Recurs plangere rezolutie procuror. Respins

ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA PENALA

Recurs plangere rezolutie procuror. Respins.

Prin decizia penala…pronuntata de Tribunalul Brasov, s-a dispus:

Respinge recursul declarat de petentului recurent LC impotriva sentintei penale 85 din data de 07.04.2005 pronuntata in dosarul penal .... al Judecatoriei S, pe care o mentine.
In baza dispozitiilor art. 192 aliniatul 2 Cod Procedura Penala obliga petentul sa plateasca statului suma de 40 RON cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pentru a dispune astfel, s-a retinut:
Prin sentinta penala 85 din data de 07.04.2005 a Judecatoriei S, pronuntata in dosarul penal ...., s-a dispus in baza art. 278 indice 1 aliniatul 1 Cod Procedura Penala, respingerea plangerii formulata de petentul LC impotriva rezolutiei date in dosarul .... din data de 05.02.2004 de prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria S, ca inadmisibila. Totodata s-a dispus, in baza art. 278/1 aliniatul 8 litera a Cod Procedura Penala respingerea plangerii formulate de petent impotriva rezolutiei date in dosarul .... din data de 11.12.2003 de Parchetul de pe langa Judecatoria S, ca neintemeiata, mentinandu-se solutia data in acest dosar.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut in esenta urmatoarele:
Petentul LC a formulat plangere impotriva rezolutiei procurorului, in dosarul .... al Parchetului de pe langa Judecatoria S, prin care s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de numitul BI privind savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta de art. 260 Cod Penal.
In ceea ce priveste rezolutia data in dosarul .... din data de 05.02.2004 de prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria S, instanta de fond a considerat ca plangerea impotriva acesteia este inadmisibila deoarece aceasta nu poate fi atacata cu plangere in fata instantei de judecata conform dispozitiilor art. 278/1 aliniatul 1 Cod Procedura Penala.
Referitor la rezolutia data in dosarul .... din data de 11.12.2003 de Parchetul de pe langa Judecatoria S, prin care s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de numitul BI privind savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta de art. 260 Cod Penal, instanta de fond a considerat ca plangerea petentului impotriva acesteia este neintemeiata.
Astfel s-a retinut ca cu ocazia audierii numitului BC, in calitate de martor, acesta ar fi negat faptul ca numitul GBJ ar fi adresat petentului din prezenta cauza, cuvinte insultatoare, cu ocazia oficierii unui serviciu religios.
S-a mai retinut ca in cursul cercetarilor penale au fost audiati o serie de martori, iar din analiza depozitiilor acestora s-a constatat ca o parte din martori confirma incidentul reclamat de petent si o parte nu. De asemenea prima instanta a pornit de la premisa ca si daca numitul GBJ ar fi adresat petentului cuvinte insultatoare, nu s-a putut stabili daca numitul Beidac Ioan a fost de fata efectiv la un eventual incident, aceasta deoarece la un moment dat a iesit din incapere pentru a anunta organele de politie, sau chiar prezent fiind, nu s-a stabilit cu certitudine ca martorul a auzit efectiv aceste cuvinte.
In consecinta prima instanta a considerat ca in mod corect Parchetul de pe langa Judecatoria S a precizat ca in cauza nu exista in ceea ce-l priveste pe numitul BI, indicii temeinice in sensul existentei laturii obiective si laturii subiective ale infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta de art. 260 aliniatul 1 Cod Penal si pe cale de consecinta a confirmat propunerea organelor de urmarire penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de BI, in baza art. 10 litera d Cod Procedura Penala, lipsind elementele constitutive ale acestei infractiuni.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul LC, cauza ce a fost inregistrata la Tribunalul O, sub numarul 2685/2006.
Prin incheierea de sedinta numarul 116/11.01.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis cererea de stramutare formulata de petentul LC in favoarea Tribunalului Brasov.
Cauza a fost inregistrata la aceasta instanta sub numarul 2685/111/2006 si a primit termen de judecata pentru data de 02.03.2007, data pentru care procedura a fost indeplinita, iar recursul s-a dezbatut in lipsa petentului.
