Contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila

    Contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila. Dispozitiile referitoare la compunerea instantei nu pot fi extinse la alte institutii juridice, prin asimilare.
 
Potrivit art.  317 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare … cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.

     Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 469/21 aprilie 2008

     Prin actiunea in conflict de munca inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 8758/97/2006 reclamantul I.M.V. a chemat in judecata pe parata D.S. DEVA, solicitand anularea deciziei nr.329/26.10.2006 prin care i-a incetat contractul individual de munca in temeiul art.65 Codul Muncii, ca urmare a reducerii postului, obligarea intimatei la reintegrarea in postul detinut anterior si plata despagubirilor.
In subsidiar, s-a solicitat ca, in cazul in care se considera temeinica masura concedierii, sa se constate ca sunt indeplinite conditiile referitoare la concedierea colectiva si ca urmare, sa fie obligata parata la aplicarea masurilor de protectie sociala speciale prevazute de Legea nr.174/2006.
Printr-o precizare ulterioara s-a solicitat introducerea in cauza, in calitate de parata, a A.J.O.F.M DEVA si a R.N.P.-ROMSILVA Bucuresti, unitate cu personalitate juridica din care face parte si D.S. Deva.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca prin decizia de concediere, in mod eronat, nu s-a facut aplicarea legii nr.174/2006, fapt pentru care nu a putut beneficia de platile compensatorii acordate in cazul concedierilor colective si de cele doua salarii medii nete pe economie, conform prevederilor legii speciale.
Prin intampinarea depusa in cauza de intimatele s-a solicitat respingerea actiunii aratand ca reclamantul a fost concediat in baza art.65 Codul Muncii, ca urmare a modificarii structurii organizatorice si functionale a D.S. Deva, nu ca urmare a retrocedarii terenurilor forestiere.
Prin cererea reconventionala formulata la termenul de 03.04.2007, parata a solicitat restituirea sumei de 2.169 lei, contravaloarea a 3 salarii brute achitate reclamantului in temeiul art.74 din C.C.M. pe anii 2006-2007.
Parata A.J.O.F.M Hunedoara a solicitat respingerea cererii reclamantului privind obligarea acesteia la plata indemnizatiei de somaj si a drepturilor prevazute de Legea nr.174/2006 ca nefondata, motivand ca reclamantul nu a beneficiat de prevederile acestei legii, deoarece incetarea raporturilor de munca ale acestuia nu s-a produs in cadrul unei concedierii colective.
Prin sentinta civila nr.662/07.06.2007 pronuntata de Tribunalul Hunedoara s-a admis actiunea in conflict de drepturi formulata de reclamantul I.M.V. in contradictoriu cu paratele D.S. DEVA, A.J.O.F.M. HUNEDOARA-DEVA si R.N.P-ROMSILVA Bucuresti si in consecinta:
S-a anulat partial decizia nr.329 din 26.10.2006 emisa de D.S. Deva cu privire la concedierea reclamantului in temeiul art.65 Codul Muncii.
S-a constatat ca raporturile de munca au incetat ca urmare a concedierii colective, conform art.65 Codul Muncii, coroborat cu art.68 Codul Muncii si Legea nr.174/2006 si a fost obligata parata sa depuna documentatia prevazuta de Legea nr.174/2006 la A.J.O.F.M. Hunedoara.
A fost obligata parata A.J.O.F.M. Hunedoara sa plateasca reclamantului o suma egala cu doua salarii medii nete pe economie din luna ianuarie 2006 si venitul lunar de compensatie, conform art.2 din Legea nr.174/2006.
In baza art.246 Cod procedura civila s-a luat act de renuntarea la judecata a reclamantului, cu privire la capatul de cerere avand ca obiect anularea deciziei nr.324/26.10.2006 emisa de D.S. Deva si reintegrarea pe postul detinut.
S-a admis cererea reconventionala formulata de parata reclamanta reconventionala D.S. Deva impotriva reclamantului parat reconventional si in consecinta:
A fost obligat reclamantul parat reconventional sa restituie paratei reclamante reconventionale suma de 2.169 lei net, achitata in baza art.74 din Contractul Colectiv de munca.
S-a respins in rest actiunea reclamantului.
