Obligarea angajatorului de eliberare a unei adeverinte din care sa rezulte ca activitatea de tehnician dentar se incadra in grupa a II-a de munca

Angajatorul nu poate elibera o adeverinta fostului sau salariat care sa ateste o alta situatie decat cea reala si care rezulta din actele unitatii.
Instanta de judecata nu poate obliga angajatorul sa elibereze salariatului sau o adeverinta din care sa rezulte o alta situatie decat cea reala in care acesta s-a aflat intr-o anumita perioada. Chiar daca in aceasta perioada salariatul ar fi putut beneficia de o anumita grupa de munca, dar, in fapt, nu i s-a recunoscut grupa de catre unitate, intrucat nu au fost facute demersuri in acest sens, instanta nu poate ea sa constate ca in acea perioada salariatul ar fi putut sa i se recunoasca grupa de munca si sa oblige societatea sa elibereze o adeverinta care sa nu ateste o situatie reala.
   
                             Decizia civila nr.626/12.03.2012 a Curtii de Apel Galati

Prin cererea formulata reclamantele au solicitat obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte ca au lucrat ca tehnicieni dentari in cadrul Spitalului,  activitate care se incadreaza in grupa a II-a de munca, cu plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.
 Motivandu-si in fapt actiunea, au aratat ca au fost incadrate in calitate de tehnician dentar in cadrul institutiei parate.
 Incepand cu anul 2007 prin modificarea Legii nr. 19/2000, pentru salariatii care au lucrat in grupele I si II de munca, la pensie se acorda puncte suplimentare. Deoarece se apropie de  varsta de pensionare, au solicitat fostului angajator eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte ca au prestat munca in grupa a II-a de munca.
Prin adresele nr. 000, nr. 000 si nr. 000, fostul angajator a raspuns ca nu poate elibera astfel de adeverinte, deoarece activitatea prestata nu a fost supusa certificarii prin buletine de determinare a noxelor, iar pe de alta parte unitatea a virat CAS pentru grupa a III-a de munca si nu pentru grupa a II-a.
Reclamantele au solicitat sa se retina ca de la parata s-au transferat la Spitalul S., unde in baza Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pozitia nr. 34 au fost incadrate in grupa a II-a de munca si ca parata a eliberat adeverinte similare cu grupa a II-a de munca pentru alti angajati care au prestat o munca identica.
Instanta de fond a respins actiunea retinand urmatoarele:
Potrivit art. 20 din Decretul Lege nr. 68/1990, locurile de munca care se incadrau la grupele I si II de munca pentru perioada 1969-1990 urmau a fi stabilite de MM si MS la propunerea ministrilor.
In baza art. 2 din Decretul Lege nr. 68/1990 s-a emis Ordinul nr. 50/1990 privind locurile de munca care se incadreaza in grupele I si II de munca.
Anexa 2, punctul 34 la acest Ordin in forma initiala, dar si dupa modificare nu prevede ca activitatea tehnicianului dentar se incadreaza in grupa a II-a de munca. In acest sens este si adresa nr. 43/G/2926/25.10.1999 a Ministerul  Muncii si Protectiei Sociale.
Potrivit art. 5 din Ordinul 50/1990 "existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe, trebuie sa rezulte din determinarile de noxe, efectuate de catre organele MS sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitatilor. Aceste determinari, trebuie confirmate de catre  inspectorii de stat teritoriali pentru protectia muncii, care, la data efectuarii analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal".
Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa I si II de munca se face catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de micro-climat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare).
In cazul reclamantelor nu s-a dovedit ca s-au efectuat aceste determinari cerute de lege, pentru a fi incadrate in grupa a II-a de munca, iar simpla existenta a conditiilor deosebite de munca intr-un sector de activitate nu este un motiv pentru acordarea automata a grupei a II-a de munca, pentru aceasta fiind necesara ca activitatea prestata sa fie mentionata de Ordinul 50/1990, dar si indeplinirea procedurii prevazuta de acelasi Ordin.
