Plata nedatorata. Obligatia de restituire a dobanzii

Potrivit art. 994 Cod civil cel care a primit plata cu buna-credinta este tinut numai la restituirea echivalentului imbogatirii realizate, fara dobanzi sau fructele capitalului.
Per a contrario, reaua credinta a lui accipiens reclama obligarea sa la restituirea echivalentului imbogatirii realizate, adica a sumei intrate in contul sau pe nedrept, dar si a fructelor acestui capital, constand in dobanzi, calitatea de comercianti a partilor nereclamand o punere in intarziere.

                               Decizia nr.744 din 8. 10.2008 a Curtii de Apel Galati

   Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Braila sub nr. 833/123/2008 reclamanta SC A. SA Braila a chemat in judecata pe parata SC G. S. Com SRL C, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 152.217,16 lei si a dobanzii legale de 10.121,89 lei.
Motivandu-si in fapt actiunea, reclamanta a invederat instantei ca, la data de 18. 07. 2007, din eroare a virat in contul paratei suma de 345.217,16 lei ca in data de 30.07.2007 a notificat parata despre aceasta imprejurare.
A mai aratat reclamanta ca parata i-a restituit suma de 252.217,16 lei din intreaga suma  virata.
Parata a depus la dosar intampinare aratand ca a restituit intreaga suma virata eronat.
Prin sentinta nr. 259/4 iunie 2008 pronuntata in cauza de Tribunalul Galati s-a respins ca nefondata actiunea restransa( la plata dobanzii legale- n.s.)
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut  in esenta ca:
 Potrivit art. 994 Cod civil cand cel ce a primit plata a fost de rea credinta este dator a restitui atat capitalul cat si dobanzile. Per a contrario, nu datoreaza dobanzi cel care a fost de buna credinta la primirea platii.
In prezenta cauza este vorba de o plata facuta din eroare.
La aprecierea bunei credinte a paratului instanta are in vedere faptul ca anterior introducerii cererii parata a restituit aproximativ jumatate din suma virata iar pe parcursul judecatii aceasta a fost achitata in totalitate.
Neretinandu-se ca parata a fost de rea credinta aceasta nu poate fi obligata la plata dobanzii si, intrucat a recunoscut pretentiile reclamantei la prima zi de infatisare, aceasta nu datoreaza nici cheltuieli de judecata, dispozitiile art. 275 fiind incidente in cauza.
De altfel, parata a achitat integral debitul, iar notificarile ce i-au fost adresate nu s-au facut in conditiile art. 1079 Cod procedura civila.
In cauza nu isi gaseste aplicarea regulii curgerii de drept a dobanzilor, apreciindu-se ca obligatia este comerciala doar pentru reclamanta nefiind vorba de o plata propriu-zisa, fiind prin urmare necesara punerea in intarziere.
Impotriva susmentionatei hotarari, in termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:
Desi litigiul dedus judecatii este de natura comerciala, fiind delimitat de insasi calitatea de comercianti a partilor, in mod gresit s-au respins pretentiile prin invocarea dispozitiilor art. 1079 Cod civil, fiind ignorate astfel dispozitiile art. 1 din Cod comercial.
Fiind aplicabile in cauza dispozitiile 1079 alin. 2 pct. 1 Cod civil, instanta trebuia sa constate ca  parata a fost de drept in intarziere.
Gresit s-a apreciat in sensul bunei credinte a paratei de vreme ce aceasta a restituit fractionat si in timp datoria.
Recursul  a fost apreciat ca  fondat pentru cele ce se vor arata in continuare.
Articolul 992-994 Cod civil reglementeaza plata nedatorata si restituirea ei, facand distinctie intre situatia in care cel care a primit-o a fost de rea-credinta si situatia in care a fost de buna-credinta.
Desigur, recurenta a facut din eroare o plata nedatorata, dar cel care a primit-o nu putea fi de buna credinta cata vreme a avut reprezentarea ca plata nu i se cuvine.
Potrivit art. 994 Cod civil cel care a primit plata cu buna-credinta este tinut numai la restituirea echivalentului imbogatirii realizate, fara dobanzi sau fructele capitalului.
Per a contrario, reaua credinta a lui accipiens reclama obligarea sa la restituirea echivalentului imbogatirii realizate, adica a sumei intrate in contul sau pe nedrept, dar si a fructelor acestui capital, constand in dobanzi, calitatea de comercianti a partilor nereclamand o punere in intarziere.
Faptul juridic al platii nedatorate a generat un raport juridic intre cele doua subiecte de drept, raport care a devenit litigios prin nelichidarea integrala a debitului de catre parata anterior sesizarii instantei, asa incat nu poate fi primita apararea paratei in sensul ca buna sa credinta rezulta din inexistenta unui raport comercial cu reclamanta.
In conditiile in care parata a achitat esalonat suma datorata, lichidand in totalitate debitul abia dupa actionarea sa in judecata, mai precis dupa aproape un an de la semnalarea de catre parata a erorii, este evidenta prejudicierea reclamantei, dar si pozitia procesuala a paratei care nu poate fi, nicidecum, echivalata cu o incuviintare a pretentiilor deduse judecatii care sa determine exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecata.
Asa fiind, curtea, constatand ca judecatorul fondului a dat o interpretare gresita dispozitiilor legale incidente in cauza si a evaluat gresit materialul probator asimilat cauzei, a  admis recursul, dispunand modificarea hotararii recurate in sensul admiterii actiunii restranse derivand din plata nedatorata, parata fiind obligata, ca parte cazuta in pretentii, si la suportarea cheltuielilor de judecata, conform art. 274. Cod procedura civila, dand astfel eficienta dispozitiilor art. 312 alin.3 teza I in referire la art. 304 pct. 7,8 si 9 Cod procedura  civila.