Amnistii,gratieri,suspendari ale executarii pedepsei
(Sentinta penala nr. 336/A din data de 11.09.2009 pronuntata de Tribunalul Bacau)Prin sentinta penala nr.126 din 03 martie 2008 pronuntata de Judecatoria Moinesti in dosarul nr.750/260/2006, s-a dispus in baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b Cod pr.penala, achitarea inculpatului B.G.I., pentru savarsirea infractiunilor de vatamare corporala din culpa prev de art. 184 alin.2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, fata de partile vatamate B.V., si B.R..
In baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul B.G.I. cu datele de stare civila de mai sus, pentru infractiunea de fals in declaratii, prev de art. 292 Cod penal.
In baza art. 36 alin.2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul B.G.I. cu datele de stare civila de mai sus la pedeapsa inchisorii de 1 an, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul dupa ce permisul de conducere i-a fost retinut in vederea anularii
In baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat gratiata in totalitate pedeapsa.
S-a ataras atentia inculpatului asupra art. 7 din Legea 543/2002,in sensul ca daca in termen de trei ani va savarsi o alta infractiune intentionata va executa alaturi de pedeapsa pentru acea fapta si pedeapsa gratiata.
S-a constatat ca inculpatul a avut aparator ales.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
S-a dispus in baza art. 192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat pentru infractiunea prev de art. 184 alin 2,4 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal sa ramana in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
In ziua de 18.02.2002, partile vatamate B.V. si B.R.V., se deplasau cu o caruta pe ruta Darmanesti – Dofteana. Autotractorul marca MAN, la volanul caruia se afla inclpatul, se deplasa pe celalalt sens de mers pe ruta Dofteana –Darmanesti.
In dreptul KM 90+200 m a avut loc impactul autotractorului cu caruta partilor vatamate, calul de la caruta fiind omorat iar cele doua parti vatamate aruncate in santul de la marginea drumului, producandu-li-se leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 105-110 zile de ingrijiri medicale pentru B.V. si 85-90 zile ingrijiri medicale pentru B.R.V.
Inculpatul a sustinut ca accidentul s-a produs deoarece calul s-a speriat si a trecut pe contrasens, caruta nemaiputand fi evitata.
La urmarirea penala au fost efectuate 3 expertize auto, cu aceleasi obiective: stabilirea vitezei de deplasare a autotractorului anterior producerii accidentului; dinamica producerii accidentului si posibilitatile tehnice de evitare a impactului si din partea carui participant la trafic.
Expertiza efectuata de expert T.V., a concluzionat ca viteza de deplasare in momentul premergator accidentului a fost de 88 km/h, opinand ca din variantele prezentate de parti cea a martorilor oculari care au declarat ca autotractorul s-a angajat in depasire acrosand caruta la efectuarea manevrei este cea posibila.
Cat priveste posibilitatea evitarii impactului, expertul mentioneaza ca accidentul putea fi evitat daca autovehicolul respecta viteza legala.
Mai mentioneaza expertul, ca manevra de frinare si viraj spre stanga a fost neinspirata.
A doua expertiza a fost efectuata de expert S.S. din cadrul Biroului pentru Expertize Tehnice Judiciare Mures.
Acesta a stabilit ca viteza autovehicolului in faza premergatoare accidentului era de 59 km/h iar cauza producerii accidentului , virajul facut brusc spre stinga de catre carutas, impactul producandu-se pe banda de rulaj a autocisternei.
Precizeaza expertul ca din cauza virajului brusc efectuat de catre carutas, inculpatul a avut la dispozitie 1,8 secunde pentru evitare, cauza accidentului fiind imprudenta carutasului si manevra brusca facuta de caruta, viraj stinga necontrolat.
Deoarece concluziile celor 2 expertize erau in contradictie totala, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice la Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi.
In acest raport s-a stabilit ca viteza de deplasare a autovehicolului in momentul premergator accidentului era de 57,6 km/h si ca autovehicolul nu si-a parasit banda sa de mers in momentul impactului.
La dosar s-a depus o xerocopie a unei diagrame tahograf de catre inculpat, care a sustinut ca a fost efectuata dupa diagrama originalacare exista in momentul producerii accidentului, din care rezulta ca in jurul orei 9,14 autovehicolul a frinat energic de la o viteza de cca. 52 – 54 km/h.
Cu privire la posibilitatile de evitare a accidentului, se concluzioneaza ca inculpatul putea evita impactul daca s-ar fi deplasat cu o viteza de cel mult 36 km/h, insa pe sectorul de drum respectiv nu existau restrictii de viteza.
Partea vatamata B.V., putea preveni accidentul daca s-ar fi deplasat pe drumurile publice in conformitate cu normele legale in vigoare, respectiv: sa se asigure in momentul schimbarii directiei de mers, sa fi circulat legal cat mai aproape de marginea din dreapta carosabilului si sa nu fi circulat pe DN 12 A daca ar fi avut alte drumuri laterale.
In decizia de casare nr. 972/A/2005 exista inserata mentiunea potrivit careia data fiind contradictia dintre expertizele analizate se impunea dispunerea de catre instanta de fond a efectuarii unei noi expertize la Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti, daca se impunea chiar a unei
expertize efectuate de catre o comisie de experti, care sa aiba in vedere intregul material probator.
Din expertiza astfel efectuata (filele 238-247) s-a rezultat ca inculpatul se deplasa cu viteza de 50 km/ora, si ca in conditiile determinate acesta nu putea evita producerea evenimentului rutier. Accidentul ar fi putut fi prevenit de catre B.V., conducatorul atelajului hipo, daca ar fi pastrat controlul asupra directiei, evoluand in limitele sensului sau normal de deplasare, fara a patrunde pe contrasens in conditiile in care din directie opusa circula autotractorul cu semiremorca.
S-a efectuat si un supliment la aceasta expertiza in care se face precizarea ca nu exista date pe baza carora sa se poata afirma ca autotrenul rutier a efectuat o manevra de depasire anterior producerii accidentului. Probele materiale administrate, respectiv urme pe carosabil indica faptul ca impactul s-a produs pe sensul de mers al autovehiculului, atelajul hipo patrunzand in totalitate cu partea din fata a sa pe contrasens. Chiar daca autotrenul ar fi efectuat o depasire a unui alt atelaj care ar fi rulat in acelasi sens, pozitia locului impactului indica o incheiere a acestei manevre la momentul coliziunii.
Instanta a avut in vedere la stabilirea situatiei de fapt, toate probele din cauza, o importanta majora avand probele directe, respectiv declaratiile martorilor care au vazut producerea accidentului.
In faza de urmarire penala li s-au luat declaratii numitilor: B.M. – M., A.M. si D.L..
Din declaratiile martorului B.M.-M., care circula intr-o caruta in spatele carutei implicata in accident, la o distana de 80-100 m, se retine ca cisterna care rula cu viteza dinspre Dofteana s-a angajat in depasirea unui alt autovehicol, moment in care a depasit axul drumului si a lovit caruta in doua, tarand calul si restul carutei si orindu-se in pozitia anterioara efectuarii manevrei de depasire. A mai declarat martorul ca nu a vazut vreo schimbare in deplasarea carutei inainte, calsul mergand linistit. Aceeasi descriere o face si martorul A.M. in declaratia sa.
Chiar daca cei doi martori au relatat o alta situatie de fapt decat cea descrisa in expertiza, instanta apreciaza ca nu poate retine depozitie celor doi ca fiind corespunzatoare adevarului, intrucat declaratia unui martor poate contine elemente subiective de care nici cel care da declaratia sa nu fie constient. Astfel situatia la care s-au referit cei doi este una limita, cu care nu s-a intalnit niciodata sau foarte rar. In acesta conditii perceptia in sine si relatarea situatiei percepute poate suferi raportat la mai multi factori, si anume experienta, educatie, mediul social, si altele. Instanta nu poate sa nu aiba in vedere ca cel care face declaratia este tot carutas, astfel ca in mod implicit mesajul transmis de insasi eveniment este unul negativ pentru acesta.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut ca probele administrate in cauza nu duc la concluzia vinovatiei inculpatului, cu
privire la infractiunea de vatamare corporala din culpa intrucat acestea sunt contradictorii prin ele insele si nu se coroboreaza. Art. 66 alin. 1 Cod procedura penala, instituie in favoarea inculpatului prezumtia de nevinovatie, care nu este anulata decat prin certitudinea dovedita a vinovatiei acestuia. Daca probele administrate de acuzare nu au un continut cert, daca nu sunt decisive, complete, daca ele lasa o nesiguranta in privinta vinovatiei inculpatului, atunci se aplica principiul potrivit caruia „orice indoiala este in favoarea acuzatului” (in dubio pro reo). Aceasta regula constituie un complement necesar, o manifestare si o expresie a prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului se regaseste in materia probatiunii.
Interesele superioare sociale ale infaptuirii justitiei penale presupun ca o hotarare de condamnare sa nu se bazeze pe probabilitate ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, adica pe credinta izvorata din dovezile administrate in cauza ca realitatea obiectiva este fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita cu ajutorul probelor. Ori in cazul de fata probele nu pot duce la concluzia vinovatiei inculpatului.
Fata de considerentele de mai sus, instanta a acordat intaietate probei stiintifice administrate in cauza, respectiv expertiza criminalistica cu privire la stabilirea detaliilor evenimentului rutier, si avand in vedere ca prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis in judecata pentru nerespecatrea dispozitiilor referitoare la depasire va dispune pentru infractiunea prev de art. 184 alin.2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal achitarea in baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. b Cod procedura penala.
Raportat la solutia din latura penala in baza art. 346 alin. 4 Cod procedura penala va lasa nesolutionata latura civila a cauzei.
Cu privire la infractiunea de fals in declaratii imputata inculpatului, constand in aceea ca dupa producerea unui accident mortal la data de 29.10.2000 pe raza municipiului T. a declarat in mod neadevarat ca a pierdut permisul de conducere pentru a ramane in posesia acestui document si pentru a conduce fara drept un autovehicul, instanta a retinut ca potrivit art. 292 Cod penal, „declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste”.
Instanta a constatat ca declaratia facuta de catre inculpat lucratorilor de politie chiar daca ar fi fost falsa nu ar fi servit potrivit legii la producerea unei consecinte juridice, respectiv pastrarea dreptului de a conduce un autovehicul intrucat retinerea, anularea sau retinerea in vederea anularii cu consecinta imediata a ridicarii dreptului de a conduce nu sunt conditionate de retinerea sau predarea fizica a permisului de conducere. Dreptul de a conduce este suspendat prin efectul legii. Acest fapt rezulta de altfel din chiar faptul ca inculpatul a fost trimis in judecata si pentru conducerea unui autovehicul avand permisul de conducere retinut, astfel ca acea consecinta juridica avuta in vedere in momentul declaratiei nu si-a produs efectul. In aceste conditii declaratia facuta de inculpat nu poate produce prin ea insasi nici o consecinta juridica, motiv pentru care instanta apreciaza ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals in declaratii sub aspect obiectiv, motiv pentru care in baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedura penala, va dispune achitarea inculpatului pentru infractiunea de fals in declaratii.
Cu privire la infractiunea prevazuta de art. 36 alin. 2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 13 Cod penal constand in aceea ca in data de 18.07.2002 a condus pe drumurile publice un autoturism avand permisul de conducere retinut, instanta retine urmatoarele:
In conformitate cu dispozitiile art. 40 din Decretul 328/1966 „Organele militiei sau, dupa caz, comitetele executive ale sfaturilor populare care au in subordine intreprinderi de transport in comun cu tramvaie sau troleibuze, anuleaza permisul de conducere in cazul cand titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva:
a) pentru infractiunile de omor sau vatamare foarte grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, sau pentru distrugerea unuia sau mai multor autovehicule, savarsite prin imprudenta, ca urmare a nerespectarii regulilor de circulatie;
b) pentru infractiunea de conducere a autovehiculului in stare de ebrietate ori cu imbibatie alcoolica in sange ce depaseste limita legala, sau de sustragere de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei;
c) la interdictia de a exercita profesia sau ocupatia de conducator de autovehicule.
