R.A. Administratia Zonei Libere Braila. Legalizarea dreptului sau de a gestiona veniturile obtinute din inchirieri si concesionari, prin pretinsa obligare de a plati in favoarea bugetului local a unui procent din aceste venituri.

Prin cererea inregistrata sub nr. 1491/113/2006 la Tribunalul Braila, reclamanta R.A. Administratia Zonei Libere Braila, a solicitat, anularea in parte a Deciziei de impunere nr. 8147/28.07.2006 si in totalitate  a Deciziei nr. 422/21.09.2006 emise de Primaria Municipiului Braila - Directia Finantelor Publice Locale, cu privire la suma de 75.708,31 lei,reprezentand cota de 50% asupra veniturilor incasate din inchirierea bunurilor publice.
Tribunalul Braila, prin sentinta nr. 35/FCA din 13 martie 2007 a admis actiunea constatand ca H.C.L. nr. 28/27.02.2004 este nelegala, anuland in parte Decizia de impunere nr.8147/28 iulie 2006 si in totalitate Decizia nr. 422/21.09.2006 emisa de Consiliul Local Municipal Braila - Directia Finantelor Publice Locale.
In motivare, s-a retinut ca H.C.L. nr. 28/2004 incalca dispozitiile Legii nr.84/1992 si H.G. nr. 330/1994, prin instituirea in sarcina reclamantei a unei dispozitii straina de lege in sensul de a plati o suma de bani in cota procentuala de 50% din veniturile incasate din inchirierea terenului pe care il administreaza.
A mai retinut instanta ca reclamanta  a dobandit dreptul de administrare asupra terenului prin H.G. nr.330/1994, teren aflat in domeniul public al statului, in acest sens, fiind si anexa la Legea  nr.213/1998 in care sunt enumerate bunurile apartinand domeniului judetean si local, dar in care, nu se regaseste si terenul in discutie.
Asadar, statul a dat in administrare, din domeniul sau, catre R. A. Administratia Zonei Libere Braila terenul, pentru ca aceasta sa poata functiona, dispunand prin H.G. 330/1994 si Legea nr. 84/1992 ca veniturile obtinute, sa ramana in bugetul sau.
Intre Primaria Mun. Braila, Consiliul Local Braila si reclamanta, nu exista contracte de administrare, inchiriere sau concesionare, astfel ca adoptarea unei Hotarari a Consiliului Local prin care sa se dispuna incasarea unei cote din veniturile reclamantei, este nelegala.
Aceasta nelegalitate a H.C.L. nr. 28/2004 a fost rezolvata de instanta, considerandu-se ca actul incriminat, are legatura  cu cauza, astfel ca actiunea reclamantei, a fost admisa.
Impotriva sentintei instantei de fond, au declarat recurs, Consiliul Local Municipal Braila prin Primar - Constantin Sever Cibu si Institutia Primarului Municipiului Braila, reprezentata prin Primar.
Ambele recurente au formulat critici de netemeinice si nelegalitate identice, si care vor fi examinate impreuna.
In esenta, se sustine ca, hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, prin incalcarea art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta nu a facut dovada existentei unui drept protejat de lege, astfel ca, solutia de admitere a actiunii apare ca nejustificata.
Instanta a ignorat disp. art. 16 din Legea nr. 213/1998 ce reglementeaza regimul juridic al proprietatii publice, singura dispozitie legala in materie.
Sub un alt motiv de recurs se invoca depasirea atributiilor puterii judecatoresti, intrucat, instanta de fond a rezolvat chestiunea legata de cercetarea legalitatii H.C.L. nr. 28/2004, desi nu a fost investita cu exceptia de nelegalitate a acesteia.
In fine, H.CL. nr. 28/2004 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei o datorie la bugetul local, reprezentand cota de 50% pentru bunurile publice aflate in administrarea regiei si inchiriate tertilor, nu a fost contestata de Prefectura Braila si nici de alte persoane fizice sau juridice interesate, situatie in care, primind aviz de legalitate, a produs efecte juridice.
Se solicita administrarea recursurilor, modificarea sentintei si in rejudecare, respingerea actiunii reclamantei.
Recursurile s-au declarat in termen legal.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la primul motiv de recurs, prin care se invoca, incalcari ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in sensul ca, reclamanta desi nu a justificat existenta unui drept sau interes legitim protejat de lege, actiunea a fost admisa, ceea ce face ca hotararea primei instante sa fie gresita, se fac urmatoarele precizari:
Regimul zonelor libere a fost reglementat prin Legea nr. 84/1992, completata prin Legea nr. 244/2004 si H.G. nr. 1669/2004 privind aprobarea normelor metodologice pentru inchirierea bunurilor proprietate publica  sau privata a statului ori a unitatilor administrativ teritoriale, aflate in administrarea zonelor libere, acte normative ce deroga de la dispozitiile Legii nr. 213/1998 ce reglementeaza intre altele proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Zona Libera Braila si Regia Autonoma Administratia Zonei Libere Braila, au fost infiintate in baza H.G. nr. 330/1994, avandu-se in vedere dispozitiile Legii cadru nr. 84/1992.
