Obligativitatea aplicarii pedepsei accesorii. Neagravarea situatiei in propria cale de atac.

Obligativitatea aplicarii pedepsei accesorii. Neagravarea situatiei in propria cale de atac.
C. pen., art. 71
C. pr. pen., art. 3858

Potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lil. a)-c) din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Asadar, aplicarea pedepsei accesorii in aceste situatii este obligatorie.
Omisiunea primei instante de a aplica inculpatului pedeapsa accesorie nu mai poate fi remediata in recurs, intrucat hotararea pronuntata a fost apelata si apoi recurata doar de catre inculpat, nu si de procuror, iar potrivit art. 3858 Cod procedura penala, instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recurs.

Prin sentinta penala nr. 271 din 08.04.2009, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc, in baza art. 87 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului 195/2002-R, art. 37 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul A.B.L., la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare, pentru savarsire infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o imbibatie  alcoolica in sange ce depaseste limita legala.
In baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002-R, art.37 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe acelasi inculpat A.B.L., la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fara permis de conducere.
In baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. 195/2002-R, art. 37 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe acelasi inculpat,  la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de parasirea locului accidentului fara incuviintarea  organelor de politie.
In baza art. 208 alin. 1, 4 art. 209 alin. 1 lit. g si i Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe acelasi inculpat, la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, constatandu-se ca faptele au fost savarsite in conditiile art.33 lit. a Cod penal.
In baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea conditionata privind restul de pedeapsa ramas neexecutat de 549 zile din pedeapsa de 4 ani inchisoare aplicata pin sentinta penala nr.1096 din 28.09.2005 a Judecatoriei Miercurea Ciuc.
In baza art. 34 lit. b 39 alin.2 Cod penal a contopit pedepsele urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa ceea mai grea de 4 ani inchisoare.
Inculpatul a fost obligat sa plateasca partii civile S.A. 5005,60 lei, despagubiri civile.
In baza art. 191 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa plateasca statului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, inregistrat la data de 17.11.2008, a fost trimis in judecata in stare de libertate  si s-a solicitat condamnarea inculpatului  A.B.L., pentru savarsirea infractiunilor  de furt calificat prev. de art.208 alin.1 si 4  209 alin.1 lit.g, i  Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica ce depasea limita legala, prev.de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2004-R,  conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara permis de conducere, prev.de art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2004-R si parasirea locului accidentului prev. de art.89 alin.1 din din O.U.G. 195/2004-R cu aplicarea art. 33 lit. a si 37 lit. a Cod penal.
In considerentele actului de sesizare in fapt s-a aratat ca la data de 4 iulie 2008, dupa ce a consumat bauturi alcoolice,  inculpatul  a sustras autoturismul partii vatamate S.A. pe care l-a condus pe D.E.578, fara a poseda permis de conducere la kilometrul 47+900 m, a intrat in coliziune cu parapetul de pe partea stanga a sensului de mers Sfantu Gheorghe - Miercurea Ciuc, dupa care a parasit locul accidentului.
Inculpatul s-a prezentat in fata instantei la un singur termen de judecata, cand a solicitat amanarea cauzei, in vederea angajarii unui aparator dupa care a manifestat dezinteres fata de solutionarea cauzei sale.
Instanta de fond a constatat ca  in declaratiile date  in cursul urmaririi penale inculpatul a recunoscut comiterea infractiunilor retinute in sarcina sa.
Partea vatamata S.A. s-a constituit parte civila in cauza cu 5005,60 lei daune materiale reprezentand contravaloarea reparatiei autoturismului. 
S-a mai constatat ca martorul  K.G. a vazut autoturismul avariat si abandonat in fata hotelului Fortuna din localitatea Tusnad, inculpatul fiind descoperit pe str. Oltului, avand leziuni vizibile pe fata si la mana stanga si a fost condus la Spitalul Judetean Harghita in vederea recoltari de probe biologice.
In urma  recoltarii probelor biologice s-a constatat ca inculpatul avea in sange la prima recoltare o alcoolemie de 1,30 g% respectiv 1,20 g % la a doua recoltare, potrivit buletinului de analiza toxicologica alcoolemie nr. 406 /186/A-2 din 16.07.2008, rezultat necontestat de catre inculpat.
La dosar s-a depus adresa Serviciului Public Comunitar, prin care s-a aratat ca inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicul.