Permisul de conducere se poate anula si in cazul cand titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru orice alta infractiune daca aceasta priveste circulatia pe drumurile publice sau daca la savarsirea ei faptuitorul s-a folosit de un autovehicul, in calitate de conducator.
In cazurile prevazute la alin. 1 lit. a si b permisul de conducere va fi retinut, in vederea anularii, odata cu constatarea savarsirii infractiunii, iar in cazurile prevazute la alin. 1 lit. c si alin. 2, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare.”.
In declaratia sa de la urmarirea penala (fila 110-dosar urmarire), inculpatul declara ca are cunostinta de prevederile Decretului 328/1966 intrucat este sofer profesionist. Arata insa ca dupa accidentul din 2000 nu i s-a pus in vedere ca nu are dreptul sa conduca un autovehicul.
Din adresa nr. 174760/12.05.2004 (fila 116 dosare urmarire), s-a retinut ca inculpatul „ a declarat ca in imprejurari necunoscute a pierdut permisul de conducere. I s-a pus in vedere ca nu mai are dreptul de a conduce autovehicule
pe drumurile publice pana la solutionarea definitiva a cauzei, aflandu-se in pozitia „retinut in vederea anularii”. Nu a fost eliberata dovada inlocuitoare pentru permisul de conducere.”
Instanta a constatat ca dispozitiile art. 40 alin. 3 D 328/66 sunt exacte, precise, nu pot da nastere la interpretari, si imperative. Astfel, in conditiile in care inculpatul in data de 29.10.2000 a condus pe drumurile publice un autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica de 1,20 %0, si a produs un accident care s-a soldat cu decesul unei persoane, el a declarat ca nu isi gaseste permisul de conducere cu intentia de a il pastra asupra sa pentru a conduce in continuare. Insa intentia sa a ramas fara consecinte intrucat permisul sau figura ca retinut in vederea anularii. Astfel ca continuand sa conduca inculpatul a savarsit infractiunea de conducere fara permis, intrucat textul de lege nu conditioneaza existenta acestei infractiuni nici de aducerea la cunostinta inculpatului a ridicarii dreptului de a conduce, nici de predarea fizica a permisului.
Mai mult inculpatul este sofer profesionist, avea dupa propriile spuse cunostinta de dispozitiile D 328/66, si chiar daca nu ar fi avut nu s-ar fi putut prevala de necunoasterea legii pentru a justifica o incalcare a acesteia.
Fata de considerentele sus expuse, instanta a apreciat ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, care prezinta pericolul social al unei infractiuni, si a fost savarsita cu forma de vinovatie a intentiei directe, si pentru aceasta va aplica inculpatului o pedeapsa cu inchisoarea. La dozarea pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare legala prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului si imprejurarile concrete in care s-a comis infractiunea. S-a avut de asemenea in vedere si persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, si nu a recunoscut savarsirea faptei in nici una din declaratiile sale.
In baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat gratiata in totalitate pedeapsa.
S-a atras atentia inculpatului asupra art. 7 din Legea 543/2002,in sensul ca daca in termen de trei ani va savarsi o alta infractiune intentionata va executa alaturi de pedeapsa pentru acea fapta si pedeapsa gratiata.
S-a constatat ca inculpatul a avut aparator ales.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Impotriva sentintei penale mentionate, in termen legal au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti, partile civile B.R. V. si B.V. si inculpatul B.G.I..
Se critica hotararea atacata de Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti pentru nelegalitate sub urmatoarele aspecte:
1.Instanta de judecata a dispus achitarea inculpatului B.G.I. in mod nejustificat, solutia dispusa fiind contradictorie
Astfel, instanta a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev, de art.36 al.2 din Decretul 328/1966 retinand in mod corect faptul ca la data producerii accidentului acesta avea permisul de conducere retinut, fiindu-i interzis a conduce un autovehicul pe drumurile publice, ca urmare a producerii unui alt accident mortal de circulatie.
Astfel, la fi.116 dosar urmarire penala si fi.140 dosarul nr.4541/2004 al Judecatoriei Moinesti se afla adresele IPJ Mures - Serviciul Politiei Rutiere in care se arata ca la data de 18.07.2002 inc. B.G.I. nu avea dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, permis acestuia fiind retinut, ca urmare a savarsirii unei alte infractiuni de ucidere din culpa pentru care ulterior a fost condamnat definitiv ( fapt ce atrage si anularea acestui permis).
Ca urmare a acestui fapt, instanta de judecata nu putea dispune achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 184 al.2,4 C.pen, cu aplic.art.33 lit.b C.pen. culpa acestuia la producerea accidentului, rezultand din insasi conducerea unui autovehicul cu permisul de conducere retinut.
2.In mod gresit instanta de judecata a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infrac.prev. de art. 184 al.2,4 C.pen in temeiul art. 10 lit.b C.pr.pen., temeiul achitarii fiind contrar celui indicat in motivarea hotararii pronuntate.
Daca in motivarea hotararii se arata ca „ probele administrate nu duc la concluzia vinovatiei inculpatului, intrucat acestea sunt contradictorii si nu se coroboreaza" temeiul achitarii este cu totul altul si anume ca fapta savarsita de acesta nu este prevazuta de legea penala.
Mai mult , achitarea inculpatului este intemeiata pe un numar de 4 expertize tehnice efectuate in cauza care au scazut treptat viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat de la 88 km/h la 50 km/h tocmai pentru a inlatura vinovatia acestuia, ultimele expertize efectuate netinand cont de aspectele indicate de martorii oculari B.M., A.M., D.L. si G.L.
Acesti martori au indicat faptul ca autovehiculul inculpatului s-a angajat in depasirea unui alt autovehicul , mergand pe axul dramului, expertiza efectuata de T.V., stabilind o viteza de deplasare de 88 k m/h, fiind si singura care a tinut cont de sustinerile partilor si cele ale martorilor oculari.
Chiar si Tribunalul Bacau, in dec.nr.972/2005 arata ca „se impune efectuarea unei expertize de comisia de experti care sa aiba in vedere „INTREGUL MATERIAL PROBATOR".
In fata instantei inculpatul declara ca „nu-mi explic de ce calul s-a speriat , pentru ca nu era nimeni pe sosea. Nu am depasit alt autovehicul pentru ca nu era nici unul ( fi.79 dosar nr.4541/2004) contrar martorilor enuntati anterior.
Inculpatul nu poate explica nici faptul ca a patruns pe contrasens desi, daca sustinerile sale ar fi fost adevarate ar fi franat si virat dreapta si nu pe sensul de deplasare a carutei.
Tribunalul Bacau, in dec.nr.972/2005 arata ca „instanta nu poate face abstractie de declaratiile martorilor date la urmarirea penala" , solicitandu-se efectuarea unei expertize care sa tina cont de toate actele de urmarire penala administrate in cauza.
In schimb, raportul de expertiza criminalistica intocmit la I.N.E.C. Bucuresti face referire doar la una din cele 3 expertize efectuate in cauza ( cea favorabila inculpatului, formuleaza presupuneri asupra urmelor de pe carosabil, nu face referire in nici un fel la celelalte probe administrate si nici macar nu face referire la cei 4 martori oculari pentru a aprecia pe baza sustinerilor acestora , modalitatea si imprejurarile producerii accidentului, tinandu-se cont doar de declaratiile inculpatului ( cum ca partea vatamata ar fi patruns pe sensul sau de mers.).
Cert este insa faptul ca pozele facute la fata locului arata ca de fapt inculpatul este cel care se afla pe sensul de mers al carutei, iar martorii audiati confirma patrunderea acestuia pe sensul contrar de mers.
Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti arata in adresa nr.338/03.10.2007 ca nu poate face o noua expertiza tinand cont de toate imprejurarile comiterii faptei, asa cum a solicitat instanta , raspuns trimis de comisia care a mai efectuat expertiza, in baza unei adrese si nu a unui supliment, asa cum ar fi fost necesar.
Expertiza efectuata contrazice chiar pozele efectuate cu ocazia constatarii la fata locului, deoarece se arata ca atelajul hipo a patruns in totalitate pe celalalt sens de mers. insa impactul s-a produs cu stanga fata.
Totodata se fac aprecieri asupra faptului ca urma de tarare a fost creata de o roata a atelajului prinsa sub autocamion, desi urma este discontinua, apreciindu-se fara temei si faptul ca roata aflata sub autotractor este cea din dreapta fata.
Daca impactul se producea pe sensul de mers al inculpatului, victimele, sacii cu faina si toate resturile carutei „n-ar fi sarit" inapoi 32 m.
Totodata, daca acesta s-ar fi dezmembrat la impact iar osia fata a intrat sub autotractor nu se explica de ce toate resturile sunt pe celalalt sens.
Conform art. 13 lit.a,d din Procedurile de desfasurare a expertizei criminalistice a Institutului National de Expertize Criminalistice , expertul criminalist este incompatibil sa efectueze ue supliment de expertiza daca anterior a efectuat o expertiza sau un supliment in aceeasi cauza penala avand aceleasi obiective sau probleme precum si ie situatia in care a efectuat prima expertiza in aceeasi cauza.
Desi ing. G.C. a efectuat expertiza alaturi de alti 2 experti in cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice, ulterior tot acesta a efectuat un supliment precum si un raspuns la solicitarea instantei de a fi efectuat un supliment de expertiza.
Astfel, desi reprezentantii Ministerului Public si partea vatamata au solicitat efectuarea unui supliment de expertiza pentru a se avea in vedere toate imprejurarile certe ale dosarului, iar aceasta solicitare a fost admisa de instanta, acelasi expert se pronunta ca nu mai poate face un supliment de expertiza.
Raspunsul este corect deoarece expertul era incompatibil insa, o alta comisie trebuia sa efectueze acest supliment de expertiza, pronuntarea de catre aceeasi comisie asupra imprejurarilor producerii accidentului si mentinerea concluziilor anterioare fond contrara dispozitiilor legale.
3. Achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art.292 C.pen nu este intemeiata, apreciindu-se ca fapta nu a produs consecinte juridice.
Inculpatul a declarat necorespunzator organelor de cercetare penala ca a pierdut permisul tocmai pentru a ramane in posesia acestuia si a-1 folosi pentru dovedirea dreptului de a conduce.
Astfel, fiind intrebat daca este posesor al permisului inculpatul a prezentat permisul „declarat pierdut" astfel incat, fara verificari suplimentare , nu s-ar fi stabilit ca permisul este in fapt retinut.
Chiar si inculpatul , in declaratia data procurorului ( fi. 110-111 dosar urmarire penala) arata ca „nu mi s-a eliberat dovada inlocuitoare" pentru permisul „pierdut", aspect indicat si in adresele IPJ Mures.
Conform Regulamentului de aplicare a Decr.328/1966 pierderea permisului de conducere trebuie anuntata in termen de 48 ore de catre inculpat care era obligat apoi in termen de 15 zile sa solicite si un nou permis.
Faptul ca inculpatul a declarat necorespunzator organelor de cercetare penala ca a pierdut permisul tocmai pentru a ramane in posesia acestuia si a-1 folosi ( 1-a prezentat la noul accident produs la 18.07.2002) rezulta ca din faptul ca nu a solicitat un nou permis,
4. Instanta urmeaza a lua act ca pentru fapta prev. de art.292 C.pen se va implini termenul de prescriptie de 7 ani si 6 luni prevazut de lege avand in vedere comiterea faptei la 29.10.2000.
