Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Brasov

Motivele si conditiile de admisibilitate ale contestatiei in anulare. Greselile instantei de recurs, care deschid calea contestatiei in anulare sunt greseli de fapt si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor.

(Decizie nr. 2190/R din data de 29.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu Contestatie in anulare | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

Contestatia in anulare urmareste neregularitatile evidente privind actele de procedura si nu cele referitoare la problemele de fond. Este necesar ca eroarea materiala invocata de o parte sa priveasca o problema de procedura. Textul art. 503 punct 2 din NCPC se refera la erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecatii in recurs.

Prin sentinta civila nr. 6489/CA/23.12.2013 a Tribunalului Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost respinsa actiunea formulata si precizata de reclamanta C.F. in contradictoriu cu paratii MUNICIPIUL B., CONSILIUL LOCAL B., M.D., C.U. si C.B.
Impotriva acestei hotarari, reclamanta C.F., prin mandatar C.I. (ruda de gradul al doilea, respectiv  frate, licentiat  in drept in conditiile art. 13 alin. 2 teza finala c.pr.civ.), a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea/modificarea/desfiintarea  in tot a sentintei si admiterea actiunii.
Prin decizia nr. 1963/R/05.08.2014 Curtea de Apel Brasov-sectia contencios administrativ si fiscal a respins recursul formulat de catre recurenta reclamanta C.F. prin mandatar C.I., impotriva sentintei civile nr. 6489/CA/23.12.2013 a Tribunalului Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
In motivarea recursului  a aratat ca prima instanta a procedat vadit inechitabil, cu o evidenta partinire fata de parate¬, cu lipsa de rol activ in aflarea adevaratei situatii si in tragerea la raspundere a paratelor, nesolutionand nici cererile/apararile sale, motivand contradictoriu si strain cauzei si facand o aplicare gresita a legii.
Recurenta a aratat ca prima instanta a motivat hotararea doar pe argumentele artificiale ale paratelor pe care le-a copiat din intampinari, ignorand contraargumentele, exceptiile si apararile sale. Astfel, a aratat ca, desi a invocat exceptii de nulitate si nelegalitate, prima instanta nu le-a analizat, bazandu-se insa, in pronuntarea sentintei, pe actele vizate de acestea. In acelasi sens, recurenta a aratat ca, desi a formulat concluzii scrise, la solicitarea primei instante, aceasta nu le-a analizat si nici nu a mentionat in cuprinsul sentintei depunerea acestora.
Referitor la lipsa de rol activ, recurenta a aratat ca prima instanta a copiat efectiv situatia de fapt prezentata de partea adversa, fara sa analizeze si sa constate ca actele invocate in sustinere au fost emise prin depasirea competentelor, prin incalcarea drepturilor si intereselor sale legitime, deci prin exces de putere..
Recurenta a mai aratat, contrar sustinerilor primei instante, ca cererea sa de chemare in judecata priveste drepturi si interese legitime si fundamental si grav vatamate, respectiv taierea tevilor instalatiei de incalzire proprietate, rapirea caldurii subventionate, aducerea locuintei la o temperatura de cateva grade, astfel ca, pentru ocrotirea acestora, paratele aveau obligatia de a-i comunica urgent si efectiv datele solicitate. Recurenta a apreciat ca a contestat raspunsul celor trei functionare parate, contestatie care indeplinea conditiile recursului ierarhic, paratele avand obligatia de a retracta actele contestate si de a-i comunica cele solicitate sau, daca unele aspecte nu erau de competenta sa, sa redirijeze cererea catre organul competent, in conditiile art. 6 ind. 1 din OUG nr. 27/2002.
 Recurenta a mai sustinut ca prima instanta avea la dispozitie toate actele necesare doveditoare ale faptului taierii tevilor, astfel ca era datoare sa constate netemeinicia actelor de refuz raspuns ale paratelor, care au sustinut ca instalatia de incalzire este functionala.
Recurenta a precizat ca paratele sunt cele care detin actionariatul, iar nu T., astfel ca refuzul de raspuns, inclusiv cu privire la datele legate de autorizarea acestui operator, este, evident, prin exces de putere.
