei daune materiale si 20.000 lei daune morale.
        Conform art. 998 C.civ. anterior, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara. Potrivit art. 999 C.civ. anterior, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa. Pentru a opera raspunderea civila delictuala, este necesar sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii, a caror dovada trebuie facuta de partea vatamata: sa existe o fapta ilicita, adica o actiune sau inactiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vatamate; un prejudiciu, acele consecinte daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia autorului faptei ilicite.
        Cu privire la prejudiciu, se impune ca acesta sa fie cert si sa fie nereparat. Un prejudiciu este cert atunci cand existenta lui este sigura, neindoielnica si poate fi evaluat in prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale, dar si prejudiciile viitoare si sigure. Prin prejudiciu actual se intelege acela care s-a produs in totalitate pana la data cand se cere repararea lui. Prejudiciile viitoare si sigure sunt acele prejudicii care, desi nu s-au produs, este sigur ca se vor produce, putand fi evaluate in prezent, pe baza de elemente indestulatoare. De exemplu, atunci cand victima unei fapte ilicite a ramas cu o incapacitate de munca permanenta, prejudiciul este cert, desi o buna parte din el se va produce in viitor. Asadar, certitudinea unui prejudiciu viitor se refera atat la existenta cit si la intinderea sa. Daca nu se poate cunoaste intreaga intindere a acestuia, instanta se va limita numai la obligarea repararii prejudiciului constatat si evaluat cu certitudine. Partea poate solicita ulterior a se acorda repararea cuvenita pentru prejudiciile devenite certe dupa pronuntarea hotararii si provenite din aceeasi fapta. Prejudiciile viitoare si eventuale, a caror producere in viitor este nesigura, sunt lipsite de caracter cert. Ele obliga la reparare numai dupa ce s-au produs sau este sigur ca se vor produce. Potrivit art. 1169 C.civ., „Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”, astfel ca sarcina probei daunelor materiale si morale revine partilor civile. In dovedirea actiunii civile au fost administrate proba cu declaratia partii civile, proba testimoniala cu martorii Puia Gheorghe si Puia Liliana Maria, proba cu inscrisuri, adeverinta privind drepturile salariale emisa de angajatorul partii civile.
        Analizand probatoriul administrat prin raportare la solutia pe latura penala a cauzei si la criteriile si elementele care au stat la baza acesteia, instanta de fond a constatat ca partea civila a suferit, atat un prejudiciu material, cat si un prejudiciu moral. In ce priveste prejudiciau material de 24.000 lei, partea civila nu a precizat nici in faza de urmarire penala si nici in faza de judecata ce reprezinta acest prejudiciu. Analizand probele administrate in cauza instanta a retinut ca s-a dovedit cu titlu de daune materiale, avand legatura de cauzalitate cu vatamarile produse partii civile si neachitate de inculpat sau asigurator, urmatoarele: suma de 399,99 lei reprezentand cheltuieli de deplasare cu autoturismul de la domiciliul din mun. Fagaras in mun. Brasov pe durata urmaririi penale (fila 112 d.i.); suma de 144,40 lei cheltuieli cu deplasarea cu trenul de la domiciliul din mun. Fagaras in Bucuresti la INML (file 113, 114, 130 d.i.); suma de 90 lei reprezentand contravaloarea consultatiilor si investigatiilor medicale efectuate de partea civila (file 115, 116 coroborate cu file 124-129 d.i.).
        Celelalte pretentii formulate de partea civila au fost achitate de asigurator (diferenta concediu medical, daune autoturism) conform inscrisurilor depuse la dosar, inscrisuri necontestate de catre partea civila. De asemenea, nu s-a facut dovada certa a faptului ca cheltuielile mentionate de martorii propusi de partea civila (contravaloarea celor doi porci primiti de martori de la partea civila) au o legatura directa cu leziunile produse ca urmare a accidentului a carei victima a fost partea civila, urmand ca aceste pretentii sa fie respinse ca neintemeiate. Prin urmare, instanta a retinut ca exista legatura de cauzalitate intre vatamarile partii civile si cheltuielile in suma totala de 634,39 lei astfel ca va admite cererea pentru aceasta suma si va respinge celelalte pretentii materiale ca neintemeiate. Fata de aceste considerente, instanta a admis cererea partii civile cu titlu de daune materiale pentru suma de 634,39 lei.
        In ce priveste prejudiciul moral suferit de partea civila, instanta de fond a retinut ca acesta este evident. Potrivit concluziilor raportului de noua expertiza medico legala nr. A5/1299/2007 intocmit de INML Mina Minovici (f. 38 - 41 u.p.), partea civila a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 40-45 zile ingrijiri medicale, datorita leziunilor suferite (traumatism vertebromedular lombar, traumatism cranio cerebral minor grad 1) rezulta ca partea civila a fost victima unor suferinte fizice si psihice, din momentul producerii accidentului si pana la momentul recuperarii, conform declaratiilor partii civile si ale martorilor Puia Gheorghe si Puia Liliana Maria aceasta fiind imobilizata la pat o perioada lunga, de circa 3 luni, ca urmare a leziunilor la coloana vertebrala.