5.Incheierea de sedinta din 27.03.2007 (fila 3 dos.nr.854/R/2006) nu este semnata de judecator, fapt ce determina nulitatea absoluta a hotararii pronuntate, neputandu-se stabili compunerea completului de judecata.
In raport de motivele invocate, in baza art. 379 pct.2 lit.b C.pr.pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sen.pen.nr. 126/03.03.2008 pronuntata in dosarul nr. 854/R/2006 al Judecatoriei Moinesti si pronuntarea unei hotarari legale si temeinice.
Inculpatul in cererea scrisa de apel, invoca nelegalitatea si netemeinicia hotararii primei instantei in ceea ce priveste gresita condamnare pentru infractiunea prevazuta de art.36 alin.2 din Decr.328/1966.
Dupa data sesizarii instantei inculpatul a depus la dosar motivele de apel (filele 44 – 46) solicitand:
1.Achitarea de sub acuza savarsirii infractiunii prevazute de art.36 alin.2 din Decr.328/1966, conf. Art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 pct.1 lit.d Cod pr.penala.
2.Modificarea temeiului legal al solutiei achitarii pentru art.184 alin.2,4 cu art.33 lit.b Cod penal, in art.10 lit.d cu art.11 pct.2 lit.a in loc de art.10 lit.b C.p.p. asa cum s-a retinut prin hotararea atacata.
Se sustine in motivarea apelului declarat de inculpat ca referitor la infractiunea prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966, act normativ in vigoare la data de 18.07.2002, din ansamblul probator aflat la dosarul cauzei rezulta cu certitudine faptul ca la data evenimentului rutier care face obiectul prezentului dosar era in posesia permisului de conducere care nu a fost ridicat in vederea anularii sau suspendarii. Aceste imprejurari rezulta din adresa nr.176193/10.12.2004 a IPJ Mures.
Cu toate acestea instanta a dispus condamnarea la pedeapsa inchisorii de un an pentru savarsirea infractiunii prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966, motivand hotararea prin faptul ca, fiind implicat intr-un accident rutier ce a avut loc in anul 2000, permisul de conducere ar fi trebuit sa fie anulat.
Infractiunea prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966 este calificata ca fiind „de pericol”, fiind savarsita numai cu intentie directa. Se apreciaza ca persoana care conduce un autovehicul pe drumul public dupa ce permisul i-a fost ridicat in vederea anularii sau suspendarii reprezinta un pericol pentru circulatia publica. In cauza insa permisul de conducere nu a fost ridicat, astfel ca nu i se poate reprosa savarsirea acestei infractiuni.
Dispozitiile legale sunt foarte clare in sensul ca este necesara ridicarea permisului in vederea anularii sau suspendarii. Faptul ca permisul nu i-a fost ridicat constituie dovada elocventa a faptului ca se afla in posesia sa si ca a circulat legal. Nefiind indeplinite elementele constitutive ale acestei infractiuni s-a solicitat a se dispune modificarea partiala a hotararii atacate in sensul achitarii de sub acuza retinuta.
Instanta a retinut in mod corect faptul ca nu este vinovat de accidentul rutier produs, vinovatia apartinand in exclusivitate partilor civile.
Temeiul legal al achitarii a fost insa gresit indicat ca fiind dispozitiile art.10 lit.b Cod pr.penala, respectiv „fapta nu este prevazuta de legea penala”, cu referire la natura civila a acestei fapte.
In absenta vinovatiei sale nu sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava din culpa prev. de art.184 alin.2,4 Cod penal, astfel ca se impune pronuntarea unei solutii de achitare in temeiul art.10 lit.d Cod pr.penala. Lipsa vinovatiei constituie un argument si in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala prev. de art.998 – 999 Cod civil, nefiind intrunite conditiile angajarii raspunderii civile.
In aceasta situatie se considera ca in mod corect temeiul achitarii este art.10 lit.d Cod pr.penala.
Partile civile B.R. V. si B.V. nu si-au motivat cererile de apel. Ulterior sesizarii instantei au fost depuse in scris motivele de apel,(filele 40 – 42 ds.750/260/2006) invocandu-se in principal:
1.Nulitatea sentintei atacate pentru lipsa minutei.
Din consultarea dosarului s-a constatat ca lipseste minuta, fiind incalcate astfel dispozitiile art.309 Cod pr.civ., nulitatea fiind absoluta.
2. Incheierile de amanare a pronuntarii din datele de 4.02.2008 si 18.02.2008 (filele 90 si 91) sunt nule, magistratul fiind in aceasta perioada in concediu medical si neputand efectua nici un fel de acte procedurale in aceasta perioada.
De altfel, cauza a fost dezbatuta in fond la data de 22.01.2008 iar solutia s-a pronuntat la data de 3.03.2008, cu incalcarea dispozitiilor art.306 Cod pr.penala.
3.Instanta nu s-a pronuntat asupra laturii civile.
Este adevarat ca in considerente se arata ca instanta va lasa nesolutionata latura civila, insa in dispozitiv aceasta mentiune nu apare. In conformitate cu dispozitiile art.357 alin.1 Cod pr.pen., dispozitivul trebuie sa cuprinda si solutia data cu privire la repararea pagubei materiale si a daunelor morale.
4.Pe fondul cauzei, se sustine ca instanta in mod gresit a dispus achitarea pentru art.184 alin.2 Cod penal.
Desi s-a admis expertiza in comisie de 9 experti , existand contradictii intre expertiza efectuata de Institutul National si suplimentul de expertiza efectuat de aceiasi institutie, proba nu a fost administrate, motivate de faptul ca in cadrul institutului nu exista 9 experti pe acest domeniu, motiv absolute inadmisibil.
Chiar si in aceasta situatie, trebuia avuta in vedere expertiza T. Aceasta expertiza este singura care stabileste conditiile in care a avut Ioc accidentul, in raport de datele valide existente si nu folosind materiale puse la dispozitie de inculpat si declaratia inculpatului ca proba absoluta,
Mai mult, insusi inculpatul a declarat ca a incercat viraj stanga pentru a evita accidentul, insa expertiza avuta in vedere stabileste ca o astfel de manevra nu a existat si ca autovehiculul condus de inculpate nu a depasit banda sa de mers. Astfel, aceasta expertiza contravine chiar declaratiei inculpatului.
De altfel, insusi faptul ca inculpatul conducea autovehiculul desi nu avea acest drept, avand suspendat dreptul de a conduce, reprezinta o cauza a producerii accidentului.
Instanta nu a retinut nici o culpa in sarcina partilor civile, Inculpatul trebuia sa conduca cu prudent, iar in zona in care circulau atelaje trebuia sa reduca viteza, astfel incat sa preintampine orice eveniment.
In ce priveste temeiul achitarii, acesta este gresit. Inculpatul a fost achitat in baza art. 10 lit. b C. proc. pen., respectiv ca fapta nu ar fi prevazuta de lege. Este de neinteles acest temei al achitarii, fapta de a produce o vatamare din culpa fiind incriminate in art. 184 alin. 4 C. pen.
Referitor la achitarea pronuntata pentru art. 292 C. proc. civ., s-a retinut ca declaratia inculpatului ca si-a pierdut permisul nu ar fi putut produce efecte juridice. Cu siguranta ca au produs. Din cauza acestei declaratii, inculpatul a putut conduce pe drumurile publice, justificand acest drept cu permisul pe care l-a folosit in continuare. Oricum, aceasta a fost o declaratie data in fata unei autoritati iar din momentul declararii unui act ca fiind pierdut acel act nu mai poate fi folosit chiar daca ulterior el este gasit. Este evident ca inculpatul a procedat deliberat in acest fel, iar declaratia sa a avut ca efect faptul ca si-a pastrat documentul fara de care nu ar fi putut circula, desi dreptul de a conduce in sine era suspendat conform legii.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotararii, retinerea cauzei spre rejudecare si pe fond condamnarea inculpatului pentru cele 2 infractiuni pentru care a fost achitat si obligarea in latura civila la plata despagubirilor material si a daunelor morale asa cum au fost solicitate prin constituirea de parte civila, aceste daune fiind dovedite in cauza cu acte si martori.
Apelurile declarate in cauza au format initial obiectul dosarului penal nr.750/260/2006 al Tribunalului Bacau.
Instanta de apel, prin decizia penala nr.454/A/28.10.2008 a admis apelurile declarate de procuror, inculpat si partile civile dispunand desfiintarea in totalitate a sentintei penale apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, fiind mentinute actele procedurale indeplinite in cauza pana la termenul de judecata din 08.01.2008 inclusiv. S-a retinut ca hotararea este lovita de nulitate absoluta, in conditiile art.197 alin.2 C.p.p., de la dosar lipsind minuta intocmita de judecator. Decizia penala mentionata a fost atacata cu recurs de catre inculpat, astfel ca prin decizia penala nr.733/27.11.2008 a Curtii de Apel Bacau, acesta a fost admis, dispunandu-se casarea deciziei penale atacate si trimiterea cauzei aceleiasi instante de apel, in vederea continuarii judecarii apelurilor declarate in cauza.
Tribunalul, reinvestit in conditiile precizate, examinand actele si lucrarile din dosar, in raport de motivele de apel invocate si care vizeaza in exclusivitate fondul cauzei, considera ca:
Apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Solutia pronuntata de instanta de fond, in ceea ce priveste achitarea inculpatului pentru infractiunile de vatamare corporala din culpa prevazute de art.184 al.2,4 Cod pr.penala este legala si temeinica.
Dupa desfiintarea hotararii cu trimitere spre rejudecare, instanta de fond a procedat la readministrarea probelor deja existente la dosar, precum si la administrarea altor probe tinand seama de recomandarile instantei de control judiciar. A fost efectuata o expertiza tehnica in cadrul M.J.- I.N.E.C. Bucuresti, pentru a se inlatura elementele contradictorii continute de celelalte expertize dispuse in cauza.
Din concluziile raportului de expertiza (filele 238 – 247 ds. instantei de fond), astfel cum a fost completat prin suplimentul la raport, (filele 281 – 285 din dosarul instantei de fond), rezulta ca in sarcina inculpatului nu se poate retine comiterea infractiunilor de vatamare corporala din culpa, pentru care acesta a fost cercetat si trimis in judecata. S-a constatat ca viteza initiala de deplasare a autotrenului rutier format din autotractorul marca MAN – si semiremorca cisterna marca E.H. condus de inculpat, a fost de aprox. 50Km/h. In conditiile determinate, inculpatul nu putea evita producerea evenimentului rutier. Producerea accidentului de circulatie putea fi insa evitat de B.V., conducatorul atelajului hipo, daca ar fi pastrat controlul asupra directiei, evoluand in limitele sensului sau normal de deplasare, fara patrundere pe contrasens in conditiile in care din directia opusa circula autotractorul cu semiremorca. In suplimentul la raportul de expertiza se concluzioneaza ca si in conditiile in care conducatorul autotrenului ar fi efectuat anterior producerii coliziunii o depasire a unui alt autovehicul, care ar fi rulat in acelasi sens, pozitia locului impactului indica incheierea unei asemenea manevre. Or, concluziile analizate mai sus exclud incalcarea vreunei dispozitii legale de catre inculpat, situatie in care celelalte probe, respectiv declaratiile martorilor si ale partilor vatamate nu mai pot fi luate in considerare. In ceea ce priveste sustinerile procurorului, din cererea de apel, ce vizeaza modalitatea de desfasurare a expertizei si „eventuala incompatibilitate” a expertului, se constata ca sunt neintemeiate. In primul rand, la efectuarea expertizei si a suplimentului la expertiza, membrii comisiei au avut in vedere intreg materialul probator existent la dosar atat dosarul instantei cat si dosarul de urmarire penala fiind inaintate in original la M.J. – I.N.E.C. – asa cum rezulta din referatul intocmit la 27.07.2006, procesul-verbal din 27.07.2006 si adresa nr.854/R/12.09.2006 (filele 170 si 181 din dosarul instantei). In al doilea rand, se constata ca aceasta proba stiintifica- expertiza si suplimentele de expertiza despre care s-a facut vorbire – s-a admis si efectuat cu respectarea dispozitiilor legale procedurale, respectiv cele prev. de art.116, art.120, art.122, art.123, si art.124 Cod pr.penala. In aceste conditii instanta de control judiciar apreciaza, asa cum s-a aratat si mai sus, ca solutia de achitare a inculpatului pentru infractiunile prevazute de art.184 al.2,3 cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal este legala si temeinica probele administrate in cauza neconducand la concluzia ca inculpatul a incalcat dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice.