Recurenta a mai aratat ca, fiind vorba de un serviciu public de incalzire, subventionat consumatorilor vulnerabili, paratele sunt cele care trebuiau sa gestioneze si sa controleze asociatiile de proprietari, inclusiv Asociatia nr. …, astfel ca aveau toate parghiile pentru controlul actelor si faptelor lor referitoare la distrugerea si scoaterea din functiune a instalatiei de incalzire. Acelasi drept de control il aveau paratele si asupra proprietatii publice a municipiului B. si, implicit, asupra modului de acordarea a acestui serviciu public.
Recurenta a mai invocat, contrar sustinerilor primei instante, ca, raportat la litera si spiritul art. 2 din Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanta de fond era datoare sa constate ca actele raspuns refuz de solutionare emise de catre parate sunt acte administrative asimilate, acestea evidentiind clar excesul de putere in apreciere al celor trei functionare parate si incalcarea drepturilor si intereselor sale legitime.
Recurenta a contestat si incheierea de amanare a pronuntarii din data de 10.12.2013, aratand ca nu cuprinde toate aspectele pe care le-a invocat in sedinta publica.
Intimatii parati MUNICIPIUL B. PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B., D.M., U.C. si B.C., prin intampinare formulata in conditiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 43-45), au solicitat sa se constate nulitatea recursului formulat in cauza, iar, pe fond, respingerea recursului.
Cu privire la exceptia nulitatii recursului, intimatii au aratat ca, lecturand motivarea cererii de recurs, au constatat ca aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza si dezvoltarea lor, asa cum impune art. 486 alin. 1 lit. d) c.pr.civ., iar aceasta omisiune este sanctionata cu nulitatea recursului, sanctiune prevazuta in mod expres de dispozitiile art. 486 alin. 3 c.pr.civ. Intimatii au mai sustinut ca art. 488 c.pr.civ. prevede in mod limitativ care sunt motivele de casare ce pot fi invocate pe calea recursului, iar prin cererea de recurs, recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevazute in acest text de lege, ci s-a marginit a relua starea de fapt si argumentele expuse in fata primei instante, cu succinte referiri la motivarea instantei de fond.
Pe fond, intimatii parati au aratat ca sentinta primei instante de respingere a cererii reclamantei este legala si temeinica.
In sedinta publica de astazi, Curtea a respins exceptia nulitatii recursului invocata de catre intimati, prin intampinare, pentru motivele aratate in cuprinsul practicalei de mai sus.
Analizand recursul declarat de reclamanta C.F., prin prisma dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 5, 6 si  8 c.pr.civ., Curtea a retinut urmatoarele:
Recurenta reclamanta invoca drept motiv principal de reformare a sentintei primei instante modul defectuos de redactare a sentintei, motiv care se circumscrie dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 c.pr.civ., dar care nu este fondat.
Astfel, verificand considerentele expuse de prima instanta, Curtea a constatat ca aceasta a expus pe larg motivele de fapt si de drept care au determinat-o sa pronunte solutia din sentinta recurata, iar faptul ca si-a insusit, in considerente, doar sub aspectul situatiei de fapt, o parte a argumentelor intimatelor parate, pe care le-a structurat si dezvoltat in maniera proprie, nu este de natura sa atraga nulitatea sentintei.
Instanta de fond a analizat si sustinerile reclamantei, selectand din multitudinea aspectelor faptice si juridice invocate in mod repetitiv si, uneori superfluu, doar pe cele care aveau incidenta in cauza, prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata, care determina limitele investirii instantei.
In plus, instanta de recurs nu a retinut argumentul din cererea de recurs referitor la lipsa de rol activ a primei instante, in conditiile in care, instanta a analizat sustinerile recurentei vizand caracterul nejustificat si vatamator al raspunsurilor comunicate de parate, ajungand la o concluzie diferita de cea a reclamantei.
Nici motivul de recurs referitor la faptul ca a invocat exceptii de nulitate si nelegalitate, pe care prima instanta nu le-a analizat, motiv care se circumscrie dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 5 c.pr.civ., nu este fondat.