        Instanta de fond a constatat ca legiuitorul nu a stabilit criterii legale in functie de care instantele sa poata stabili cuantumul daunelor morale. Pentru a se suplini aceasta lacuna, practica judiciara a statuat ca la individualizarea cuantumului daunelor morale trebuie avute in vedere criterii obiective si subiective cum ar fi: numarul de zile de ingrijiri medicale, numarul de zile de spitalizare, varsta victimei, pragul de sensibilitate la durere al victimei, durata si numarul interventiilor chirurgicale. Desi aceste criterii nu au un caracter absolut pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de partea civila MLM, fata de considerentele mai sus expuse  precum si faptul ca pe latura penala se va retine ca accidentul s-a produs din culpa inculpatului, instanta de fond a apreciat ca suma de 20.000 lei reprezentand daune morale, nu este disproportionata fata de suferintele pricinuite partii civile ca urmare a accidentului rutier din data de 09.01.2006.
        Fiind intrunite si celelalte conditii ale raspunderii civile delictuale asa cum sunt prevazute de art. 998, art. 999 C.civ (existenta unei fapte ilicite a inculpatului si a legaturii de cauzalitate intre aceasta fapta si prejudiciu suferit de catre partea civila), instanta de fond, in baza art. art. 14 raportat la art. 346 alin 1 Cod procedura penala a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila MLM, pentru suma de 634,39 lei daune materiale, precum si suma de 20.000 lei daune morale si a respins celelalte pretentii formulate de partea civila ca neintemeiate.
        De asemenea, SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA BRASOV s-a constituit parte civila cu suma de 885,53 lei reprezentand contravaloarea prestatiilor medicale acordate partii vatamate MLM, conform decontului depus in faza de urmarire penala (f. 71), aceste pretentii fiind achitate de asigurator (fila 133 d.i.) astfel ca instanta de fond a constatat achitarea pretentiilor catre aceasta parte civila.
        La data producerii accidentului – 09.01.2006 – pentru autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. de inmatriculare B ----- implicat in accidentul rutier exista incheiat contract de asigurare obligatorie RCA cu asiguratorul S.C. UA SA, conform politei de asigurare nr. 1230098, in prezent SC UA S.A. Potrivit deciziei in interesul legii nr. 1/28.03.2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, societatea de asigurare are in procesul penal calitatea de asigurator, raspunderea acesteia putand fi angajata in mod direct cu citarea obligatorie a acesteia. S-a apreciat ca raspunderea civila a asiguratorului este reglementata prin dispozitiile speciale ale legii civile (Legea nr. 136/1995), iar in cazul producerii unui accident de circulatie avand ca urmare cauzarea unui prejudiciu in care a fost implicat un autoturism pentru care s-a incheiat contract de asigurare de raspundere civila obligatorie, coexista raspunderea civila delictuala a invinuitului care prin fapta sa a cauzat efecte pagubitoare, bazata pe dispozitiile art. 998 C.civ, cu raspunderea contractuala a asiguratorului intemeiata pe contractul de asigurare in conditiile reglementate de Legea nr. 136/1995.
        In cazul asigurarilor de raspundere civila, societatea de asigurare are obligatia despagubirii persoanelor pagubite in limitele stabilite de contract sau lege o data cu producerea cazului asigurat. Potrivit anexei nr. 3 din Ordin  nr. 3108/10.12.2004 emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere al Asigurarilor, limitele maxime ale despagubirilor ce pot fi acordate de asiguratorii RCA pentru prejudiciile cauzate in unul si acelasi accident de autovehicul, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului, aplicabile asigurarilor obligatorii RCA a caror valabilitate incepe in anul 2005 si in cazul accidentelor produse in anul calendaristic 2006 sunt urmatoarele: de la 1.000.000 Rol pana la maximum 400.000.000 Rol, indiferent de numarul persoanelor pagubite, in caz de avariere sau de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 1.000.000 Rol; pana la 2.000.000.000 Rol pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 10.000.000.000 Rol, indiferent de numarul persoanelor accidentate, in caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial. Conform art. 49 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil. Potrivit art. 7 din Ordin  nr. 3108/10.12.2004 emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere al Asigurarilor, in unul si acelasi accident produs pe teritoriul Romaniei, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despagubiri, inclusiv pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in limitele de despagubire valabile la data accidentului. Prin urmare, asiguratorul a fost obligat in cadrul actiunii civile exercitate de persoanele pagubite prin accidente de autovehicule, pe de o parte la plata despagubirilor civile sub forma daunelor materiale sau morale, iar pe de alta parte la plata cheltuielilor de judecata pe care persoanele pagubite le-au efectuat in cadrul procesului penal. Asadar, asiguratorul plateste nemijlocit celui pagubit prin accident de autovehicul in masura in care acesta nu a fost despagubit de asigurat. Pentru aceste considerente, instanta de fond, in baza art. 49 din Legea nr. 136/1995 si art. 7 din Ordinul  nr. 3108/10.12.2004 emis de CSA, a obligat asiguratorul SC UNIQUA Asigurari S.A. sa plateasca partii civile MLM suma totala de 20.634,39 lei (Ron), din care 634,39 lei (Ron) daune materiale si 20.000 lei (Ron) daune morale.
        Impotriva acestei sentinte au declarat recursuri inculpatul MAD, asiguratorul UA SA si Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov.
