Conflict de munca avand ca obiect despagubiri constand din dobanda aferenta drepturilor salariale platite cu intarziere.

Domeniul: conflicte de munca
Conflict de munca avand ca obiect despagubiri constand din dobanda aferenta drepturilor salariale platite cu intarziere. Momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie al dreptului material la actiune. Aplicabilitatea dispozitiilor Deciziei nr. 7/27.04.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Apel admis.

- Decretul nr. 167/1958, art. 1 si 3.


Fiind o  actiune cu caracter patrimonial este supusa conditiei de fond a prescriptiei dreptului material la actiune in termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, deplin aplicabil in cauza in raport cu dispozitiile art. 6 alin. 4 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009 si ale art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Consecinta practica este aceea ca dreptul reclamantei de a obtine prin intermediul instantei de judecata daune interese anterioare datei de 28.03.2011 (actiunea fiind formulata la data de 28.03.2014) este prescris.
Acest rationament a fost confirmat si prin decizia nr. 7/27.04.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care a stabilit ca platile voluntare esalonate in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr.230/2011, efectuate in baza unui titlu executoriu nu intrerup termenul de prescriptie a dreptului material la actiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobanzii penalizatoare.


(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 3034 DIN 11 SEPTEMBRIE 2015)



Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 31 martie 2014 reclamanta L.M.A. a chemat in judecata pe paratii TB, CAB, MJ si PICCJ, solicitand a se dispune obligarea acestora la plata dobanzii legale pentru sumele platite cu intarziere, calculata de la data de 15.10.2010 si pana la momentul platii efective, precum si obligarea paratilor la plata catre reclamanta a dobanzii legale pentru sumele datorate si ramase neexecutate, incepand cu data de 15.10.2010 si pana la plata integrala a sumelor respective, astfel cum rezulta din sentinta Civila nr. 936, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a la data de 03.02.2010, definitiva si irevocabila prin Decizia Civila nr. 4250/R, pronuntata la data de 15.10.2010 de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a.
Prin sentinta civila nr. 8552 din data de 19 septembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, a fost admisa exceptia prescrierii dreptului la actiune si, in consecinta, respinsa actiunea formulata de reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin sentinta civila nr.936/3.02.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale (filele 13 - 18), ramasa irevocabila prin decizia nr.4250R/15.10.2010 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca  si Asigurari Sociale (filele 6 - 12), a fost constatat dreptul reclamantei de a incasa de la paratii TB, CAB si MJ sumele reprezentand sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, pentru perioada aprilie 2008 – decembrie 2008, iar de la paratul PICCJ pentru perioadele 22.12.2008 - 1.03.2009 si 31.05.2009 – 12.11.2009, actualizate cu indicele de inflatie.
In cauza reclamanta a pretins obligarea paratilor la plata dobanzii legale aferenta sumelor cuvenite cu titlu de spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculate de la data de 15.10.2010, insa dreptul sau de a pretinde pe cale silita plata dobanzii s-a stins intrucat a fost exercitat cu depasirea termenului de prescriptie.
Astfel, potrivit art.268 alin.1 lit.c din codul muncii, cererile avand ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat pot fi formulate in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune.
Art.1088 alin.1 si 2 din codul civil de la 1864, act normativ incident in speta intrucat, potrivit art.6 alin.5 din codul civil – legea nr.287/2009, dispozitiile legii noi se aplica actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare, prevede dreptul creditorului la daunele – interese pentru neexecutarea unei obligatii avand ca obiect o suma oarecare, care nu poate cuprinde decat dobanda legala, fara a fi tinut a justifica vreo paguba, aceasta cuvenindu-se din ziua cererii in judecata, in afara situatiilor in care, dupa lege, dobanda curge de drept.
De asemenea, potrivit art.1 alin.1 si 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, dreptul la actiune ce are un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal stingandu-se si dreptul la actiunea privind drepturile accesorii. Art.7 alin.1 din acelasi act normativ mai stabilea ca prescriptia incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune, iar potrivit art.12, in cazul in care debitorul este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita.
