Stingere datorie vamala. Bunuri distruse datorita cazului fortuit. Deducere TVA. Egalitate tratament.

         Prin cererea adresata Tribunalului Suceava la data de 4.09.2006 reclamanta SC "M.B" SRL Pojorata a formulat plangere impotriva deciziei nr. 61 din 3.04.2006, pentru suma de 21673 lei.
         In motivarea cererii reclamanta  a aratat ca a importat un uscator de lemn marca Spanholz si 6 aeroterme pentru incalzire de la Suceava Timber din Spania in regim de admitere temporara cu exonerare partiala in baza autorizatiei de admitere temporara din data de  13.10.2000 si DVI I8478 din 13.10.2000 cu prelungiri succesive pana la data de 3.10.2005.
         A  aratat ca, conform contractului de inchiriere intre parti intocmit pentru uscatorul si aerotermele respective se stipuleaza ca SC Suceava Timber din Spania inchiriaza bunurile mentionate catre SC "M.B" SRL Pojorata, bunuri pentru care face un export temporar al acestora in Romania si ca, "in orice caz, Suceava Timber pastreaza deplina proprietate a uscatorului si a aerotermelor si SC "M.B" SRL se obliga a le returna dupa terminarea prezentului contract".
         In data de 17.03.2005, in urma unui incendiu izbucnit la sediul SC "M. B" SRL Pojorata, uscatorul si aerotermele mentionate mai sus au fost integral distruse, nefiind posibila reexportarea acestora.
         Prin adresa nr. 266 din 26.09.2005, SC "M.B." SRL Pojorata solicita Biroului Vamal Suceava scoaterea din evidentele vamale a uscatorului si aerotermelor respective in conformitate cu art. 165 alin. 1, litera h din Legea nr. 141/24.07.1997 privind Codul vamal al Romaniei, iar prin adresa nr.11344 din 29.09.2005 Biroul Vamal Suceava raspunde ca potrivit art. 155 alin. 1 din Regulamentul de aplicare  a Codului vamal al Romaniei, regimul vamal suspensiv inceteaza daca marfurile plasate sub acest regim primesc, in mod legal, o alta destinatie vamala sau alt regim vamal. Stingerea datoriei vamale in situatia in care bunurile au fost distruse datorita cazului fortuit se poate acorda doar daca acesta ar fi intervenit inainte de acordarea liberului de va,a. Intrucat nu se trateaza diferit liberul de vama acordat pentru un import definitiv fata de cel acordat pentru importul temporar al unul bun si liberul de vama acordat la plasarea bunurilor in regim de admitere temporara, nu putea beneficia de exonerarea de la plata drepturilor de import. In cazul in care nu ar fi  incheiat operatiunea respectiva in termenul aprobat, autoritatea vamala ar fi incheiat din oficiu regimul vamal suspensiv, incasarea drepturilor de import s-ar fi facut din oficiu, iar societatea, in calitate de titulara a operatiunii, ar fi fost sanctionata.
         Prin sentinta nr. 4203 din 14.12.2007, Tribunalul Suceava a respins actiunea retinand in intregime apararile intimatei, in sensul ca la data depunerii declaratiei vamale de import bunurile nu existau, astfel incat taxa pe valoarea adaugata aferenta acestora nu poate fi rambursata, contestatoarea nefiind indreptatita la deducerea acesteia.
         Impotriva sentintei a declarat recurs contestatoarea, aratand in esenta ca efectuarea importului definitiv a fost urmare a solicitarii Biroului vamal Suceava, astfel incat, daca Statul Roman prin Autoritatea Vamilor a incasat TVA aferent bunurilor distruse ei sunt indreptatiti la deducerea TVA pentru bunurile importate definitiv.
         Recursul a fost apreciat intemeiat si admis pentru urmatoarele considerente:
         Neindoielnic, operatiunile ocazionate de importul unor bunuri si cele legate de stabilirea, plata, deducerea ori rambursarea TVA sunt distincte si trebuie, de principiu, abordate in mod separat. Ceea ce inseamna ca operatiunile vamale legate de bunurile pentru care s-a refuzat deducerea TVA-ului nu ar trebui sa aiba relevanta in prezenta contestatie fiscala.
         Insa, in speta de fata, avand in vedere ca Statul prin Directia Vamala a impus contestatorului obligatia de a incheia operatiunea vamala de import definitiv ( a se vedea adresa de la fila 25) pentru ca ulterior, acelasi stat, prin Directia Generala a Finantelor Publice sa refuze deducerea TVA-ului pentru bunurile importate definitiv, Curtea apreciaza ca o analiza coordonata a acestor doua chestiuni este obligatorie pentru solutionarea echitabila a cauzei.
         Mai exact, D.R.V. Iasi prin Biroul Vamal Suceava, organ aflat ca si Directia Generala a Finantelor Publice, in subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a comunicat contestatoarei ca nu poate beneficia de "exonerare de drepturi de import", desi avea  cunostinta  de faptul ca bunurile au fost distruse in incendiu, atragandu-i atentia ca nerespectarea obligatiilor si conditiilor stabilite pentru derularea si incheierea acestor operatiuni si regimuri constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda.
         Asadar, incunostintata  de faptul ca bunurile nu mai exista, Directia Vamala impune contestatoarei efectuarea operatiunilor de import definitiv sub amenintarea de sanctiuni contraventionale.
         Pentru identitate de ratiune, daca bunurile distruse "exista" pentru efectuarea de operatiuni de import definitiv, curtea a apreciat echitabil ca aceste bunuri sa fie considerate ca existand si pentru stabilirea dreptului de deducere in favoarea celui care a efectuat importul, cu atat mai mult cu cat aceasta prima fictiune juridica apartine unui organ aflat in subordinea aceleiasi institutii, Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
         In consecinta, in aplicarea principiului egalitatii de tratament, considerand ca o "fictiune" privind existenta unor bunuri trebuie sa produca efecte nu numai atunci cand este invocata de stat, ci si impotriva acestuia, curtea a apreciat ca recurenta este indreptatita a deduce TVA aferent bunurilor achizitionate si pierite in mod fortuit.
         Ca urmare, constatand ca prima instanta a facut in speta o gresita aplicare a  legii, in temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, curtea a admis recursul si a modificat sentinta recurata, in sensul admiterii plangerii si anularii actelor contestate.