Dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public nu este susceptibil de dezmembraminte (art. 11 din Legea 213/1998). Constructorul de buna credinta nu poate fi evacuat de pe terenul pe care il ocupa, fara ca proprietarul terenului sa-si...

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Tribunalul Braila sub nr.
688/C+C/2006, reclamanta R.A. A.Z .L. Braila a chemat in judecata pe parata S.C.C.D.
 S.A. Braila pentru a se dispune evacuarea acesteia din imobilul aflat in administrarea sa, situat in perimetrul III al Zonei Libere Braila, cu obligarea paratei la plata daunelor de  39.240,63 euro pentru ocuparea fara drept si cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca este administratorul terenului situat in perimetrul III al Zonei Libere Braila conform H.G. nr. 330/1994. Pe acest teren se afla hala-depozit si anexe proprietatea paratei iar aceasta refuza sa incheie contract de inchiriere pentru terenul pe care sunt amplasate constructiile, motivand ca din 14.666 mp. foloseste efectiv doar 9.614 mp. si nu recunoaste ca restul de teren este ocupat de calea ferata si garajele proprietatea sa. In consecinta, refuza sa incheie acest contract, producand reclamantei o paguba de 39.240,63 euro echivalent al chiriei nepercepute pentru aceasta suprafata in perioada 01.01.-07.03.2006. A invocat prevederile art. 12, 12/1, 12/2 din Legea nr. 84/1992, art. 26 lit. A, cap. 5 anexa 2 H.G. nr. 330/1994 si art. 998-999 C.civ.
           In aparare, parata a depus intampinare, aratand ca terenul, pentru care reclamanta solicita chirie, are o situatie neclara fiindca a fost cuprins in proprietatea sa conform Legii nr. 15/1990, dar prin H.G. nr. 330/1994 i-a fost luat din proprietate. Arata ca a solicitat prin actiune separata, constatarea neconstitutionalitatii anexei 1 a H.G. nr. 330/1994. Mai arata ca terenul pentru care se percepe chirie nu este decat o parte din cel precizat de parata.
            Reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul paratei. Parata nu a raspuns la interogatoriu.
            Din extrasul de carte funciara depus, la solicitarea instantei, de Oficiul de cadastru si publicitate imobiliara Braila a rezultat ca terenul in suprafata de 61.807 mp. situat in perimetrul III al Zonei Libere este intabulat in C.F. 32540/N avand ca proprietar Municipiul Braila (domeniu public), este in administrarea R.A. Zona Libera Braila, iar pentru constructiile C1-C10, situate pe acest teren, nu s-au prezentat acte de proprietate.
Tribunalul Braila, prin sentinta nr. 767/19.12.2006, a admis actiunea si a dispus evacuarea paratei S.C. C. D. S.A. Braila de pe terenul in suprafata de 14.815 m.p. situat in perimetrul III al Zonei Libere Braila, aflat in administrarea reclamantei Regia Autonoma A.Z.L. Braila.
A obligat parata catre reclamanta la plata sumei de 39.240,63 Euro, in echivalent lei la data platii efective, cu titlu de despagubiri civile si a sumei de 3996 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, a retinut ca reclamanta a dovedit ca are un drept de
administrare asupra terenului in litigiu, conferit de H.G. nr. 330/1994, iar parata ocupa acest teren fara a detine vreun titlu locativ.
Mai mult, parata a sustinut ca are un drept de proprietate asupra terenului, drept a carui existenta nu a dovedit-o. Cat priveste dreptul sau de proprietate asupra constructiilor, acesta este incert, fata de consemnarile efectuate in cartea funciara.
In conditiile art. 225 C.pr.civ., refuzul paratei de a raspunde la interogatoriu a fost considerat de catre instanta ca fiind o recunoastere a pretentiilor reclamantei.
