I. Potrivit art. 318 alin. 1 Cod procedura civila: „Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omi

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Brasov sub nr. 123/64/2013 contestatorul B S C a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei nr. 1245/R/13 martie 2013 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr. 3074/117/2007.
Contestatorul a invocat dispozitiile art.318 alin. 1 teza finala Cod procedura civila.
In motivare contestatorul a aratat ca prin sentinta civila nr. 2843/16.03.2012 a Tribunalului Cluj a fost respinsa pe fond exceptia de nelegalitate a autorizatiei de construire nr. 381/2006, respectiv a avizului nr. 8724/2006.
Motivele de nelegalitate a actelor precizate s-au fondat pe invocarea lipsei unui element esential al oricarui act administrativ si anume semnatura autorului actului. Astfel, prin expertiza criminalistica nr. 163 din 20 octombrie 2011 s-a demonstrat faptul ca semnaturile existente pe autorizatia de construire nr. 381/2006 respectiv pe acordul unic cu nr. 356/2006 prezinta impresiune de sigiliu de tip „parafa personala” a titularului, domnul primar E B. In continuare conform acestui raport de expertiza rezulta ca semnatura de pe avizul de urbanism de la pozitia primar a fost realizata prin copiere electrostatica impreuna cu intregul act ca impresiune de sigiliu de tip parafa personala a titularului E B. Acest aviz derogator nu este altceva decat o copie xerox a ceea ce s-a dorit a fi un inscris original, deci un asemenea inscris original nu exista ca realitate juridica. Instanta de fond nu a constatat nici un fel de neregularitate cu privire la legalitatea actelor atacate.
Ca urmare a respingerii exceptiilor invocate cu privirea la legalitatea actelor, contestatorul a declarat recurs la Curtea de Apel Brasov, ce a fost solutionat prin pronuntarea Deciziei nr. 1245/R/13 martie 2013.
Prin aceasta decizie Curtea de Apel Brasov a mentinut solutia Tribunalului, cu privire la exceptia de nelegalitate, retinand ca avizul CTATU exista in materialitatea sa.
Contestatorul a sustinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 318 alin. 1 raportat la al doilea motiv de contestatie si anume omisiunea instantei de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Acesta a precizat ca temeiul invocat vizeaza contestatia in anulare speciala. Pentru a se incadra in dispozitiile textului de lege mentionat s-au conturat doua conditii esentiale ce tin de admisibilitate si anume hotararea atacata sa fie pronuntata in recurs si contestatorul sa-si sprijine contestatia in anulare pe unul din motivele aratate expres si limitativ de art. 318 cod procedura civila.
Curtea a constatat existenta materiala a avizelor respectiv a autorizatiei de construire, desi nu s-a invocat inexistenta lor materiala, fapt care ar fi impiedicat realizarea efectiva a expertizei criminalistice, ci inexistenta sub aspect juridic, argument neanalizat de instanta investita cu solutionarea recursului.
Contestatorul a sustinut ca instanta de recurs a omis sa cerceteze un motiv de casare sau modificare invocate in recurs.
Din motivarea deciziei nr. 1245/R/13 martie 2013 rezulta faptul ca instanta a analizat sustinerile recurentului cu privire la efectele lipsei semnaturii olografe de pe avizul derogator, doar din punct de vedere faptic.
In opinia contestatorului instanta a omis sa analizeze consecintele juridice ale obtinerii semnaturii si a intregului act, cu impresiune de sigiliu, de tip parafa in urma copierii electrostatice tip xerox a intregului document, adica nu a tinut cont de faptul ca acest aviz a luat nastere prin copiere xerox.
Datorita motivatiei lacunare in sustinerea legalitatii actelor atacate, contestatorul a invederat omisiunea Curtii de Apel Brasov de a analiza argumentele sale cu privire la inexistenta juridica a avizului, care formeaza operatiunea material-tehnica fundamentala, stand astfel la baza emiterii autorizatiei de construire cu nr. 381/2006.
 Un alt argument in sensul admiterii contestatiei este acela ca omisiunea la care se refera textul vizat trebuie sa fie esentiala in raport cu situatia existenta la dosar in momentul pronuntarii hotararii.
Contestatorul a sustinut ca instanta de recurs a omis sa cerceteze argumentul referitor la inexistenta juridica a Avizului Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului si Urbanism nr. 8724/2006.
Astfel, acesta a precizat ca in notele de sedinta depuse in data de 27.02.2013 a sustinut inexistenta juridica a avizului ce a facut obiectul exceptiei de nelegalitate, or instanta a omis sa cerceteze acest argument rezumandu-se la constatarea existentei de fapt a avizului respectiv. 