In drept, fapta inculpatului a intrunit elementele constitutive ale infractiunilor   de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 si 4, art. 209 alin.1 lit.g, i Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2004-R, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, prev.de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2004-R si parasirea locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din din O.U.G. 195/2004-R cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Instanta de fond a mai constatat ca inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fata de o condamnare de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.1096/2005 de Judecatoria Miercurea Ciuc din care s-a liberat conditionat cu un rest de pedeapsa ramas neexecutat de 549 zile. 
In ce priveste pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului s-au avut in vedere prevederile art. 72 Cod penal si dispozitiile art.52 Cod penal.
Prin comiterea unei noi infractiuni la o data apropiata datei la care inculpatul s-a liberat conditionat a rezultat ca  inculpatul a persistat in  activitatea infractionala, iar pericolul social al faptei raportat la gradul ridicat al alcoolemiei, distanta parcursa de catre inculpat, sporit de faptul ca a fost implicat intr-un accident rutier, este unul considerabil.
Pentru aceste considerente instanta de fond a procedat in modul aratat in dispozitivul sentintei penale descris mai sus.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul care, prin aparatorul ales, a solicitat admiterea caii de atac si reducerea cuantumului pedepsei aplicate, avandu-se in vedere ca a recunoscut savarsirea faptei si regreta.
Prin decizia penala nr.43/18.03.2010 Tribunalul Harghita in baza art. 379 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, a admis apelul declarat de apelantul A.B.L., pe care a desfiintat-o partial in latura penala si rejudecand cauza in limitele desfiintarii:
In baza art. 208 alin.1, 4, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul A.B.L. la 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, urmand ca in final sa execute pedeapsa de 3 ani inchisoare.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate, iar baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in apel, au  ramas in sarcina statului.
Analizand sentinta apelata sub toate aspectele, tribunalul a constatat ca apelul este fondat sub urmatoarele aspecte:
Inculpatul a fost trimis in judecata si pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, luand autoturismul partii vatamate, fara drept, fapt recunoscut si regretat de acesta, motivul insusirii bunului, avand cauza de natura sentimentala, dupa cum a sustinut acesta.
Cu toate ca fapta prezinta un grad de pericol social destul de ridicat, fiind vorba despre insusirea unui bun de valoare pentru partea vatamata, tribunalul a considerat ca aplicarea minimului pedepsei prevazut de lege, respectiv 3 ani inchisoare, poate duce la rezultatul scontat in ceea ce priveste reeducarea inculpatului, acesta urmand sa execute pedeapsa in regim privative de libertate.
Pentru aceste motive, tribunalul in baza art. 379 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, a procedat in modul aratat  in dispozitivul deciziei penale descris mai sus.
Impotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs inculpatul, in termenul prevazut de art. 3853 Cod procedura penala, insa acesta nu este motivat.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul nu si-a motivat recursul asa cum prevad dispozitiile art.38510 alin.2 Cod procedura penala, astfel ca instanta va analiza cauza doar prin prisma dispozitiilor art.3859 alin.3 Cod procedura penala.
Astfel, avand in vedere ca nici unul din cazurile prevazute de art.3859 alin.1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 si 20 Cod procedura penala, care pot fi luate in considerare de instanta din oficiu, nu sunt incidente in cauza, pentru ca s-au respectat toate dispozitiile legale privind competenta, compunerea si sesizarea instantei, publicitatea sedintei, participarea procurorului, dreptul la aparare, faptele sunt prevazute de legea penala, individualizarea pedepselor s-a facut cu respectarea disp.art.72 Cod penal, Curtea apreciaza ca hotararea atacata este legala si temeinica.
Totusi, instanta de control judiciar constata o nelegalitate a hotararii primei instante in legatura cu aplicarea pedepsei accesorii.
Potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lil. a)-c) din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Asadar, aplicarea pedepsei accesorii in aceste situatii este obligatorie.
In privinta drepturilor electorale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea art. 3 din Protocolul 1 la Conventie ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege a persoanei condamnate la pedeapsa inchisorii, aratandu-se ca interzicerea dreptului de a alege, automata, generala si fara nicio restrictie pentru cei condamnati la pedeapsa inchisorii este in afara marjei de apreciere a statelor si in consecinta incompatibila cu art. 3 din Protocolul 1 (Hirst contra Marea Britanie, 6 octombrie 2005).
In speta, se constata ca prima instanta dupa ce a condamnat inculpatul la o pedeapsa rezultanta de 4 ani inchisoare nu a aplicat si pedeapsa accesorie, care potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal, trebuia aplicata in mod obligatoriu.
Aceasta nelegalitate nu mai poate fi indreptata in recurs, intrucat hotararea pronuntata a fost apelata si apoi recurata doar de catre inculpat, nu si de procuror, iar potrivit art. 3858 Cod procedura penala, instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recurs.