        Inculpatul MAD a solicitat in principal admiterea recursului, casarea hotararii recurate si rejudecand cauza sa se dispuna incetarea procesului penal in temeiul dispozitiilor art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. raportat la art. 3859 alin. 1 pct. 9 C.pr.pen..
        In subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Brasov, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen., raportat la art. 3859 alin. 1 pct. 9 C.pr.pen..
        Se sustine in primul rand ca sentinta recurata este nelegala deoarece exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, respectiv lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate. Persoana vatamata MLM a cunoscut identitatea faptuitorului inca din ziua producerii evenimentului rutier, respectiv din data de 9.01.2006. Acest lucru rezulta din faptul ca toate datele de identificare a inculpatului sunt consemnate in procesul verbal de cercetare la fata locului, inscris intocmit la data de 9.01.2006, orele 15:25 si care poarta semnatura sotului partii vatamate, MG. In declaratia data in fata instantei de judecata la data de 7.12.2010, partea vatamata MLM arata ca in perioada in care a fost spitalizata inculpatul a vizitat-o aproape zilnic si ca a discutat cu acesta la telefon. Aceste sustineri ale partii vatamate pot fi confirmate si de numitii FGM, FGA, MG si MAI.
        Faptul ca partea vatamata a cunoscut cine este autorul rezulta si din declaratia acesteia in care arata ca asiguratorul i-a achitat jumatate din valoarea masinii, ceea ce denota ca a intrat in posesia politei de asigurare a inculpatului. A doua zi inculpatul i-a inmanat a doua zi dupa accident o copie a politei de asigurare catre sotul partii vatamate, fapt ce poate fi confirmat de MAI.
        In data de 02.04.2006 partea vatamata i-a trimis inculpatului un SMS cu continutul „va rog sa ne contactati ca sa lamurim situatia, altfel marti voi depune plangerea penala”. Din acest SMS rezulta ca pana la acest moment, 02.04.2006, partea vatamata nu a depus nicio plangere impotriva inculpatului.
        Prin urmare, termenul de depunere a plangerii prealabile a expirat la data de 9.03.2006.
        Primul dintre inscrisuri, aflat la fila 24 a dosarului de urmarire penala, inscris numit „Plangere penala” este nedatat. Acesta nu poarta stampila unitatii la care a fost depus. Prin urmare nu se poate stabili cu certitudine data la acest inscris a fost depus la dosarul cauzei. Dovada datei depunerii plangerii prealabile trebuie sa fie certa si sa rezulte fara dubii din inregistrarea oficiala, care trebuie sa poarte o stampila de intrare, un numar.
        Cel de-al doilea inscris, respectiv declaratia partii vatamate MLM, este datat si poarta stampila unitatii, respectiv IPJ Brasov, insa acest inscris dateaza din 5.04.2006, respectiv dupa aproape 3 luni de la data la cate persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
        In ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, se arata ca Judecatoria Brasov a respins cererea inculpatului de incetare a procesului penal, fara a stabili care a fost momentul de la care a inceput sa curga termenul prevazut de art. 284 alin. 1 C.pr.pen., respectiv care a fost momentul la care partea vatamata a stiut cine este faptuitorul. Instanta s-a pronuntat ca data de 5.04.2006 este cea la care a inceput sa curga termenul de depunere a plangerii prealabile, cand a dat prima declaratie, dupa care instanta de fond admite posibilitatea ca partea vatamata sa fi cunoscut anterior identitatea faptuitorului, prin faptul ca a considerat ca „plangerea penala” depusa la dosarul de urmarire penala, a fost intocmita la data de 17.02.2006. In plus, nu se face referire la sustinerile partii vatamate, potrivit carora inculpatul a vizitat-o aproape zilnic la spital, care se coroboreaza cu declaratiile inculpatului si  a martorei MDV si nu se indica motivele pentru care acestea nu au fost luate in considerare.
        Asiguratorul SC UA Sa a solicitat in principal admiterea recursului, casarea hotararii recurate si rejudecand cauza sa se dispuna incetarea procesului penal in temeiul dispozitiilor art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. raportat la art. 3859 alin. 1 pct. 9 C.pr.pen. si in subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Brasov, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen., raportat la art. 3859 alin. 1 pct. 9 C.pr.pen., pentru aceleasi motive ca si cele invocate de inculpatul MAD. De asemenea, s-a mai solicitat diminuarea despagubirilor morale acordate partii civile MLM. Sub acest din urma aspect se considera ca despagubirile morale, in cuantum de 20000 de lei sunt mult prea ridicate. Instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca despagubirile morale trebuie sa reprezinte intotdeauna o justa reparare a pagubei. Sumele vor fi stabilite astfel incat sa nu reprezinte niste amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru victime. Printre criteriile stabilite de practica si doctrina pentru aceasta se numara si criteriul echitatii. Nu trebuie luata in considerare nici starea materiala a autorului si nici starea materiala a victimei. Nu trebuie tinut cont de calitatea de asigurat sau de limitele maxime de despagubire pentru daunele morale. Se invoca sentinte pronuntate de alte instante, in care s-au acordat despagubiri mai reduse, pentru numar de ingrijiri medicale echivalent.
        Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov a criticat sentinta sub aspectul gresitei individualizari a pedepsei. Se sustine ca infractiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este una de rezultat, fiind pedepsita de lege cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. In mod gresit a ales instanta pedeapsa amenzii penale, in conditiile in care accidentul s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului, ca acesta nu a incercat despagubirea partii vatamate, desi aceasta a suferit un numar mare de ingrijiri medicale.
        Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul constata ca recursurile formulate in cauza sunt neintemeiate, urmand a fi respinse, pentru urmatoarele motive.
        In ce priveste primul motiv de recurs, invocat de inculpat si asigurator, respectiv neincetarea procesului penal pentru tardivitatea formularii plangerii prealabile, tribunalul constata ca in mod corect a retinut instanta de fond ca in cauza nu se impune incetarea procesului penal, in baza art. 10 lit. f C.pr.pen. deoarece exista plangerea partii vatamate, formulata in termenul legal.
        Astfel, pentru a se putea stabili cu certitudine care este vointa partii vatamate cu privire la punerea in miscare a actiunii penale, in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, legiuitorul a prevazut anumite obligatii ale organelor judiciare. Printre aceste obligatii, relevante in cauza sunt cele de la art. 76 C.pr.pen. si de la art. 286 C.pr.pen.. Potrivit primului text, inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila. Potrivit art. 286 C.pr.pen., care instituie o regula de principiu, aplicabila nu numai in cazul schimbarii incadrarii faptei, daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere. In caz afirmativ, organul de cercetare penala continua cercetarea. Din cele doua texte de lege rezulta ca organele de cercetare penala au obligatia de a stabili cu certitudine care este vointa partii vatamate cu privire la punerea in miscare a actiunii penale.
        In speta, organele de cercetare penala au indeplinit aceste obligatii formale la data de 5.04.2006, cand au procedat la audierea partii vatamate MLM si prin declaratia de la fila 27 din dosarul de urmarire penala aceasta si-a exprimat in mod neechivoc dorinta de a solicita tragerea la raspundere penala a inculpatului MAD. Totodata, in acest inscris intitulat „declaratie” se mentioneaza explicit ca i s-au adus la cunostinta partii vatamate ca autoturismul care a provocat accidentul a fost condus de numitul MAD. Acesta este momentul la care trebuie considerat ca partea vatamata a „stiut cine este faptuitorul”, in sensul art. 284 alin. 1 C.pr.pen.. Chiar daca pana la acel moment partea vatamata mai avusese un contact vizual cu inculpatul, in urma vizitarii partii vatamate la spital, de catre inculpat, acest aspect nu are nicio relevanta cu privire la momentul de la care curge termenul de depunere a plangerii prealabile, deoarece nu dovedeste cunoasterea de catre partea vatamata a tuturor datelor de identificare a faptuitorului. A sti cine este autorul, in sensul art. 284 C.pr.pen. inseamna a cunoaste cu certitudine datele de identificare a acestuia, respectiv cel putin numele si prenumele faptuitorului si adresa acestuia. Or, in speta exista certitudinea ca partea vatamata a cunoscut numele si prenumele faptuitorului doar la data la care acestea i-au fost aduse la cunostinta de organul de cercetare penala, respectiv la 5.04.2006. Nu are nicio relevanta cunoasterea numarului de telefon al faptuitorului de catre partea vatamata sau faptul ca cei doi ar fi discutat de cateva ori la telefon, de vreme aceasta nu dovedeste cu certitudine cunoasterea de catre partea vatamata a identitatii exacte a faptuitorului, respectiv a  numelui si prenumelui acestuia si a adresei sale. La fel, faptul ca in procesul verbal de cercetare la fata locului s-au consemnat toate datele de identificare a inculpatului si ca acest proces verbal a fost semnat de sotul partii vatamate, MG, nu poate duce la concluzia ca partea vatamata a stiut la acel moment cu certitudine numele si prenumele complet ale inculpatului. De altfel, partea vatamata era internata in spital la acel moment, iar dreptul de a formula plangere prealabila este unul personal. Sotul nu poate formula plangere prealabila decat in baza unui mandat special din partea sotiei.
        Toate aceste argumente conduc la concluzia ca in cauza nu se poate dispune incetarea procesului penal, pentru lipsa plangerii prealabile a partii vatamate, deoarece pana la momentul incunostintarii sale in mod oficial de catre organele de cercetare, nu se poate prezuma ca aceasta ar fi cunoscut toate datele de identificare ale inculpatului, necesare pentru formularea unei plangeri prealabile, potrivit art. 283 C.pr.pen. Acest din urma text de lege prevede ca plangerea prealabila ar trebui sa contina identificarea autorului si adresele partilor. Or, de vreme ce doar la data de 5.04.2006 exista certitudinea ca partea vatamata a cunoscut aceste aspecte si la aceasta data si-a manifestat in mod neechivoc dorinta de a solicita tragerea la raspundere penala a inculpatului pentru infractiunea savarsita, in cauza nu este aplicabil textul art. 10 lit. f C.pr.pen..
