Contestatie la executare. Cheltuieli de executare

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 25.11.2011, contestatorul X, in contradictoriu cu intimatii Y a formulat contestatie la executare prin care a solicitat suspendarea executarii silite a procesului-verbal incheiat in dosarul de executare nr.…….. intocmit la data de 11.11.2011 de catre Biroul Executori Judecatoresc ………; exonerarea de plata cheltuielilor de executare ori in subsidiar micsorarea cuantumului acestora, intrucat sunt nejustificat de mari.
Conform art.371 indice 1 alin.1 Cod procedura civila, obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de bunavoie, iar alin.2 dispune ca in cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, daca legea nu prevede altfel.
De asemenea, creditorul s-a adresat direct organului de executare, fara ca in prealabil sa se adreseze debitorului cu o cerere.
In situatia in care acesta din urma ar fi refuzat punerea in executare a obligatiei stabilite prin titlu, era indreptatit a se adresa instantei de judecata pentru valorificarea drepturilor sale.
Potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002 modificata prin Legea nr. 110/08.05.2007, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva, art.2 din acelasi act normativ stabilind ca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua clin cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata, comunicata de organul de executare, la cererea creditorului.
Astfel, organul de executare nu ne-a somat ci a pornit executarea silita. Acesta a incheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior intocmirii somatiei si trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea.
Art.3 din O.G. nr.22/2002 republicata dispune ca in cazul m care institutiile publice nu-si indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut de art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila.
Raportat la cele mentionate mai sus si la prevederile Legii nr. 188/200 si ale O.M.J. nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea si comunicarea actelor de procedura si nu cel stabilit prin raportare la creanta cu privire la care se formuleaza cererea de executare.
Cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal sunt foarte mari, exagerate chiar daca se are in vedere inclusiv un onorariu nejustificat de avocat in cuantum de 3300 lei.
Cheltuielile de executare silita sunt evidentiate in anexa Hotararii nr. 2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, in cazul notificarii si comunicarii actelor de procedura sunt intre 20-400 lei, iar executorul judecatoresc modifica cheltuielile fara sa precizeze modalitatea ele calcul.
Onorariul avocatului este disproportional si tendentios, exagerat de mare cata vreme potrivit Deciziei nr.3564 a Consiliului Uniunii Barourilor din Romania care a intrat in vigoare la data de 26 martie 1999, se precizeaza exact onorariile minimale pentru serviciile prestate de catre avocatii.
Considera ca aceasta decizie se gaseste la fiecare barou. De asemenea, fiecare barou la randul sau, trebuia sa comunice cate un exemplar de pe decizie tuturor cabinetelor de avocatura din raza lor teritoriala.
Mai mult, contestatorul a solicitat sa se aiba in vedere art.132 din Statutul profesiei de avocat.,  in care sunt prevazute criteriile pentru stabilirea onorariului unui avocat.
a) timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client;
b) natura, noutatea si dificultatea cazului:
c) importanta intereselor in cauza:
d) imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurare poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare;
e) notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului;
f) conlucrarea cu experti sau alti specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului;
g) avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
h) situatia financiara a clientului;
i) constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.
  Contestatorul a solicitat sa se aiba in vedere faptul ca cheltuielile de executare nu pot fi incadrate in prevederile art. 132 din Statutul profesiei de avocat.
  Nu poate fi de acord cu plata acestor sume de bani, intrucat potrivit art. 1 din OG 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titlurile executorii astfel cum a fost modificata prin Legea 110/2007 „creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora.
  Prin urmare, nu este nici etic, nici moral si nici legal obligarea sa la plata unor creante nejustificate, din banii publici.
  In consecinta, contestatorul a solicitat anularea procesul-verbal privind cheltuielile de executare deoarece este intocmit anterior somatiei si cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este instiintat de obligatia de plata.
In situatia respingerii contestatiei la executare, a solicitat aplicarea Ordinului Ministerului Justitiei nr.2550/2006 urmand sa se aiba in vedere stabilirea unui onorariu de executor mai mic, in raport si de suma prevazuta in titlu si munca depusa de executor si raport la suma datorata.