Recurenta intimata a solicitat primei instante anularea adreselor nr. 94951/20.12.2012 si nr. 14238/22.02.2013, cerere asupra careia prima instanta s-a pronuntat prin sentinta ce face obiectul prezentului recurs, precum si anularea si suspendarea Licentei nr. 1271/21.12.2010 emisa de Autoritatea Nationala De Reglementare Pentru Serviciile Comunitare De Utilitati Publice, cu ordinul si actele care au stat la baza emiterii acesteia, dar aceste petite au fost disjunse de instanta la termenul de judecata din data de 03.12.2013, astfel ca, in mod legal, nu a mai facut obiectul prezentei judecati.
Un alt motiv de recurs invocat de catre recurenta reclamanta este gresita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 c.pr.civ., dar care s-a apreciat a fi  nefondat.
Obiectul cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost mentinut in prezenta cauza prin incheierea de disjungere din data de 03.12.2013 (fila 178 dosar tribunal), este: obligarea paratelor sa ii comunice complet cele solicitate la pct. 1, 2, 3 si 4 din cererea nr. 94951/20.12.2012, cat si de la lit. a, b, c, d, e si f din contestatia nr. 14238/22.02.2013, anularea respectivelor acte emise de cele trei functionare semnatare si obligarea paratelor la plata de daune morale catre reclamanta in suma de 70.000 lei, cu cheltuieli de judecata (fila 158 la dosar tribunal), temeiul juridic in invocat de recurenta reclamanta in cererea de chemare in judecata fiind Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Constitutia Romaniei, Carta Sociala Europeana si „orice alta norma juridica aplicabila in sustinerea cererii”.
In esenta, verificand continutul adreselor cu nr. 94951/20.12.2012 si nr. 14238/22.02.2013, Curtea a constatat ca recurenta reclamanta a solicitat paratilor persoane juridice sa ii comunice cine, cand si in ce temei a dispus si efectuat taierea tevilor care ii alimenteaza locuinta cu energie termica, precum si alte aspecte legate de activitatea societatii de distributie a agentului termic, S.C. T. S.R.L., iar adresele raspuns comunicate au fost considerate de catre recurenta ca reprezentand un refuz nejustificat de transmitere a informatiilor solicitate.
In speta, prima instanta, in aplicarea art. 22 c.pr.civ, conform caruia „judecatorul solutioneaza litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile”, respectiv „da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire”, a constatat ca prezentei cauze ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 544/2001 privind accesul persoanelor la informatiile de interes public, deoarece asa cum se sustine si in prezentul recurs, aspectele solicitate a fi comunicate vizau activitatea intimatilor persoane juridice.
In mod legal, raportat acestor norme speciale, prima instanta a constatat ca intimatii persoane juridice au comunicat aspectele cunoscute la nivelul intimatelor referitoare la cauzele si modul in care a fost adoptata, de catre asociatia de proprietari din care reclamanta face parte, decizia de blindare a coloanelor de apa calda si incalzire de pe tronsonul unde este situat si apartamentul proprietatea recurentei, decizie care a fost adusa la indeplinire de catre reprezentantii societatii de distributie a agentului termic, indrumand, pe de o parte, reclamanta sa se adreseze, pentru alte relatii referitoare la societatea respectiva, chiar acesteia, motivat de lipsa de competenta a institutiei publice sub acest aspect, iar, pe de alta parte, sa achite restantele acumulate la plata cheltuielilor comune, indicand ca aceste restante stau la baza deciziei de blidare a tevilor.
Prin urmare, in mod legal a retinut prima instanta ca paratii nu au refuzat nejustificat sa solutioneze cererile, ci raspunsurile au fost formulate, chiar daca in mod indirect, dar complet, prin cele doua adrese 4598/18.01.2013 si 14238/20.03.2013 (filele 7, 9 dosar tribunal).
Faptul ca aceste raspunsuri nu sunt considerate de catre recurenta satisfacatoare nu pot duce la o decizie in recurs diferita de solutia instantei de fond, deoarece nu se poate retine o incalcare a legii de catre institutiile intimate si, implicit, nicio incalcare a atributiilor de serviciu de catre functionarii publici – intimati.