Acestea fiind dispozitiile legale incidente in cazul obligatiilor succesive ale paratilor, avand ca obiect plata drepturilor banesti cu titlu de spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, a fost constatat ca dreptul la incasarea dobanzii legale pentru neexecutarea sau pentru executarea cu intarziere a obligatiei de plata a dreptului salarial pe perioadele aprilie 2008 – decembrie 2008, 22.12.2008 - 1.03.2009 si 31.05.2009 – 12.11.2009, care este un drept accesoriu, s-a nascut la data nasterii dreptului de a pretinde silit executarea obligatiei principale avand ca obiect sporul de 50%, astfel ca, in raport de scadenta fiecarei obligatii principale, actionarea in justitie la data de 31.03.2014 in scopul recunoasterii dreptului la dobanda legala s-a facut cu depasirea termenului de prescriptie prevazut de art.268 alin.1 lit.c din codul muncii, motiv pentru care nu mai poate fi recunoscut, fiind stins.
Argumentele titularei cererii de chemare in judecata, referitoare la intreruperea cursului prescriptiei ca urmare a recunoasterii debitului principal prin actele normative de esalonare a platii nu rezista analizei si nu au putut fi in masura sa inlature aplicabilitatea dispozitiilor legale mentionate, referitoare la prescriptia extinctiva, intrucat prin OUG nr.71/2009, prin OUG nr.45/2010 si prin legea nr.230/2011 pentru aprobarea OUG nr.71/2009 nu au fost recunoscute creantele cu titlu de drepturi salariale, ci s-a reglementat numai modul de executare a obligatiilor de plata a sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, fiind stabilita chiar si suspendarea de drept, pe perioada esalonarii termenelor de plata prevazute in actele normative, a oricarei proceduri de executare silita. Pentru ca un act de recunoastere a obligatiei de plata sa produca efectele intreruperii cursului prescriptiei dreptului de a pretinde silit recunoasterea dreptului, in sensul prevazut de art.16 alin.1 din decretul nr.167/1958, este necesar ca acesta sa emane de la debitor anterior obtinerii de catre creditor a unui titlu executor, caci de la momentul obtinerii titlului executor incepe sa curga un nou termen de prescriptie, si anume acela al executarii silite, care este reglementat de art.6 din decretul nr.167/1958. Actele normative invocate de reclamanta au reglementat numai modalitatea de executare a obligatiilor constatate prin hotararile judecatoresti si nu pot fi calificate drept recunoasteri ale drepturilor de creanta ale unor categorii de salariati.
De asemenea, Decizia nr. 2/17.02.2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care a fost admis recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si s-a stabilit ca, in aplicarea dispozitiilor art.1082 si art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin (1), alin (2) teza I si art.1535 alin. (1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate creditorilor ce fac parte din personalul din sectorul bugetar, care detin titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale, daune - interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, in conditiile art. 1 si art. 2 din O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr.230/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, insa aceste drepturi trebuie sa fie recunoscute la randul lor prin titluri executorii, deci trebuie sa fie formulate cu respectarea normelor legale referitoare la prescriptia extinctiva, aplicabile la momentul nasterii dreptului de a le pretinde silit.
In consecinta, a fost retinut ca dreptul reclamantei de a pretinde obligarea paratilor la plata dobanzii legale aferenta sumelor cu titlu de spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica s-a prescris intrucat a fost exercitat cu depasirea termenului reglementat de art.268 alin.1 lit.c din codul muncii, care a inceput sa curga de la data nasterii dreptului principal avand ca obiect sporul de 50%, precum si ca modalitatea de executare a obligatiei principale recunoscuta prin titlu executoriu, care a fost esalonata prin acte normative, nu prezinta relevanta pentru modul in care a curs termenul de prescriptie si nu poate afecta cursul prescriptiei dreptului de a obtine recunoasterea pretentiilor cu titlu de dobanda, actiunea fiind respinsa pe cale de exceptie.