Avand in vedere cele aratate, contestatorul a solicitat admiterea contestatiei la executare si in consecinta sa se dispuna anularea executarii pornite impotriva acestuia.
De asemenea, apreciaza ca este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, care stipuleaza ca sunt scutite de plata taxelor de timbru actiunile si cererile introduse de institutiile publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, daca au ca obiect venituri publice, iar in notiunea de "venituri publice" se includ, conform art. 26 alin. 3 din Ordinul nr. 760/22.04.1999. veniturile bugetelor locale, cu  cheltuieli de judecata.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 399 si urm. C.Pr. Civila.
  In dovedirea cererii, contestatorul a depus in copie  urmatoarele inscrisuri: somatie de plata nr…… si dovada comunicarii acesteia, proces verbal incheiat la data de 11.11.2011, decizia nr.3342/11.04.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, decizia civila nr………… pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV a Civila, sentinta civila nr……… pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III a Civila, adresa de infiintare a popririi nr………..
La data de 16.02.2012, prin compartimentul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat  respingerea contestatiei.
 Contestatia privind suspendarea executarii este lipsita de obiect. In acest sens, intimatul a invocat lipsa obiectului contestatiei intrucat obligatia de plata a sumei debit a fost executata de buna voie. Conform procesului verbal de distributie a sumelor debit, intimatul - creditor a intrat in proprietatea cheltuielilor efectuate, astfel ca suspendarea executarii nu-si mai are rostul atat in ce priveste cheltuielile efective ale acestuia cat si in ce priveste pe cele prevazute de executorul judecatoresc.
In atare situatie, suspendarea executarii asa cum este formulata, trebuie respinsa fiind lipsita de obiect.
     Contestatia privind cuantumul cheltuielilor de judecata si executare este nelegala, existand autoritate de lucru judecat, respectiv lipsita de obiect si de interes.
     Cu privire la nelegalitate, intimatul a invederat ca cheltuielile de judecata au fost stabilite de instantele de judecata, hotarari intrate in puterea lucrului judecat. Din acest punct de vedere, cheltuielile fixate nu mai pot fi modificate.
Conform dispozitivului titlului executoriu, debitorul este de drept pus in intarziere, astfel ca avea obligatia legala dar si morala de a executa fara somatie obligatiile impuse de titlul emis si investit.
Intimatul a mentionat ca debitorul cunostea de obligatia de executare de la instanta de fond, dosarul parcurgand faza de fond, apel si recurs la ICCJ. De la judecata fondului - 30 .10. 2009 pana la judecata recursului 11.04.2011, au trecut peste 2 ani de zile, timp in care debitorul avea obligatia sa indeplineasca sarcinile impuse, cu toate ca stia foarte bine ca recursul este neintemeiat dar si nesuspensiv de exercitare. Deci recursul a fost introdus in scop de sicana dar si de temporizare a executarii obligatiilor.
Dupa judecata recursului, pana la redactarea si investirea hotararilor judecatoresti, au mai trecut inca 6 luni de zile, timp in care debitorul a stat pasiv, intimatului i s-au creat prejudicii rezultate atat din faptul ca nu i s-au achitat cheltuielile de judecata cat si din faptul ca obligatia de a face  de emitere a unei noi decizii foarte importanta pentru ocrotirea dreptul sau de proprietate, nu a fost indeplinita, desi trebuia sa emita decizia.
Rezulta o culpabilitate grava in sarcina debitorului. Trecerea timpului rezonabil constituie o nelegalitate dar si o imoralitate dupa cum constituie o neglijenta de serviciu.
Culpabilitatea lui nu poate fi surmontata dupa cum nu poate crea alte prejudicii pentru dreptul intimatului, dar creeaza sigur o dauna debitorului neglijent. Nelegalitatea si imoralitatea contestatiei sunt evidente.
Introducerea executarii silite a fost generata de faptul evitarii unui alt prejudiciu pentru intimat. Cu toate acestea, debitorul a continuat si continua in culpa sa.