Conform art. 12 din H.G. nr. 330/1994, art. 12, R.A. Zona Libera Braila, este administratorul bunurilor din patrimoniul sau, iar in exercitarea dreptului de administrare, regia foloseste bunurile pe care le are in patrimoniu in vederea realizarii obiectului de activitate si beneficiaza de rezultatele obtinute ca urmare a utilizarii acestora,potrivit si cu H.G. nr. 1669/2004.
Art. 25 din H.G. nr. 330/1994 se refera la cheltuielile necesare functionarii si dezvoltarii Regiei, care sunt suportate din veniturile rezultate ca efect al realizarii activitatii specifice  pentru ca, apoi art. 26, referindu-se la bugetul de venituri si cheltuieli sa prevada ca acesta este supus aprobarii pentru fiecare exercitiu financiar si cuprinde printre altele si veniturile incasate din contractele de inchiriere si concesionare, etc.
In acelasi timp, H.G. nr. 1669/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru inchirierea bunurilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ teritoriale, aflate in administrarea zonelor libere, stabileste ca inchirierea se face in baza unui contract prin care administratia zonei libere, in calitate de locator, transmite operatorului, obligatia de exploatare a unui bun, in schimbul unei chirii, ce se constituie venit propriu al administratiei, prin venit propriu, in sensul art. 12 si 25 din H.G. nr.330/1994intelegandu-se nu numai incasarea efectiva a sumelor reprezentand redeventa si chiria dar si utilizarea acestor fonduri, in scopul realizarii activitatii sale.
Asa fiind, prin obligatia de plata stabilita de cele doua acte administrative a caror anulare se solicita, reclamanta justifica lezarea unui drept si interes legitim, intrucat acceptarea de a plati in favoarea bugetului local a 50% din venitul obtinut prin inchirieri sau concesionari, diminueaza propriile venituri si implicit buna desfasurare a activitatii sale, contrar dispozitiilor legale la care s-a facut referire.
Sub aspectul discutat, critica formulata in recurs, referitoare la inexistenta conditiei impuse, de art. 1 din Legea nr. 554/2004,este nefondata, urmand a fi respinsa.
De altfel, in sustinerea acestui punct de vedere, reclamanta a depus la dosarul cauzei, dovezi din care rezulta ca alte administratii ale zonelor libere din tara, (Curtici-Arad si Galati) nu vireaza la bugetul local, chiria incasata din derularea contractelor intrucat,conform art. 12(1) alin. 2 si art. 1.2(2) din Legea nr. 244/2004, redeventa,respectiv chiria,este venit propriu al administratiei.
In ce priveste sustinerea potrivit cu care,  instanta si-a depasit atributiile, intrucat a cercetat legalitatea H.C.L. nr. 28/2004 desi nu a fost investita cu exceptia de nelegalitate a acestuia, este inexacta, in raport de probele cauzei.
Instanta a constatat ca hotararea Consiliului Local, incalca legislatia privitoare la modul de organizare si functionare a zonei libere, astfel ca a solutionat cauza, apreciind ca o hotarare de guvern aplicabila in domeniul la care s-a facut referire, nu poate fi modificata printr-o hotarare de Consiliu Local, fara insa a face uz de exceptia de nelegalitate.
Sigur ca, recurenta Consiliul Local , are posibilitatea sa revina asupra hotararii sale, pe care poate sa o modifice sau sa o revoce in parte.
Critica urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
In sfarsit, opinia recurentilor in sensul ca H.C.L. nr. 28/2004 nu a fost atacata nici de Prefectura Braila, nici de o alta persoana fizica sau juridica interesata, este nerealizabila, intrucat,situatiile generate de cotidian sunt nu intotdeauna previzibile, pentru ca anumiti subiecti de drept carora li se adreseaza sa aiba reactii prompte.
Aceasta nu inseamna insa, ca, un act administrativ care a produs efecte, dar care se afla in afara legalitatii, poate fi aplicat in continuare.
Ca este asa, o dovedeste si faptul ca desi emisa in anul 2004 hotararea Consiliului Local, cel putin in ce o priveste pe reclamanta, nu si-a produs efectele imediat cata vreme, actele de impunere prin care, au fost calculate obligatiile catre bugetul local, s-au intocmit, dupa doi ani de la emitere dar avandu-se in vedere perioada de la emiterea actului si data controlului.
In acest context si referirea la Decizia nr.213/R/5 iunie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Galati, este neavenita, prin aceasta hotarare fiind rezolvat, un litigiu cu alte parti, ce ocupa pozitii diferite in ierarhia institutiilor cu caracter public.
Fata de cele expuse, Curtea, vazand si art. 312 Cod procedura civila, va respinge recursurile ca nefondate.

         10. Interdictia prev. de art. 36 din Leg. 188/1999 de modificare a raporturilor de serviciu, fara acordul functionarului public, in perioada suspendarii acestor raporturi, pentru cresterea si ingrijirea copilului.