Acesta a aratat irelevanta existentei faptice a unui act care se afla in imposibilitatea de a se bucura de existenta juridica, din punctul de vedere al raporturilor de drept public. Acesta a mentionat ca trebuie facuta o diferentiere intre inexistenta de fapt si inexistenta juridica a unui act administrativ.
 Cu alte cuvinte in fapt, asa cum instanta de recurs a constatat, avizul respectiv exista in materialitatea sa, insa manifestarea de vointa cuprinsa in acesta, nu poate produce nici un efect juridic, ca o veritabila sanctiune juridica datorita lipsei semnaturii olografe a autorului actului, mai mult decat atat aceasta fiind aplicata printr-o procedura care contravine principiilor care guverneaza dreptul public. Astfel ceea ce s-a pus in vederea instantei nu tine de existenta faptica a avizului, ci de inexistenta sa juridica, urmare a viciului esential care il afecteaza, motiv pentru care nu i se pot recunoaste efectele juridice specifice.
Curtea a precizat faptul ca actul prezinta aparenta de legalitate. Acest fapt este contestat prin insusi raportul de expertiza criminologica efectuat in cauza, din care rezulta modalitatea efectiva a aplicatiei respectivei semnaturi, ce nu emana de la autorul actului, chiar daca acesta l-a insusit pe parcursul litigiului in curs, fapt care nu poate echivala sub nici o forma cu confirmarea ulterioara a actului.
Contestatorul a mai sustinut irelevanta existentei materiale a Avizului Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului si Urbanism nr. 8724/2006.
Acesta a precizat ca instanta s-a limitat la a constata existenta materiala a avizului contestat, fara a analiza consecintele juridice ce decurg din modul in care a fost „situata” semnatura Primarului, si aceea ca urmare a semnarii cu o stampila, tip parafa personala.
Irelevanta acestui aspect poate fi dedusa si din motivele invocate in recurs pe care instanta a omis sa le cerceteze cu aceasta ocazie.
In opinia contestatorului existenta faptica a acestui aviz nu poate produce nici un fel de consecinte atata timp cat efectele sale juridice sunt impiedicate de insasi lipsa etapei insusirii continutului sau, de catre autorul acestuia, insusire care nu poate fi confirmata ulterior nefiind vorba in acest caz de o conditie formala neesentiala, ci de insasi lipsa semnaturii sau cu alte cuvinte aparenta existentei acesteia printr-o metoda frauduloasa care in mod vadit rastoarna prezumtia de legalitate ce planeaza in favoarea actelor administrative in general.
Contestatorul a concluzionat ca existenta materiala a avizului criticat este lipsita de relevanta dat fiind principiul formalismului existent in dreptul public, care impiedica recunoasterea unui act neinsusit ca fiind apt de a avea existenta juridica, in acest context existenta sa materiala nefiind relevanta, sub aspectul legalitatii sale.
Contestatorul a mai solicitat ca, in masura in care instanta ar aprecia ca de fapt in recurs instanta s-ar fi pronuntat asupra existentei avizului in discutie, atunci ar fi aplicabile dispozitiile art. 318 alin. 1teza I privind constatarea interventiei unei erori materiale.
Analizand contestatia in anulare prin prisma motivelor invocate Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
Prin decizia nr. 1245/R/13 martie 2013 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr. 3074/117/2007 s-a admis in parte recursul declarat de reclamantul B S C impotriva sentintei civile nr. 2843/2012 pronuntata de Tribunalul Cluj – sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale - in dosar nr. 3074/117/2007, s-a modificat in parte sentinta, in sensul ca s-a respins exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului B S C, s-a casat in parte sentinta recurata cu privire la petitul referitor la obligarea paratului R M H la demolarea constructiei edificate in C N, str. T…, nr. 10, si s-a trimis cauza spre rejudecare, in aceste limite Tribunalul Brasov.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de recurs a retinut urmatoarele:
S-au sustinut criticile recurentului B S C sub motivul ca prima instanta a pornit de la falsa premisa ca art. 32 raportat la art.28 din Legea nr. 50/1991 a instituit o competenta exclusiva in favoarea Primarului pentru a solicita desfiintarea unei constructii edificate ilegal.
Or, legitimitatea Primarului de-a sesiza instanta de judecata s-a referit  la materia contraventionala si nu a suprimat posibilitatea reclamantului care justifica un interes legitim si actual de-a solicita si capatul de cerere privind demolarea constructiei reclamate, ca ilegal ridicate, odata cu invocarea exceptiei de nelegalitate a A.C. nr. 381/2006 si a acordului unic nr. 356/2006, respectiv avizul Comisiei de Urbanism nr. 8724/2006, in raport de art. 18 alin.2 din Legea nr. 554/2004, cu respectarea art. 4 alin.3 din lege.
