Prin actiunea inregistrata la data de 24.07.2009, la Judecatoria Pitesti, reclamanta G.M.C. a chemat in judecata pe paratul G.R.A., solicitand sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiate la 09.09.2001, din vina exclusiva a paratului, incredint...

Prin actiunea inregistrata la data de 24.07.2009, la Judecatoria Pitesti,  reclamanta
 G.M.C. a chemat in judecata pe paratul G.R.A., solicitand sa se dispuna desfacerea
casatoriei incheiate la 09.09.2001, din vina exclusiva a  paratului, incredintarea catre
 reclamanta a minorei G.A.I., nascuta la 22.01.2002, spre crestere si educare, reluarea
 numelui avut anterior casatoriei si obligarea paratului  la plata pensiei de intretinere
 in favoarea minorei in procent de 25% din venitul net realizat din munca, cu cheltuieli
de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca partile s-au casatorit in anul 2001 si din aceasta
casatorie s-a nascut minora, relatiile dintre soti nu au fost niciodata bune, dar au
convietuit 8 ani de zile in speranta ca paratul isi va schimba atitudinea fata de
reclamanta.
In realitate, intre parti nu exista nici un fel de relatie, paratul isi petrecerea
concediile si sfarsitul de saptamana in alte parti, departe de domiciliu, fiecare isi
gestiona banii sai, reclamanta fiind nevoita sa plateasca toate utilitatile si sa se
ingrijeasca de copil.
In ultimele 3-4 luni paratul a avut o atitudine necorespunzatoare fata de reclamanta, era
agresiv verbal si fizic, ii adresa injurii si nu mai exista nici un fel de comunicare intre parti, nici macar in ceea ce priveste copilul.
In prezent minora se afla la matusa paratului, intrucat reclamanta este incadrata in munca
si a depus toate diligentele ca aceasta viata de familie sa existe.
La data de 12.10.2009 reclamanta a formulat cerere de completare a actiunii solicitand
acordarea beneficiului contractului de inchiriere pentru garsoniera nr.33 situata in
Pitesti, bloc ANL.
In motivarea cererii s-a aratat  ca in timpul casatoriei paratul a incheiat cu Consiliul
 Local Pitesti prin serviciul public de exploatare a patrimoniului contract de inchiriere
 nr.8288/2003 pentru garsoniera de mai sus.
O perioada de timp partile au locuit in acest imobil pana la data introducerii actiunii de
 divort cand paratul  a  plecat din imobil, iar toate utilitatile  garsonierei sunt platite de catre reclamanta.
La aceeasi data paratul a formulat cerere reconventionala solicitand desfacerea casatoriei
din vina reclamantei, incredintarea minorei spre crestere si educare, obligarea paratei la
 plata pensiei de intretinere.
In motivarea cererii s-a aratat ca aceasta casatorie s-a incheiat dupa o foarte scurta
prietenie, timp in care s-a nascut minora si au locuit impreuna la mama acestuia, iar pana
la varsta de 6 luni de minora s-au ocupat partile.
Deoarece ambele parti erau incadrate in munca, de comun acord au hotarat ca de minora sa
se ocupe matusa paratului care era pensionata, nu avea copii si avea un spatiu locativ
corespunzator. Minora a fost crescuta pana in prezent de matusa paratului si este eleva in
 clasa I, iar partile o vizitau ocazional, luand-o la plimbare, dupa care era adusa in
domiciliul acesteia.
Hotararea ca minora sa fie crescuta de matusa s-a realizat in perioada concediului de
aternitate cand reclamanta avea timp suficient sa se ocupe de copil, perioada in care pana
la data introducerii cererii de divort reclamanta nu si-a exprimat dorinta ca minora sa fie alaturi de parinti, de copil ocupandu-se numai matusa paratului, care a inconjurat-o cu dragoste si afectiune, fara a simti lipsa parintilor.
In prezent minora este inscrisa la Scoala nr.5 din Pitesti, are o ingrijire speciala si
 este atasata de parat si de matusa acestuia.
Paratul a aratat ca impreuna au fost in concedii, in strainatate, in Turcia, Bulgaria,
 Italia si inainte de divort au fost plecati in Bulgaria impreuna cu alte persoane.
Comportamentul reclamantei determina o stare de nemultumire, generand discutii si
contradictie intre parti.