Impotriva acestei hotarari, a declarat apel in termen legal si motivat, reclamanta, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, intemeiate in drept pe dispozitiile art.466 si urm. din Codul de procedura civila, art.161, art.274  Codul Muncii republicat, art.525,1082 si 1088 din vechiul Cod Civil, art.1531, 1535 din noul Cod Civil, apelanta solicita admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Sustine apelanta ca analizand motivele expuse de instanta de fond in ceea ce priveste admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si, drept urmare, respingerea cererii de chemare in judecata, rezulta fara dubiu ca Sentinta Civila nr. 8552/19.09.2014 este netemeinica si nelegala.
In acest sens, se poate observa ca instanta de fond a interpretat in mod gresit si superficial dispozitiile de drept cu privire la prescriptia extinctiva, fara sa tina cont de toate aspectele incidente in prezenta speta.
De asemenea, se poate observa ca pentru a admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta de fond a procedat chiar si la interpretarea Deciziei nr. 2/17.02.2014 a inaltei Curti de Casatie si Justitie din care rezulta fara dubiu ca actiunea formulata de apelanta este temeinica si legala, fiind formulata in termen.
Mai mult, dreptul Ia actiune in sensul de a solicita acordarea daunelor moratorii a inceput sa curga de la data emiterii deciziei nr. 2 din 17.02.2014 a ICCJ, care are un caracter obligatoriu si care instituie in favoarea apelantei dreptul de a solicita plata dobanzilor legale reprezentand daune interese moratorii in urma prejudiciului suferit, determinat de achitarea esalonata a sumelor de bani datorate de catre parati, intrucat, numai de la data emiterii acestei decizii s-a clarificat modalitatea de aplicare si interpretare a dispozitiilor vechiului Cod civil, noului Cod civil, privind acordarea daunelor interese moratorii in cazul intarzierii nejustificate privind plata drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar, modalitatea de aplicare in continuare a O.U.G. nr. 71 din 2009 privind dreptul Statului de a esalona pe o perioada de 6 ani plata unor asemenea drepturi, consecintele unei asemenea esalonari.
Este inechitabil si injust ca Statul Roman, prin intermediul paratilor, sa-si invoce propria culpa constand in esalonarea pe o perioada foarte mare de timp a achitarii drepturilor salariale cuvenite subsemnatei, pentru a fi exonerat de plata prejudiciului suportat in urma esalonarii achitarii sumelor de bani respective.
Totodata, motivarea instantei de fond privind prescrierea dreptului la actiune al subsemnatei pentru sumele de bani solicitate dupa expirarea termenului de prescriptie de 3 ani in raport de titlurile executorii, invocandu-se dispozitiile din Decretul nr. 167 din 1958, art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, nu au relevanta in cauza, intrucat emiterea actelor normative in temeiul carora s-a dispus plata esalonata a sumelor de bani datorate subsemnatei cu titlul de drepturi salariale a avut ca efect intreruperea cursului prescriptiei care a inceput sa curga incepand cu anul 2010, data emiterii primului titlul executoriu in conditiile in care plata unor parti din sumele datorate nu a avut ca efect recunoasterea dreptului in sine al subsemnatei de catre parati, ci, pur si simplu, indeplinirea partiala a unor obligatii, fiind indoielnica data stingerii obligatiei, mai ales ca nu se poate stabili in ce proportie au fost executate obligatiile, ce sume de bani au fost achitate in raport de titlul executoriu, existand riscul ca paratii sa se prevaleze de plata esalonata a debitelor si sa invoce oricand stingerea obligatiilor fara insa sa faca dovada efectiva a cuantumului sumelor de bani achitate in perioada esalonarii platii acestora.
Mai mult, asa cum rezulta si din cererea de chemare in judecata prin Sentinta Civila nr. 936, pronuntata Ia data de 03.02.2010, in dosarul nr. 17468/3/2009, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia Civila nr. 4250/R din data de 15.10.2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a obligat paratii la plata catre apelanta a sumelor de bani reprezentand sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica, actualizate cu indicele de inflatie pe perioada aprilie 2008 - decembrie 2008, actualizate cu indicele de inflatie pentru perioada aprilie 2008 - decembrie 2008.
