Recurs, infractiune urmaribila la plangerea prealabila a partii vatamate.

 decizia penala 127/05.04.2012
Deliberand asupra recursului de fata:
Recurs, infractiune urmaribila la plangerea prealabila a partii vatamate.
In termenul de 2 luni, persoana vatamata ale carei drepturi si interese au fost prejudiciate printr-o fapta penala ce se urmareste la plangerea prealabila, in cazul in care autorul ii este cunoscut, poate decide asupra atitudinii pe care o adopta, respectiv daca uzeaza de dreptul de a sesiza organele judiciare, dat fiind ca o atare situatie juridica este guvernata de principiul disponibilitatii. In cazul in care persoana vatamata nu si-a exercitat acest drept in termenul legal, sunt aplicabile dispozitiile art. 10 litera f Cod Procedura Penala.

Prin sentinta penala 2024/18.10.2011 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul penal 14786/197/2010, in baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. f Cod procedura penala raportat la art. 284 Cod procedura penala, s-a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului SFL relativ la savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa fapta prevazuta si pedepsita de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal, in dauna partii vatamate VFM.
In baza art. 346 alin. 4 Cod procedura penala, s-a lasat nesolutionata actiunea civila formulata de partea civila VFM.
       Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov inregistrat la aceasta instanta sub dosar penal nr. 14786/197/2010 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului SFL cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa fapta prevazuta si pedepsita de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal.
S-a retinut prin rechizitoriu in sarcina inculpatului urmatoarea stare de fapt:
„In data de 20.01.2007, la ora 17.53, Politia Statiunii Predeal a fost sesizata prin apelul de urgenta 112 de catre VFM care reclama ca a fost victima unui accident de circulatie petrecut pe DN 73A in zona Sanatoriului de Nevroze.
In urma sesizarii, la fata locului s-a deplasat un echipaj de politie care a gasit-o pe partea vatamata indreptandu-se spre Sanatoriul de nevroze, cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului, nu s-au descoperit urme de franare, cioburi sau alte mijloace materiale de proba utile solutionarii cauzei. Insa, examinandu-se autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare ----- implicat in accident, s-a constata ca acesta avea lipsa geamul de la oglinda laterala dreapta.
In urma probelor administrate in cauza s-a stabilit urmatoarea situatie de fapt:
In data de 20.01.2007, in jurul orei 17.30, partea vatamata VFM se deplasa impreuna cu martora SS pe DN 73A, din directia Paraul Rece spre Predeal, pe partea stanga a strazii, un in spatele celeilalte, la o distanta de aprox. 2-3 metri, pentru a ajunge la Sanatoriul de Nevroze unde erau internate la un moment dat, cand se aflau intr-o curba la dreapta semnalizata ca fiind periculoasa, din fata a venit un autoturism marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare B 11 SKR condus de SFL care a acrosat-o pe partea vatamata cu oglinda laterala dreapta, aruncand-o pe stratul de zapada format pe marginea drumului. Partea vatamata a fost lovita peste mana dreapta iar in cadere aceasta s-a sprijinit in mana stanga pentru a atenua impactul, accidentandu-se. Prin raportul de constatare medico legala nr. 274/E din 02.02.2007 acesteia i-au fost acordate pentru vindecarea leziunilor suferite 22 – 24 zile de ingrijiri medicale, precizandu-se ca leziunile s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure.
Dupa impact, conducatorul autoturismului nu s-a oprit imediat pentru a vedea ce s-a intamplat, insa in timp ce partea vatamata apela nr. de urgenta 112 pentru  anuntarea evenimentului, invinuitul s-a intors la fata locului, cerandu-i partii vatamate sa mearga impreuna la politie, insa aceasta a refuzat. Potrivit declaratiei martorei SS partea vatamata i-ar fi pretins invinuitului sa-i dea suma de 10 milioane lei si sa uite ce s-a intamplat, insa invinuitul nu a fost de acord cu pretentiile exagerate ale acesteia, declarand ca doreste sa rezolve legal acest incident, astfel ca a intors masina si s-a indreptat spre Predeal pentru a merge la politie. Dupa aceea, ele si-au continuat drumul spre sanatoriul de Nevroze, unde au fost intampinate de un echipaj al politie rutiere si e catre salvare.