In ceea ce priveste lipsa de obiect si de interes legitim, a aratat ca executarea asupra cheltuielilor este definitiva pentru lipsa chemarii in judecata a tertului poprit si pentru ca executarea s-a efectuat dupa cele 15 zile prevazute de art. 456 Cod procedura civila. Temeiul contestatiei este propria turpitudine, motiv pentru care aceasta este inadmisibila.
Contestatia pe aspectul cheltuielilor de executare este lipsita de obiect, cata vreme datoria rezultata din executare a fost executata.
Lipsa de interes legitim. Este cunoscut ca interesul partii in cadrul unei actiuni judecatoresti trebuie sa fie legitim. Cum debitorul nu a executat de buna voie datoria sa, desi art. 3711 Cod procedura civila impune executarea de buna voie, deci fara somatie si fara alte puneri in intarziere, debitorul nu mai are un interes legitim de a contesta executarea fortata, pentru ca cheltuielile ocazionate au fost generate de pasivitatea si culpa sa.
Este de observat ca titlul executoriu este complex, adica el nu priveste doar cheltuielile de judecata, cum gresit lasa impresia contestatorul ci priveste o obligatie complexa, de emitere a unei noi decizii. Pana in prezent, debitorul, in scop fraudulos dar si pentru depasirea termenului rezonabil legal impus, nu a emis decizia desi a mai trecut inca un an de la recurs. Culpa debitorului este fara indoiala grava si aducatoare de daune intimatului. Deci, cheltuielile de executare sunt nu numai pentru cheltuielile de judecata dar si pentru obligatia principala de emitere a deciziei. Cum aceasta obligatie principala presupune alte cheltuieli separate, inseamna ca ele trebuie sa reflecte obiectul obligatiei de executat. Cum obligatia de a emite decizie completatoare se refera la o suma de cca. 17….. EURO, astfel ca cheltuielile de executare au fost stabilite sub cuantumul legal si normal.
Textele de lege indicate de contestator nu au aplicabilitate in cauza cata vreme situatia de fapt si drept sunt mentionate de contestator incomplet, trunchiat si fals.
De fapt, debitorul crede ca contractele lui cu alte persoane se pot ridica la mii si milioane de EURO, fara o justificare legala, dar cand este sa plateasca o suma derizorie, datorita propriei sale vinovatii, introduce contestatie de dragul contestatiei si pentru a aglomera instantele de judecata.
Considera intimatul ca actiunea contestatorului este lipsita de interes legitim, cata vreme obligatia sa nu si-a executat-o, a facut tot ce a putut sa amane rezolvarea situatiei, trecand in derizoriu atat hotararile de judecata cat si titlul executoriu insasi.
Culpa sa, depasirea dubla a timpului rezonabil si trecerea in derizoriu a hotararilor judecatoresti nu pot crea un interes legitim debitorului.
Faptul ca plata cheltuielilor de executare s-a realizat, inseamna ca debitorul a fost de acord cu executarea, astfel ca orice contestatie ulterioara trebuie privita ca inexistenta.
C a a fost de acord cu executarea, inainte de trecerea celor 6 luni de care face vorbire (desi acest termen de 6 luni este neconstitutional), rezulta din faptul platii dar si de faptul ca contestatia nu a fost introdusa in contradictoriu cu tertul poprit. Lipsa introducerii tertului poprit este observata sub sanctiunea nulitatii introducerii contestatiei pentru ca priveste una din partile implicat in executare conform art. 453, 454 si art. 456 cod proc. civ. Conform acestui ultim text de lege, suma poprita se elibereaza dupa trecerea unui timp de 15 zile. Cum acest timp a fost depasit, inseamna ca contestatia pe langa nelegalitatea ei nu are nici obiect si nici interes legitim. Executarea asupra cheltuielilor dupa epuizarea celor 15 zile, devine legalmente definitiva.
In plus, contestatorul urmareste sa-si ocroteasca un drept invocand propria sa turpitudine, ceea ce este inadmisibil.