Asa fiind, intrucat respingerea capatului de cerere privitor la demolarea constructiilor edificate cu incalcarea prevederilor A.C. nr. 381/2006 s-a facut in principal, ca urmare a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesual active a reclamantului B S C si in subsidiar, pe fond, dar pentru ratiuni strict intemeiate pe legalitatea A.C. nr. 381/2006, astfel cum a fost ea constatata prin Decizia civila nr. 930/18.06.2009 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 4914/2007, devin aplicabile art. 312 alin.3 Cod procedura civila, in aceste limite. Practic, Tribunalul in raport de limitele investirii sale, raportat la cauza dedusa judecatii nu a procedat la judecata fondului cauzei, corelativ si la exceptia de nelegalitate invocata.
In ceea ce priveste exceptia de nelegalitate invocata, sunt corecte ratiunile recurentului reclamant, potrivit cu care, daca in dreptul privat forma nu este o conditie de valabilitate a actului juridic civil decat in mod exceptional, caci aceasta diviziune a dreptului este dominata de principiul consensualismului, „indiferenta Codului civil fata de forma concreta a consimtamantului”, in dreptul public forma este esentiala. Mai mult, aproape intotdeauna ea este dublata si de o procedura riguroasa, a carei nerespectare atrage adeseori sanctiuni pentru actul emis in aceste conditii: asadar, principiul formalismului reprezinta o dominanta a dreptului public.
Explicatia diferentei fundamentale rezida in insasi esenta celor doua diviziuni ale dreptului: dreptul privat - un drept al intereselor private, egale intre ele – este un drept al libertatii; este permis tot ceea ce nu este expres interzis de lege. Cu alte cuvinte, vointa se exteriorizeaza indiferent de forma. Dimpotriva, dreptul public - un drept creat pentru a proteja interesul public, care trebuie sa prevaleze in fata intereselor private - este un drept al constrangerilor; de aceea, pentru administratie este permis numai ceea ce este  expres permis de lege. Prin urmare, pentru a se putea verifica riguros conformitatea comportamentului organelor administrative cu legea pe care o aplica, acest comportament trebuie sa se muleze pe anumite tipare stricte: vointa se poate exterioriza numai in forme predefinite. Limitand drepturile si libertatile fundamentale, actele administrative trebuie sa respecte o anumita forma, caci orice ingerinta trebuie sa fie bine facuta pentru a nu deschide drumul arbitrariului si abuzului.
Fata de aceste ratiuni, Curtea a retinut ca semnatura reprezinta numele patronimic al unei autoritati administrative, scris cu mana autorului la finalul textului actului; ea are ca scop stabilirea originii actului si certificarea continutului sau: aplicand semnatura, autorul isi apropriaza in principiu, continutul inscrisului, atestandu-i sinceritatea si asumandu-si raspunderea.
In consecinta, semnatura este o conditie de existenta a actului administrativ, in lipsa acesteia inscrisul nefiind decat un simplu proiect. In practica noastra administrativa, in conditiile exploziei fara precedent a activitatii organelor administratiei, s-a conturat o uzanta: confectionarea unei parafe care imita semnatura olografa a unei persoane care ocupa o functie de conducere: Astfel actul „semnat” in aceste conditii poate fi valabil numai daca: exista o delegare de semnatura valabila (caci numai prin acest mecanism putem explica, legal, aprecierea „semnaturii-parte” de catre o alta persoana); sunt respectate limitele delegarii (in ce priveste persoana delegata, actele pentru care s-a facut delegarea, termenul delegarii).
Ori, in speta nu s-a probat ca parafa cu semnatura a fost aplicata de o alta persoana delegata, primarul asumandu-si emiterea actelor administrative atacate, atat in fata instantei de fond, cat si in recurs. Per a contrario, nefiind vorba in speta de o delegare de semnatura valabila ori de o incalcare a limitelor delegarii, nefiind probat faptul ca parafa s-a aplicat de un delegat nu s-a rasturnat prezumtia de legalitate a actelor administrative atacate.
Raportul de expertiza grafica, administrat in fata instantei de fond atesta existenta in materialitatea lor, atat a A.C. nr. 318/2006, a acordului unic nr. 356/2006, respectiv a avizului de urbanism nr. 8724/43/2006 fiind indeplinita conditia de forma prevazuta de art. 2 alin.1 din Legea nr. 554/2004 indiferent ca actele au fost semnate cu o impresiune de tip parafa, respectiv ca avizul de urbanism de la pozitia Primar, este realizat prin copiere electrostatica, atata timp cat nu s-a probat un eventual abuz in utilizarea parafei. Asa fiind, un act semnat nu poate fi inexistent, caci prezinta aparenta unui act legal.