Intrucat pe moment partea vatamata nu acuza dureri mari la mana dreapta si nici nu avea o stare generala alterata, a refuzat sa fie transportata la Ambulanta Predeal pentru acordarea de ingrijiri medicale, dar a fost consultata pe moment de echipajul medical sosit la fata locului. A doua zi dimineata, intrucat situatia se inrautatise a decis sa se deplaseze la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Brasov – Garda Ortopedie, unde initial i s-a pus diagnosticul de entorsa – tasare minima epifiza distala radius drept, apoi in data de 31.01.2007 diagnosticul de tenosinovita flexor antebrat si mana stanga, fisura epifiza distala radius drept, aplicandu-se aparat gipsat pentru 14 zile.
Fiind audiat, invinuitul Secara Florin Lucian a declarat ca in data respectiva se deplasa cu autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare ____ din directia Predeal spre Rasnov, iar dupa ce a trecut de Sanatoriul de Nevroze, intr-o usoara curba la dreapta a acrosat-o cu oglinda laterala dreapta a autoturismului pe VFM. Invinuitul mai precizeaza ca partea vatamata se deplasa din directia Rasnov catre Predeal, fiind insotita de o alta femeie, mergand amandoua de brat pe marginea carosabilului. Cele doua persoane erau greu de observat din cauza intunericului si pentru ca nu purtau vesta reflectorizanta. Considera ca nu a putut evita impactul deoarece din sens opus venea un alt autoturism si s-ar fi acrosat frontal cu acesta.
Afirmatiile invinuitului cu privire la pozitia partii vatamate pe partea carosabila, respectiv una langa cealalta, tinandu-se de brat, sunt sustinute si de martorii AG, ACI si CB prieteni cu invinuitul care se aflau intr-o masina circuland in fata invinuitului. Acestea nu vor fi luate in considerare de organul judiciar deoarece sunt contrazise de sustinerile partii vatamate si ale martorei SS, in sensul ca circulau una in spatele celeilalte la o distanta de aprox. 2-3 metri. De asemenea, cei trei martori propusi de invinuit circulau in fata acestuia, intre ei si autoturismul condus de invinuit circula o alta masina necunoscuta, astfel ca acestia nu putea sti in momentul impactului care era pozitia partii vatamate pe carosabil. In schimb, se va tine cont de sustinerile lor cu privire la faptul ca partea vatamata nu purta vesta reflectorizanta si nici o sursa de lumina care sa-i semnalizeze prezenta pe partea carosabila.
Dupa impact, invinuitul a declarat ca a coborat din autoturism si i-a solicitat partii vatamate sa mearga impreuna la o unitate spitaliceasca si la politie, insa aceasta a refuzat. Vazand acest lucru si in cauza ca in acea zona nu avea semnal la telefonul mobil, invinuitul s-a prezentat la sediul organelor de politie din Predeal, iar de aici s-a deplasat impreuna cu un echipaj la Sanatoriul de nevroze, unde au gasit-o pe partea vatamata.”
Pe fond, instanta a retinut la data de 20 ianuarie 2007 in jurul orelor 17:30 pe DN 73A pe sensul de mers Paraul Rece spre Predeal in apropierea Sanatoriului de Nevroze Predel a avut loc un accident rutier in care a fost implicat inculpatul SFL si partea vatamata VFM.
Relativ la dinamica producerii accidentului s-a sustinut in actul de acuzare ca inculpatul conducea autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare ------ cand a acrosat-o usor pe partea vatamata VFM care circula pe partea stanga a sensului de mers insotita de martora SS.
In urma accidentului parte vatamata VFM a suferit leziuni corporale pentru a caror vindecare s-a apreciat fi necesare un numar de 22 – 24 de zile de ingrijiri medicale conform raportului de constate medico legala nr. 274/E intocmit la data de 02.02.2007 de Serviciul Judetean de Medicina Legala Brasov.