A fost obligata parata Directia Silvica Deva sa plateasca reclamantului suma de 300 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta ca temeiurile de drept cuprinse in H.C.A. a R.N.P indica cu certitudine ca s-a avut in vedere concedierea colectiva, ca atare raporturile de munca au incetat in cauza urmare acestei concedierii colective, in sensul art.68 Codul Muncii, asa incat reclamantul este indreptatit sa beneficieze de masurile de protectie prevazute de Legea nr.1743/2006, urmand a fi restituita suma primita in baza contractului colectiv de munca pretinsa prin cererea reconventionala.
      Impotriva acestei sentinte au declarat, in termenul legal prevazut de art.80 din Legea nr.168/1999, recurs reclamantul I.M.V. , precum si parata A.J.O.F.M.DEVA aducandu-i critici de netemeinicie si nelegalitate.
     In ce priveste recursul reclamantului s-a solicitat modificarea partiala a sentintei in sensul de a obliga pe parata A.J.O.F.M Hunedoara sa-i plateasca venitul lunar de completare pe o perioada de 24 luni prevazut de art.2 lit.a, d din Legea nr.174/2006 si a respinge cererea reconventionala inaintata de reclamanta reconventionala Directia Silvica Deva si a obliga intimata la plata a 5 salarii conform contractului colectiv de munca.
     Prin  recursul promovat de parata A.J.O.F.M se solicita admiterea acestuia, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii introductive formulata in cauza de reclamantul I.M.V.
     In dezvoltarea motivelor de recurs , recurenta critica sentinta atacata ca fiind nelegala si netemeinica, aratand, in esenta,  ca raportat la motivul care a determinat concedierea reclamantului, respectiv restructurarea D.S. Deva, iar nu retrocedarea terenurilor forestiere catre fostii proprietari, reclamantul nu poate beneficia de protectia sociala conferita de acest act normativ.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civila nr. 1207/2007 a admis recursul paratei A.J.O.F.M.DEVA ca fondat, si in consecinta a modificat, in parte, hotararea in sensul respingerii actiunii formulate de reclamantul I.M.V. ca netemeinica si nelegala, a mentinut dispozitivul sentintei atacate in ce priveste aplicarea art.246 Cod procedura civila referitor la capatul de cerere avand ca obiect anularea deciziei nr.324/2006 si reintegrarea in munca, data fiind vointa partii reclamante de renuntarea la judecata sub acest capat de cerere si a respins recursul declarat de catre reclamant.
     Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a retinut ca potrivit art.2 alin.1 din Legea nr. 174 din 16 mai 2006 privind unele masuri de protectie sociala a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii padurilor catre fostii proprietari: „ persoanele disponibilizate prin concedieri colective de la Regia Nationala a padurilor - Romsilva, prevazute la art.1, ca urmare a predarii treptate a padurilor catre proprietari beneficiaza de drepturile enumerate la lit.a-b „
     Din titulatura si continutul acestei legii reiese ca masurile de protectie sociala prevazute de  acest act normativ vizeaza salariatii concediati pe motivul expres prevazut de aceasta lege speciala, respectiv restituirea padurilor catre fostii proprietari.
Or, in speta, in continutul deciziei de concediere nr.329/26.10.2006 se mentioneaza ca temei al concedierii art.65 si urm. din Legea nr.53/2003(Codul muncii), cu modificarile ulterioare, art.63, 75 si 76 din Contractul Colectiv de Munca in vigoare, iar ca argumentare in fapt se retine ca decizia de reducere a postului este determinata de reorganizarea directiei, ca efect al limitarii resurselor economice si ca un proces absolut necesar pentru cresterea eficientei activitatii(f.4).
Impotriva acestei decizii a declarat contestatie in anulare reclamantul I.M.V. prin care a solicitat anularea deciziei nr. 1307/5.11.2007 pronuntata de aceasta instanta si rejudecarea cauzei in sensul de a se dispune respingerea ca nefondate a tuturor recursurilor declarate impotriva sentintei civile nr. 662/2007 pronuntata de Tribunalul Hunedoara.
     In motivarea contestatiei in anulare, intemeiata pe dispozitiile art. 317 pct. 2 si art. 318 cod procedura civila, se mentioneaza ca recursul intimatei AJOFM Hunedoara a fost judecat cu incalcarea normelor de competenta si solutia este si rezultatul unei erori materiale.