        In ce priveste motivul de recurs privind casarea cu trimitere spre rejudecare prevazut de art. 38515 alin. 1 pct. 9 C.pr.pen. in sensul ca motivarea instantei de fond ar fi deficitara sub aspectul faptului ca nu s-a determinat data de la care a inceput sa curga termenul pentru introducerea plangerii prealabile, tribunalul considera de asemenea ca este neintemeiat. Se sustine ca, faptul ca instanta de fond a considerat pe de o parte ca in momentul luarii declaratiei din data de 5.04.2006 partea vatamata a stiut cine este faptuitorul, iar pe de alta parte, ca instanta a admis posibilitatea ca partea vatamata sa fi luat cunostinta anterior de acest lucru, acceptand ca inscrisul de la fila 24 din dosarul instantei de fond, numit „plangerea penala” si nedatat ar fi fost depus la data de 17.02.2006, in momentul audientei sotului partii vatamate la seful politiei rutiere, ar constitui o contrarietate de motive.
        In primul rand trebuie mentionat ca art. 3859 pct. 9 C.pr.pen. se refera la hotararea care nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege. Textul nu se refera si la contradictia dintre argumentele folosite in motivarea hotararii, ci doar la contradictia dintre motivare si dispozitiv. O motivare contradictorie poate fi suplinita in calea de atac, iar acest lucru a fost indeplinit de instanta de recurs, prin motivarea respingerii primului caz de recurs, invocat de inculpat si de asigurator. Acest lucru este posibil cu atat mai mult in cazurile in care recursul este singura cale de atac, iar motivele de recurs nu sunt limitate la cele enumerate la art. 3859 C.pr.pen..
        In speta, referirea instantei de fond la inscrisul de la fila 24 din dosarul de urmarire penala trebuie privita ca un argument subsidiar al respingerii cererii de incetare a procesului penal, pentru lipsa plangerii prealabile. Acest argument a fost folosit ca unul suplimentar, in afara celui retinut in principal de instanta de fond, privind cunoasterea de catre partea vatamata a faptuitorului la momentul luarii declaratiei din data de 05.04.2006. Insa acest lucru nu este de natura sa atraga casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, deoarece nu se regaseste printre cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare. Din moment ce nu se poate cunoaste cu exactitate data la care s-a depus „plangerea penala” de la fila nr. 24 din dosarul de urmarire penala, acesta nu poate fi folosit ca argument in favoarea respingerii cererii de incetare a procesului penal. Insa, pentru motivele mentionate anterior, plangerea prealabila, din care reiese cu certitudine dorinta partii vatamate de a solicita tragerea la raspundere penala a inculpatului, este cea inserata in declaratia partii vatamate din data de 5.04.2006. Pe fond, in mod corect a considerat instanta de fond ca in cauza nu poate fi vorba de o lipsa a plangerii prealabile, care sa atraga incetarea procesului penal, potrivit art. 10 lit. f C.pr.pen..
        In ce priveste cel de-al treilea motiv de recurs, invocat de asigurator, privind cuantumul daunelor morale acordate partii vatamate, in mod corect a stabilit instanta de fond ca pentru suferintele pricinuite acesteia in urma accidentului se impune acordarea unor daune morale de 20000 de lei. La stabilirea cuantumului acestora trebuie tinut cont in primul rand de numarul de zile de ingrijiri medicale, care in speta este destul de ridicat, de 40-45 de zile. Insa nu acesta este singurul criteriu de care se tine cont la stabilirea daunelor morale, iar invocarea unor solutii date in alte dosare in, cu situatii de fapt diferite, nu poate conduce automat la reducerea cuantumului daunelor morale acordate partii vatamate. Trebuie tinut cont de situatia personala a fiecarei persoane vatamate, de varsta acesteia, de situatia familiala, de preocuparile si viata cotidiana a acesteia, de care a fost lipsita in perioada zilelor de ingrijire medicala. Fata de toate aceste criterii, tribunalul constata ca in mod corect a argumentat instanta de fond acordarea unui cuantum de 20000 de lei daune morale, cuantum care este mult sub pragul maxim stabilit prin Ordinul nr. 3108/10.12.2004 emis de Presedintele Casei de Supraveghere a Asigurarilor, valabil pentru data producerii accidentului. In speta suma de 20000 de lei nu reprezinta nici un castig necuvenit si nici o imbogatire fara justa cauza ci o despagubire echitabila, pentru suferintele si disconfortul provocat de accidentul de circulatie. Pentru aceste motive se va respinge si acest motiv de recurs al asiguratorului.
        In ce priveste recursul Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov, declarat sub aspectul individualizarii pedepsei, tribunalul constata ca nu se justifica in cauza aplicarea unei pedepse mai mari, instanta de fond efectuand o corecta individualizare a acesteia. Astfel, in mod corect s-a orientat instanta de fond spre pedeapsa amenzii, tinand cont de modul de savarsire a faptei, de persoana inculpatului si de celelalte criterii de individualizare enumerate la art. 72 C.pen.. In mod intemeiat instanta de fond a retinut circumstantele atenuante prevazute de art. 74 lit. a si c C.pen., in favoarea inculpatului, avand in vedere ca inculpatul nu are antecedente penale, a avut un comportament bun atat inainte cat si dupa savarsirea infractiunii. Astfel, acesta a vizitat de mai multe ori victima la spital, imediat dupa savarsirea faptei si s-a prezentat de fiecare data in fata organelor judiciare, fapte ce denota o cainta activa a acestuia, chiar daca nu s-a ajuns la o intelegere cu privire la repararea de bunavoie a prejudiciului produs. Pentru aceste motive tribunalul va respinge ca neintemeiat recursul parchetului, sub aspectul individualizarii pedepsei aplicate inculpatului.