La data de 20 ianuarie 2007 imediat dupa accident partea vatamata VFM a sesizat serviciul de urgenta nr. 112 reclamand faptul ca a fost victima unui accident rutier.
In acest sens la dosarul cauzei  fost depus un proces verbal din cuprinsul caruia rezulta ca in urma apelului s-a deplasat la fata locului un echipaj al politie rutiere care a constata starea in care se gasea partea vatamata (fila nr. 14 dosar de urmarire penala).
La momentul la care organele de politie, partea vatamata si inculpatul au ajuns la Sanatoriul de Nevroze din Predeal a fost incheiat un proces verbal in cuprinsul caruia agentul sef TM din cadrul Politiei orasului Predeal a relatat sustinerile partilor imediat dupa accident. Astfel in aceste imprejurari a fost stabilita identitatea partilor si mai mult decat atat s-a procedat la testarea cu aparatul etilotest a inculpatului SFL.
In cuprinsul respectivului proces verbal este mentionat ca agentul de politie a invederat partii vatamate VFM ca are posibilitatea de a se deplasa la o unitate spitaliceasca sau la Politia Predeal pentru a depune plangere impotriva faptuitorului insa partea vatamata a refuzat.
De asemenea este mentionat in cuprinsul procesului verbal ca dupa identificarea inculpatului, agentul de politie TM a luat din nou legatura cu partea vatamata si in prezenta inculpatului si a martorilor asistenti GA si PC, partea vatamata a refuzat din nou sa formuleze plangere impotriva inculpatului (fila nr. 15 dosar de urmarire penala).
In aceste imprejurari cu ocazia cercetarilor efectuate la data de 20 ianuarie 2007, partea vatamata a dat o declaratie olografa in care este relatat modul de derulare a accidentului rutier dar in care nu este cuprinsa nicio mentiune directa sau indirecta cu privire la intentia partii vatamate de a solicita tragerea la raspundere penala a inculpatului (fila nr. 16 si urmatoarele dosar de urmarire penala).
De altfel aceasta declaratie nu este considerata nici de Ministerul Public ca avand natura unei plangeri prealabile.
In aceste conditii prima declaratie in care partea vatamata VFM isi exprima intentia de tragere la raspundere penala a inculpatului si poate avea natura unei plangeri prealabile este cea din data de 4 martie 2009 (fila nr. 19 si urmatoarele dosar de urmarire penala).
Cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala la data de 24 februarie 2010 este luata o noua declaratie partii vatamate VFM in care aceasta precizeaza ca fiindu-i aduse la cunostinta datele de identitate ale inculpatului intelege sa formuleze plangere penala prealabila impotriva acestuia relativ la savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal.
Potrivit dispozitiilor art. 284 Cod procedura penala, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, cum este si cazul infractiunii ce formeaza obiectul prezentei cauze, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de doua luni din ziua in care persoana vatamata a cunoscut cine este faptuitorul.
Instanta de fond retine ca astfel cum a rezultat din inscrisurile anterior analizate persoana vatamata VFM a cunoscut identitatea inculpatului inca de la data de 20 ianuarie 2007 aceasta fiindu-i adusa la cunostinta de agentul de politie din cadrul Politiei orasului Predela care a chestionat partea vatamata asupra intentiei sale de a formula o plangere penala impotriva inculpatului.
Audiati cu privire la acest aspect, inculpatul SFL a invederat in concordanta cu procesul verbal intocmit de organele de politie despre care am facut anterior vorbire ca la momentul prezentarii la sanatoriu partii vatamate i-a fost adusa la cunostinta identitatea sa (fila nr. 49 dosar de cercetare judecatoreasca).
Sustinerile inculpatului au fost confirmate cu privire la acest aspect si de martorii CB (fila nr. 169 dosar de cercetare judecatoreasca) care precizeaza ca organele de politie l-au indicat pe inculpat  si i-au solicitat partii vatamate sa le insoteasca pentru a formula o eventuala plangere penala insa partea vatamata a refuzat si AG (fila nr. 170 dosar de cercetare judecatoreasca) care relateaza aceleasi aspecte.