Argumentele din cererea de recurs ca, fiind vorba de un serviciu public de incalzire, subventionat consumatorilor vulnerabili, paratele erau cele care trebuiau sa gestioneze si sa controleze asociatiile de proprietari, inclusiv Asociatia nr…, astfel ca aveau toate parghiile pentru controlul actelor si faptelor referitoare la distrugerea si scoaterea din functiune a instalatiei de incalzire si ca acelasi drept de control il aveau paratele si asupra proprietatii publice a municipiului B. si, implicit, asupra modului de acordarea a acestui serviciu public nu pot fi retinute.
Aceste argumente sunt formulate in termeni extrem de generali si nu sunt bazate pe nicio norma juridica concreta care sa stabileasca in sarcina intimatelor persoane juridice competentele invocate de recurenta. Or, functionarea si atributiile fiecarei institutii publice sunt determinate de norme de competenta expres si limitativ prevazute de lege, recurenta neindicand si neproband incalcarea vreunei atributii legale.
Este corecta sustinerea recurentei ca refuzul de solutionare a unei cereri, exprimat de o autoritate publica, reprezinta un act administrativ asimilat, in conditiile art. 2 din Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dar aceasta chestiune, exprimata la nivel teoretic, nu are relevanta in cauza, cat timp s-a retinut, legal si temeinic, conform celor aratate anterior, ca intimatele persoane juridice nu au refuzat nejustificat comunicarea informatiilor solicitate de catre recurenta, ci au transmis informatiile avute referitoare la cele solicitate de aceasta.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 496 c.pr.civ., Curtea a  respins recursul declarat de recurenta reclamanta C.F., prin mandatar C.I. insa impotriva deciziei data in recurs reclamanta, prin acelasi mandatar, a formulat contestatie in anulare, sustinand ca dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale, in sensul ca in mod gresit s-a respins ca tardiv formulata cererea in probatiune formulata in sedinta de judecata din 05.08.2014, cata vreme cererea de a se atasa la dosarul cauzei inregistrarea sedintei derulata la 10.12.2013 se regaseste si in cuprinsul cererii de recurs. Se precizeaza ca incheierea de sedinta din 10.12.2013 desi face parte integranta din sentinta recurata ea nu cuprinde toate aspectele invocate in sustinerea cererii introductive si nici cererile formulate la acel termen de reclamanta.
Contestatoarea sustine ca in mod vadit eronat instanta de recurs a retinut ca recurenta ar fi invocat ca si temei juridic  dispozitiile OG nr. 27/2002, in timp ce in realitate ea si-a intemeiat actiunea pe dispoz. Legii nr. 233/2002, depunand la dosar un extras al acesteia.
Se invedereaza ca recursul a fost respins fara ca instanta sa fi cercetat motivul de casare privind aplicarea gresita a legii incidenta cauzei.
            Curtea, investita cu judecarea prezentei pricini, a retinut faptul ca o contestatie in anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere insasi instantei ce a pronuntat hotararea atacata sa isi desfiinteze  propria hotarare si sa procedeze la o noua judecata. Mai exact, prin contestatia in anulare, ca forma de manifestare a actiunii civile, se urmareste desfiintarea unor anumite categorii de hotarari judecatoresti despre care se afirma ca au fost pronuntate cu incalcarea dispozitiilor legale vizate de art. 317 si 318 Cod proc. civila (actualmente de art. 503 din NCPC).