        Intrucat la momentul pronuntarii instantei de recurs a ramas definitiva sentinta de condamnare a inculpatului, tribunalul va constata incetat dreptul de circulatie al inculpatului MAD, acordat conform dovezii de circulatie sr. CD, nr. 0712802 si dispune comunicarea acestei dispozitii catre inculpat si seful Politiei Rutiere Brasov.
Date fiind respingerea recursurilor inculpatului si asiguratorului, in temeiul art. 192 alin. 2 si 3 C.pr.pen. se va obliga inculpatul MAD si asiguratorul SC UA SA la cate 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare in recurs, restul ramanand in sarcina statului, respective cele pricinuite de recursul parchetului.
Fata de chitanta cu onorariul avocatului, depusa de partea vatamata la dosar, in temeiul art. 193 alin. 6 C.pr.pen. va obliga pe inculpatul MAD si asiguratorul SC UA SA la cate 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare efectuate de partea civila intimata MLM, in recurs.
 
Opinia separata:
        Ideea de proces echitabil trimite la ideea de stat de drept, a carui prima si esentiala caracteristica consta in eliminarea arbitrariului si domnia legii.
        De asemenea, principiul legalitatii este expresia regulii potrivit careia
toate activitatile participantilor la procesul penal trebuie sa se desfasoare in conformitate cu legea. El reprezinta o transpunere a principiului general consacrat in art. 1 alin. (5) din Constitutie referitor la suprematia legii.
        Mai mult decat atat, legalitatea procesuala este destinata sa garanteze respectarea legalitatii substantiale, insa nu se substituie acesteia din urma.
        Tocmai de aceea autoritatile judiciare trebuie sa respecte drepturile procesuale ale partilor si sa asigure exercitarea lor, deoarece legea considera esentiala contributia acestora la solutionarea legala si temeinica a cauzelor penale.
        Numai in conditii de legalitate se poate aprecia ca finalitatea procedurii realizeaza aflarea adevarului, astfel cum este prevazut acest principiu in art. 3 al procedurii penale.
        Nu trebuie contestat nici rolul social al procedurii, insa acesta se poate realiza numai in conditiile respectarii legalitatii procedurii si a dreptului la un proces echitabil pentru toti subiectii procesuali.
        In unele situatii prevazute de lege declansarea procesului penal a fost lasata de legiuitor la initiativa persoanei vatamate precizandu-se ca punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea acesteia, ceea ce reprezinta o exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal.
        In aceasta situatie plangerea prealabila este privita ca o dubla manifestare de vointa a persoanei vatamate si anume in primul rand ca o incunostintare a organelor judiciare si in al doilea rand ca o expresia de vointa ca infractiunea sa fie urmarita.
        Plangerea penala este o cauza de pedepsibilitate intrucat aplicarea sanctiunii prevazuta de legea penala este conditionata de existenta acesteia. Lipsa plangerii prealabile sau neintroducerea acesteia cu respectarea conditiilor prevazute de lege conduce la inlaturarea raspunderii penale.
        Avand in vedere natura infractiunilor care fac parte din categoria pentru care declansarea procedurii are loc numai in urma manifestarii de vointa a celui vatamat, legea a prevazut un termen inauntrul caruia cel vatamat sa isi manifeste vointa.
        In ceea ce priveste sediul materiei, se constata ca potrivit art. 279 (1) punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere; (2) Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii. Referitor la termenul de introducere a plangerii, art. 284, arata ca (1) in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
    De asemenea, potrivit art. 131 alin. 1 din Codul penal, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri inlatura raspunderea penala.
    Rezulta deci din analiza dispozitiilor legale enuntate ca plangerea prealabila are o natura juridica mixta - substantiala si procedurala, iar termenul de 2 luni are o esenta substantiala si o reglementare de natura procedurala.
    Prin stabilirea termenului de 2 luni - calculat potrivit dispozitiilor art. 186 din Codul de procedura penala - legiuitorul da dreptul persoanei vatamate de a solicita tragerea la raspundere a faptuitorului intr-un interval de timp, corelativ cu posibilitatea ca faptuitorul sa fie tras la raspundere si dupa trecerea acestui interval.
   Ca urmare, in cazul in care persoana vatamata nu cunoaste identitatea faptuitorului in momentul savarsirii faptei, pentru a nu se ajunge la decaderea acesteia din dreptul de a face plangere, legiuitorul a prevazut un termen care curge din momentul aflarii identitatii sale.
        Prin urmare, daca partea vatamata a cerut in plangerea formulata identificarea faptuitorului, data se va calcula din ziua in care acesta a fost identificat de organele de cercetare penala aspect ce va rezulta din procesul verbal intocmit cu aceasta ocazie.
