Suspendare permis de conducere masura administrativa sau sanctiune contraventionala complementara in cazul prevazut de art. 103 alin 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002.

In ce priveste critica referitoare la faptul ca sanctiunea suspendarii dreptului de a conduce un autovehicul ar avea caracter exclusiv complementar si astfel in lipsa sanctiunii principale penale sau contraventionale, aplicarea acesteia ar fi nelegala fiind lipsita de fundament Curtea, retine ca  din interpretarea dispozitiilor art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002   atat in forma anterioara cat si in forma ulterioara intrarii in vigoare a noului cod de procedura penala  rezulta ca suspendarea se dispune pe o perioada de 90 de zile  atunci cand fapta conducatorului de autovehicul sau tramvai a fost urmarita ca infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, precum si in cazul accidentului de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane  si daca pentru regula de circulatie incalcata prezenta ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce singura deosebire dintre vechea reglementare si noua reglementare fiind denumirea solutiei procedural penale care conduce la lipsa atragerii raspunderii penale a faptuitorului. Astfel, rezulta cu claritate din textul de lege in ambele variante, ca pentru a se dispune suspendarea exercitarii dreptului de a conduce un autovehicul nu este necesara conditia prealabila a aplicarii unei sanctiuni principale, fie penale, fie contraventionale, aceasta ipoteza fiind chiar exclusa de lege, ci,  in aceasta situatie particulara,  sanctiunea suspendarii dreptului de a conduce un autovehicul nu are caracter complementar ci este o sanctiune administrativa, de sine statatoare, pentru a carei aplicare sunt instituie reguli procedurale speciale, atat sub aspectul organului indrituit sa o aplice dar si a conditiilor in care poate fi aplicata.
 Chiar daca art. 96 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 califica suspendarea exercitarii dreptului de a conduce un autovehicul drept sanctiune complementara aceasta nu presupune ca toate cazurile de suspendare sunt sanctiuni complementare sanctiunii principale contraventionale,  existand si alte situatii in care suspendarea are caracter de masura administrativa ( ex. art. 96 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 ). Nici faptul ca art. 103 este plasat in  capitolul intitulat Raspunderea contraventionala din O.U.G. nr. 195/2002 nu poate atrage calificarea de plano a acestei masurii ca fiind exclusiv de natura contraventionala. De altfel din interpretarea gramaticala a art. 103 alin.1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 se poate retine fara echivoc ca masura nu este nici contraventionala si nici penala.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea va inlatura aceasta critica ca nefondata.
In continuare, analizand criticile de recurs referitoare la corecta aplicare  de catre instanta de fond a dispozitiilor referitoare la conditiile in care se poate dispune masura administrativa a suspendarii dreptului de a conduce, Curtea le va inlatura urmand a valida rationamentul instantei de fond in sensul ca fapta reclamantei a fost urmarita ca infractiune, respectiv vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin.1 si 3 din vechiul Cod de procedura penala (teza  a III a referitoare nerespectarea dispozitiilor legale pentru indeplinirea unei anume activitati - respectiv normele privind circulatia rutiera)  insa urmare a intervenirii noului cod penal si a noului cod de procedura penala, s-a procedat la aplicarea legii penale mai favorabile si s-a clasat cauza urmare a schimbarii incadrarii juridice.
 Curtea retine ca aplicarea masurii administrative a suspendarii a intervenit urmare a solutiei procesual penale de clasare, fapt ce atrage in consecinta aplicarea  noilor dispozitii ale art. 103 alin 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, in forma modificata prin legea de punere in aplicare a noului cod de procedura penala, urmand a fi avute in vedere dispozitiile legale in vigoare la data emiterii actului administrativ contestat.
Astfel se constata indeplinita prima conditie prevazute de lege.
De asemenea Curtea retine ca in mod corect instanta de fond a retinut ca fiind indeplinita si cea de-a doua conditie, respectiv  ca pentru regula de circulatie incalcata prezenta ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, fiind vorba de  neacordarea prioritatii, fapta prevazuta de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Curtea mai retine ca este justa afirmatia recurentei in sensul ca actul administrativ contestat nu prevede acest temei de drept, insa in referatul ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, fapta este suficient descrisa si permite incadrarea in textul de lege invocat de instanta de fond.
Astfel, criticile formulate de recurenta  care vizeaza motive de nelegalitate formala a actului administrativ contestat, respectiv lipsa unei motivari in drept care a fost suplinita de instanta de fond, vor fi inlaturate, Curtea retinand ca dispozitia atacata cuprinde suficiente elemente pentru a se aprecia indeplinita cerinta motivarii actului administrativ, fiind indicat emitentul, data emiterii, masura dispusa, temeiul juridic si chiar fapta care atragea aceasta masura, reclamanta cunoscand de ce i s-a aplicat masura contestata, aspect ce rezulta din chiar cererea introductiva. Mai mult, si C.J.U.E. in cauza C-269/13 a stabilit ca „cerin?a motivarii trebuie apreciata in func?ie de imprejurarile cauzei, in special de con?inutul actului, de natura motivelor invocate. Nu este obligatoriu ca motivarea sa specifice toate elementele de fapt ?i drept pertinente (…)”.
In ceea ce priveste criticile ce vizeaza durata suspendarii, din art. 100 alin.3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 rezulta cu claritate ca aceasta nu poate fi decat de 90 de zile, nefiind in nici un caz facuta trimitere la durata suspendarii aferenta  contraventiei prevazuta pentru regula de circulatie incalcata. Prin urmare si aceste critici vor fi inlaturate ca nefondate.
Sub aspectul presupusei incalcari a accesului la justitie, in sensul ca reclamanta ar fi lipsita de posibilitatea de a-si dovedi nevinovatia in fata instantei, Curtea retine ca acest drept ii este conferit reclamantei recurente tocmai prin posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ in fata careia poate contesta atat legalitatea si temeinicia actului administrativ dar si a operatiunilor administrative ce au stat la baza emiterii actului dedus judecatii, in speta a referatului  din 19.08.2013, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004. 
In consecinta, Curtea urmeaza a valida rationamentul instantei de fond, aceasta facand o corecta aplicare a dispozitiilor de drept material incidente in cauza.  
Pentru aceste motive, in baza art. 496 alin. 1 Noul Cod de procedura civila  raportat la art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedura civila, Curtea urmeaza a respinge recursul declarat si a mentine sentinta atacata.