Faptul ca in cazul altor tehnicieni dentari, parata a emis adeverinte prin care le-a recunoscut gresit ca au lucrat in grupa a II-a de munca, ca urmatorul angajator a emis adeverinte in care le-a recunoscut grupa a II-a de munca, nu poate fi extins si asupra reclamantelor, deoarece nu are nicio baza legala, iar egalitatea in fata legii presupune respectarea si aplicarea corecta a acesteia.
Concluzionand, Ordinul 50/1990, invocat ca temei de drept al actiunii, nu enumera activitatea de tehnician dentar ca fiind inclusa in grupa a II-a de munca.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele criticand solutia instantei de fond ca  netemeinica si nelegala.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si a celor de ordine publica conform art. 304 indice 1 Cod procedura  civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Reclamantele solicita obligarea paratului la eliberarea unei adeverinte care sa ateste faptul ca perioada in care au desfasurat activitate in aceasta unitate spitaliceasca, in calitate de tehnicieni dentari, se incadreaza in grupa a II-a de munca.
Reclamantele fac referire la perioada 1977 - 1988. Au invocat dispozitiile Ordinului nr. 50/90.
Conform dispozitiilor Ordinului nr. 50/05.03.1990 pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, in anexele 1 si 2 sunt prevazute activitatile si categoriile profesionale ce se incadreaza in grupele I si II. Incadrarea in grupele I si II de munca se va face in situatia in care, cu toate masurile luate de unitate existente la locurile (activitatile, meseriile, functiile) prevazute in aceste grupe depaseste nivelul maxim admis prevazut in Normele de protectia muncii. Existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinarile de noxe, efectuate de catre organele MS sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitatilor. Aceste determinari trebuie confirmate de catre inspectorii de stat teritoriali pentru protectia muncii care, la data efectuarii analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal. Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere, infectare, etc.). Incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50 %, iar pentru grupa II cel putin 70 % din programul de lucru.
Conform punctului 14 pentru perioada lucrata intre 01.01.1976 si 31.12.1989 incadrarea in grupele I si II de munca, de asemenea, nu este conditionata de existenta buletinelor de determinare a noxelor. Sunt necesare determinari de noxe la aparitia Ordinului nr. 50/1990 si daca se incadreaza in conditiile  pentru incadrarea in grupa I si II de munca se acorda grupa si pentru perioada anterioara aparitiei Ordinului nr. 50/1990.
In cauza de fata, conform adresei nr. unitatea,  parata  nu a fost supusa certificarii prin buletine de determinare a noxelor vizate de ITM. Este adevarat ca unitatea se afla in culpa in aceasta situatie pentru ca nu a facut determinari de noxe, dar si salariatii prin Sindicat puteau cere acest lucru la momentul aparitiei Ordinului nr. 50/1990.
Faptul ca unitatea a eliberat astfel de adeverinte altor salariati nu are relevanta pentru solutionarea prezentei cauze decat sub aspectul relei credinte a paratei, insa aceasta nu poate constitui temei legal.
La fel si plata contributiilor cu titlu de CAS nu are relevanta in prezenta cauza avant in vedere perioada in discutie 1977-1988 pentru acordarea unei astfel de adeverinte.
Actiunea de fata nu este o actiune in despagubiri civile datorate pe discriminarea reclamantelor in raport cu alte persoane aflate in aceeasi situatie si care au fost tratate diferit, astfel aspectul ca societatea a eliberat adeverinte unor persoane aflate in situatii similare/identice nu are relevanta in cauza pentru solutionarea actiunii.
Obiectul actiunii de fata consta in a elibera o adeverinta care sa ateste o situatie reala asa cum rezulta ea din documentele unitatii. Parata raspunde pentru datele eliberate prin adeverinte si nu poate atesta prin acte o alta situatie decat cea reala, exista. Astfel ca nu are importanta faptul ca activitatea de tehnician dentar se incadreaza la punctul 23 anexa 2 din ordin atat timp cat in fapt acestor persoane nu li s-a acordat grupa de munca a II-a la aparitia Ordinului nr. 50/1990.