Analizand recursul petentului, se constata ca acesta este neintemeiat urmand a fi respins avand in vedere urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste plangerea petentului impotriva rezolutiei prim procurorului, instanta de fond a considerat ca aceasta este inadmisibila, insa cu toate acestea, conform dispozitiilor art. 278/a Cod Procedura Penala se poate face plangere impotriva rezolutiei procurorului care a parcurs fazele prevazute de articolele 275-278 Cod Procedura Penala deci implicit se formuleaza plangere si impotriva rezolutiei prim procurorului atunci cand aceasta confirma plangerea initiala.
Pe fondul cauzei, se constata ca in mod corect prima instanta a considerat ca in mod corect s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de numitul BI pentru infractiunea de marturie mincinoasa, deoarece din analiza probatoriului administrat in cauza nu s-a confirmat fara putinta de tagada ca acesta se face vinovat de comiterea infractiunii reclamate.
In mod corect in cursul cercetarilor penale au fost administrate probe atat in favoarea cat si in defavoarea celui impotriva caruia s-a formulat plangere, iar acest probatoriu nu a fost de natura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie a celui cercetat in cauza, deoarece martorii audiati in cauza au declarat pe de o parte ca intre numitii GBJ si LC ar fi existat un incident, iar pe de alta parte, alti martori au declarat ca intre acestia nu a existat un incident de natura celui reclamat de petentul LC, iar referitor la acest incident, nu s-a putut stabili daca intr-adevar numitul BI ar fi putut sa vada efectiv ce s-a intamplat sau sa auda nemijlocit, deoarece exista dubii in ceea ce priveste posibilitatea lui de a fi auzit ceva cat si daca a fost sau nu efectiv de fata in toata perioada evenimentului, deoarece acesta la un moment dat a iesit pentru a anunta telefonic organele de politie.
      Prezumtia de nevinovatie este inscrisa ca principiu fundamental in art. 66 Cod Procedura Penala (cel cercetat penal nu este obligat sa probeze nevinovatia sa).
      In cazul  cand exista probe de vinovatie, cel cercetat penal are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie, acest principiu guverneaza intregul proces penal, putand fi rasturnat numai prin probe si mijloace de proba.
Acest principiu este statuat si de Constitutia Romaniei, care arata ca pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare persoana este considerata nevinovata.
Articolul 6 paragraful 2 din CEDO arata ca “Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa este legal stabilita”, prin urmare dispozitia procesual penala si cea constitutionala reglementeaza prezumtia de nevinovatie pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare iar dispozitia CEDO arata clar ca este vorba de stabilirea legala a vinovatiei.
Prezumtia de nevinovatie garanteaza protectia persoanelor in procesul penal impotriva arbitrariului in stabilirea si tragerea la raspundere penala.
Acest principiu nu trebuie considerat ca o atestare a pozitiei morale a unei persoane, intrucat ar fi lipsit de temei si opus chiar realitatii ca o norma juridica sa confere onestitate ireprosabila unei persoane. Ceea ce dreptul poate acorda este garantia prin care asigura ca nimeni nu va fi tras la raspundere penala si sanctionat discretionar, iar atunci cand este invinuit de savarsirea unei infractiuni se va urma o procedura prin care sa se stabileasca legal vinovatia lui. Fiind vorba de o prezumtie relativa aceasta trebuie sa fie rasturnata prin dovedirea vinovatiei aceasta efectuandu-se in cursul activitatii de probatiune prin administrarea de probe legale, pertinente, concludente si utile.
Cum in cauza nu s-a reusit rasturnarea acestei prezumtii si pornind de la premisa ca oricati martori vor fi audiati in cauza, faptul vazut, memorizat si apoi relatat, va diferi de la o persoana la alta in functie de structura sa psiho – sociala, astfel putand exista in continuare aceleasi contradictii intre martori ascultati ulterior si cei care au fost audiati in faza cercetarilor penale si care pe de o parte au negat un eventual incident, in mod corect instanta de fond a respins plangerea petentului si a mentinut solutia din rezolutia atacata.
In temeiul considerentelor expuse, urmeaza a se respinge recursul petentului petentului recurent LC impotriva sentintei penale 85 din data de 07.04.2005 pronuntata in dosarul penal .... al Judecatoriei S, pe care o va mentine.
In baza dispozitiilor art. 192 aliniatul 2 Cod Procedura Penala urmeaza a obliga petentul sa plateasca statului suma de 40 RON cheltuieli judiciare