Cu privire la acest aspect partea vatamata a aratat in cursul cercetarii judecatoresti (fila nr. 57): „Nu mi-a fost prezentat inculpat de catre organele de politie: precizez ca am dat niste declaratii in cursul acelei zile la sanatoriul din Predeal: ulterior am mai dat o declaratie in cursul lunii martie 2009. In declaratiile pe care le-am dat in cursul serii respective am specificat modul in care a avut loc accidentul exprimandu-mi in acest fel dorinta de a formula plangere impotriva celui vinovat”.
Potrivit dispozitiilor art. 283 Cod procedura penala, plangerea prealabila trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizare daca persoana vatamata se constituie parte civila si, atunci cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.
Analizand dispozitiile acestui articol instanta va observa ca pentru a putea dobandi natura si efectele juridice ale unei plangeri prealabile in sensul dispozitiilor art. 279 si urmatoarele Cod procedura penala, o declaratie a unei persoane care se pretinde victima a unei fapte ilicite trebuie sa cuprinda anumite elemente din care sa rezulte fara urma de indoiala ca aceasta intelege sa declanseze procesul penal impotriva persoanei banuita de ilicitul reclamat. Prin urmare intentia de a declansa procedura penala trebuie sa fie certa si sa transpara din lecturarea intregului cuprins al actului chiar in lipsa unor termeni legali consacrati.
Insa lecturand declaratia data de partea vatamata la data de 20 ianuarie 2007 nu rezulta in nici un fel intentia acesteia de a solicita tragerea la raspundere penala a inculpatului, declaratia trebuind sa fie analizata atat in autonomia ei cat si in coroborare cu celelalte inscrisuri intocmite la aceleasi moment in care se mentioneaza ca partea vatamata nu doreste sa formuleze plangere penala impotriva inculpatului.
Pentru aceste considerente instanta de fond a apreciat ca declaratia partii vatamate VFM din data de 20 ianuarie 2007 nu constituie o plangere penala iar declaratia data la momentul prezentarii materialului de urmarire penala in care partea vatamata a afirmat ca numai la acel moment a cunoscut identitatea inculpatului este contrazisa de mijloacele de proba administrate in cauza si anterior analizate.
In aceste conditii prima declaratie din cuprinsul caruia rezulta in mod neindoielnic intentia partii vatamate de a solicita tragerea la raspundere civila a inculpatului si implicit la raspundere penala a acestui este declaratia data la data de 24 martie 2009 cu nerespectarea termenului imperativ impus de lege de doua luni de la momentul cunoasterii identitatii inculpatului respectiv din data de 20 ianuarie 2007.
Pentru aceste considerente, in baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. f Cod procedura penala raportat la art. 284 Cod procedura penala, instanta a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului SFL relativ la savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa fapta prevazuta si pedepsita de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal, in dauna partii vatamate VFM.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a retinut ca partea vatamata VFM s-a constituit parte civila cu suma de 99.060 de lei RON din care suma de 49.060 de lei RON reprezentand daune materiale si suma de 50.000 de lei RON daune morale.
       Raportat la solutia pronuntata in latura penala cauzei, in baza art. 346 alin. 4 Cod procedura penala, instanta a lasat nesolutionata actiunea civila formulata de partea civila VFM.
In baza 192 alin. 3 Cod procedura penala, s-a dispus ca sumele de bani avansate de stat cu titlu de cheltuieli judiciare sa ramana in sarcina acestuia. Relativ la acest aspect instanta a apreciat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 192 pct. 2 lit. c Cod procedura penala in conditiile in care partea vatamata nu s-a adresat direct instantei de judecata ci instanta a fost sesizata printr-un act al Ministerului Public caruia i-ar fi revenit obligatia de a filtra o astfel de plangere prin prima prisma dispozitiilor legale analizate de instanta de judecata.    
