Decizie de impunere emisa de Casa judeteana de Asigurari de Sanatate pentru stabilirea contributiei de asigurari de sanatate datorata ca urmare a producerii de venituri din profesia de avocat

Inexistenta unui contract incheiat intre casa de asigurari de sanatate si avocat.

Obligativitatea asigurarii nu da voie persoanelor vizate de lege sa opteze intre a plati sau nu contributia sub pretextul ca nu au incheiat un contract cu casa de asigurari. Incheierea respectivului contract este o obligatie derivata din obligativitatea asigurarii. Dupa incheierea contractului si in temeiul acestuia, decurg obligatiile partilor asa cum si le-au asumat, in limitele prescriptiilor legale, inclusiv obligatia prevazuta de art. 215 alin.  3 din Legea nr. 95/2006 pentru persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, cum sunt avocatii, si care consta in depunerea obligatorie la casele de asigurari de sanatate cu care au incheiat contractul de asigurare a declaratiilor privind obligatiile fata de Fond.

Constata ca prin sentinta civila nr. 381/CA/24.01.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal in dosar nr. 6475/62/2013 s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul D.V.P. in contradictoriu cu parata C.A.S. a Judetului B. si in consecinta: a fost anulata in parte Decizia de impunere nr.49976/12.06.2012, emisa de parata C.A.S. a Judetului B., in ceea ce priveste contributia de asigurari sociale de sanatate aferenta anilor 2005 - 2007, majorarile/dobanzile si penalitatile calculate prin decizia de impunere contestata si  exonereaza  reclamantul  de  la plata acestor obligatii; s-au respins restul pretentiilor reclamantului.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs reclamantul D.V.P. si parata C.A.S. a Judetului B.
Primul recurent a solicitat admiterea caii de atac, casarea hotararii atacate si admiterea actiunii introductive sau trimiterea cauzei spre rejudecare.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 488 pct. 6 si 8 Noul Cod de procedura civila.
Criticile aduse au constat in urmatoarele:
Calitatea de avocat si de membru al Casei de asigurari a Avocatilor, precum si dispozitiile art. 323 din Statutul profesiei de avocat, art. 28 lit. c si 33 din Legea nr. 51/1995 conduc la infrangerea sustinerii din considerentele sentintei civile atacate prin care se arata ca reclamantul nu a facut dovezi in acest sens. Recurentul arata ca a apreciat, fata de dispozitiile legale mentionate, ca nu este necesara efectuare de probe, insa, daca i s-ar fi pus in vedere, ar fi facut dovada cotizarii de peste 30 de ani la casa de pensii a avocatilor.
De asemenea, s-a mai aratat ca nu s-a avut in vedere faptul ca intre acesta si C.A.S. nu exista nici un contract.
Recurenta C.A.S. a Judetului B. a solicitat modificarea sentintei civile atacate si, in consecinta, respingerea actiunii.
In motivarea recursului au fost reluate apararile formulate in cuprinsul intampinarii si s-au mai precizat urmatoarele:
S-a facut referire la  dispozitiile art. 208,  art. 211 din Legea nr. 95/2006, aratandu-se ca una dintre obligatiile asiguratilor este achitarea contributiei datorate fondului.
De asemenea, s-au invocat prevederile O.U.G. nr. 150/2002 si ale Ordinului nr. 221/2005, aratandu-se ca si aceste acte normative reglementeaza obligatia contribuabilului de a declara si plati contributia de asigurari sociale de sanatate aferenta veniturilor impozabile precum si termenele de plata a acestor contributii si calculul de dobanzi si penalitati de intarziere in cazul depasirii acestor termene.
Incadrarea in tipul de venituri realizate o face ANAF-ul conform prevederilor codului fiscal, in prezenta cauza fiind vorba despre venituri din profesii libere si comerciale, asa cum intimata recunoaste in actiune realizarea acestor venituri. In acest sens, C.A.S.J. B. este obligata sa inscrie in titlul de creanta categoria veniturilor realizate de catre contestator. Din actiune rezulta ca nu se contesta veniturile realizate si nici natura acestora.
C.A.S.J. B. poate sa isi indeplineasca obligatia prevazuta de Legea nr. 95/2006 cu privire la informarea contribuabililor despre nivelul obligatiilor catre FNUASS doar in conditiile in care are cunostinta despre acestia si despre nivelul veniturilor realizate de ei.
Contribuabilii pot beneficia de dreptul legal de a fi informati si indrumati in conditiile in care se inregistreaza la organul fiscal. Intimata nu s-a prezentat la sediul C.A.S.J. B. pentru a se inregistra ca persoana care realizeaza venituri si sa procedeze la declararea acestora si plata catre fondul de sanatate. Faptul ca intimatul nu a fost informat cu privire la astfel de obligatii nu are relevanta juridica sub aspectul obligatiei acestea de a plati la scadenta contributia catre fondul de sanatate, aceasta obligatie rezultand din lege.
