Contesta?ie in anulare. Alegerea de domiciliu dupa comunicarea hotararii. Neindeplinirea condi?iilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedura civila.

Contesta?ie in anulare. Alegerea de domiciliu dupa comunicarea hotararii. Neindeplinirea condi?iilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedura civila.

Sec?ia a II-a civila - Decizia nr. 53/17  februarie 2016


Prin Decizia nr. 53/2016 pronun?ata de Curtea de Apel Alba Iulia - Sec?ia a II-a Civila s-a respins contestatia in anulare formulata de contestatorul M.F.C. impotriva Deciziei nr. 347/2015 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia a II-a Civila in dosarul nr. ……...
Pentru a decide astfel, Curtea a re?inut urmatoarele:
Prin Decizia nr. 347/2015 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia– Sectia a II-a Civila in dosarul nr. ………… a fost admis recursul declarat de Cabinet Individual de Insolventa V.A.D., in calitate de lichidator judiciar al SC A.I. SRL, impotriva Sentintei nr. 608/F/2015 pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr. ……… al Tribunalului ………. si, in consecinta, a fost modificata in parte sentinta atacata, in sensul ca a fost admisa in parte actiunea formulata de catre Cabinet Individual de Insolventa V.A.D. impotriva paratilor M.F.C. si M.V. si au fost obligati paratii sa plateasca suma de 20.965 lei reprezentand parte din pasivul ramas neacoperit in cadrul procedurii insolventei. Au fost mentinute in rest dispozitiile din sentintei atacate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta nr. 608/F/2015 pronuntata de catre judecatorul sindic in dosarul nr. ……… al Tribunalului ……….. a fost admisa propunerea formulata de catre lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa V.A.D. si, in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus inchiderea procedurii falimentului debitorului SC A.I. SRL si radierea acestuia din Registrul comertului. Totodata, a fost respinsa cererea formulata de catre lichidatorul judiciar privind antrenarea raspunderii paratilor M.F.C. si M.V. pentru pasivul ramas neacoperit in cadrul procedurii.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut, in ceea ce priveste propunerea de inchidere  a procedurii falimentului, faptul ca in patrimoniul debitorului nu au fost identificate bunuri care sa poata fi valorificate, astfel ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 131 din Legea nr.85/2006.
In ceea ce priveste cererea de atragere a raspunderii paratilor pentru pasivul ramas neacoperit in cadrul procedurii falimentului, judecatorul sindic a retinut ca, potrivit art.138  Legea nr.85/2006 raspunderea organelor de conducere pentru pasivul societatii debitoare se poate antrena in cazul savarsirii faptelor limitativ prevazute de textul de lege mentionat si numai daca faptele respective au determinat starea de insolventa a debitoarei.
Aplicarea prevederilor art.138 din Legea nr. 85/2006 implica indeplinirea cerintelor art. 129 Cod pr.civ. si, prin urmare, dreptul creditorilor sau al lichidatorului judiciar de a cere altor persoane decat societatea debitoare sa achite creantele, trebuie sa izvorasca dintr-un fapt a carui comitere se dovedeste prin probe administrate nemijlocit in procedura jurisdictionala.
Rezulta ca, la fel ca in cazul raspunderii delictuale intemeiata pe art. 998, 999 Cod civil, si in ipoteza raspunderii delictuale comerciale reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator sa probeze savarsirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre fapta, prejudiciu si cuantumul pagubei produse datorita delictului comercial.
Aceasta concluzie se impune avand in vedere ca art. 998, 999 Cod civil si art.138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumtie de culpa in sarcina administratorului.
Lichidatorul judiciar s-a limitat la a invoca, in sustinerea cererii sale, prezumtia vinovatiei paratilor intemeiata pe faptul ca au folosit bunurile societatii in interes propriu si nu au tinut evidenta contabila in conformitate cu legea.
Chiar in aceasta situatie, prezumtia este relativa si generala si trebuie completata cu probe administrate nemijlocit in instanta, care sa dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Lichidatorul judiciar nu a solicitat si nu a propus probe in instanta in sustinerea cererii intemeiata pe prevederile art.138  din Legea nr. 85/2006.