Cat priveste despagubirile solicitate, a constatat ca parata a cauzat reclamantei un prejudiciu cert, actual si determinat, prin refuzul de a incheia contract de inchiriere. Reclamanta a fost pusa, astfel, in imposibilitate sa obtina veniturile stabilite de lege din administrarea terenului, pentru perioada 01.01.2006 - 07.03.2006, instanta de fond neputand cuantifica prejudiciul aferent unei perioade viitoare.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, au declarat apel atat reclamanta R.A. A.Z.L. Braila, cat si parata S.C. C. D. S.A. Braila, apeluri inregistrate sub nr. 285/44/2007 pe rolul Curtii de Apel Galati - sectia comerciala, maritima si fluviala.
Reclamanta-apelanta a solicitat schimbarea in parte a sentintei apelate, in sensul admiterii si a capatului de cerere referitor la obligarea intimatei parate la plata de despagubiri, pana la evacuarea efectiva a paratei de pe terenul in litigiu.
Aceasta intrucat fapta intimatei parate, de ocupare fara drept a terenului, determina un prejudiciu viitor si sigur. Astfel, obiectul principal de activitate al apelantei-reclamante este inchirierea/concesionarea imobilelor pe care le are in administrare si, in acest context, a primit mai multe cereri de la agenti economici interesati, pe care nu le poate onora.
De asemenea, prejudiciul este determinat, existand suficiente date pentru stabilirea cuantumului despagubirilor (suprafata de teren, tarif pe 1 m.p./luna, perioada in discutie - pana la evacuarea efectiva).
Considera apelanta reclamanta  ca instanta de fond a incalcat principiul repararii integrale a prejudiciului.
In drept, a invocat disp. art. 998 - 999 Cod civil, art. 282 si urmatoarele si art. 274 C.pr.civ.
Parata-apelanta S.C. C. D. S.A. Braila a criticat sentinta atacata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond a stabilit gresit situatia de fapt, ignorand inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, parata a prezentat titlurile in baza carora detine terenurile, anume decizia nr. 427/1975 a fostului Consiliu Popular al Judetului Braila prin care terenul in suprafata de 14300 m.p., impreuna cu constructiile aferente a fost transmis in administrare fostei I.C.E. T Export Bucuresti; Decizia nr. 457/1990 a Ministerului Industriei Lemnului prin care bunurile respective au fost transmise in administrarea antecesoarei in drepturi a paratei - Combinatul de Celuloza si Hartie Braila (in prezent S.C. C D S.A., conform H.G. nr. 1213/1990).
Prin adresa nr. 1090/1974 C.P.J. a dat acordul la construirea halei in suprafata de 10.000 m.p. pe terenul apartinand, la acea data, C.P.J. Braila.
Din aceste acte rezulta ca hala, in prezent proprietatea paratei, a fost edificata pe terenul aflat in administrarea C.P.J. Braila, prin constituirea unui drept de superficie. Ulterior, atat terenul, cat si constructia au intrat, in temeiul Legii nr. 15/1990, in proprietatea paratei.
Considera parata apelanta ca instanta de fond nu putea dispune evacuarea acesteia de pe terenul in litigiu, ci trebuia sa se procedeze la compararea titlurilor partilor in cadrul unei actiuni in revendicare.
In subsidiar, in cazul in care instanta de apel ar aprecia ca parata nu detine titlu valabil pentru teren, a solicitat sa se constate ca este proprietara constructiilor de pe acest teren. Chiar daca parata nu ar detine un drept de superficie, ea este un constructor de buna credinta, in conditiile art. 494 Cod civil, si trebuia despagubita in mod corespunzator.
A mai sustinut apelanta parata ca prezenta speta este civila, iar nu comerciala, precum si faptul ca suma acordata reclamantei, cu titlu de despagubiri, nu are temei legal sau contractual.
In drept, a invocat disp. art. 480, 492 si 494 Cod civil, Decretul nr. 409/1955 si Legea nr. 15/1990.
Curtea de Apel a admis apelul declarat de parata S.C. C.D. S.A. Braila si a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul respingerii actiunii in evacuare si daune, ca nefondata.
A respins apelul declarat de R.A. A.Z.L. Braila, ca nefondat.