Obligatia platii contributiei pe care reclamantul o datoreaza bugetului FNUASS nu se naste de la data primirii de la C.A.S.J. B. a scrisorilor/deciziilor prin care este instiintat, ci la termenele reglementate de actele normative in vigoare.
Reclamantul a obtinut, incepand cu anul 2005, venituri din profesii liberale si comerciale, informatiile fiind puse la dispozitie de catre A.N.A.F..
La data de 01.10.2008, intimatul a fost notificat in sensul depunerii la C.A.S.J. B.  a documentelor doveditoare realizarii veniturilor din exercitarea profesiei de avocat si implicit a completarii declaratiei anuale privind constituirea contributiei catre FNUASS. La data de 07.04.2010, intimatul s-a prezentat la sediul C.A.S.J. B. si a depus declaratiile aferente perioadei 2005-2008.
In baza acestor declaratii si cu respectarea prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, au fost emise decizii de impunere cu obligatii aferente anilor 2005, 2006, 2007 si 2008.
Urmare a preluarii, la data de 01.06.2010, pe baza protocolului incheiat intre C.N.A.S. si A.N.A.F., a veniturilor estimate ale intimatului pentru anii 2009 si 2010, a fost emisa decizia de impunere cu obligatii aferente perioadei 2009-2010.
Recurenta apreciaza ca netemeinica afirmatia instantei de fond potrivit   cu  care s-ar fi prescris dreptul C.A.S.J. B. de a stabili obligatii fiscale aferente anilor 2005, 2006 prin prisma aplicarii art. 92 al 1 lit. c Cod procedura fiscala.
In opinia recurentei, prin depunerea documentelor la data de 04.04.2010, aferente anilor 2005-2008, din care reiese natura veniturilor realizate, cuantumul acestora si nivelul contributiei la FNUASS, contribuabilul a efectuat un act voluntar de recunoastere a impozitului datorat, situatie care a intrerupt si termenul de prescriptie al C.A.S.J. B. de a stabili obligatiile fiscale, la momentul inregistrarii veniturilor din documentele depuse incepand sa curga un alt termen de prescriptie.
Intrucat intimatul nu a procedat la achitarea obligatiilor de plata, s-a procedat la inceperea executarii silite, actele de executare fiind anulate prin sentinta civila nr. 876/2011 a Judecatoriei Fagaras.
Recurenta a criticat si afirmatia instantei de fond potrivit cu care nu ar fi adus la cunostinta intimatului debitul stabilit, aratand ca nu i se poate imputa acest fapt intrucat institutia nu a avut la cunostinta despre nivelul veniturilor realizate decat dupa preluarea bazelor de date de la A.N.A.F.
Contribuabilii pot beneficia de dreptul legal de a fi informati in conditiile in care se inregistreaza la organul fiscal, respectiv, in prezenta cauza, la C.A.S.J. B..
Obligatia platii contributiei nu se naste la data primirii de la C.A.S.J. B. a scrisorilor/deciziilor prin care este instiintat asupra acestor obligatii, ci la termenele reglementate de actele normative in vigoare.
Motivele invocate de catre instanta de fond nu justifica sanctiunea extrema a anularii deciziei de impunere contestata sub aspectul debitului principal aferent anilor 2005-2006 si nici exonerarea de la plata contributiei constand in accesoriile calculate pentru neplata la scadenta a debitului total principal, cel mult putand intra in discutie modalitatea de stabilire a accesoriilor pana la data confirmarii de primire a deciziilor de impunere emise la data de 07.04.2010.
Recurenta nu a indicat temeiurile de drept ale motivelor pentru care a solicitat admiterea recursului, fiind incidente dispozitiile art. 489 alin. 2 Noul Cod de procedura civila potrivit cu care sanctiunea nulitatii recursului intervine in cazul in care motivele invocate nu se incadreaza in motivele de casare prevazute de art. 488.
Din analiza considerentelor recursului, se constata ca singurul motiv de casare ce poate fi incident in cauza este cel prevazut de art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedura civila, respectiv „cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”.
In recurs nu s-au formulat intampinari.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantul D.V.P. si a dispozitiilor art. 488 pct. 6 si 8 Noul Cod de procedura civila si prin prisma motivelor de recurs invocate de parata C.A.S. a Judetului B. si a dispozitiilor art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedura civila, Curtea constata urmatoarele:
In prezenta cauza, obiectul cererii de anulare il constituie o decizie de impunere referitoare la venituri realizate in anii 2005-2012.