In speta tribunalul constata ca nu impune condamnarea inculpatului nici pentru infractiunea de fals in declaratii prevazuta de art.292 Cod penal. Cu privire la aceasta infractiune apreciem ca apelul declarat este inadmisibil, tiand seama de urmatoarele aspecte:
Prin sentinta penala nr.1042/13.06.2005 a Judecatoriei Moinesti s-a dispus:
- condamnarea inculpatului pentru doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, prevazute de art.184 al.2,4, cu art.33 lit.b, infractiuni concurente cu aceea retinuta prin S.p.nr.23/23.02.2002 a Judecatoriei Tirnaveni definitiva prin decizia penala nr.135/R/26.03.2003 a C.A. Tg.Mures, constatandu-se ca pedepsele aplicate inculpatului intra sub incidenta art.1 din Legea nr.543/2002.
- achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.a C.p.p. (inexistenta faptelor) pentru infractiunile prevazute de art.36 alin.2 din Decr. 328/1966 cu aplicarea art.13 Cod penal si de art.292 Cod penal.
Aceasta hotarare a fost atacata cu apel doar de inculpatul B.G.I., de partea vatamata B.V. si de apelanta parte responsabila civilmente S.C.”ASIROM” BACAU.
Apelurile declarate au fost admise prin decizia penala nr.972/A/2005 din 08.12.2005, a Tribunalului Bacau (dosar nr.5064/2005), hotararea atacata fiind desfiintata in totalitate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante. Decizia penala mentinuta a ramas definitiva la data pronuntarii, nefiind susceptibila de recurs.
Or, este de observat, in primul rand, ca in lipsa unui apel al procurorului, declarat in defavoarea inculpatului, care sa vizeze solutiile de achitare pentru infractiunile prev. de art.36 alin.2 din Decr. Nr.328/1966 cu aplicarea art.13 Cod penal, si de art.292 din acelasi cod, instanta de fond, investita cu rejudecarea nu putea decat sa se conformeze dispozitiilor art.385 Cod pr.penala care reglementeaza limitele rejudecarii. In mod concret, dupa administrarea probelor, in rejudecare instanta de fond ar fi trebuit sa se pronunte evident pentru toate infractiunile, insa, in ceea ce priveste cele doua fapte, precizate anterior, sa aiba in vedere dispozitiile art.372 Cod pr.penala, relative la neagravarea situatiei in propria cale de atac. Aceasta solutie se impunea cu atat mai mult cu cat, apelurile declarate de partea civila/vatamata B.V. si de SC „ASIROM” Bacau au vizat in exclusivitate rezolvarea laturii civile, legata de infractiunile de vatamare corporala din culpa, celelalte doua fapte, apreciate ca fiind „de pericol” neavand legatura de cauzalitate cu acestea. In aceste conditii, instanta constata ca fiind inadmisibil apelul declarat de procuror, referitor la condamnarea inculpatului pentru art.292 C.p. sub acest aspect neimpunandu-se examinarea pe fond pentru a se constata existenta sau neexistenta vinovatiei inculpatului si nici pentru a se constata implinirea termenului de prescriptie, asa cum s-a solicitat.
In ceea ce priveste lipsa semnaturii judecatorului de pe incheierea de sedinta din 27.03.2007, instanta de control judiciar apreciaza ca nu poate fi retinuta ca motiv de desfiintare a hotararii cum se sustine in cererea de apel. Motivul invocat si sustinut cu ocazia dezbaterilor nu poate atrage nulitatea absoluta a hotararii, deoarece, incheierea aflata la fila 3 din dosarul nr.854/R/2006,(vol.II) nu reprezinta decat o copie a incheierii de sedinta din aceeasi data, intocmita conform art.305 Cod pr.penala care se afla in original in vol.I al aceluiasi dosar la fila 271 si care este semnata de judecator, Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti fiind in eroare sub acest aspect.
Apelul declarat de partile civile B.R. si B.V. urmeaza de asemenea a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Asa cum s-a aratat anterior, in mod detaliat solutia de achitare a inculpatului pentru cele doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, este legala si temeinica. Probele administrate in cauza conduc la concluzia ca accidentul de circulatie nu s-a datorat incalcarii de catre inculpat a regulilor privind circulatia pe drumurile publice ci culpei exclusive a partii civile B.V. care conducea atelajul hipo. Aceasta concluzie se fundamenteaza pe o proba stiintifica, careia, in mod corect prima instanta i-a acordat prioritate in raport de probele testimoniale. Mai mult decat atat, asa cum s-a precizat anterior, la intocmirea raportului de expertiza si a suplimentului, comisia de specialisti a avut in vedere intregul material aflat la dosarul cauzei (expertizele anterioare, declaratiile martorilor, ale partilor vatamate, fotografiile judiciare, actele constatatoare incheiate de organele de politie la locul accidentului), inaintarea dosarului fiind obligatorie tocmai in acest scop. In raport de probele administrate in cauza, instanta de control judiciar considera ca nu se impune condamnarea inculpatului pentru infractiunile de vatamare corporala din culpa prev. de art.184 alin.2,4 cu art.33 lit.b Cod penal. Ca o consecinta a achitarii inculpatului, consideram ca in mod corect instanta de fond a lasat nesolutionata latura civila a cauzei, avand in vedere dispozitiile art.346 alin.(4) Cod pr.penala.
Imprejurarea ca in minuta si dispozitivul hotararii atacate nu s-a prevazut expres ca „instanta lasa nesolutionata latura civila a cauzei” nu poate fi considerata drept „nepronuntare asupra laturii civile” asa cum s-a solicitat in apelul partilor civile, astfel ca si sub acest aspect apelul declarat este nefondat.
In ceea ce priveste motivul de apel privind condamnarea inculpatului pentru infractiunea de fals in declaratii prev. de art.292 Cod penal, apreciem ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor expune.
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru infractiunea de fals in declaratii, retinandu-se in actul de sesizare ca, dupa producerea unui accident mortal la data de 29.10.2000 pe raza mun. Tirnaveni – Mures, acesta a declarat in mod neadevarat ca a pierdut permisul de conducere pentru a ramane cu posesia acestui document si pentru a conduce fara drept un autovehicul.
Infractiunile pentru care inculpatul a fost de asemenea trimis in judecata, de vatamare corporala din culpa, prev. de art.184 alin.2,4 cu art.33 lit.b Cod penal, avand drept victime partile civile B.V. si B.R. se retine in actul de sesizare ca au fost comise la data de 18.07.2002 pe D.N. 12A la Km 90+200 m (pe directia Dofteana – Darmanesti jud.Bacau).
Se constata astfel ca nu exista legatura de cauzalitate intre fapta de fals in declaratii, din 29.10.2000 si infractiunile de vatamare corporala din culpa retinute a fi comise la 18.07.2002 care sa atraga o eventuala raspundere civila delictuala de natura sa justifice promovarea unui apel sub acest aspect.
In plus fata de cele retinute, chiar daca s-ar accepta ipoteza existentei unei legaturi de cauzalitate, prin condamnarea inculpatului pentru infractiunea prev. de art.292 Cod penal s-ar incalca principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac, inscris la art.372 C.p.p., pentru motivele ce au fost deja expuse, cu ocazia examinarii apelului declarat de procuror.
Examinand apelul declarat de apelantul inculpat B.G.I., prin prisma motivelor invocate si din oficiu tribunalul constata ca acesta este admisibil numai in ceea ce priveste temeiul legal al achitarii pentru infractiunea prev. de art.292 C.p., gresita condamnare pentru art.36 alin.2 din Decr.nr.328/1966 cu aplicarea art.13 C.p. si la aplicarea art.1 si art.7 din legea nr.543/2002.
Consideram ca dispozitiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b C.p.p.,reprezentand temeiul legal al achitarii inculpatului pentru infractiunile de vatamare corporala din culpa au fost corect retinute de instanta de fond, neimpunandu-se reformarea hotararii sub acest aspect.
Din probele administrate in cauza nu se poate retine ca inculpatul a incalcat dispozitiile ce reglementeaza circulatia rutiera, accidentul producandu-se din culpa exclusiva a partilor vatamate. In aceste conditii, in speta apreciem ca nefiind incidente dispozitiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d Cod pr.penala, asa cum s-a solicitat.
A mai solicitat apelantul inculpat si achitarea sa pentru infractiunea prev. de art.36 alin.2 din Decr. nr.328/1966 cu art.13 Cod penal, intrucat lipseste intentia infractionala.
In ceea ce priveste aceasta infractiune, instanta constata ca apelul declarat este admisibil insa pentru alte motive decat cele invocate.
Asa cum s-a mai aratat, hotararea apelata este nelegala intrucat a fost pronuntata cu incalcarea principiului „non reformatio in pejus” inscris la art.372 C.p.p.
In consecinta, apreciem ca in speta se impune achitarea inculpatului pentru aceasta infractiune insa in temeiul art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.a Cod pr.penala fapta nu exista, asa cum s-a dispus prin sentinta penala nr.1042/13.06.2005 a Judecatoriei Moinesti, desfiintata in apelul inculpatului si in lipsa apelului procurorului.
Chiar daca inculpatul a indicat drept temei legal al achitarii, dispozitiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d C.p.p. (lipsa intentiei infractionale) consideram ca solutia care se impune si care este in concordanta cu dispozitiile imperative prev. de art.372 C.p.p. este aceea a achitarii conf. art.10 lit.a C.p.p., instanta urmand a dispune in consecinta.
Pentru aceleasi considerente, apreciem ca in cauza se impune si schimbarea temeiului legal al achitarii inculpatului pentru infractiunea prev. de art.292 C.p., din art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d C.p.p., cum se retine in hotararea apelata, in art.11 pct.2 lit.a, cu art.10 lit.a C.p.p. (fapta nu exista) asa cum s-a retinut in S.p. nr.1042/13.06.2005.
Ca o consecinta a achitarii inculpatului pentru cele 4 infractiuni deduse judecatii, apreciem ca, in speta, nu isi mai gasesc aplicabilitatea prevederile art.1 si art.7 din Legea nr.543/2002, acestea urmand a fi inlaturate ca urmare a admiterii apelului inculpatului potrivit art.379 pct.2 lit.a C.p.p., cu retinerea cauzei spre rejudecare in apel.
Se va dispune modificarea hotararii atacate si sub aspectele ce au fost mentionate mai sus, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale acesteia.
Conform art.379 pct.1 lit.b C.p.p., se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti si de apelantii parti civile B.V. si B.R..