Prin aceeasi hotarare, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia Civila nr. 4250/R din data de 15.10.2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a obligat paratul PICCJ la plata catre apelanta a sumelor de bani reprezentand sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, pentru perioada 22.12.2008 -01.03.2009, 31.05.2009 -12.11.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie.
Asadar, desi prin hotararea judecatoreasca indicata mai sus i-au fost recunoscute drepturile salariale reprezentand sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica, pana la acest moment, aceste drepturi nu i-au fost achitate. Totodata, prin O.U.G. 71/2009, privind plata unor sume prevazute si titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a dispus in sensul acordarii acestor drepturi in mod esalonat, in trei transe intre anii 2010-2012. Ulterior, prin O.U.G nr.45/2010, de modificare a O.U.G.71/2009, s-au prorogat termenele de plata ale celor trei transe, in intervalul de timp cuprins intre anii 2012, 2013 si 2014, iar prin Legea nr. 230/2011, pentru aprobarea O.U.G. 71/2009, au fost modificate termenele de plata a sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti, avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2011 si a prevazut o procedura de executare in 5 transe, stabilite in intervalul de timp cuprins intre anii 2012-2016, urmand ca sumele de bani sa fie actualizate cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica.
Astfel, actele normative indicate mai sus au modificat in mod succesiv termenele de plata a sumelor de bani prevazute in titlurile executorii, lipsind-o de dreptul de a se folosi de sumele respective, ceea ce a impus formularea prezentei cereri de obligare a paratilor la plata dobanzii legale pentru toata perioada intarzierii la plata a drepturilor salariale recunoscute prin hotarari judecatoresti irevocabile, atat pentru sumele platite cu intarziere, cat si pentru cele ramase neachitate, pana la data platii integrale a acestora, cu titlu de reparare a prejudiciului produs.
Pe de alta parte, se poate observa ca paratii totusi si-au recunoscut obligatia de plata, atat prin platile efectuate la sfarsitul lunii septembrie 2010, aferente anului 2010, astfel cum a fost stipulat in O.U.G. nr. 71/2009, cat si prin plata la sfarsitul lunii aprilie a anului 2012 a cotei de 1,25% din suma datorata, astfel ca orice termen de prescriptie inceput in cauza a fost intrerupt.
Avand in vedere motivele de mai sus, se poate observa ca motivarea instantei de fond cu privire la faptul ca in speta nu a operat intreruperea prescriptiei extinctive, este lipsita de fundament.
Mai mult, conform art. 16 din Decretul nr.167/1958, aplicabil prescriptiilor extinctive incepute si implinite sub imperiul reglementarii anterioare noului Cod Civil, precum si cele incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Legii nr.71/2011, de punere in aplicare a Noului Cod Civil, prescriptia se intrerupe:
a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia;
c) printr-un act incepator de executare, dispozitii care sunt incidente in cazul de fata si care au fost preluate si de dispozitiile art.2537 N.C.C. si al carui efect consta tocmai in stergerea prescriptiei extinctive incepute si inceperea, dupa intrerupere a cursului unei noi prescriptii extinctive.
Pentru drepturile de natura salariala recunoscute prin astfel de sentinte judecatoresti, sunt aplicabile si dispozitiile art. 161 alin. 4 din Codul Muncii, potrivit carora „intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
De asemenea, dreptul apelantei la daune interese s-a nascut sub incidenta vechiului Cod Civil, art. 1082 din acest act normativ prevazand ca debitorul este obligat la plata de daune interese ca o consecinta a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei.
Se poate observa ca in reglementarea art. 1082 din Vechiul Cod civil, se disting doua categorii de daune interese, respectiv daune compensatorii, reprezentand daune interese ce se cuvin pentru neexecutarea obligatiei si daune moratorii care sunt datorate pentru intarzierea in executare, exact ceea ce inteleg sa solicit in cazul de fata.
Asadar, daunele interese moratorii se cuvin creditorului pentru o amanare a executarii, pentru o executare tarzie a obligatiei, daunele interese moratorii fiind cauzate tocmai de intarzierea in indeplinirea obligatiei, rolul lor fiind de a acoperi prejudiciul cauzat prin intarzierea executarii si se pot cumula intotdeauna cu executarea in natura a obligatiei, inclusiv cu executarea partiala.