In drept, au fost invocate disp. art. 115 si urm. Cod proc. civ., art. 1381 si 1385 cod civ.
La data de 27.02.2012, BEJ ……. a comunicat copia dosarului de executare ……….
La termenul de judecata din 05.03.2012 instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
La acelasi termen de judecata a respins exceptiile tardivitatii si lipsei interesului legitim, cu motivarea din practicaua hotararii.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 30.08.2011 intimatul Y a formulat cerere de executare silita impotriva debitorului contestator in baza titlurilor executorii decizia nr………. pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, decizia civila nr……… pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV a Civila, sentinta civila nr……… pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III a Civila prin care debitorul a fost obligat la plata catre intimat a sumei de 7300 lei cheltuieli de judecata si obligat sa emita dispozitie privind acordarea de despagubiri intimatului pentru terenul in suprafata de 300 mp situat in Bucuresti, …….
La data de ……. a fost incuviintata de Judecatoria Sectorului 6 executarea silita-fila 51 dosar.
La data de …….. a fost intocmita debitorului somatia intocmita conform art.387 Cod procedura civila, comunicata la 14.11.2011-fila 52,58 dosar.
La data de ……. s-a intocmit procesul verbal privind cheltuielile de executare silita, respectiv onorariu executor de 4625 lei din care 3720 lei pentru obligatia de a face si 905 lei pentru recuperarea creantei, 3300 lei onorariu de avocat si 148,8 lei cheltuili de executare prev.de Statutul UNEJ.
Instanta retine ca apararile contestatoarei privind faptul ca intimatul nu s-a adresat cu o cerere prin care sa solicite punerea in executare voluntara a titlului executoriu sunt neintemeiate, intrucat debitorul era tinut sa execute hotararile definitive si irevocabile si fara o cerere expresa din partea  intimatului, avand in vedere obligatia stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu.
In ceea ce priveste intocmirea procesului verbal de cheltuieli de executare anterior intocmirii somatiei si trecerii unui termen de 6 luni conform O.G. nr. 22/2002, instanta retine ca asemenea imprejurare nu poate constitui temei al anularii executarii silite.
Cum culpa in neexecutarea voluntara a obligatiei apartine contestatorului, acesta datoreaza si cheltuielile de executare conform art.371 ind.7 alin.2 Cod procedura civila, procesul verbal privind cheltuielile de executare fiind titlu executoriu conform art. 371 ind.7 alin.4 Cod procedura civila.
Instanta retine ca institutiile publice au indatorirea de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de executa de bunavoie hotararile judecatoresti de condamnare a lor, termenul rezonabil prevazuta de art. 6 fiind aplicabil si faza executarii. Curtea, in cauza Sandor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie. Cu alte cuvinte, refuzul autoritarilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevazut de art. I Protocolul I. Din aceleasi considerente institutia publica nu poate refuza nici executarea procesului verbal de cheltuieli de executare caruia legea ii confera caracter de titlu executoriu, fiind o obligatie disproportionata in  sarcina creditorului sa porneasca o noua executare silita si sa astepte 6 luni pentru a recupera sumele aferente executarii silite, cat timp este evidenta culpa debitoarei in executarea voluntara a obligatiei.
Cu privire la apararile referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare, instanta le apreciaza in parte justificate, dupa cu urmeaza:
Onorariul de executor stabilit la valoarea creantei de 7300 lei, respectiv 905 lei (TVA inclus) este stabilit in conformitate cu art.39 lit. a din Legea 188/2000 care prevede ca pentru creantele in valoare de pana la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite, in speta de fata la valoarea debitului, onorariul stabilit respectand plafonul maximal, la care s-a adaugat TVA.
In ceea ce priveste onorariul de executor de 3720 lei pentru executarea obligatiei de a face acesta este nejustificat si ilegal stabilit.