              In discutie, obiect al contestatiei in anulare  este o decizie de respingere a recursului ca nefondat, iar cauza contestatiei consta in nelegalitatea acestei hotarari pentru deficientele indicate limitativ de art. 318 din Codul de proc. civila (actualmente art. 503 punctele 2 si 3 din NCPC). Desi contestatoarea sustine ca dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale, a unei erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului si care au avut drept consecinta darea unei solutii gresite,  ea omite ca textul art. 318 Cod proc. civila (respectiv art. 503 din NCPC)  vizeaza greseli de fapt, iar nu greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unei dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Pe calea contestatiei in anulare de fata se sustine ca in cadrul sedintei de judecata in care s-au pus concluzii in recurs, s-a respins eronat ca tardiva o cerere  in probatiune, respectiv cea referitoare la inregistrarea dezbaterilor de la fond, atata timp cat cererea se regaseste si in cuprinsul declaratiei de recurs. Dar, nu numai ca a da partilor posibilitatea de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea de modul in care a apreciat probele ar insemna sa se deschida dreptul partilor de a provoca rejudecarea caii de atac, dar practic, contestatoarea, contesta modul in care instanta de recurs a rezolvat exceptia de tardivitate nu a recursului ci a unei probe neceruta expres prin declaratia de recurs. Prin „eroare materiala", ca temei al unei contestatii in anulare, in sensul art. 318 C. proc. civ., se intelege orice eroare materiala evidenta, pe care o savarseste instanta, cum ar fi, de pilda, anularea recursului ca netimbrat, desi la dosar se gaseste recipisa de plata a taxelor legale de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv, desi a fost depus in termen la posta dar instanta nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luand in considerare data inregistrarii la grefa instantei a caii de atac. Prin  urmare, textul se refera la greseli materiale evidente in legatura cu aspectele formale ale judecatii in recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori facut de o persoana fara calitate si alte situatii asemanatoare, desi la dosar se gasesc dovezi din care se invedereaza ca a fost depus in termen sau ca a fost legal timbrat ori formulat de o persoana indreptatita a-l declara. O greseala in aprecierea probelor, datorita careia situatia de fapt retinuta de instanta ar fi, in opinia contestatoarei, eronata, este o greseala de fond, de apreciere a probelor, ce nu poate fi valorificata pe calea contestatiei in anulare. Legea nu a urmarit sa deschida partilor calea recursului la recurs, care sa fie solutionat de aceeasi instanta, sub motivul ca s-a stabilit eronat situatia de fapt. 
Curtea, ca instanta de recurs,  a constatat, pe de o parte, ca recurenta reclamanta a solicitat paratilor persoane juridice sa ii comunice cine, cand si in ce temei a dispus si efectuat taierea tevilor care ii alimenteaza locuinta cu energie termica, precum si alte aspecte legate de activitatea societatii de distributie a agentului termic, S.C. T. S.R.L., iar pe de alta parte,  a cerut a se constata ca  adresele raspuns ce i-au fost comunicate sunt calificate ca un refuz nejustificat de transmitere a informatiilor solicitate. Curtea, investita cu solutionarea acestei pricini, a retinut ca din analiza art. 8 din Legea nr. 554/2004 rezulta ca actul atacat in justitie este atat actul administrativ tipic, ca manifestare unilaterala expresa de vointa, cat si actul administrativ atipic, adica tacerea, respectiv refuzul nejustificat, ca acte asimilate actului administrativ unilateral. Tacerea administratiei publice rezulta din expresiile „nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. 1 lit. h,” respectiv cel de 30 de zile de la inregistrarea cererii,   precum si din „nesolutionarea in termen” din teza a II-a a aceluiasi alineat. Daca autoritatea publica tace si nu raspunde inlauntrul termenului mai sus mentionat sau intr-un alt termen special prevazut intr-o alta lege, petitionarul are dreptul de a promova o actiune ce sa aiba ca obiect actul administrativ asimilat. Or, in cazul dedus judecatii, paratii au raspuns petitiilor adresate lor de catre reclamanta iar rezolvarea nefavorabila a unei cereri adresate acestor autoritati nu echivaleaza cu un refuz nejustificat , cata vreme acestea sunt obligate doar sa raspunda cererii petitionarei si nu sa dea curs favorabil acesteia. Paratii au raspuns la toate petitiile reclamantei, iar faptul ca aceasta este nemultumita de raspunsul primit nu echivaleaza cu un refuz nejustificat de rezolvare sau cu nesolutionarea cererii, cum corect a apreciat instanta de fond. 