Ca atare, judecatorul sindic a apreciat ca lichidatorul judiciar nu a dovedit savarsirea de catre parati a faptei delictuale care sa conduca nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Curtea a retinut ca impotriva Sentintei nr. 608/F/2015 a declarat recurs lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa V.A.D., solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii cererii de antrenare a raspunderii paratilor pentru suma de 48.094 lei.
In drept au fost invocate prevederile art. 299 si 304 pct. 8 si 9 din C.pr. civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arata ca intelege sa critice sentinta atacata doar sub aspectul respingerii cererii de antrenare a raspunderii administratorilor societatii debitoare, cerere pe care a intemeiat-o in drept pe dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a si d din Legea nr. 85/2006.
In acest sens, recurentul arata ca in mod netemeinic judecatorul sindic a retinut ca nu a dovedit indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru atragerea raspunderii paratilor pentru pasivul ramas neacoperit in cadrul procedurii, intrucat la dosar au fost depuse acte contabile ce au fost puse la dispozitie de administratori si de organele fiscale, precum si rapoartele intocmite in cursul procedurii, acte din care rezulta neidentificarea faptica a unui activ contabil in valoare de 52.525 lei, constand in creante neincasate si disponibil din casa.
Se mai sustine ca paratii nu au contestat aceste acte, nu au adus nicio dovada pentru a infirma prin orice mijloc faptele stabilite de lichidator. Pe toata perioada de lichidare acestia au fost notificati sa prezinte acte primare prin care sa justifice cum au utilizat lichiditatile banesti din casa. Acest fapt nu s-a intamplat, administratorii nu au predat lichidatorului nici un act contabil primar, au tratat cu nepasare orice efort al acestuia si al creditorilor de a recupera macar partial creantele de la debitoarea falita.
Au sustinut ca lichiditatile banesti le-ar fi folosit pentru rambursarea unui credit contractat in folosul societatii debitoare, insa in cauza s-a demonstrat cu acte ca lichidarea creditului bancar contactat s-a facut in anul 2012, urmare a executarii silite prin executor judecatoresc a garantiei imobiliare constituite in favoarea bancii.
Se mai considera ca, in conditiile in care instanta considera ca probele administrate erau insuficiente si neconcludente, in virtutea rolului activ putea sa administreze orice proba pe care ar fi considerat-o necesara, putea sa solicite paratilor sa prezinte in instanta acte contabile primare, prin care sa justifice cum s-au folosit banii, sa justifice cu documente ca sumele precizate de lichidator au fost utilizate in interesul societatii.
Avand in vedere specificul acestei procedurii, precum si faptul ca toata activitatea lichidatorului se bazeaza doar pe documentele contabile predate de catre administratori, lichidatorul judiciar, considera ca paratilor le revenea sarcina sa probeze contrariul celor aratate de lichidator in cererea de antrenare, lucru pe care nu l-a facut.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei recurate in raport cu criticile formulate, precum si conform art. 3041 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat recursul intemeiat.
In considerente a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, la cererea lichidatorului judiciar, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a - g din textul legal, printre care: folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane (lit. a) si tinerea unei contabilitati fictive sau in neconformitate cu legea (lit. d).
Avand in vedere actele ce i s-au pus la dispozitie de catre AJFP ………., respectiv bilantul contabil la 30.06.2008 si balanta de verificare la data de 31.07.2008, lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a raspunderii paratilor M.F.C. si M.V. pe temeiul art. 138 lit.a si d din Legea nr.85/2006 si a motivat ca figureaza inregistrate in contabilitatea debitoarei: creante in suma de 31.560 lei si suma de 20.965 lei in ,,casa”, care nu i-au fost predate, starea de insolventa fiind determinata de fostii administratori sociali, care a folosit in interes propriu lichiditatile, ducand societatea in incapacitatea de plata a datoriilor.
Conform art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, angajarea raspunderii presupune ca persoanele carora le-ar fi imputabila starea de insolventa sa fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane. Astfel, este necesar a fi indeplinite conditiile art. 998 – 999 Cod civil, fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatie.
Instanta de recurs a retinut ca daca, in ceea ce priveste creantele nerecuperate, nu se poate considera ca acestea au fost folosite de catre parati, nefiind facute dovezi in acest sens, nu acelasi lucru se poate spune in privinta soldului, in valoare de 20.965 lei, ce figureaza in ,,Casa in lei”.