La data de 23.11.2009, completul investit cu solutionarea cererii de divort a  formulat
cerere de abtinere, intrucat a pronuntat sentinta civila nr.7681/2009, dosar
 nr.12374/280/2009, avand ca obiect ordonanta presedintiala prin care s-a respins cererea
 formulata de reclamanta privind incredintarea minorei pana la solutionarea divortului -
10269/280/2009.
La data de 19.02.2010 paratul a  formulat  cerere completatoare, solicitand acordarea
beneficiului contractului de inchiriere pentru garsoniera situata in Pitesti, bloc ANL si
 incredintarea minorei spre crestere si educare.
 In motivarea cererii s-a aratat ca in timpul casatoriei paratul  a incheiat cu Consiliul
Local Pitesti prin serviciul public de exploatare a patrimoniului contract de inchiriere
nr. 8288/2003 pentru garsoniera de mai sus,  cand parata a formulat plangere la politie
motivat de faptul ca nu poate sa intre in domiciliu sa-si ia lucrurile personale.
Datorita acestui fapt paratul s-a mutat la o alta adresa, in garsoniera ramanand sa
locuiasca reclamanta care s-a preocupat in mod permanent de preconstituirea unor probe
in procesul de divort, provocand certuri, scandaluri, reclamatii la diverse  institutii.
O perioada de timp partile au locuit in acest imobil pana la data introducerii actiunii
de divort, cand paratul  a  plecat din imobil, iar toate utilitatile  garsonierei sunt
platite de catre reclamanta.
Prin sentinta civila nr.5997/02.07.2010, pronuntata de Judecatoria Pitesti, s-a admis in
parte actiunea principala asa cum a fost completata, introdusa de reclamanta, s-a admis
 cererea reconventionala formulata si completata de parat, s-a dispus desfacerea
casatoriei incheiata intre parti, din culpa comuna, a fost incredintata  minora G.A.I.
 nascuta la data de 22.01.2002,  spre crestere si educare paratului, reclamanta fiind
 obligata la plata pensiei de intretinere stabilita in cota procentuala de 25% din venitul
 net lunar, incepand cu data de 02.07.2010, pana la majorat.
 S-a dispus ca reclamanta sa  reveni  la numele avut anterior casatoriei.
A fost acordat beneficiul contractului de inchiriere pentru  garsoniera situata in Pitesti, str. Aleea Caminelor, paratului. Cheltuielile de judecata au fost compensate. 
 In considerentele acestei sentinte, prima instanta a retinut ca vinovate de destramarea
relatiilor de familie se fac ambele parti.
   In ceea ce priveste cererea de incredintare a minorei rezultata din casatoria partilor,
 instanta luand in considerare interesul superior al acesteia, varsta frageda si
atasamentul acesteia fata de ambii parinti, posibilitatile materiale ale acestora, a 
apreciat ca de cresterea si educarea acesteia se poate ocupa paratul ajutat de matusa sa,
intrucat minora a fost  crescuta  de aceasta, care ii  cunoaste necesitatile si
preocuparile.
   In raport de solutia adoptata de instanta cu privire la acest capat de cerere,
reclamanta  a fost obligata la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei pana
 la majorat.
In baza art.30 alin.3 Codul familiei, instanta a dispus  revenirea  reclamantei la  numele
avut anterior casatoriei.
De asemenea, instanta a acordat beneficiul contractul de inchiriere nr.8288/2003, paratului.
Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat apel reclamanta, care a criticat-o
 pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
1. In mod nelegal instanta de fond a dispus desfacerea casatoriei din  culpa comuna,
deoarece din probele administrate in cauza rezulta fara dubiu ca
paratul a fost acela care a manifestat pe tot parcursul  casniciei un comportament
necorespunzator fata de apelanta.
2. In mod gresit s-a dispus incredintarea minorei catre parat, instanta facand o gresita
aplicare a legii in ceea ce priveste interesul superior al minorei.
Astfel, din considerentele hotararii se constata ca instanta de fond a solutionat cauza
fara a intra in cercetarea fondului, rezumand-se sa preia motivarea solutiei din dosarul
de ordonanta presedintiala, cu raportare doar la  probele administrate in acea cauza de
catre parat.
Cu nerespectarea principiului egalitatii de tratament a partilor, instanta de fond a luat
in considerare doar probele administrate de parat in interesul vadit al acestuia  si
 ignorand in totalitate probele propuse de reclamanta, din cuprinsul carora rezulta ca 
este in interesul minorei sa-i fie incredintata  acesteia spre crestere si educare.
3. Solutia de acordare a beneficiului contractului de inchiriere                       
  pentru garsoniera din Pitesti, str.Aleea Caminelor, nu a fost motivata.
