Plangere contraventionala

Plangere contraventionala. Incidenta prezumtiei de nevinovatie in cazul raspunderii contraventionale

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.07.2010, contestatoarea DM,  a solicitat, in contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. S. 6, anularea  procesului verbal seria AP nr. 0991056 din 03.07.2011, prin care a fost amendata cu suma de 700 de lei, pentru ca la data de 03.07.2011,  a tulburat linistea si ordinea publica prin scandal , constand in aceea ca susnumita s-a certat cu numita C D la adresa din Bucuresti, strada S., scandal care a produs perturbarea linistii si ordinii publice in zona,  contraventie prevazuta de art. 3 pct. 1din Legea nr. 61/1991,
In motivarea plangerii sale, contestatoarea a aratat ca a fost amendata in mod abuziv, ca vina apartine numitei C D. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, contestatoarea  a aratat ca nu a facut scandal.
In dovedirea plangerii, contestatoarea depus la dosarul cauzei procesul-verbal atacat si fotocopie BI, fiindu-i incuviintata proba cu inscrisuri .
Intimata a depus intampinare si a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata, aratand ca procesul verbal este temeinic si legal intocmit, respecta conditiile de fond si de forma impuse de O.G. nr. 2/2001, iar sanctiunea aplicata este proportionala cu gravitatea faptei savarsite.
In probatiune intimata a solicitat si i s-a si incuviintat de catre instanta proba cu inscrisuri.
In temeiul art. 167 C.pr.civ. si art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri considerandu-le pertinente, concludente si utile  pentru solutionarea cauzei.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal seria AP nr. 0991056 din 03.07.2011, contestatoarea  DM,  a fost sanctionata de catre  - P.S. 6, cu amenda in suma de 700 de lei, pentru ca la data de 03.07.2011,  a tulburat linistea si ordinea publica prin scandal , constand in aceea ca susnumita s-a certat cu numita CD la adresa din Bucuresti, strada S., scandal care a produs perturbarea linistii si ordinii publice in zona,  contraventie prevazuta de art. 3 pct. 1din Legea nr. 61/1991.
Conform art. 4 lit. b din Legea nr. 61/1991, modificata, contraventia prevazuta de art. 3 pct. 1 este sanctionata cu amenda de la 200 la 1.000 de lei, astfel ca sanctiunea aplicata petentului a fost orientata spre mediu, raportat la pericolul social abstract determinat de lege .
Verificand, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul verbal contraventional face dovada deplina a situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara. Sustinerile petentei atesta partial situatia de fapt descrisa in procesul-verbal, prin aceea ca se confirma prezenta acesteia la locul constatarii faptei.
Motivele de nelegalitate a procesului-verbal nu au fost dovedite prin probe.
In ceea ce priveste incalcarea prezumtiei de nevinovatie de catre agentul constatator, instanta retine ca intocmirea procesului-verbal a fost determinata de actiunea petentului de a tulbura linistea publica prin zgomotele produse cearta sa cu concubinul acesteia. Contestatoarei i se asigura, fara nicio ingradire, dreptul de a se adresa justitiei, cerand anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei prin constatarea netemeiniciei ori nelegalitatii constatarii contraventiei sau a sanctiunii aplicate.
Aceasta nu inseamna rasturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit caruia cel ce face o afirmatie in cadrul judecatii trebuie sa o dovedeasca. Savarsirea contraventiei se constata de catre agentul constatator abilitat in acest sens prin actul normativ de stabilire a contraventiei, iar procesul-verbal de constatare are forta probanta numai pana la dovada contrara, astfel ca petentul are acces la o instanta de judecata independenta si impartiala si la un proces echitabil, conform art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
In analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 au drept scop garantarea sigurantei publice, apararea ordinii si prevenirea faptelor ilicite, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora, astfel incat actiunile antisociale sa nu ramana nesanctionate prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit autoritatilor. 
Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca agentul constatator a avut o posibilitate reala de a desemna un martor asistent (decizia de admisibilitate in cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plangere respinsa ca vadit neintemeiata).
In ceea ce priveste afirmatia petentei ca nu a comis fapta retinuta in sarcina sa , instanta retine ca in cauza au fost ascultati doi martori, declaratiile acestora coroborandu-se  cu celelalte probe din dosarul cauzei in sensul ca nu subzista indicii din care sa rezulte ca politia a actionat cu depasirea competentelor, atributiilor si in afara legii.
Avand in vedere aceste considerente, instanta retine ca petenta nu a facut dovada unei situatii de fapt contrare celei retinute in procesul verbal de contraventie, obligatie ce ii revenea in virtutea dispozitiilor art. 1169 C.civ. si art. 129 alin.1 C.pr.civ. Fata de situatia de fapt si de drept expusa, instanta constata ca procesul-verbal contestat este legal si temeinic, insa  sanctiunea aplicata nu a fost  corect individualizata, astfel incat instanta urmeaza  ca  in temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, sa admita in parte  plangerea formulata de contestatoarea in contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – P. S. 6, avand ca obiect procesul-verbal atacat, sens in care va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale in cuantum de 700 de lei cu amenda in cuantum de 50 de lei, dat fiind faptul ca petenta il in intretinere pe fiul acesteia , ce a suferit un accident cu consecinte grave in ceea ce priveste sanatatea acestuia, iar mijloacele necesare traiului intregii familii sunt asigurate in principal de petenta, indirect acesta fiind afectat de lipsa de responsabilitate a mamei sale, aspect care este de natura a contribui la reeducarea petentei.
Instanta va face aplicarea principiului ca acolo unde se poate mai mult se poate si mai putin, astfel avand in vedere ca poate aplica nu numai sanctiunea amenzii ci si pe aceea a avertismentului, rezulta ca poate aplica o sanctiune situata sub minimul special al amenzii contraventionale.