In cazul obligatiei banesti, existenta daunelor - interese moratorii este prezumata de lege, lipsa de folosinta a sumei de bani datorata de debitor provoaca creditorului un prejudiciu care este egal cu dobanda legala.
Totodata, principiul repararii integrale a prejudiciului (cauzat prin neexecutare totala sau partiala, defectuoasa ori cu intarziere) este preluat si in dispozitiile art. 1531 Noul Cod Civil alin. (2) al textului de lege aratat, reglementand expres ca acest prejudiciu cuprinde pierderea efectiva suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
Pe de alta parte, dobanda reprezinta pretul lipsei de folosinta iar actualizarea cu rata inflatiei urmareste pastrarea valorii reale a obligatiei banesti care asigura conservarea valorii creantei susceptibila de a fi afectata de deprecierile monetare, creanta a caror executare este indepartata de nasterea lor.
Prin actele normative invocate s-a prevazut faptul ca sumele de bani platite esalonat se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica, intrucat, daca initial s-a dispus ca plata drepturilor salariale prevazute in titlul executoriu sa se faca esalonat pana in 31.12.2009, ulterior, termenele de plata s-au prelungit succesiv pana in anul 2016 si, ca atare, prin actualizarea sumelor de bani de la data cand trebuia achitata, la data platii efective, creditorul primeste suma initiala datorata si nu o valoare mai mare decat cea care trebuia achitata.
Actualizarea sumelor datorate in functie de rata inflatiei nu reprezinta daune interese si nu acopera integral prejudiciul suferit de apelanta.
In speta, apelanta solicita repararea prejudiciului produs, dobanda legala acoperind potrivit dispozitiilor legale aratate, intarzierea la plata (pentru aceeasi perioada), astfel incat nu exista dubla reparatie si nu echivaleaza cu o imbogatire fara just temei.
Dreptul Ia dobanda legala chiar fara dovedirea unui prejudiciu, legea prezumandu-l, este consacrat de dispozitiile art. 1088 vechiul Cod civil, drept care se aplica tuturor obligatiilor monetare indiferent de provenienta lor, nu numai la regimul dobanzii moratorii in cazul intarzierii in executarea unei obligatii banesti contractuale, ca atare, si pentru cele cu titlul de daune - interese pentru intarziere in executare, reglementate de dispozitiile 1082 vechiul Cod civil, iar conform art. 525 din Vechiul Cod civil dobanda se cuvine zi cu zi.
Prin hotararile judecatoresti, care reprezinta titluri executorii, subsemnatei mi s-au recunoscut niste drepturi salariale care nu mi-au fost achitate nici pana la acest moment, creantele fiind certe, lichide si exigibile, obligatia de plata fiind cu executare imediata, ceea ce inseamna ca plata trebuia facuta la momentul nasterii raportului juridic, obligatia nefiind cu termen.
De altfel, chiar si in cazul obligatiilor cu termen, plata este exigibila la momentul stabilit de ambele parti, in speta nefiind respectate nici macar termenele de plata stabilite prin reglementarile legale in acest sens.
Faptul ca hotararea judecatoreasca invocata in cauza este definitiva si executorie de la data pronuntarii, conform art. 274 Codul Muncii republicat (fostul art.289 Codul Muncii), face ca paratii sa fie pusi in intarziere de la data de 15.10.2010 pentru acoperirea integrala a prejudiciului, rezultat prin neachitarea drepturilor salariale, care fac obiectul titlului executoriu.
Astfel, aceste dobanzi nu pot curge de la data cererii de chemare in judecata, dispozitiile art. 1088 alin.(2) din vechiul Cod civil potrivit caruia daunele interese nu sunt debite decat in ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept, sunt aplicabile numai in materia neexecutarii unei obligatii contractuale, cand este necesara punerea in intarziere a debitorului prin notificare prin intermediul executorilor judecatoresti (art.1079 Cod civil) sau cererea de chemare in judecata a debitorului, nu si in materia titlului executoriu indicat in speta.