Pentru a hotari astfel, a retinut urmatoarele :
In primul rand, se constata nefondat motivul de apel referitor la incalcarea, de catre instanta de fond, a competentei materiale a altei instante (instanta civila).
Obiectul cererii de chemare in judecata consta in evacuarea paratei dintr-un imobil cu destinatie comerciala, iar partile litigiului sunt doi comercianti - o societate comerciala pe actiuni si o regie autonoma (in speta, reclamanta), care functioneaza, in baza art. 4 din H.G. nr. 330/1994, "pe principiile gestiunii economice si autonomiei financiare". Prin urmare, sunt pe deplin aplicabile disp. art. 4 Cod comercial.
Instanta constata insa fondat motivul de apel referitor la gresita stabilire a situatiei de fapt, pe baza interpretarii eronate a probelor administrate in cauza si, pe cale de consecinta, gresita aplicare a legii raportului juridic dedus judecatii.
Din insasi cuprinsul cererii de chemare in judecata, din corespondenta purtata de parti anterior declansarii litigiului judiciar, rezulta ca reclamanta nu contesta dreptul de proprietate al paratei asupra constructiilor existente pe terenul in litigiu (hala depozit si anexe).
In fapt, societatea parata este fosta unitate economica de stat (Combinatul de Celuloza si Hartie Braila) reorganizata in societate comerciala pe actiuni, in temeiul Legii nr. 15/1990, cu modificarile si completarile ulterioare (art. 1 alin. 1).
Hala depozit si anexele, situate pe terenul in litigiu, i-au fost transmise paratei in administrare, potrivit Deciziei nr. 45/04.04.1990 emisa de Ministerul Industriei Lemnului (fila 46 dosar apel), si au devenit proprietatea paratei apelante, in temeiul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990.
Inainte ca societatea parata sa obtina certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu, in temeiul H.G. nr. 834/1991, s-a infiintat Zona Libera Braila, prin H.G. nr. 330/1994. Conform art. 5 din H.G. nr. 330/1994, terenurile care au intrat in perimetrul Zonei Libere Braila (inclusiv terenul in litigiu), au fost declarate ca apartinand domeniului public al unitatii administrativ-teritoriale si au fost date in administrare reclamantei.
Dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public nu este susceptibil de dezmembraminte (art. 11 din Legea nr. 213/1998), astfel ca parata apelanta nu poate sustine ca ar fi titulara unui drept de superficie asupra terenului in litigiu, desi constructia situata pe acesta a fost edificata cu acordul proprietarului terenului de la acea data.
Insa, in mod cert, parata este un constructor de buna credinta. Asa fiind, reclamanta nu poate solicita "evacuarea" paratei de pe terenul pe care il administreaza,
fara a-si manifesta optiunea de a pastra constructiile si de a inapoia paratei fie valoarea materialelor si pretul muncii, fie o suma de bani egala cu cresterea valorii fondului, in conditiile art. 494 alin. 3 teza II Cod civil.
Fata de aceste considerente, cererea de "evacuare" a constructorului de buna credinta de pe terenul pe care il ocupa aceste constructii, fara o justa despagubire, este nefondata.
Fata de considerentele ce preced, potrivit art. 296 C.pr.civ., a admis apelul declarat de parata-apelanta si a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul respingerii actiunii in evacuare si daune, ca nefondata.
Fata de cele mai sus retinute, apelul declarat de reclamanta s-a constatat nefondat. Astfel, aceasta nu poate solicita obligarea constructorului de buna credinta la plata de despagubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinta a terenului, constand in fructele civile pe care ar fi indreptatit sa le culeaga (chirie).
Asa cum s-a mai aratat, proprietarul terenului nu are dreptul de a cere ridicarea constructiilor proprietatea paratei, ci are doar dreptul de a dobandi, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra lucrarilor, dupa o justa despagubire a constructorului de buna credinta. Cu alte cuvinte, parata nu ocupa abuziv terenul in litigiu, in conditiile inexistentei oricarui drept, astfel ca eliberarea terenului nu poate fi obtinuta pe calea aleasa de reclamanta.