Totodata, exista o identitate intre temeiul juridic al actiunii astfel cum a fost precizata prin incheierea de sedinta din 03.12.2013, cel mentionat prin insasi cererea de recurs (filele 9-10 dosar) si cel la care a facut referire  instanta de recurs pana la momentul aplicatiunii dispozitiilor art. 22 punct 4 din NCPC. Aspectul ca nu s-au nominalizat anumite articole din OG nr. 27/2002 cat si din OUG nr. 70/2011  nu prezinta relevanta atata timp cat instanta de fond a facut referire la aceste acte normative in intregul lor, restabilind calificarea juridica a actelor si faptelor supuse judecatii in mod corect, prevalandu-se astfel de prerogativa conferita prin dispoz. art. 22 din NCPC.  Mai precis, instanta de fond a restabilit calificarea juridica, apreciind ca prezentei cauze ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 544/2001 cu privire la accesul persoanelor la informatiile de interes public. Un judecator solutioneaza litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile, el dand calificarea exacta a cererii, in raport de continutul ei, si nu dupa denumirea data de parte. Principiul rolului activ al judecatorului obliga instanta ca mai intai de toate sa dea actiunii calificarea juridica exacta si, in functie de aceasta, sa verifice conditiile de admisibilitate a cererii si sa se pronunte apoi in concret asupra tuturor capetelor de cerere. Prin urmare, instanta de fond, cerand lamuriri si precizari reclamantei, a stabilit in mod corect si legal obiectul cererii si temeiul juridic al acesteia, considerent fata de care nu pot fi retinute aspectele invocate de contestatoare.  Motivarea deciziei este clara, precisa si necontradictorie, din cuprinsul ei rezultand justetea solutiei pronuntate. S-au oferit raspunsuri la toate capetele de cerere si la toate apararile formulate, pe baza probelor administrate, a principiilor si a regulilor de drept substantial si procesual, neaflandu-ne in fata unei motivari sprijinite pe formulari abstracte, generale. Instanta de recurs a prezentat motivele care au determinat-o sa pronunte solutia, motive care nu sunt straine de pricina dedusa judecatii. 
   Art.318 teza II Cod procedura civila (actualmente art. 503 punct 3 din NCPC) are in vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate in termen de catre recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte, care oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt intotdeauna subsumate motivelor de casare pe care il sprijina. Instanta de recurs este astfel in drept sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unor motive de casare pentru a raspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanta de recurs sa arate considerentele pentru care a gasit ca motivul de casare este neintemeiat, chiar daca nu a raspuns la toate argumentele recurentului. Or, in speta, instanta de recurs a raspuns criticilor recurentei, apreciind ca nefondate sustinerile acesteia referitoare la gresita aplicare a unor prevederi legale, la imposibilitatea fixarii in sarcina unei institutii publice a unor obligatii suplimentare decat cele stabilite de legiuitor prin norme de competenta expres si limitativ prevazute.
Prin urmare, Curtea, fata de considerentele sus expuse, a apreciat a nu fi incidente conditiile de admisibilitate cerute imperativ de legiuitor, sens in care facand aplicatiunea dispoz. art. 508 din NCPC a respins ca nefondata prezenta contestatie in anulare.  

Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Contestatie in anulare

Contestatie in anulare - Sentinta civila nr. 324 din data de 28.03.2011
contestatie in anulare.inculpat neaudiat in calea de atac - Decizie nr. 35 din data de 10.12.2008
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
Cerere de restituire formulata in temeiul art. II (1) din Legea nr. 368/2013. Distinctie intre unitate detinatoare si unitate investita cu solutionarea notificarii. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicita compensarea. - Decizie nr. 647/Ap din data de 03.05.2016
Pierderea calitatii de asociat urmare a executarii silite a partilor sociale. Nulitatea absoluta a hotararilor AGA adoptate dupa transmiterea partilor sociale catre o terta persoana. - Decizie nr. 433/R din data de 25.10.2016
Interpretarea art. 155 din Legea nr. 31/1990. Reprezentarea in instanta a societatii pentru recuperarea prejudiciului cauzat. Excludere din societate. - Hotarare nr. 882/Ap din data de 21.06.2016
Autoritate de lucru judecat in materie civila invocata in raport de sentinta penala. Nulitate absoluta pentru frauda la lege. - Decizie nr. 1873/Ap din data de 13.12.2016
Inadmisibiliatatea recursului pentru ipoteza retinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 19/2016 RIL. Exceptarea de la calea de atac a recursului art. 483 alin. 2 Noul Cod de procedura civila. - Decizie nr. 455/R din data de 08.11.2016