Asadar, momentul nasterii dreptului la dobanzi in favoarea apelantei nu este cel al cererii de chemare in judecata. in acest sens se poate observa ca prin Hotararea din 16.10.2007 in cauza Nadulisneac Ion contra Moldovei (executare tardiva a hotararii judecatoresti, irevocabila si executorie), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca unei persoane care a obtinut o hotarare judecatoreasca executorie impotriva statului, ca urmare a solutionarii litigiului in favoarea sa nu i se poate cere sa recurga la proceduri de executare pentru a obtine executarea sa (Metaxas vs. Greece, 27 mai 2004), in opinia Curtii prejudiciul material fiind cauzat din cauza imposibilitatii de a se folosi de banii sai.
Totodata, in temeiul art.1082 Cod civil, debitorul va fi obligat la despagubiri nu numai atunci cand actioneaza cu intentia de a-1 prejudicia pe creditor ci ori de cate ori nu va dovedi existenta unei cauze straine, deci ori de cate ori nu-si executa obligatia din vina sa, indiferent ca aceasta a constat in intentie sau simpla culpa .
Cauza straina in sensul art.1082 Cod civil este interventia cazului fortuit sau a cazului de forta majora sau vina creditorului care il exonereaza de raspundere, ori, aparitia actelor normative de amanare a platilor nu imbraca forma acestor evenimente pe care partea nu le putea prevedea si, ca atare, nu a luat masurile corespunzatoare pentru evitarea acestor neexecutari, titlurile executorii fiind din cursul anului 2010. Chiar si fapta unui tert poate sa aiba ca efect inlaturarea raspunderii debitorului, fiind insa necesar ca si aceasta sa aiba caracteristicile fortei majore sau cazului fortuit.
De altfel, Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care a fost admis Recursul in Interesul Legii, formulat de Procurorul General al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, prevede ca in aplicarea dispozitiilor art.1082 si art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin (1), alin (2) teza I si art.1535 alin. (1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si art. 2 din O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr.230/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.
Avand in vedere motivele mentionate, rezulta fara dubiu ca sentinta apelata este netemeinica si nelegala, fapt pentru care se impune admiterea apelului, anularea in tot a sentintei civile nr. 8552/19.09.2014 si, rejudecand cauza, sa se dispuna admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
La data de 27.03.2015, respectiv 06.04.2015, intimatii Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Ministerul Justitiei au formulat intampinare in cauza, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
In apel, nu au fost administrate probe noi.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.477 C.pr.civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
La data de 22 iunie 2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr.21 a stabilit urmatoarele:
 „Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Constanta – Sectia I Civila in dosarul nr. 9994/118/2013 in vederea pronun?arii unei hotarari prealabile.
In interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 si art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 si 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (art. 161 alin. 1 si 4 din Codul Muncii in forma anterioara republicarii) si art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobata prin Legea nr. 43/2012, cu modificarile si completarile ulterioare si art. 1535 din Codul civil, dobanzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii actiunii.”
In dosarul nr.9994/118/2013 aflat pe rolul Curtii de Apel Constanta –Sectia I Civila, situatia de fapt si obiectul cererii de chemare in judecata au fost urmatoarele: reclamantii pretind acordarea dobanzii legale pentru drepturi salariale stabilite    printr-un titlu executoriu ce au facut obiectul esalonarii platii in baza unor acte normative. Reclamantii sunt fosti procurori care au obtinut obligarea paratilor la plata unui spor de risc si suprasolicitare neuropsihica prevazut de art.47 din Legea nr.50/1997 si aplicat la salariul de baza, printr-o hotarare judecatoreasca executorie pronuntata intr-un conflict de munca. Drepturile au fost acordate pentru perioada 22.06.2004 -  21.03.2008 printr-o sentinta din 21.03.2008. Reclamantii au formulat actiunea pentru acordarea dobanzii legale la data de 28.11.2013.
Potrivit dispozitiilor art.521 alin.3 Cod pr. civila, dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea de la data pronuntarii deciziei, iar pentru celelalte instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Curtea retine ca intre situatia de fapt si obiectul prezentei cereri si dosarul nr. 9994/118/2013 aflat pe rolul Curtii de Apel Constanta –Sectia I Civila exista similaritate, urmand a avea in vedere dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr.21/2015. 