Avand in vedere ca aparatorul angajat al inculpatului a justificat absenta sa la termenul de judecata din 11.06.2009, cand s-a dispus amendarea (certificat concediu medical nr.6921649/06.06.2009, fila 80 ds. Trib.Bc.), se va dispune scutirea de plata amenzii judiciare in cuantum de 500 lei, aplicata prin incheierea din 11.06.2009, conf. art.199 alin.2,3 C.p.p.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul B.G.I. cu datele de stare civila de mai sus, pentru infractiunea de fals in declaratii, prev de art. 292 Cod penal.
In baza art. 36 alin.2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul B.G.I. cu datele de stare civila de mai sus la pedeapsa inchisorii de 1 an, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul dupa ce permisul de conducere i-a fost retinut in vederea anularii
In baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat gratiata in totalitate pedeapsa.
S-a ataras atentia inculpatului asupra art. 7 din Legea 543/2002,in sensul ca daca in termen de trei ani va savarsi o alta infractiune intentionata va executa alaturi de pedeapsa pentru acea fapta si pedeapsa gratiata.
S-a constatat ca inculpatul a avut aparator ales.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
S-a dispus in baza art. 192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat pentru infractiunea prev de art. 184 alin 2,4 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal sa ramana in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
In ziua de 18.02.2002, partile vatamate B.V. si B.R.V., se deplasau cu o caruta pe ruta Darmanesti – Dofteana. Autotractorul marca MAN, la volanul caruia se afla inclpatul, se deplasa pe celalalt sens de mers pe ruta Dofteana –Darmanesti.
In dreptul KM 90+200 m a avut loc impactul autotractorului cu caruta partilor vatamate, calul de la caruta fiind omorat iar cele doua parti vatamate aruncate in santul de la marginea drumului, producandu-li-se leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 105-110 zile de ingrijiri medicale pentru B.V. si 85-90 zile ingrijiri medicale pentru B.R.V.
Inculpatul a sustinut ca accidentul s-a produs deoarece calul s-a speriat si a trecut pe contrasens, caruta nemaiputand fi evitata.
La urmarirea penala au fost efectuate 3 expertize auto, cu aceleasi obiective: stabilirea vitezei de deplasare a autotractorului anterior producerii accidentului; dinamica producerii accidentului si posibilitatile tehnice de evitare a impactului si din partea carui participant la trafic.
Expertiza efectuata de expert T.V., a concluzionat ca viteza de deplasare in momentul premergator accidentului a fost de 88 km/h, opinand ca din variantele prezentate de parti cea a martorilor oculari care au declarat ca autotractorul s-a angajat in depasire acrosand caruta la efectuarea manevrei este cea posibila.
Cat priveste posibilitatea evitarii impactului, expertul mentioneaza ca accidentul putea fi evitat daca autovehicolul respecta viteza legala.
Mai mentioneaza expertul, ca manevra de frinare si viraj spre stanga a fost neinspirata.
A doua expertiza a fost efectuata de expert S.S. din cadrul Biroului pentru Expertize Tehnice Judiciare Mures.
Acesta a stabilit ca viteza autovehicolului in faza premergatoare accidentului era de 59 km/h iar cauza producerii accidentului , virajul facut brusc spre stinga de catre carutas, impactul producandu-se pe banda de rulaj a autocisternei.
Precizeaza expertul ca din cauza virajului brusc efectuat de catre carutas, inculpatul a avut la dispozitie 1,8 secunde pentru evitare, cauza accidentului fiind imprudenta carutasului si manevra brusca facuta de caruta, viraj stinga necontrolat.
Deoarece concluziile celor 2 expertize erau in contradictie totala, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice la Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi.
In acest raport s-a stabilit ca viteza de deplasare a autovehicolului in momentul premergator accidentului era de 57,6 km/h si ca autovehicolul nu si-a parasit banda sa de mers in momentul impactului.
La dosar s-a depus o xerocopie a unei diagrame tahograf de catre inculpat, care a sustinut ca a fost efectuata dupa diagrama originalacare exista in momentul producerii accidentului, din care rezulta ca in jurul orei 9,14 autovehicolul a frinat energic de la o viteza de cca. 52 – 54 km/h.
Cu privire la posibilitatile de evitare a accidentului, se concluzioneaza ca inculpatul putea evita impactul daca s-ar fi deplasat cu o viteza de cel mult 36 km/h, insa pe sectorul de drum respectiv nu existau restrictii de viteza.
Partea vatamata B.V., putea preveni accidentul daca s-ar fi deplasat pe drumurile publice in conformitate cu normele legale in vigoare, respectiv: sa se asigure in momentul schimbarii directiei de mers, sa fi circulat legal cat mai aproape de marginea din dreapta carosabilului si sa nu fi circulat pe DN 12 A daca ar fi avut alte drumuri laterale.
In decizia de casare nr. 972/A/2005 exista inserata mentiunea potrivit careia data fiind contradictia dintre expertizele analizate se impunea dispunerea de catre instanta de fond a efectuarii unei noi expertize la Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti, daca se impunea chiar a unei
expertize efectuate de catre o comisie de experti, care sa aiba in vedere intregul material probator.
Din expertiza astfel efectuata (filele 238-247) s-a rezultat ca inculpatul se deplasa cu viteza de 50 km/ora, si ca in conditiile determinate acesta nu putea evita producerea evenimentului rutier. Accidentul ar fi putut fi prevenit de catre B.V., conducatorul atelajului hipo, daca ar fi pastrat controlul asupra directiei, evoluand in limitele sensului sau normal de deplasare, fara a patrunde pe contrasens in conditiile in care din directie opusa circula autotractorul cu semiremorca.
S-a efectuat si un supliment la aceasta expertiza in care se face precizarea ca nu exista date pe baza carora sa se poata afirma ca autotrenul rutier a efectuat o manevra de depasire anterior producerii accidentului. Probele materiale administrate, respectiv urme pe carosabil indica faptul ca impactul s-a produs pe sensul de mers al autovehiculului, atelajul hipo patrunzand in totalitate cu partea din fata a sa pe contrasens. Chiar daca autotrenul ar fi efectuat o depasire a unui alt atelaj care ar fi rulat in acelasi sens, pozitia locului impactului indica o incheiere a acestei manevre la momentul coliziunii.
Instanta a avut in vedere la stabilirea situatiei de fapt, toate probele din cauza, o importanta majora avand probele directe, respectiv declaratiile martorilor care au vazut producerea accidentului.
In faza de urmarire penala li s-au luat declaratii numitilor: B.M. – M., A.M. si D.L..
Din declaratiile martorului B.M.-M., care circula intr-o caruta in spatele carutei implicata in accident, la o distana de 80-100 m, se retine ca cisterna care rula cu viteza dinspre Dofteana s-a angajat in depasirea unui alt autovehicol, moment in care a depasit axul drumului si a lovit caruta in doua, tarand calul si restul carutei si orindu-se in pozitia anterioara efectuarii manevrei de depasire. A mai declarat martorul ca nu a vazut vreo schimbare in deplasarea carutei inainte, calsul mergand linistit. Aceeasi descriere o face si martorul A.M. in declaratia sa.
Chiar daca cei doi martori au relatat o alta situatie de fapt decat cea descrisa in expertiza, instanta apreciaza ca nu poate retine depozitie celor doi ca fiind corespunzatoare adevarului, intrucat declaratia unui martor poate contine elemente subiective de care nici cel care da declaratia sa nu fie constient. Astfel situatia la care s-au referit cei doi este una limita, cu care nu s-a intalnit niciodata sau foarte rar. In acesta conditii perceptia in sine si relatarea situatiei percepute poate suferi raportat la mai multi factori, si anume experienta, educatie, mediul social, si altele. Instanta nu poate sa nu aiba in vedere ca cel care face declaratia este tot carutas, astfel ca in mod implicit mesajul transmis de insasi eveniment este unul negativ pentru acesta.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut ca probele administrate in cauza nu duc la concluzia vinovatiei inculpatului, cu
privire la infractiunea de vatamare corporala din culpa intrucat acestea sunt contradictorii prin ele insele si nu se coroboreaza. Art. 66 alin. 1 Cod procedura penala, instituie in favoarea inculpatului prezumtia de nevinovatie, care nu este anulata decat prin certitudinea dovedita a vinovatiei acestuia. Daca probele administrate de acuzare nu au un continut cert, daca nu sunt decisive, complete, daca ele lasa o nesiguranta in privinta vinovatiei inculpatului, atunci se aplica principiul potrivit caruia „orice indoiala este in favoarea acuzatului” (in dubio pro reo). Aceasta regula constituie un complement necesar, o manifestare si o expresie a prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului se regaseste in materia probatiunii.
Interesele superioare sociale ale infaptuirii justitiei penale presupun ca o hotarare de condamnare sa nu se bazeze pe probabilitate ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, adica pe credinta izvorata din dovezile administrate in cauza ca realitatea obiectiva este fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita cu ajutorul probelor. Ori in cazul de fata probele nu pot duce la concluzia vinovatiei inculpatului.
Fata de considerentele de mai sus, instanta a acordat intaietate probei stiintifice administrate in cauza, respectiv expertiza criminalistica cu privire la stabilirea detaliilor evenimentului rutier, si avand in vedere ca prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis in judecata pentru nerespecatrea dispozitiilor referitoare la depasire va dispune pentru infractiunea prev de art. 184 alin.2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal achitarea in baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. b Cod procedura penala.
Raportat la solutia din latura penala in baza art. 346 alin. 4 Cod procedura penala va lasa nesolutionata latura civila a cauzei.
Cu privire la infractiunea de fals in declaratii imputata inculpatului, constand in aceea ca dupa producerea unui accident mortal la data de 29.10.2000 pe raza municipiului T. a declarat in mod neadevarat ca a pierdut permisul de conducere pentru a ramane in posesia acestui document si pentru a conduce fara drept un autovehicul, instanta a retinut ca potrivit art. 292 Cod penal, „declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste”.
Instanta a constatat ca declaratia facuta de catre inculpat lucratorilor de politie chiar daca ar fi fost falsa nu ar fi servit potrivit legii la producerea unei consecinte juridice, respectiv pastrarea dreptului de a conduce un autovehicul intrucat retinerea, anularea sau retinerea in vederea anularii cu consecinta imediata a ridicarii dreptului de a conduce nu sunt conditionate de retinerea sau predarea fizica a permisului de conducere. Dreptul de a conduce este suspendat prin efectul legii. Acest fapt rezulta de altfel din chiar faptul ca inculpatul a fost trimis in judecata si pentru conducerea unui autovehicul avand permisul de conducere retinut, astfel ca acea consecinta juridica avuta in vedere in momentul declaratiei nu si-a produs efectul. In aceste conditii declaratia facuta de inculpat nu poate produce prin ea insasi nici o consecinta juridica, motiv pentru care instanta apreciaza ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals in declaratii sub aspect obiectiv, motiv pentru care in baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedura penala, va dispune achitarea inculpatului pentru infractiunea de fals in declaratii.
Cu privire la infractiunea prevazuta de art. 36 alin. 2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 13 Cod penal constand in aceea ca in data de 18.07.2002 a condus pe drumurile publice un autoturism avand permisul de conducere retinut, instanta retine urmatoarele:
In conformitate cu dispozitiile art. 40 din Decretul 328/1966 „Organele militiei sau, dupa caz, comitetele executive ale sfaturilor populare care au in subordine intreprinderi de transport in comun cu tramvaie sau troleibuze, anuleaza permisul de conducere in cazul cand titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva:
a) pentru infractiunile de omor sau vatamare foarte grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, sau pentru distrugerea unuia sau mai multor autovehicule, savarsite prin imprudenta, ca urmare a nerespectarii regulilor de circulatie;
b) pentru infractiunea de conducere a autovehiculului in stare de ebrietate ori cu imbibatie alcoolica in sange ce depaseste limita legala, sau de sustragere de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei;
c) la interdictia de a exercita profesia sau ocupatia de conducator de autovehicule.