Desi, paratii, in calitate de administratori sociali aveau fie obligatia predarii acestei sume, fie a justificarii lipsei ei din casierie, in speta, acestia nu au oferit o explicatie plauzibila cu privire la utilizarea acestei sume de bani, sustinerile acestora in sensul ca disponibilul din casierie a fost utilizat pentru rambursarea creditului contractat de catre societate nu au fost dovedite, ci dimpotriva acestea sunt infirmate prin actele depuse la dosar de catre lichidatorului judiciar, din care rezulta ca lichidarea creditului bancar s-a realizat in anul 2012, prin executarea garantiei imobiliare de catre executorul judecatoresc.
Astfel, nu exista vreo justificare a lipsei banilor din casa, concluzia neputand fi decat aceea ca suma a fost folosita in interesul paratilor si nu in interesul societatii.
Astfel, se prezuma si existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs, care consta in parte din pasivul inregistrat in tabelul de creante, corespunzator sumei de bani din casierie nepredata lichidatorului judiciar.
S-a motivat ca prezumtia putea fi rasturnata de catre intimatii paratii, insa acestia nu au facut dovada contrara, nici in fata judecatorului sindic si nici in recurs.
In ceea ce priveste critica recurentului, privitoare la imprejurarea ca simplul fapt al netinerii contabilitatii atrage automat angajarea raspunderii administratorului falitei, s-a constatat ca o atare solutie face abstractie de dispozitiile din capitolul IV al Legii nr.85/2006 (art.138 – 142), care instituie o raspundere subiectiva, limitata la fapte si persoane anume determinate, in conditii expres prevazute in textul legii.
S-a aratat ca, in fapt, lichidatorul judiciar pretinde in mod netemeinic ca opereaza prezumtia ca actele contabile nu au fost intocmite, intrucat nu au fost predate. Or, chiar si in aceasta ipoteza trebuia probat ca neintocmirea actelor contabile a determinat starea de insolventa, ceea ce in cauza nu s-a demonstrat.
Impotriva Deciziei nr. 347/2015 a formulat contestatie in anulare paratul contestator M.F.C., solicitand admiterea contestatiei, anularea hotararii atacate si reluarea judecatii in calea de atac a recursului, in vederea pronuntarii unei noi hotarari neviciate, cu cheltuieli de judecata, invocand in drept dispozitiile art. 503 alin. 1 din Codul de procedura civila.
In motivarea contestatiei a aratat ca nu a fost legal citat in recurs, procedura de citare a sa nefiind legal indeplinita.
A precizat ca, dupa pronuntarea deciziei Tribunalului …….., a solicitat, printr-o cerere depusa la dosarul cauzei, sa fie citat la sediul Cabinetului de Avocat ………. , unde sa-i fie comunicata acea decizie, intrucat nu mai locuia la locul unde a fost citat pana atunci, fiind instrainat si astfel neavand posibilitatea de a-si ridica corespondenta.
A sustinut ca a constatat de pe portalul instantelor ca recursul a fost judecat, insa la sediul procesual ales nu a primit nicio comunicare, ca nu i-a fost comunicata nici decizia tribunalului, nici recursul si nici citatia pentru termenul cand s-a judecat recursul, neavand posibilitatea sa formuleze aparari in recurs si sa isi sustina cauza.
In drept au mai fost invocate dispozitiile art. 503 – 508 din Codul de procedura civila.
Intimatul CII V.A.D., in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A.I. SRL, a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea contestatiei ca neintemeiata.
A aratat intimatul ca numitul contestator sustine ca a indicat sediul procesual ales, dupa judecarea de catre Tribunalul ……. a cererii de antrenare a raspunderii administratorilor si dupa pronuntarea hotararii, printr-o cerere depusa la dosarul instantei de fond, dar, nu a depus nici o copie a inscrisului la care face referire, odata cu cererea in anulare. A solicitat a se avea in vedere ca sustinerile contestatorului nu sunt probate, cat timp acesta nu a depus la dosar nici cererea prin care a cerut comunicarea actelor la domiciliul procesual ales si nici dovada inregistrarii la instanta de fond. De asemenea, a solicitat respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecata, apreciind ca acestea nu se impun, fata de debitoare fiind inchisa procedura falimentului.