     Astfel, in conflictele de drepturi avand ca obiect desfacerea contractului de munca calitatea de parti o pot avea numai salariatul si angajatorul. Intrucat s-a formulat un capat de cerere impotriva AJOFM Hunedoara pentru plata unor drepturi banesti, aceasta parte avea calitate procesual pasiva numai pe acest capat de cerere.
     Ca urmare este inadmisibila atacarea cu recurs de catre intimata AJOFM a solutiei primei instante referitoare la desfacerea  contractului de munca.
     Instanta suprema, prin mai multe decizii de speta, a statuat ca inadmisibilitatea este asimilata incalcarii normelor de competenta.
     Pe de alta parte, solutia instantei de fond este si rezultatul unei erori materiale evidente. Intreg personalul salariat cu contract de munca pe durata nedeterminata, deci si soferii, fac parte din personalul silvic. Imprejurarea ca este vorba de o concediere colectiva rezulta fara echivoc din preambulul deciziei de desfacere a contractului de munca. Intimatele DS Deva si RNP nu au atacat hotararea primei instante tocmai pe motivul ca era vorba de o concediere colectiva.
     Intimata AJOFM a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei in anulare.
     Intimata RNP ROMSILVA a depus intampinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibila a contestatiei in anulare pentru ca nu indeplineste nici unul din motivele pentru care poate fi exercitata.
     CURTEA, analizand prezenta contestatie in anulare prin raportare la dispozitiile art. 317, 318 Cod procedura civila, retine urmatoarele:
     Contestatia in anulare este nefondata.
     Potrivit art. 317 alin. 1 pct. 2 hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
     Aceste dispozitii vizeaza situatia in care partile, instanta din oficiu sau procurorul, daca a participat la judecata,  nu au invocat exceptia de necompetenta absoluta .
     Se are in vedere asadar, judecarea cauzei de catre o instanta care este necompetenta absolut material sau teritorial (atunci cand competenta este exclusiva).
     Motivul prevazut de art. 317 pct. 2 Cod procedura civila nu poate fi utilizat prin analogie si la alte situatii decat cele expres reglementate. Astfel, nu poate fi utilizat pentru invocarea incalcarii normelor referitoare la incompatibilitate, deoarece acestea, chiar daca sunt asezate de legiuitor in capitolul „Competenta instantelor judecatoresti”, sunt norme de organizare judecatoreasca, iar nu de competenta. Aceeasi este solutia si in cazul celorlalte norme privind compunerea si constituirea instantei.
     De altfel, sustinerea contestatorului ca instanta de recurs nu trebuia sa admita recursul declarat de catre intimata AJOFM Hunedoara, intrucat acesta era inadmisibil nu vizeaza competenta instantei, cu atat mai mult cu cat potrivit art. 2, litera c coroborat cu art. 3 pct. 3 Cod procedura civila, Curtea este instanta competenta sa solutioneze recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de catre tribunale prin care se solutioneaza un conflict de drepturi, supus legislatiei muncii.
     Prin urmare, primul motiv invocat de catre contestator referitor la necompetenta instantei de recurs nu este intemeiat.
     In ceea ce priveste motivul prevazut de art. 318 Cod procedura civila, faptul ca solutia instantei de recurs este rezultatul unei erori materiale, trebuie retinut ca prin greseli materiale se au in vedere erori materiale in legatura cu aspecte formale ale judecarii recursului si care au avut drept consecinta darea unor solutii gresite.
     Nu pot fi invocate pe calea contestatiei in anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica.
     Or, contestatorul invoca ca fiind o greseala materiala aprecierea instantei ca la nivelul RNP ROMSILVA nu a avut loc o concediere  colectiva.
     In realitate, prin decizia atacata instanta de recurs nu a respins recursul pentru ca nu am fi in prezenta unei concedieri colective, ci pentru faptul ca aceasta concediere nu a fost determinata de restituirea padurilor catre fostii proprietari, singura situatie in care persoanele disponibilizate ar fi beneficiat de drepturile prevazute de Legea nr. 174/2006.
     Aceasta nu este o eroare materiala care sa poata fi indreptata pe calea contestatiei in anulare, deoarece aceasta cale extraordinara de atac nu poate fi exercitata pentru remedierea unor greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural, deci pentru reformarea unor greseli de fond.
     Pentru considerentele mentionate, contestatia in anulare formulata de catre contestator fiind neintemeita, Curtea a dispus in temeiul art. 317, 318 Cod procedura civila, respingerea acesteia.