Permisul de conducere se poate anula si in cazul cand titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru orice alta infractiune daca aceasta priveste circulatia pe drumurile publice sau daca la savarsirea ei faptuitorul s-a folosit de un autovehicul, in calitate de conducator.
In cazurile prevazute la alin. 1 lit. a si b permisul de conducere va fi retinut, in vederea anularii, odata cu constatarea savarsirii infractiunii, iar in cazurile prevazute la alin. 1 lit. c si alin. 2, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare.”.
In declaratia sa de la urmarirea penala (fila 110-dosar urmarire), inculpatul declara ca are cunostinta de prevederile Decretului 328/1966 intrucat este sofer profesionist. Arata insa ca dupa accidentul din 2000 nu i s-a pus in vedere ca nu are dreptul sa conduca un autovehicul.
Din adresa nr. 174760/12.05.2004 (fila 116 dosare urmarire), s-a retinut ca inculpatul „ a declarat ca in imprejurari necunoscute a pierdut permisul de conducere. I s-a pus in vedere ca nu mai are dreptul de a conduce autovehicule
pe drumurile publice pana la solutionarea definitiva a cauzei, aflandu-se in pozitia „retinut in vederea anularii”. Nu a fost eliberata dovada inlocuitoare pentru permisul de conducere.”
Instanta a constatat ca dispozitiile art. 40 alin. 3 D 328/66 sunt exacte, precise, nu pot da nastere la interpretari, si imperative. Astfel, in conditiile in care inculpatul in data de 29.10.2000 a condus pe drumurile publice un autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica de 1,20 %0, si a produs un accident care s-a soldat cu decesul unei persoane, el a declarat ca nu isi gaseste permisul de conducere cu intentia de a il pastra asupra sa pentru a conduce in continuare. Insa intentia sa a ramas fara consecinte intrucat permisul sau figura ca retinut in vederea anularii. Astfel ca continuand sa conduca inculpatul a savarsit infractiunea de conducere fara permis, intrucat textul de lege nu conditioneaza existenta acestei infractiuni nici de aducerea la cunostinta inculpatului a ridicarii dreptului de a conduce, nici de predarea fizica a permisului.
Mai mult inculpatul este sofer profesionist, avea dupa propriile spuse cunostinta de dispozitiile D 328/66, si chiar daca nu ar fi avut nu s-ar fi putut prevala de necunoasterea legii pentru a justifica o incalcare a acesteia.
Fata de considerentele sus expuse, instanta a apreciat ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, care prezinta pericolul social al unei infractiuni, si a fost savarsita cu forma de vinovatie a intentiei directe, si pentru aceasta va aplica inculpatului o pedeapsa cu inchisoarea. La dozarea pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare legala prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului si imprejurarile concrete in care s-a comis infractiunea. S-a avut de asemenea in vedere si persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, si nu a recunoscut savarsirea faptei in nici una din declaratiile sale.
In baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat gratiata in totalitate pedeapsa.
S-a atras atentia inculpatului asupra art. 7 din Legea 543/2002,in sensul ca daca in termen de trei ani va savarsi o alta infractiune intentionata va executa alaturi de pedeapsa pentru acea fapta si pedeapsa gratiata.
S-a constatat ca inculpatul a avut aparator ales.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Impotriva sentintei penale mentionate, in termen legal au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti, partile civile B.R. V. si B.V. si inculpatul B.G.I..
Se critica hotararea atacata de Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti pentru nelegalitate sub urmatoarele aspecte:
1.Instanta de judecata a dispus achitarea inculpatului B.G.I. in mod nejustificat, solutia dispusa fiind contradictorie
Astfel, instanta a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev, de art.36 al.2 din Decretul 328/1966 retinand in mod corect faptul ca la data producerii accidentului acesta avea permisul de conducere retinut, fiindu-i interzis a conduce un autovehicul pe drumurile publice, ca urmare a producerii unui alt accident mortal de circulatie.
Astfel, la fi.116 dosar urmarire penala si fi.140 dosarul nr.4541/2004 al Judecatoriei Moinesti se afla adresele IPJ Mures - Serviciul Politiei Rutiere in care se arata ca la data de 18.07.2002 inc. B.G.I. nu avea dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, permis acestuia fiind retinut, ca urmare a savarsirii unei alte infractiuni de ucidere din culpa pentru care ulterior a fost condamnat definitiv ( fapt ce atrage si anularea acestui permis).
Ca urmare a acestui fapt, instanta de judecata nu putea dispune achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 184 al.2,4 C.pen, cu aplic.art.33 lit.b C.pen. culpa acestuia la producerea accidentului, rezultand din insasi conducerea unui autovehicul cu permisul de conducere retinut.
2.In mod gresit instanta de judecata a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infrac.prev. de art. 184 al.2,4 C.pen in temeiul art. 10 lit.b C.pr.pen., temeiul achitarii fiind contrar celui indicat in motivarea hotararii pronuntate.
Daca in motivarea hotararii se arata ca „ probele administrate nu duc la concluzia vinovatiei inculpatului, intrucat acestea sunt contradictorii si nu se coroboreaza" temeiul achitarii este cu totul altul si anume ca fapta savarsita de acesta nu este prevazuta de legea penala.
Mai mult , achitarea inculpatului este intemeiata pe un numar de 4 expertize tehnice efectuate in cauza care au scazut treptat viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat de la 88 km/h la 50 km/h tocmai pentru a inlatura vinovatia acestuia, ultimele expertize efectuate netinand cont de aspectele indicate de martorii oculari B.M., A.M., D.L. si G.L.
Acesti martori au indicat faptul ca autovehiculul inculpatului s-a angajat in depasirea unui alt autovehicul , mergand pe axul dramului, expertiza efectuata de T.V., stabilind o viteza de deplasare de 88 k m/h, fiind si singura care a tinut cont de sustinerile partilor si cele ale martorilor oculari.
Chiar si Tribunalul Bacau, in dec.nr.972/2005 arata ca „se impune efectuarea unei expertize de comisia de experti care sa aiba in vedere „INTREGUL MATERIAL PROBATOR".
In fata instantei inculpatul declara ca „nu-mi explic de ce calul s-a speriat , pentru ca nu era nimeni pe sosea. Nu am depasit alt autovehicul pentru ca nu era nici unul ( fi.79 dosar nr.4541/2004) contrar martorilor enuntati anterior.
Inculpatul nu poate explica nici faptul ca a patruns pe contrasens desi, daca sustinerile sale ar fi fost adevarate ar fi franat si virat dreapta si nu pe sensul de deplasare a carutei.
Tribunalul Bacau, in dec.nr.972/2005 arata ca „instanta nu poate face abstractie de declaratiile martorilor date la urmarirea penala" , solicitandu-se efectuarea unei expertize care sa tina cont de toate actele de urmarire penala administrate in cauza.
In schimb, raportul de expertiza criminalistica intocmit la I.N.E.C. Bucuresti face referire doar la una din cele 3 expertize efectuate in cauza ( cea favorabila inculpatului, formuleaza presupuneri asupra urmelor de pe carosabil, nu face referire in nici un fel la celelalte probe administrate si nici macar nu face referire la cei 4 martori oculari pentru a aprecia pe baza sustinerilor acestora , modalitatea si imprejurarile producerii accidentului, tinandu-se cont doar de declaratiile inculpatului ( cum ca partea vatamata ar fi patruns pe sensul sau de mers.).
Cert este insa faptul ca pozele facute la fata locului arata ca de fapt inculpatul este cel care se afla pe sensul de mers al carutei, iar martorii audiati confirma patrunderea acestuia pe sensul contrar de mers.
Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti arata in adresa nr.338/03.10.2007 ca nu poate face o noua expertiza tinand cont de toate imprejurarile comiterii faptei, asa cum a solicitat instanta , raspuns trimis de comisia care a mai efectuat expertiza, in baza unei adrese si nu a unui supliment, asa cum ar fi fost necesar.
Expertiza efectuata contrazice chiar pozele efectuate cu ocazia constatarii la fata locului, deoarece se arata ca atelajul hipo a patruns in totalitate pe celalalt sens de mers. insa impactul s-a produs cu stanga fata.
Totodata se fac aprecieri asupra faptului ca urma de tarare a fost creata de o roata a atelajului prinsa sub autocamion, desi urma este discontinua, apreciindu-se fara temei si faptul ca roata aflata sub autotractor este cea din dreapta fata.
Daca impactul se producea pe sensul de mers al inculpatului, victimele, sacii cu faina si toate resturile carutei „n-ar fi sarit" inapoi 32 m.
Totodata, daca acesta s-ar fi dezmembrat la impact iar osia fata a intrat sub autotractor nu se explica de ce toate resturile sunt pe celalalt sens.
Conform art. 13 lit.a,d din Procedurile de desfasurare a expertizei criminalistice a Institutului National de Expertize Criminalistice , expertul criminalist este incompatibil sa efectueze ue supliment de expertiza daca anterior a efectuat o expertiza sau un supliment in aceeasi cauza penala avand aceleasi obiective sau probleme precum si ie situatia in care a efectuat prima expertiza in aceeasi cauza.
Desi ing. G.C. a efectuat expertiza alaturi de alti 2 experti in cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice, ulterior tot acesta a efectuat un supliment precum si un raspuns la solicitarea instantei de a fi efectuat un supliment de expertiza.
Astfel, desi reprezentantii Ministerului Public si partea vatamata au solicitat efectuarea unui supliment de expertiza pentru a se avea in vedere toate imprejurarile certe ale dosarului, iar aceasta solicitare a fost admisa de instanta, acelasi expert se pronunta ca nu mai poate face un supliment de expertiza.
Raspunsul este corect deoarece expertul era incompatibil insa, o alta comisie trebuia sa efectueze acest supliment de expertiza, pronuntarea de catre aceeasi comisie asupra imprejurarilor producerii accidentului si mentinerea concluziilor anterioare fond contrara dispozitiilor legale.
3. Achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art.292 C.pen nu este intemeiata, apreciindu-se ca fapta nu a produs consecinte juridice.
Inculpatul a declarat necorespunzator organelor de cercetare penala ca a pierdut permisul tocmai pentru a ramane in posesia acestuia si a-1 folosi pentru dovedirea dreptului de a conduce.
Astfel, fiind intrebat daca este posesor al permisului inculpatul a prezentat permisul „declarat pierdut" astfel incat, fara verificari suplimentare , nu s-ar fi stabilit ca permisul este in fapt retinut.
Chiar si inculpatul , in declaratia data procurorului ( fi. 110-111 dosar urmarire penala) arata ca „nu mi s-a eliberat dovada inlocuitoare" pentru permisul „pierdut", aspect indicat si in adresele IPJ Mures.
Conform Regulamentului de aplicare a Decr.328/1966 pierderea permisului de conducere trebuie anuntata in termen de 48 ore de catre inculpat care era obligat apoi in termen de 15 zile sa solicite si un nou permis.
Faptul ca inculpatul a declarat necorespunzator organelor de cercetare penala ca a pierdut permisul tocmai pentru a ramane in posesia acestuia si a-1 folosi ( 1-a prezentat la noul accident produs la 18.07.2002) rezulta ca din faptul ca nu a solicitat un nou permis,
4. Instanta urmeaza a lua act ca pentru fapta prev. de art.292 C.pen se va implini termenul de prescriptie de 7 ani si 6 luni prevazut de lege avand in vedere comiterea faptei la 29.10.2000.
5.Incheierea de sedinta din 27.03.2007 (fila 3 dos.nr.854/R/2006) nu este semnata de judecator, fapt ce determina nulitatea absoluta a hotararii pronuntate, neputandu-se stabili compunerea completului de judecata.