Prin cererea depusa la dosar la data de 15.11.2010, apelanta-reclamanta a detaliat 
motivele de apel mai sus precizate.
Prin intampinare, intimatul-parat a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civila nr.7 din 17 ianuarie 2011, Tribunalul Arges a admis apelul si a
schimbat in parte sentinta, in sensul ca a fost incredintata reclamantei spre crestere
si educare minora A.I.
Paratul a fost obligat  la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cota
procentuala de 25% din venitul net lunar, incepand cu data de 2.07.2010 si pana la
majoratul acesteia.
S-a acordat beneficiul contractului de inchiriere pentru garsoniera situata in Pitesti,
str.Aleea Caminelor, reclamantei. A fost mentinuta in rest sentinta.
Pentru a pronunta aceasta decizie tribunalul a retinut urmatoarele:
Primul motiv de apel a fost respins ca nefondat.
Astfel, in raport de depozitiile martorilor audiati la fond, in mod corect prima instanta
 a retinut ca ambele parti se fac vinovate de destramarea relatiilor de familie.
In timp ce martorii  audiati la propunerea  reclamantei, respectiv N.C. si D.N.A.,  au
aratat ca  relatiile dintre parti sunt vatamate intrucat paratul are o relatie
extraconjugala cu o alta persoana, aspect confirmat si de minora cu ocazia audierii sale
 in apel, martorii audiati la cererea paratului, Z.B.F. si M.E., au afirmat ca si
reclamanta ar avea o  relatie extraconjugala.
Sustinerile reclamantei in sensul ca paratul ar fi avut manifestari violente fata de
 aceasta atat verbale, cat si fizice, desi sunt confirmate de martorii audiati la
propunerea sa, nu sunt de natura sa conduca la schimbarea solutiei adoptata de instanta
de fond pentru considerentele mai sus retinute.
Cel de-al doilea motiv de apel care vizeaza solutia adoptata de instanta de fond  cu
privire la cererea de incredintare a minorei s-a constatat a fi intemeiat.
Din probatoriul administrat atat in fata instantei de fond, cat si apel, rezulta cu
 certitudine ca ambii parinti au conditii materiale pentru cresterea si educarea minorei,
 constand in locuinta si venituri realizate din munca.
De asemenea, din depozitiile tuturor martorilor audiati la ambele instante s-a retinut ca
 minora a fost crescuta cu acordul ambilor soti, de la varsta de 1 an si 8 luni, de familia Z. ( matusa si unchiul intimatului), intrucat reclamanta este cadru medical si lucreaza pe ture, neavand posibilitatea sa se descurce singura.
Aceeasi martori au declarat ca atat reclamanta cat si paratul contribuie financiar la
 intretinerea si educarea minorei si ca aceasta din urma este atasata si isi iubeste ambii
 parinti, aspect ce rezulta si din interogatoriul ce i-a fost administrat in apel.
Insa, avand in vedere varsta frageda a minorei, care presupune schimbari  de ordin
 fiziologic ce necesita o atentie sporita si o comunicare mai intensa cu mama sa, ca
starea sanatatii sale presupune un regim de viata adecvat, tribunalul a apreciat ca este
in interesul superior al minorei ca aceasta sa fie incredintata spre crestere si educare
  mamei sale, mai ales avandu-se in vedere si formatia sa profesionala, aceea de cadru
 medical, chiar daca minora cu ocazia  audierii  si-a exprimat dorinta de a ramane cu
tatal sau, doar pentru ca-i face toate poftele.
A mentine solutia instantei de fond ar insemna practic ca minora sa fie incredintata
 familiei Z., la care aceasta a locuit in permanenta de la varsta de 1 an si 8 luni si
 nu paratului, care locuieste la mama sa, potrivit depozitiei martorei D.N. Mai mult,
atat matusa, cat si unchiul intimatului sunt oameni in varsta  (martora Z. - 59 ani )
 care au probleme serioase de sanatate.
Astfel, din cuprinsul adeverintei medicale aflata la fila 105 doar fond, rezulta ca matusa
 intimatului sufera de astm bronsic infecto alergic (NTA  si nevrita optica).
Din depozitia martorei D.N. s-a retinut ca unchiul intimatului sufera de inima.
Asa fiind, tribunalul a apreciat ca mama este cea mai in masura sa-si creasca fetita in
 varsta de doar 9 ani, de care aceasta este foarte atasata, care are disponibilitate
datorita varstei si profesiei sa se ocupe de cresterea si educarea sa, dispunandu-se
modificarea sentintei instantei de fond in acest sens.