        In termenul de 2 luni, persoana vatamata ale carei drepturi si interese au fost prejudiciate printr-o fapta penala, in cazul in care autorul ii este cunoscut, poate decide asupra atitudinii pe care o adopta, respectiv daca uzeaza de dreptul de a sesiza organele judiciare, dat fiind ca o atare situatie juridica este guvernata de principiul disponibilitatii.
    Pe de alta parte, termenul de 2 luni curge si in favoarea faptuitorului, fata de care se poate cere tragerea la raspundere penala numai in limitele acestui interval de timp.
    Or, datorita acestor efecte de neinlaturat, devine deosebit de importanta stabilirea momentului din care incepe sa curga termenul mentionat, pentru a se asigura persoanei vatamate si faptuitorului posibilitatea sa-si exercite drepturile specifice pozitiei lor procesuale.
Acest principiu emana de altfel din decizia in interesul legii, principiu enuntat in decizia 10/2008.
   Din analiza deciziei, se pot emite cu titlu de principiu urmatoarele teze referitoare la termenul de 2 luni prevazut de art. 284 alin. 1 din Codul de procedura penala, care poate sa curga:
   1. din momentul comiterii infractiunii, daca acest moment este identic cu cel al cunoasterii faptuitorului;
   2. din momentul cunoasterii faptuitorului, moment care se poate situa dupa momentul comiterii faptei;
   3. din momentul comiterii faptei, odata cu cunoasterea faptuitorului, in care caz nu trebuie depasit termenul de prescriptie a raspunderii penale.
    A considera altfel ar modifica continutul dispozitiilor art. 284 alin. 1 din Codul de procedura penala, creandu-se, pe cale judiciara, un alt termen mai lung decat cel prescris de legiuitor.
In ceea ce priveste cauza dedusa judecatii:
Inculpatul prin aparatorul sau a invocat exceptia tardivitatii plangerii prealabile a partii vatamate.
In dezacord cu ceilalti membrii ai completului, apreciez ca plangerea partii vatamate a fost formulata cu nerespectarea termenului de 2 luni, aspect ce determina imposibilitatea tragerii la raspundere a inculpatului. Nimic nu impiedica victima evenimentului rutier sa se adreseze instantei civile pentru a obtine pe calea raspunderii civile delictuale, daunele pe care apreciaza ca i-au fost cauzate prin fapta inculpatului, cu atragerea societatii de asigurare ca garant.
Din actele si lucrarile dosarului, se constata urmatoarele:
Evenimentul rutier a avut loc la data de 09.01.2006, la fata locului – DN1 km. 188+200m, organele de politie au descoperit autoturismul Dacia (B ----) condus de MAD si autoturismul Daewoo (BV ----) condus de MG. Ca dinamica a evenimentului rutier s-a apreciat ca  autoturismul Dacia (B 2 HYV) condus de MAD a patruns pe contrasens ca urmare a pierderii directiei de deplasare, astfel a intrat in coliziune cu autoturismul Daewoo (BV ----) condus de MG. S-a apreciat ca numita MLM a suferit leziuni corporale.
Procesul verbal de cercetare la fata locului din data de 09.01.2006 este semnat de cei doi conducatori auto implicati in evenimentul rutier.
La data de 0.01.200 numitul MG de o declaratie organelor de politie, in care face referire la evenimentul rutier si indica numele celui pe care il considera culpabil de producerea acestuia, respectiv pe MAD.
In declaratia data de partea vatamata MLM in cursul judecatii aceasta arata ca MAD a vizitat-o aproape zilnic la spital. De asemenea partea vatamata recunoaste ca a fost despagubita partial de societatea de asigurare.
Astfel inscrisurile de la filele 135-143 se refera la dosarul de daune intocmit in urma evenimentului rutier, releva faptul ca proprietarul autoturismului implicat in evenimentul rutier, in care s-a aflat partea vatamata MLM, respectiv numita LM a obtinut pe asigurarea RCA a inculpatului MAD de 20.477,25 lei, de la SC UNIQA SA.
In ceea ce priveste data la care partea vatamata MLM a formulat plangere prealabila, se constata urmatoarele:
La fila 24 dosar urmarire penala exista depus un inscris nedatat si fara a avea data certa a institutiei la care a fost depus, in care numita MLM formuleaza plangere impotriva numitului MAD pentru vatamare corporala grava.
Despre acest inscris s-a afirmat ca a fost depus de sotul partii vatamate in/dupa audienta la care a fost la seful politiei rutiere Brasov.
Copia registrului de audiente releva ca numitul MG a fost in audienta la seful politiei rutiere la data de 14.02.2006.
Serviciul politiei rutiere a comunicat instantei de fond (fila 58) ca in Registrul de audiente la data de 14.02.2006 sub numarul 107012/01.01.2006 a fost inregistrata petitia domnului MG, respectiv la pozitia 24. in registrul de audiente se face vorbire despre este efectuata mentiunea ,,se asteapta rezultatele probelor de sange si trebuiesc audiati martorii si victimele,,.
Audiat seful politiei rutiere, in recurs, martorul TC a aratat ca de regula orice inscris depus in audienta sau dupa, poarta rezolutia sa sau a inlocuitorului sai si acesta este inregistrat si predat pe baza unor formalitati ofiterului de caz, martorul insa nu a exclus, cu o mica probabilitate, posibilitatea ca plangerii sa nu i se fi aplicat o rezolutie.