In raport de motivele invocate, in baza art. 379 pct.2 lit.b C.pr.pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sen.pen.nr. 126/03.03.2008 pronuntata in dosarul nr. 854/R/2006 al Judecatoriei Moinesti si pronuntarea unei hotarari legale si temeinice.
Inculpatul in cererea scrisa de apel, invoca nelegalitatea si netemeinicia hotararii primei instantei in ceea ce priveste gresita condamnare pentru infractiunea prevazuta de art.36 alin.2 din Decr.328/1966.
Dupa data sesizarii instantei inculpatul a depus la dosar motivele de apel (filele 44 – 46) solicitand:
1.Achitarea de sub acuza savarsirii infractiunii prevazute de art.36 alin.2 din Decr.328/1966, conf. Art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 pct.1 lit.d Cod pr.penala.
2.Modificarea temeiului legal al solutiei achitarii pentru art.184 alin.2,4 cu art.33 lit.b Cod penal, in art.10 lit.d cu art.11 pct.2 lit.a in loc de art.10 lit.b C.p.p. asa cum s-a retinut prin hotararea atacata.
Se sustine in motivarea apelului declarat de inculpat ca referitor la infractiunea prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966, act normativ in vigoare la data de 18.07.2002, din ansamblul probator aflat la dosarul cauzei rezulta cu certitudine faptul ca la data evenimentului rutier care face obiectul prezentului dosar era in posesia permisului de conducere care nu a fost ridicat in vederea anularii sau suspendarii. Aceste imprejurari rezulta din adresa nr.176193/10.12.2004 a IPJ Mures.
Cu toate acestea instanta a dispus condamnarea la pedeapsa inchisorii de un an pentru savarsirea infractiunii prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966, motivand hotararea prin faptul ca, fiind implicat intr-un accident rutier ce a avut loc in anul 2000, permisul de conducere ar fi trebuit sa fie anulat.
Infractiunea prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966 este calificata ca fiind „de pericol”, fiind savarsita numai cu intentie directa. Se apreciaza ca persoana care conduce un autovehicul pe drumul public dupa ce permisul i-a fost ridicat in vederea anularii sau suspendarii reprezinta un pericol pentru circulatia publica. In cauza insa permisul de conducere nu a fost ridicat, astfel ca nu i se poate reprosa savarsirea acestei infractiuni.
Dispozitiile legale sunt foarte clare in sensul ca este necesara ridicarea permisului in vederea anularii sau suspendarii. Faptul ca permisul nu i-a fost ridicat constituie dovada elocventa a faptului ca se afla in posesia sa si ca a circulat legal. Nefiind indeplinite elementele constitutive ale acestei infractiuni s-a solicitat a se dispune modificarea partiala a hotararii atacate in sensul achitarii de sub acuza retinuta.
Instanta a retinut in mod corect faptul ca nu este vinovat de accidentul rutier produs, vinovatia apartinand in exclusivitate partilor civile.
Temeiul legal al achitarii a fost insa gresit indicat ca fiind dispozitiile art.10 lit.b Cod pr.penala, respectiv „fapta nu este prevazuta de legea penala”, cu referire la natura civila a acestei fapte.
In absenta vinovatiei sale nu sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava din culpa prev. de art.184 alin.2,4 Cod penal, astfel ca se impune pronuntarea unei solutii de achitare in temeiul art.10 lit.d Cod pr.penala. Lipsa vinovatiei constituie un argument si in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala prev. de art.998 – 999 Cod civil, nefiind intrunite conditiile angajarii raspunderii civile.
In aceasta situatie se considera ca in mod corect temeiul achitarii este art.10 lit.d Cod pr.penala.
Partile civile B.R. V. si B.V. nu si-au motivat cererile de apel. Ulterior sesizarii instantei au fost depuse in scris motivele de apel,(filele 40 – 42 ds.750/260/2006) invocandu-se in principal:
1.Nulitatea sentintei atacate pentru lipsa minutei.
Din consultarea dosarului s-a constatat ca lipseste minuta, fiind incalcate astfel dispozitiile art.309 Cod pr.civ., nulitatea fiind absoluta.
2. Incheierile de amanare a pronuntarii din datele de 4.02.2008 si 18.02.2008 (filele 90 si 91) sunt nule, magistratul fiind in aceasta perioada in concediu medical si neputand efectua nici un fel de acte procedurale in aceasta perioada.
De altfel, cauza a fost dezbatuta in fond la data de 22.01.2008 iar solutia s-a pronuntat la data de 3.03.2008, cu incalcarea dispozitiilor art.306 Cod pr.penala.
3.Instanta nu s-a pronuntat asupra laturii civile.
Este adevarat ca in considerente se arata ca instanta va lasa nesolutionata latura civila, insa in dispozitiv aceasta mentiune nu apare. In conformitate cu dispozitiile art.357 alin.1 Cod pr.pen., dispozitivul trebuie sa cuprinda si solutia data cu privire la repararea pagubei materiale si a daunelor morale.
4.Pe fondul cauzei, se sustine ca instanta in mod gresit a dispus achitarea pentru art.184 alin.2 Cod penal.
Desi s-a admis expertiza in comisie de 9 experti , existand contradictii intre expertiza efectuata de Institutul National si suplimentul de expertiza efectuat de aceiasi institutie, proba nu a fost administrate, motivate de faptul ca in cadrul institutului nu exista 9 experti pe acest domeniu, motiv absolute inadmisibil.
Chiar si in aceasta situatie, trebuia avuta in vedere expertiza T. Aceasta expertiza este singura care stabileste conditiile in care a avut Ioc accidentul, in raport de datele valide existente si nu folosind materiale puse la dispozitie de inculpat si declaratia inculpatului ca proba absoluta,
Mai mult, insusi inculpatul a declarat ca a incercat viraj stanga pentru a evita accidentul, insa expertiza avuta in vedere stabileste ca o astfel de manevra nu a existat si ca autovehiculul condus de inculpate nu a depasit banda sa de mers. Astfel, aceasta expertiza contravine chiar declaratiei inculpatului.
De altfel, insusi faptul ca inculpatul conducea autovehiculul desi nu avea acest drept, avand suspendat dreptul de a conduce, reprezinta o cauza a producerii accidentului.
Instanta nu a retinut nici o culpa in sarcina partilor civile, Inculpatul trebuia sa conduca cu prudent, iar in zona in care circulau atelaje trebuia sa reduca viteza, astfel incat sa preintampine orice eveniment.
In ce priveste temeiul achitarii, acesta este gresit. Inculpatul a fost achitat in baza art. 10 lit. b C. proc. pen., respectiv ca fapta nu ar fi prevazuta de lege. Este de neinteles acest temei al achitarii, fapta de a produce o vatamare din culpa fiind incriminate in art. 184 alin. 4 C. pen.
Referitor la achitarea pronuntata pentru art. 292 C. proc. civ., s-a retinut ca declaratia inculpatului ca si-a pierdut permisul nu ar fi putut produce efecte juridice. Cu siguranta ca au produs. Din cauza acestei declaratii, inculpatul a putut conduce pe drumurile publice, justificand acest drept cu permisul pe care l-a folosit in continuare. Oricum, aceasta a fost o declaratie data in fata unei autoritati iar din momentul declararii unui act ca fiind pierdut acel act nu mai poate fi folosit chiar daca ulterior el este gasit. Este evident ca inculpatul a procedat deliberat in acest fel, iar declaratia sa a avut ca efect faptul ca si-a pastrat documentul fara de care nu ar fi putut circula, desi dreptul de a conduce in sine era suspendat conform legii.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotararii, retinerea cauzei spre rejudecare si pe fond condamnarea inculpatului pentru cele 2 infractiuni pentru care a fost achitat si obligarea in latura civila la plata despagubirilor material si a daunelor morale asa cum au fost solicitate prin constituirea de parte civila, aceste daune fiind dovedite in cauza cu acte si martori.
Apelurile declarate in cauza au format initial obiectul dosarului penal nr.750/260/2006 al Tribunalului Bacau.
Instanta de apel, prin decizia penala nr.454/A/28.10.2008 a admis apelurile declarate de procuror, inculpat si partile civile dispunand desfiintarea in totalitate a sentintei penale apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, fiind mentinute actele procedurale indeplinite in cauza pana la termenul de judecata din 08.01.2008 inclusiv. S-a retinut ca hotararea este lovita de nulitate absoluta, in conditiile art.197 alin.2 C.p.p., de la dosar lipsind minuta intocmita de judecator. Decizia penala mentionata a fost atacata cu recurs de catre inculpat, astfel ca prin decizia penala nr.733/27.11.2008 a Curtii de Apel Bacau, acesta a fost admis, dispunandu-se casarea deciziei penale atacate si trimiterea cauzei aceleiasi instante de apel, in vederea continuarii judecarii apelurilor declarate in cauza.
Tribunalul, reinvestit in conditiile precizate, examinand actele si lucrarile din dosar, in raport de motivele de apel invocate si care vizeaza in exclusivitate fondul cauzei, considera ca:
Apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Solutia pronuntata de instanta de fond, in ceea ce priveste achitarea inculpatului pentru infractiunile de vatamare corporala din culpa prevazute de art.184 al.2,4 Cod pr.penala este legala si temeinica.
Dupa desfiintarea hotararii cu trimitere spre rejudecare, instanta de fond a procedat la readministrarea probelor deja existente la dosar, precum si la administrarea altor probe tinand seama de recomandarile instantei de control judiciar. A fost efectuata o expertiza tehnica in cadrul M.J.- I.N.E.C. Bucuresti, pentru a se inlatura elementele contradictorii continute de celelalte expertize dispuse in cauza.
Din concluziile raportului de expertiza (filele 238 – 247 ds. instantei de fond), astfel cum a fost completat prin suplimentul la raport, (filele 281 – 285 din dosarul instantei de fond), rezulta ca in sarcina inculpatului nu se poate retine comiterea infractiunilor de vatamare corporala din culpa, pentru care acesta a fost cercetat si trimis in judecata. S-a constatat ca viteza initiala de deplasare a autotrenului rutier format din autotractorul marca MAN – si semiremorca cisterna marca E.H. condus de inculpat, a fost de aprox. 50Km/h. In conditiile determinate, inculpatul nu putea evita producerea evenimentului rutier. Producerea accidentului de circulatie putea fi insa evitat de B.V., conducatorul atelajului hipo, daca ar fi pastrat controlul asupra directiei, evoluand in limitele sensului sau normal de deplasare, fara patrundere pe contrasens in conditiile in care din directia opusa circula autotractorul cu semiremorca. In suplimentul la raportul de expertiza se concluzioneaza ca si in conditiile in care conducatorul autotrenului ar fi efectuat anterior producerii coliziunii o depasire a unui alt autovehicul, care ar fi rulat in acelasi sens, pozitia locului impactului indica incheierea unei asemenea manevre. Or, concluziile analizate mai sus exclud incalcarea vreunei dispozitii legale de catre inculpat, situatie in care celelalte probe, respectiv declaratiile martorilor si ale partilor vatamate nu mai pot fi luate in considerare. In ceea ce priveste sustinerile procurorului, din cererea de apel, ce vizeaza modalitatea de desfasurare a expertizei si „eventuala incompatibilitate” a expertului, se constata ca sunt neintemeiate. In primul rand, la efectuarea expertizei si a suplimentului la expertiza, membrii comisiei au avut in vedere intreg materialul probator existent la dosar atat dosarul instantei cat si dosarul de urmarire penala fiind inaintate in original la M.J. – I.N.E.C. – asa cum rezulta din referatul intocmit la 27.07.2006, procesul-verbal din 27.07.2006 si adresa nr.854/R/12.09.2006 (filele 170 si 181 din dosarul instantei). In al doilea rand, se constata ca aceasta proba stiintifica- expertiza si suplimentele de expertiza despre care s-a facut vorbire – s-a admis si efectuat cu respectarea dispozitiilor legale procedurale, respectiv cele prev. de art.116, art.120, art.122, art.123, si art.124 Cod pr.penala. In aceste conditii instanta de control judiciar apreciaza, asa cum s-a aratat si mai sus, ca solutia de achitare a inculpatului pentru infractiunile prevazute de art.184 al.2,3 cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal este legala si temeinica probele administrate in cauza neconducand la concluzia ca inculpatul a incalcat dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice.