Legea 188/2000 si Ordinul 2550/2006 privind onorariile minimale si maximale nu prevad onorariul pentru activitatea prestata privind executarea obligatiilor de a face, prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 „ orice alte actiuni sau operatiuni date prin lege”, respectiv de 200 lei la care se adauga TVA , in total onorariul maximal fiind de 248 lei. Executorul nu a justificat modul in care a stabilit valoarea onorariului la 3720 lei pentru executarea obligatiei de a face.
In opinia instantei, cat timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru aceasta activitate nu se poate percepe decat onorariul de la pct.10 din  Ordinul 2550/2006, cu atat mai mult cu cat, activitatea executorului in cazul executarii silite a obligatiilor de a face sau a nu face nu se rezuma decat la obtinerea incuviintarii silite, emiterea somatiei si comunicarea acesteia, restul procedurii din Sectiunea a IV a Cod procedura civila neimplicand participarea executorului judecatoresc.
Astfel fiind, instanta va reduce cuantumul onorariul de executor la valoarea de 1153 lei (TVA inclus), din care 248 lei onorariul pentru executarea obligatiei de a face si 905 lei pentru executarea creantei.
De asemenea, instanta retine ca desi onorariul de avocat este cheltuiala ocazionata de efectuarea executarii silite, fiind datorat de debitor in baza acelorasi dispozitii ale art.371 ind.7 alin.2 Cod procedura civila si art.37 alin.5 din Legea 188/2000, totusi se impune a se cenzura cuantumul acestuia.
Curtea Constitutionala (Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicata in M. Of. nr. 848 din 20 septembrie 2005) a constatat ca dreptul partilor de a fi asistate de un avocat ales presupune in mod necesar angajarea acestuia pe calea unei conventii, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Curtea, acceptand un asemenea rationament, a aratat ca nimic nu interzice, in absenta unei prevederi constitutionale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse.
A mai aratat Curtea ca o asemenea prerogativa este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica, daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de instanta prin hotararea judecatoreasca prin al carei efect creata dobandeste caracter cert, lichid si exigibil.
In sensul celor aratate, a mai adaugat Curtea Constitutionala, este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, investita fiind cu solutionarea pretentiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute, in limita unui cuantum rezonabil.
Ori, in conditiile in care onorariul executorului a fost stabilit de instanta la valoarea de 1153 lei, instanta nu poate considera ca volumul de munca al avocatului ar putea depasi pe cel al executorului judecatoresc.
De asemenea, instanta retine ca nu s-au facut nici un fel de dovezi privind munca prestata de avocat , astfel ca va reduce si cuantumul onorariului avocatului la valoarea de 1153 lei.
Cat priveste cheltuielile in suma fixa de 148,8 lei, acestea respecta prevederile Hot.19/2010 si ale Legii 146/1997, fiind stabilite in cuantumul prevazut de actele normative mentionate.
Cu privire la apararile intimatului, instanta retine urmatoarele:
Criticile contestatorului au vizat cheltuielile aferente executarii silite, iar nu cheltuielile de judecata din titlurile executorii, cum gresit apreciaza intimatul.
In ceea ce priveste culpa debitorului, instanta nu l-a exonerat pe debitor de plata cheltuielilor de executare, ca urmare a lipsei culpei acestuia, ci doar a apreciat asupra legalitatii si cuantumului rezonabil al acestor cheltuieli.
In ceea ce priveste faptul ca executarea silita ar fi luat sfarsit, iar cererea ar ramane fara obiect, instanta o apreciaza ca neintemeiata. Desi executarea silita s-a finalizat, contestatia la executare a fost depusa in termen, iar instanta este tinuta sa analizeze apararile debitorului. In cazul in care se constata nelegalitatea procesului verbal de cheltuieli de executare-titlu executoriu debitorul are dreptul sa solicite intoarcerea executarii conf.art.404 ind.1 Cod procedura civila.
           In consecinta, instanta va admite in parte contestatia la executare si va reduce cuantumul cheltuielilor de executare la 2454,8 lei, din care 1153 lei onorariu executor, 1153 lei onorariu avocat si 148,8 lei cheltuieli prev. de Hotararea 19/2010.
Va respinge capatul de cerere privind suspendarea executarii silite ca fiind fara obiect.