In mod corect a retinut prima instanta ca dreptul C.A.S.J. B. de a stabili contributii de asigurari de sanatate este prescris pentru anii 2005-2006 intrucat la data emiterii deciziei de impunere, respectiv 12.06.2012, se implinise termenul de 5 ani prevazut de codul de procedura fiscala, acest termen nefiind intrerupt asa cum sustine recurenta. Astfel, chiar daca in anul 2010 a fost emisa o decizie de impunere pentru anii 2005-2008, formele de executare silita au fost anulate de catre instanta intrucat decizia de impunere nu a fost legal comunicata, fapt ce echivaleaza cu necomunicarea actului administrativ fiscal si, implicit cu lipsa emiterii acestuia. De altfel, C.A.S.J. B. nu a procedat, ulterior pronuntarii hotararii Judecatoriei Fagaras, la o comunicare legala a deciziei de impunere anterior mentionata, ci doar ulterior, in anul 2012, a emis o noua decizie de impunere cu privire la anii 2005-2012. In atare conditii, dreptul sau de a stabili obligatii fiscale aferente anilor 2005-2006 era prescris.
In continuare, se impune analiza dispozitiilor legale in materie in vigoare in perioada anilor 2007-2012.
Conform prevederilor art. 208, art. 257 alin 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 si art. 8 alin 1 din Anexa la Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007, asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii, toti cetatenii romani cu domiciliul in tara avand obligatia platii contributiei de asigurare potrivit textelor de lege sus citate. Incheierea contractului de asigurare este consecutiva dobandirii calitatii de asigurat prin plata contributiei la fond, sens in care instanta interpreteaza si dispozitiile art. 211 alin 1 din Legea nr.95/2006.
Potrivit art. 208 alin 1 si 3 din Legea nr. 95/2006, asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii sanatatii populatiei, sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurari sociale de sanatate se realizeaza inclusiv pe baza principiului participarii obligatorii la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
De asemenea, conform art. 211 alin. 1 si 2 din aceeasi lege, „Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii romani cu domiciliul in tara, (…), in conditiile prezentei legi. In aceasta calitate, persoana in cauza incheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator, al carui model se stabileste prin ordin al presedintelui C.N.A.S. cu avizul consiliului de administratie. (2) Calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau de sedere in Romania”.
Prin urmare, legea instituie ca regula asigurarea obligatorie pentru fiecare roman cu domiciliul in tara. Asigurarea atrage plata unei contributii, cu anumite exceptii stricte prevazute de art. 213.
Obligativitatea asigurarii nu da voie persoanelor vizate de lege sa opteze intre a plati sau nu contributia sub pretextul ca nu au incheiat un contract cu casa de asigurari. Incheierea respectivului contract este o obligatie derivata din obligativitatea asigurarii. Dupa incheierea contractului si in temeiul acestuia, decurg obligatiile partilor asa cum si le-au asumat, in limitele prescriptiilor legale, inclusiv obligatia prevazuta de art. 215 alin 3 din Legea nr. 95/2006 pentru persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, cum sunt avocatii, si care consta in depunerea obligatorie la casele de asigurari de sanatate cu care au incheiat contractul de asigurare a declaratiilor privind obligatiile fata de Fond.
Ca urmare, in mod corect a retinut prima instanta obligativitatea platii contributiei de asigurari de sanatate si de catre persoanele care sunt identificate cu venituri din exercitarea profesiei de avocat.
In privinta accesoriilor, Curtea retine ca intimatul D.V.P. a declarat catre o institutie cu rol de organ fiscal, faptul ca realizeaza venituri din profesii liberale si comerciale. Statul, prin mijloacele sale prevazute de lege, are obligatia de a informa contribuabilii asupra drepturilor si obligatiilor acestora. In acest sens, astfel cum arata si recurenta, intre C.N.A.S. si A.N.A.F. au fost incheiate protocoale referitoare si la asiguratii din categoriile de persoane care realizeaza venituri, printre altele, si din profesii liberale si comerciale.
Pentru a fi aplicabile dispozitiile legale privind calcularea de majorari si dobanzi, este necesar sa existe un termen de scadenta, termen ce are rolul de a permite contribuabilului sa fie incunostintat, sa poata plati sau, eventual, sa poata contesta impunerea sumei.
Intimatului nu i-au fost respectate aceste drepturi la informare si beneficiul termenului de scadenta, astfel ca, in mod corect, in lipsa unui moment de la care sa curga dobanzile si majorarile de intarziere, instanta de fond a inlaturat obligatia de plata a acestora.
Pentru toate aceste considerente, criticile aduse prin cele doua recursuri nu sunt in masura sa inlature argumentele primei instante, urmand ca recursurile sa fie respinse.