Impotriva acestor dispozitii, in termenul legal au declarat recurs:
1) Ministerul Public prin Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, sub aspectul solutiei de incetare a procesului penal;
2) Partea vatamata, constituita parte civila VFM, sub aspectul solutiei de incetare a procesului penal;
       Analizand actele si probele dosarului, sentinta instantei de fond in ceea ce priveste motivele de recurs formulate, dar si prin prisma art. 3866 al. 3 Cod Procedura Penala, tribunalul retine urmatoarele:
       In unele situatii prevazute de lege, cum este si in cazul din speta, declansarea procesului penal a fost lasata de legiuitor la initiativa persoanei vatamate precizandu-se ca punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea acesteia, ceea ce reprezinta o exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal.
       In aceasta situatie plangerea prealabila este privita ca o dubla manifestare de vointa a persoanei vatamate si anume in primul rand ca o incunostintare a organelor judiciare si in al doilea rand ca o expresia de vointa ca infractiunea sa fie urmarita.
       Plangerea penala este o cauza de pedepsibilitate intrucat aplicarea sanctiunii prevazuta de legea penala este conditionata de existenta acesteia.
       Lipsa plangerii prealabile sau neintroducerea acesteia cu respectarea conditiilor prevazute de lege conduce la inlaturarea raspunderii penale.
       Avand in vedere natura infractiunilor care fac parte din categoria pentru care declansarea procedurii are loc numai in urma manifestarii de vointa a celui vatamat, legea a prevazut un termen inauntrul caruia cel vatamat sa isi manifeste vointa.
       In ceea ce priveste sediul materiei, se constata ca potrivit art. 279 (1) punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere; (2) Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii. Referitor la termenul de introducere a plangerii, art. 284, arata ca (1) in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
    De asemenea, potrivit art. 131 alin. 1 din Codul penal, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri inlatura raspunderea penala.
    Rezulta deci din analiza dispozitiilor legale enuntate ca plangerea prealabila are o natura juridica mixta - substantiala si procedurala, iar termenul de 2 luni are o esenta substantiala si o reglementare de natura procedurala.
    Prin stabilirea termenului de 2 luni - calculat potrivit dispozitiilor art. 186 din Codul de procedura penala - legiuitorul da dreptul persoanei vatamate de a solicita tragerea la raspundere a faptuitorului intr-un interval de timp, corelativ cu posibilitatea ca faptuitorul sa fie tras la raspundere si dupa trecerea acestui interval.
   Ca urmare, in cazul in care persoana vatamata nu cunoaste identitatea faptuitorului in momentul savarsirii faptei, pentru a nu se ajunge la decaderea acesteia din dreptul de a face plangere, legiuitorul a prevazut un termen care curge din momentul aflarii identitatii sale.
       Prin urmare, daca partea vatamata a cerut in plangerea formulata identificarea faptuitorului, data se va calcula din ziua in care acesta a fost identificat de organele de cercetare penala aspect ce va rezulta din procesul verbal intocmit cu aceasta ocazie. In speta, se constata ca partea vatamata a fost de fata de la stabilirea identitatii persoanelor implicate in evenimentul rutier (autor si victima), a fost intrebata la acel moment daca doreste sa formuleze plangere, partea vatamata aratand clar ca nu are aceasta intentie. Ulterior, organele de politie, in prezenta martorilor GA si PC, o intreaba din nou pe partea vatamata daca intentioneaza sa formuleze plangere, raspunsul acesteia fiind negativ.
       Prin urmare, in termenul de 2 luni, persoana vatamata ale carei drepturi si interese au fost prejudiciate printr-o fapta penala, in cazul in care autorul ii este cunoscut, poate decide asupra atitudinii pe care o adopta, respectiv daca uzeaza de dreptul de a sesiza organele judiciare, dat fiind ca o atare situatie juridica este guvernata de principiul disponibilitatii. Acest termen a curs in speta incepand cu data evenimentului rutier, 20.01.2007.