Prin urmare, in acord cu dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr.21/2015, Curtea apreciaza criticile formulate de apelanta reclamanta, ca fiind, in parte intemeiate, in sensul ce urmeaza.
Obiectul actiunii de fata il reprezinta obligarea paratilor la plata dobanzii legale pentru sumele platite cu intarziere, calculata de la data de 15.10.2010 si pana la momentul platii efective, precum si obligarea paratilor la plata catre reclamanta a dobanzii legale pentru sumele datorate si ramase neexecutate, incepand cu data de 15.10.2010 si pana la plata integrala a sumelor respective, astfel cum rezulta din Sentinta Civila nr. 936, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a la data de 03.02.2010, definitiva si irevocabila prin Decizia Civila nr. 4250/R, pronuntata la data de 15.10.2010 de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila.
Fata de modul de exprimare al petitului actiunii, Curtea considera ca reclamanta a inteles sa investeasca instanta de judecata cu o noua actiune in realizarea dreptului de a incasa daune interese aferente diferentelor de drepturi salariale acordate prin  titlul executoriu.
Drept urmare, actiunea pendinte este o veritabila actiune in pretentii ce tinde la obtinerea unei noi hotarari judecatoresti care sa recunoasca dreptul reclamantei la acordarea dobanzii legale de la data pronuntarii titlului executoriu si pana la data platii efective a diferentelor salariale.
Fiind o  actiune cu caracter patrimonial este supusa conditiei de fond a prescriptiei dreptului material la actiune in termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, deplin aplicabil in cauza in raport cu dispozitiile art. 6 alin. 4 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009 si ale art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Consecinta practica este aceea ca dreptul reclamantei de a obtine prin intermediul instantei de judecata daune interese anterioare datei de 28.03.2011 (actiunea fiind formulata la data de 28.03.2014) este prescris.
Acest rationament a fost confirmat si prin decizia nr. 7/27.04.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care a stabilit ca platile voluntare esalonate in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr.230/2011, efectuate in baza unui titlu executoriu nu intrerup termenul de prescriptie a dreptului material la actiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobanzii penalizatoare.
Trimiterile apelantei la jurisprudenta CEDO nu prezinta relevanta in prezenta cauza, intrucat nu se pune problema analizarii legalitatii normelor interne privind reglementarea platii unor sume prevazute in titluri executorii in mod esalonat cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, ci aplicarea, in mod efectiv, a deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie  nr. 2/2014 pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii.
Instanta suprema a stabilit cu valoare obligatorie:  „In aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011.”
Pentru a pronunta aceasta decizie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca „prin executarea esalonata a obligatiei de plata creditorul a suferit un prejudiciu a carui existenta este confirmata chiar de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, care, in cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede ca sumele platite esalonat se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica. Or, prin instituirea obligatiei de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaste implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea esalonata si, in consecinta, instituie o reparatie partiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
In aceste conditii sunt incidente dispozitiile invocate ale art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza intai si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei, conform caruia prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorasi dispozitii, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.
 In cazul dat, pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin masura prevazuta de art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, constand in actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum.
Insa principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executarii esalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobanzii legale.
In ipoteza data, insa, desi nu se contesta imprejurarile care au justificat masurile promovate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in scopul mentinerii echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanta dreptului creditorilor, acestea nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Atat timp cat repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atat acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, in ipoteza data, poate fi acoperita doar pierderea efectiva [in temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009], iar nu si beneficiul nerealizat, echivaleaza cu nesocotirea principiului repararii integrale a prejudiciului”.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art.480 C.pr.civ., va admite apelul, va anula sentinta civila apelata si, evocand fondul, va admite in parte cererea si va obliga paratii sa plateasca reclamantei dobanda legala aferenta drepturilor salariale restante stabilite prin sentinta civila nr.936/03.02.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosar nr.17468/3/2009 definitiva si irevocabila prin decizia civila nr.4250/R/15.10.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, incepand cu data de 28.03.2011. Va pastra in rest sentinta.