Exced prezentului cadru procesual criticile relativ la nelegalitatea autorizatiei de constructie sub motivul inexistentei unui aviz derogator fata de autoritatea de lucru judecat, prevazuta de art. 103 alin.1 Cod procedura civila si vazand dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
Fata de aceste ratiuni de fapt si de drept susamintite, Curtea a retinut ca solutia de respingere a exceptiei de nelegalitate este temeinica si legala, sentinta recurata fiind  insa casata in parte, fata de gresita admitere de catre Tribunalul Cluj a exceptiei lipsei calitatii procesual active a reclamantului B S C in aplicarea art. 312 alin.3 Cod procedura civila, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare, in raport de aceasta, relativ la petitul privind obligarea paratului R M H la demolarea constructiei edificate in Cluj-Napoca, str. Trandafirilor nr.10, catre Tribunalul Brasov instanta competenta consecinta a stramutarii dispusa in cauza.
Curtea constata ca motivul principal invocat in contestatia in anulare promovata impotriva deciziei nr. 1245/R/13 martie 2013 a Curtii de Apel Brasov vizeaza omisiunea instantei de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Potrivit art. 318 alin. 1 Cod procedura civila: „Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Contestatorul a sustinut, in esenta, ca instanta de recurs nu a analiza argumentul sau referitor la inexistenta juridica a avizului Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului si Urbanismului nr. 8724/2006 si a autorizatiei nr. 318/2006.
Contestatorul a sustinut ca aceste acte administrative sunt viciate ca urmare a faptului ca semnatura aplicata pe acestea nu emana de la autorul actului, ci s-a realizat prin copiere electrostatica impreuna cu intregul act ca impresiune de sigiliu de tip parafa personala a titularului E B. Contestatorul a apreciat ca aceste acte administrative nu sunt decat copii xerox a ceea ce s-a dorit a fi un inscris original.
Curtea constata ca instanta de recurs a analizat existenta avizului Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului si Urbanismului nr. 8724/2006 si a autorizatiei nr. 318/2006 atat sub aspect material, aspect necontestat de parti, cat si sub aspect juridic, respectiv al continutului, al conditiilor pe care acest continut trebuie sa le indeplineasca. Un element esential al actelor administrative il constituie semnarea acestora de emitent, respectiv de autor.
Instanta de recurs s-a referit in mod expres la modalitatea in care o semnatura a autorului actului administrativ poate fi aplicata pe acest act in mod direct si nemijlocit de emitent sau cu o impresiune de tip parafa, situatie practicata frecvent de autoritatile publice.
In aceste imprejurari, Curtea constata ca motivul invocat de contestator, respectiv omisiunea instantei de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare nu este indeplinit in cauza.
Referitor la al doilea motiv al contestatiei in anulare, invocat in subsidiar, respectiv interventia unei erori materiale, Curtea constata ca este de asemenea nefondat.
Din interpretarea acestui text de lege, Curtea retine ca primul motiv vizat de art. 318 din Codul de procedura civila - cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale - are in vedere erori materiale, in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului, si care au avut, drept consecinta, darea unor solutii gresite.
Textul vizeaza greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata, respectiv de analiza si interpretare a unor dispozitii legale, sau a unor motive de recurs.
A da partilor posibilitatea de a se plange, pe calea contestatiei in anulare, de modul in care instanta de recurs a analizat motivele de recurs invocate, inseamna a se deschide dreptul partilor de a provoca rejudecarea caii de atac, astfel incat contestatia in anulare ar deveni o cale ordinara de atac.
Modul in care instanta investita cu solutionarea recursului a analizat criticile invocate in recurs nu se incadreaza in categoria greselilor materiale. Acestea ar putea fi cel mult calificate drept greseli de judecata, a caror analiza ar presupune reanalizarea acestora, ceea ce ar echivala in fapt cu o rejudecare, or nu aceasta a fost ratiunea legiuitorului care a reglementat contestatia in anulare ca fiind o cale extraordinara de atac. 
Instanta de recurs a motivat solutia adoptata cu privire la existenta si efectele juridice produse de actele administrative atacate, astfel ca punerea in discutie a modului in care instanta de recurs a statuat asupra acestor motive de recurs in cadrul contestatiei in anulare nu atrage in fapt incidenta dispozitiilor art. 318 alin. 1 Cod  procedura civila, reprezentand in fapt un recurs la recurs, ori, aceasta ipoteza este inadmisibila.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge contestatia in anulare formulata de contestatorul B S C  impotriva deciziei nr. 1245/R/13 martie 2013 a Curtii de Apel Brasov.
 
Decizia civila nr.3410/R/20 iunie 2013,  Dosar nr. 123/64/2013 – redactat judecator CEC