    Pe de alta parte, termenul de 2 luni curge si in favoarea faptuitorului, fata de care se poate cere tragerea la raspundere penala numai in limitele acestui interval de timp.
Incercarea de a acoperi lipsa plangerii partii vatamate, prin aceea ca cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, partea vatamata este chemata si in incercarea de a se acorda un formalism procedurii, i se aduce la cunostinta numele si prenumele autorului accidentului, imprejurare in care partea vatamata a declarat ca formuleaza plangere prealabila, este o proba pro causa, deoarece partea vatamata a cunoscut de la momentul evenimentului rutier numele inculpatului acest aspect rezultand din prezenta ei la momentul identificarii persoanelor implicate, imprejurare in care a declarat ca nu formuleaza plangere prealabila cat si din faptul ca aceasta nu a formulat niciodata o cerere de identificare a faptuitorului. Lipsa intentiei de a formula plangere a fost confirmata de inculpatul SFL si de martorii CB si AG.
Nu este vorba de un exces de formalism, nicio persoana nu poate invoca culpa sa respectiv necunoasterea legii pentru a-si salva un drept nemanifestat in termenul prevazut de lege, pentru a evita decaderea din acesta.
Faptul ca persoana vatamata a dat o declaratie datata de aceasta 20.01.2007, fara a purta o rezolutie de inregistrare, sau de confirmare a acesteia de catre organele de politie, in conditiile in care nici in procesul verbal de incepere a urmaririi penale din data de 03.02.2009, nici in rezolutia de confirmare a inceperii urmaririi penale si nici in procesul verbal de confirmare a actelor premergatoare nu se face vorbire despre aceasta declaratie a persoanei vatamate. In lipsa unei date certe, nu se poate stabili cu certitudine in ce imprejurari si la ce data a fost furnizata aceasta declaratie.
De altfel, in aceasta declaratie persoana vatamata prezinta dinamica evenimentului rutier, iar coroborata cu atitudinea expresa a acesteia in fata organelor de polite ce s-au deplasat la fata locului si a martorilor mai sus mentionati, in sensul ca nu formuleaza plangere prealabila impotriva faptuitorului, astfel ca nu se poate aprecia ca aceasta declaratie are valoarea unei plangeri prealabile cu intentia tragerii la raspundere penala a faptuitorului. De altfel, atata vreme cat la finalizarea procedurii, in faza urmaririi penale s-a incercat acoperirea acestei lipse, prin aducerea a cunostinta a numelui si prenumelui autorului evenimentului rutier si formularea unei „plangeri prealabile” este cert ca acea declaratie nu a fost considerata nici de procurorul care a instrumentat cauza ca fiind o plangere prealabila.
Astfel cum s-a aratat mai sus, aducerea a cunostinta partii vatamate la data de 24.02.2010 a numelui si prenumelui faptuitorului si formularea in acel moment a „plangerii prealabile” dupa epuizarea termenului de 2 luni de la data la care victima cunostea identitatea faptuitorului nu poate conduce la a considera aceasta plangere prealabila ca fiind formulata in termenul legal.
In consecinta, avand in vedere cele ce preced, tribunalul apreciaza corecta solutia de incetare a procesului penal in baza art. 10 litera f Cod Procedura Penala, pentru lipsa plangerii.
       Referitor la latura civila a cauzei, in mod corect aceasta a fost lasata nesolutionata, partea vatamata putandu-se adresa instantei civile pentru recuperarea prejudiciului suferit, in baza raspunderii civile delictuale, cu atragerea societatii de asigurare.
       In consecinta, in baza art. 38515 punctul 1 litera b Cod Procedura Penala urmeaza ca recursurile declarate in cauza de Ministerul Public prin Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov si partea vatamata VFM, sa fie respinse, urmand a se mentine dispozitiile instantei de fond ca fiind legale si temeinice.
       In baza art. 192 al. 2 Cod Procedura Penala urmeaza ca partea vatamata sa fie obligata sa plateasca statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor in cuantum de 150 lei avansate de stat in recurs, raman in sarcina statului.