In speta tribunalul constata ca nu impune condamnarea inculpatului nici pentru infractiunea de fals in declaratii prevazuta de art.292 Cod penal. Cu privire la aceasta infractiune apreciem ca apelul declarat este inadmisibil, tiand seama de urmatoarele aspecte:
Prin sentinta penala nr.1042/13.06.2005 a Judecatoriei Moinesti s-a dispus:
- condamnarea inculpatului pentru doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, prevazute de art.184 al.2,4, cu art.33 lit.b, infractiuni concurente cu aceea retinuta prin S.p.nr.23/23.02.2002 a Judecatoriei Tirnaveni definitiva prin decizia penala nr.135/R/26.03.2003 a C.A. Tg.Mures, constatandu-se ca pedepsele aplicate inculpatului intra sub incidenta art.1 din Legea nr.543/2002.
- achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.a C.p.p. (inexistenta faptelor) pentru infractiunile prevazute de art.36 alin.2 din Decr. 328/1966 cu aplicarea art.13 Cod penal si de art.292 Cod penal.
Aceasta hotarare a fost atacata cu apel doar de inculpatul B.G.I., de partea vatamata B.V. si de apelanta parte responsabila civilmente S.C.”ASIROM” BACAU.
Apelurile declarate au fost admise prin decizia penala nr.972/A/2005 din 08.12.2005, a Tribunalului Bacau (dosar nr.5064/2005), hotararea atacata fiind desfiintata in totalitate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante. Decizia penala mentinuta a ramas definitiva la data pronuntarii, nefiind susceptibila de recurs.
Or, este de observat, in primul rand, ca in lipsa unui apel al procurorului, declarat in defavoarea inculpatului, care sa vizeze solutiile de achitare pentru infractiunile prev. de art.36 alin.2 din Decr. Nr.328/1966 cu aplicarea art.13 Cod penal, si de art.292 din acelasi cod, instanta de fond, investita cu rejudecarea nu putea decat sa se conformeze dispozitiilor art.385 Cod pr.penala care reglementeaza limitele rejudecarii. In mod concret, dupa administrarea probelor, in rejudecare instanta de fond ar fi trebuit sa se pronunte evident pentru toate infractiunile, insa, in ceea ce priveste cele doua fapte, precizate anterior, sa aiba in vedere dispozitiile art.372 Cod pr.penala, relative la neagravarea situatiei in propria cale de atac. Aceasta solutie se impunea cu atat mai mult cu cat, apelurile declarate de partea civila/vatamata B.V. si de SC „ASIROM” Bacau au vizat in exclusivitate rezolvarea laturii civile, legata de infractiunile de vatamare corporala din culpa, celelalte doua fapte, apreciate ca fiind „de pericol” neavand legatura de cauzalitate cu acestea. In aceste conditii, instanta constata ca fiind inadmisibil apelul declarat de procuror, referitor la condamnarea inculpatului pentru art.292 C.p. sub acest aspect neimpunandu-se examinarea pe fond pentru a se constata existenta sau neexistenta vinovatiei inculpatului si nici pentru a se constata implinirea termenului de prescriptie, asa cum s-a solicitat.
In ceea ce priveste lipsa semnaturii judecatorului de pe incheierea de sedinta din 27.03.2007, instanta de control judiciar apreciaza ca nu poate fi retinuta ca motiv de desfiintare a hotararii cum se sustine in cererea de apel. Motivul invocat si sustinut cu ocazia dezbaterilor nu poate atrage nulitatea absoluta a hotararii, deoarece, incheierea aflata la fila 3 din dosarul nr.854/R/2006,(vol.II) nu reprezinta decat o copie a incheierii de sedinta din aceeasi data, intocmita conform art.305 Cod pr.penala care se afla in original in vol.I al aceluiasi dosar la fila 271 si care este semnata de judecator, Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti fiind in eroare sub acest aspect.
Apelul declarat de partile civile B.R. si B.V. urmeaza de asemenea a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Asa cum s-a aratat anterior, in mod detaliat solutia de achitare a inculpatului pentru cele doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, este legala si temeinica. Probele administrate in cauza conduc la concluzia ca accidentul de circulatie nu s-a datorat incalcarii de catre inculpat a regulilor privind circulatia pe drumurile publice ci culpei exclusive a partii civile B.V. care conducea atelajul hipo. Aceasta concluzie se fundamenteaza pe o proba stiintifica, careia, in mod corect prima instanta i-a acordat prioritate in raport de probele testimoniale. Mai mult decat atat, asa cum s-a precizat anterior, la intocmirea raportului de expertiza si a suplimentului, comisia de specialisti a avut in vedere intregul material aflat la dosarul cauzei (expertizele anterioare, declaratiile martorilor, ale partilor vatamate, fotografiile judiciare, actele constatatoare incheiate de organele de politie la locul accidentului), inaintarea dosarului fiind obligatorie tocmai in acest scop. In raport de probele administrate in cauza, instanta de control judiciar considera ca nu se impune condamnarea inculpatului pentru infractiunile de vatamare corporala din culpa prev. de art.184 alin.2,4 cu art.33 lit.b Cod penal. Ca o consecinta a achitarii inculpatului, consideram ca in mod corect instanta de fond a lasat nesolutionata latura civila a cauzei, avand in vedere dispozitiile art.346 alin.(4) Cod pr.penala.
Imprejurarea ca in minuta si dispozitivul hotararii atacate nu s-a prevazut expres ca „instanta lasa nesolutionata latura civila a cauzei” nu poate fi considerata drept „nepronuntare asupra laturii civile” asa cum s-a solicitat in apelul partilor civile, astfel ca si sub acest aspect apelul declarat este nefondat.
In ceea ce priveste motivul de apel privind condamnarea inculpatului pentru infractiunea de fals in declaratii prev. de art.292 Cod penal, apreciem ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor expune.
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru infractiunea de fals in declaratii, retinandu-se in actul de sesizare ca, dupa producerea unui accident mortal la data de 29.10.2000 pe raza mun. Tirnaveni – Mures, acesta a declarat in mod neadevarat ca a pierdut permisul de conducere pentru a ramane cu posesia acestui document si pentru a conduce fara drept un autovehicul.
Infractiunile pentru care inculpatul a fost de asemenea trimis in judecata, de vatamare corporala din culpa, prev. de art.184 alin.2,4 cu art.33 lit.b Cod penal, avand drept victime partile civile B.V. si B.R. se retine in actul de sesizare ca au fost comise la data de 18.07.2002 pe D.N. 12A la Km 90+200 m (pe directia Dofteana – Darmanesti jud.Bacau).
Se constata astfel ca nu exista legatura de cauzalitate intre fapta de fals in declaratii, din 29.10.2000 si infractiunile de vatamare corporala din culpa retinute a fi comise la 18.07.2002 care sa atraga o eventuala raspundere civila delictuala de natura sa justifice promovarea unui apel sub acest aspect.
In plus fata de cele retinute, chiar daca s-ar accepta ipoteza existentei unei legaturi de cauzalitate, prin condamnarea inculpatului pentru infractiunea prev. de art.292 Cod penal s-ar incalca principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac, inscris la art.372 C.p.p., pentru motivele ce au fost deja expuse, cu ocazia examinarii apelului declarat de procuror.
Examinand apelul declarat de apelantul inculpat B.G.I., prin prisma motivelor invocate si din oficiu tribunalul constata ca acesta este admisibil numai in ceea ce priveste temeiul legal al achitarii pentru infractiunea prev. de art.292 C.p., gresita condamnare pentru art.36 alin.2 din Decr.nr.328/1966 cu aplicarea art.13 C.p. si la aplicarea art.1 si art.7 din legea nr.543/2002.
Consideram ca dispozitiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b C.p.p.,reprezentand temeiul legal al achitarii inculpatului pentru infractiunile de vatamare corporala din culpa au fost corect retinute de instanta de fond, neimpunandu-se reformarea hotararii sub acest aspect.
Din probele administrate in cauza nu se poate retine ca inculpatul a incalcat dispozitiile ce reglementeaza circulatia rutiera, accidentul producandu-se din culpa exclusiva a partilor vatamate. In aceste conditii, in speta apreciem ca nefiind incidente dispozitiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d Cod pr.penala, asa cum s-a solicitat.
A mai solicitat apelantul inculpat si achitarea sa pentru infractiunea prev. de art.36 alin.2 din Decr. nr.328/1966 cu art.13 Cod penal, intrucat lipseste intentia infractionala.
In ceea ce priveste aceasta infractiune, instanta constata ca apelul declarat este admisibil insa pentru alte motive decat cele invocate.
Asa cum s-a mai aratat, hotararea apelata este nelegala intrucat a fost pronuntata cu incalcarea principiului „non reformatio in pejus” inscris la art.372 C.p.p.
In consecinta, apreciem ca in speta se impune achitarea inculpatului pentru aceasta infractiune insa in temeiul art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.a Cod pr.penala fapta nu exista, asa cum s-a dispus prin sentinta penala nr.1042/13.06.2005 a Judecatoriei Moinesti, desfiintata in apelul inculpatului si in lipsa apelului procurorului.
Chiar daca inculpatul a indicat drept temei legal al achitarii, dispozitiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d C.p.p. (lipsa intentiei infractionale) consideram ca solutia care se impune si care este in concordanta cu dispozitiile imperative prev. de art.372 C.p.p. este aceea a achitarii conf. art.10 lit.a C.p.p., instanta urmand a dispune in consecinta.
Pentru aceleasi considerente, apreciem ca in cauza se impune si schimbarea temeiului legal al achitarii inculpatului pentru infractiunea prev. de art.292 C.p., din art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d C.p.p., cum se retine in hotararea apelata, in art.11 pct.2 lit.a, cu art.10 lit.a C.p.p. (fapta nu exista) asa cum s-a retinut in S.p. nr.1042/13.06.2005.
Ca o consecinta a achitarii inculpatului pentru cele 4 infractiuni deduse judecatii, apreciem ca, in speta, nu isi mai gasesc aplicabilitatea prevederile art.1 si art.7 din Legea nr.543/2002, acestea urmand a fi inlaturate ca urmare a admiterii apelului inculpatului potrivit art.379 pct.2 lit.a C.p.p., cu retinerea cauzei spre rejudecare in apel.
Se va dispune modificarea hotararii atacate si sub aspectele ce au fost mentionate mai sus, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale acesteia.
Conform art.379 pct.1 lit.b C.p.p., se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti si de apelantii parti civile B.V. si B.R..
Avand in vedere ca aparatorul angajat al inculpatului a justificat absenta sa la termenul de judecata din 11.06.2009, cand s-a dispus amendarea (certificat concediu medical nr.6921649/06.06.2009, fila 80 ds. Trib.Bc.), se va dispune scutirea de plata amenzii judiciare in cuantum de 500 lei, aplicata prin incheierea din 11.06.2009, conf. art.199 alin.2,3 C.p.p.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Amnistii, gratieri, suspendari ale executarii pedepsei
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018