        Nu se cunoaste masura in care in cauza posibila plangere sa fi fost predata ofiterului de caz pe baza de semnatura, deoarece proba privind comunicarea copiei registrului de predare a posibilului inscris a fost respinsa cu majoritate de voturi.
Consider ca aceasta plangere nu este apta sa produca efecte juridice deoarece nu se poate stabili cu certitudine data formularii si inregistrarii acesteia.
Mentiunea din registrul de audiente nu este suficienta, deoarece aceasta face vorbire despre o petitie a domnului MG, nicidecum la vreo plangere prealabila introdusa de persoana vatamata MLM.
Partea vatamata MLM a declarat ca deoarece ea nu se putea ridica din pat, sotul ei a depus plangerea la momentul prezentarii in audienta la seful politiei rutiere.
Lipsa rezolutiei organului competent de pe plangerea depusa de persoana vatamata determina imposibilitatea stabilirii datei depunerii acesteia. Aceasta data nu poate fi complinita cu data din registrul de audiente deoarece aceasta se refera la o petitie depusa de MG.
Sustinerile partii vatamate ca nu a putut depune plangere personal deoarece starea sanatatii ei a fost afectata de evenimentul rutier al carei victima a fost, sunt infirmate chiar de aceasta prin procedura pe care a incercat sa o urmeze in cadrul urmaririi penale, cand cu ocazia audierii din data de 05.06.2007 a aratat ca i s-a adus la cunostinta numele soferului care a condus autoturismul implicat in evenimentul rutier si astfel solicita tragerea la raspundere penala a acestuia, aceasta in conditiile in care audiata la data de 07.06.2006 partea vatamata MLM, in completarea declaratiei date, arata ca sotul ei a depus o plangere la data de 17.02.2006 in audienta la seful politiei rutiere. Or daca intr-adevar ar fi depus plangerea la data de 17.02.2006 nu se mai impunea procedura aducerii la cunostinta de catre organul de cercetare penala a conducatorului implicat in evenimentul rutier.
Incercarea partii vatamate de a determina prin acte medicale cresterea numarului de zile de ingrijiri medicale peste 60 pentru a interveni principiul oficialitatii in ceea ce priveste declansarea procedurii, a fost infirmat Raportul de noua expertiza medico legala efectuat de Mina Minovici care a precizat ca numita MLM a necesitat pentru vindecare un numar de 40-45 de zile, acest raport A5/1299/2007a fost confirmat de Comisia de Avizare si Control de pe langa INML Mina Minovici.
In ceea ce priveste momentul de la care pentru partea vatamata a inceput sa curga termenul de 2 luni necesar pentru formularea plangerii prealabile, acesta trebuie calculat de la data cunoasterii numelui celuilalt conducator auto implicat in evenimentul rutier din data de 09.01.2006.
Astfel, la data de 09.01.2006 sotul partii vatamate in declaratia data politistului, indica numele inculpatului MAD. Intre parti au existat discutii atat directe la spital, cat si telefonice, cat si SMS-uri, prin urmare este stabilit cu certitudine ca partile si-au comunicat numerele de telefon si deci implicit si numele si alte date de contact.
Partea vatamata nu a adresat niciodata organelor de politie o cerere prin care sa fi solicitat identificarea conducatorului auto al autoturismului Dacia implicat in evenimentul rutier din data de 09.01.2006.
Proprietarul autoturismului a fost despagubit pentru dauna referitoare la autovehicul, la data de 31.03.2006 pe baza politei de asigurare RCA detinuta de inculpat pentru autoturismul sau, nu se cunoaste data depunerii cererii, aspect care confirma sustinerea inculpatului ca a predat partii vatamate polita RCA si daca ca partea vatamata a cunoscut numele inculpatului.
Prin urmare apreciez ca inca de la data comiterii evenimentului rutier partea vatamata MLM a cunoscut ca inculpatul se numeste MAD si astfel avea posibilitatea de a formula plangere impotriva acestuia.
        In cauza partea vatamata MLM nu a formulat plangere impotriva inculpatului MAD, astfel ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile referitoare la incetarea procesului penal conform art. 11 punctul 2 litera b Cod Procedura Penala raportat la art. 10 litera f Cod Procedura Penala, deoarece plangerea prealabila este o cauza de pedepsibilitate intrucat aplicarea sanctiunii prevazuta de legea penala este conditionata de existenta acesteia. Lipsa plangerii prealabile sau neintroducerea acesteia cu respectarea conditiilor prevazute de lege conduce la inlaturarea raspunderii penale.
Astfel cum am aratat mai sus, inscrisul de fila 24 nu poate produce efecte juridice in cauza, deoarece nu poarta rezolutia de inregistrare a organului competent. Chiar si in masura in care s-ar admite ca este o eroare umana si inscrisului nu i s-a aplicat data certa, atata vreme cat acest lucru nu poate fi stabilit, acest aspect trebuie sa profite inculpatului, potrivit principiului in dubio pro reo.
Sub aspectul laturii civile, ca urmare a inlaturarii raspunderii penale, latura civila trebuie lasata nesolutionata, conform art. 346 al. 4 Cod Procedura Penala.