Analizand decizia atacata, prin prisma motivelor invocate, se constata urmatoarele:
Sub un prim aspect, se observa ca in drept contestatia in anulare a fost intemeiata pe dispozitiile art. 503 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila.
Or, acestea nu sunt incidente in speta, intrucat cererea de deschidere a procedurii simplificate de insolventa a debitoarei  SC A.I. SRL a fost inregistrata la data de 03.07.2012 pe rolul Tribunalului ………., deci anterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila, ceea ce face ca in dosarul nr. ……….., inclusiv in ceea ce priveste caile de atac, sa fie aplicabile prevederile Codului de procedura civila de la 1865. In acest sens, sunt prevederile art. 24 si 27 din Noul Cod de procedura civila si art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Asa fiind, din perspectiva celor invocate, contestatia in anulare urmeaza a fi analizata prin prisma dispozitiilor art. 317 alin. 1 din Codului de procedura civila de la 1865, sens in care s-a dispus prin incheierea din 25.11.2015.
Fiind vorba de o cale extraordinara de atac, de retractare, pentru a se asigura stabilitatea circuitului juridic, practica judiciara si doctrina juridica au fost unanime in a aprecia ca aceasta cale extraordinara de atac devine admisibila doar in cazurile expres si limitativ prevazute de lege, care nu pot fi extinse prin extrapolare si la alte situatii nereglementate expres de lege, prin analogie.
Potrivit dispozitiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedura civila, hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, cand procedura de citare cu partea pentru ziua cand s-a judecat pricina nu a fost legal indeplinita.
Examinand inscrisurile din dosarul nr. ……… al Tribunalului ………., in care s-a pronuntat Sentinta nr. 680/F/2015, se constata ca paratul  M.F.C., alaturi de paratul M.V., prin avocat U.A.A., au formulat intampinare, indicandu-si domiciliul in ………………………., acelasi domiciliu rezultand si din cererea de antrenare a raspunderii paratilor si din precizarea acesteia (, de unde paratii au si fost citati. Si din cererile de amanare formulate prin acelasi avocat, ca si in concluziile scrise, rezulta aceeasi adresa de domiciliu a paratului M.F.C., confirmata si de SPCLEP – Consiliul Local …………
Sentinta nr. 680/F/2015 a fost pronuntata la 07.07.2015, fiind comunicata paratului M.F.C. la 13.07.2015, la acelasi domiciliu mai sus aratat.
In recurs, dosarul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia la data de 23.07.2015, paratul M.F.C. fiind citat de la domiciliul cunoscut mai sus aratat.
Contestatorul sustine ca nu a fost citat in mod legal in recurs, intrucat, dupa pronuntarea Sentintei nr. 680/F/2015, a depus o cerere in dosar la Tribunalul ………., solicitand a fi citat la sediul Cabinetului de Avocat U.A.A., unde sa i se si comunice sentinta.
In fapt, insa, cererea paratului M.F.C., de comunicare a Sentintei nr. 680/F/2015 la sediul Cabinetului de Avocat U.A.A., din ……………… s-a depus la Tribunalul ………….., prin avocat, la 31.07.2015, fara a se face minime verificari, dupa ce hotararea se comunicase inca din 13.07.2015 la domiciliul paratului si dosarul fusese inaintat la 23.07.2015 Curtii de Apel Alba Iulia. Inscrisul prin care paratul isi alegea un domiciliu, la care sa i se faca respectiva comunicare a sentintei, nu a mai fost inaintat Curtii de Apel Alba Iulia.
Or, in conformitate cu dispozitiile art. 98 din Codul de procedura civila de la 1865, paratul ar fi avut obligatia sa instiinteze instanta despre schimbarea domiciliului in timpul judecatii.
Cum nu a procedat astfel, actele de procedura in recurs au fost indeplinite in mod valabil la vechiul sau domiciliu.
In consecinta, neputand fi retinute criticile prin care se argumenteaza lipsa de procedura cu intimatul – parat in recurs, contestatia in anulare a fost  respinsa.