Pe cale de consecinta, intimatul-parat a fost obligat la plata pensiei de intretinere
in favoarea minorei.
Si ultimul motiv de apel  s-a retinut a fi intemeiat.
Astfel, desi prin raspunsul dat la interogatoriul ce i-a fost administrat, paratul a
 recunoscut ca a parasit domiciliul conjugal situat in garsoniera din Pitesti,             str.Caminelor, bloc ANL, din luna august 2009, aspect confirmat si de inspectorii Primariei Pitesti care au efectuat  ancheta sociala, cat si de martorii Z.F. si B.M., iar reclamanta, cu chitantele depuse la dosar a facut  dovada ca plateste chirie si utilitatile la acest imobil, in mod nelegal instanta de fond a acordat beneficiul contractului de inchiriere privind  garsoniera din Aleea  Caminelor  paratului.
 Pentru toate aceste motive, in temeiul art.296 Cod procedura civila a admis apelul si
a schimbat in parte sentinta in sensul ca a dispus incredintarea spre crestere si educare
a minorei A.I. catre reclamanta.
Paratul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cota
procentuala de 25% din venitul net lunar, incepand cu data de 02.07.2010 si pana la
majoratul minorei.
A fost acordat beneficiul contractului de inchiriere pentru garsoniera situata in Pitesti,
 str.Aleea Caminelor, reclamantei.
Impotriva acestei decizii in termen legal a formulat recurs paratul G.R.A., sustinand ca
este nelegala in temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila, in sensul ca este lipsita de
 temei legal si data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor
art.42 din Codul familiei, precum si a dispozitiilor art.6 lit.h din Legea nr.272/2004,
asa cum a fost modificata.
In dezvoltarea motivului de recurs invocat s-a sustinut ca instanta de apel a facut o
grava interpretare a textelor de lege sus mentionate, ca nu s-a avut in vedere decat unul
 din argumente, anume varsta frageda a minorei, de 9 ani, care nu este concludent in speta
 de fata, intrucat minora este la scoala, nu se afla in primii ani ai vietii, nu este
 alaptata si schimbarile de ordin fiziologic, care apar mult mai tarziu raportat la varsta
 actuala a minorei, profesia mamei, aceea de cadru medical.
Se sustine ca este nelegala motivarea instantei de apel raportat la celelalte criterii
esentiale pe care instanta trebuie sa le aiba in vedere in ansamblul lor, asa cum le-a
 argumentat si respectiv sa aiba in vedere interesul major al fetitei.
Nu s-a avut in vedere ca fetita nu a crescut in domiciliul comun al partilor, ci la matusa
 sa, a obtinut performante deosebite, premii scolare, iar masura la care s-a oprit
tribunalul inseamna ruperea din mediul in care aceasta a crescut si s-a dezvoltat si
mutarea in garsoniera inchiriata unde va trebui sa locuiasca in afara de mama si fetita,
 probabil si bunica materna a acesteia, pe cand in fostul domiciliu are propria sa camera
unde poate invata si desfasura activitati specifice varstei.
Nu s-a avut in vedere ca spatiul acestei garsoniere are doar 20 m.p., in timp ce
 apartamentul unde a crescut si se afla fetita are peste 100 m.p., astfel ca interesul
de crestere, instruire si educare al fetitei este in favoarea tatalui sau.
De asemenea, cuantumul veniturilor si contributia financiara este un argument favorabil
 recurentului, intrucat veniturile acestuia sunt mai mari si este ajutat de rudele sale.
Nu s-a avut in vedere ca in perioada despartirii in fapt reclamanta o vizita rar pe fetita, au petrecut putin timp impreuna, nu o ajuta la teme, recurentul fiind cel care s-a ocupat indeaproape de acest lucru si tot acesta a inscris-o la un program scolar "after school", pentru care plateste lunar suma de 750 lei.
Se apreciaza ca interesul fetitei este de a fi incredintata spre crestere si educare
 tatalui, raportat la comportarea parintilor inainte de desfacerea casatoriei, in timpul
casatoriei, gradul de atasament si de interes pe care tatal l-a manifestat fata de copil,
legaturile afective care s-au stabilit intre fiica si tata, posibilitatile materiale
superioare, chiar si varsta fiind un criteriu in favoarea acestuia, minora nefiind la o
varsta frageda.
Recurentul-parat sustine ca decizia data in apel este nelegala si sub aspectul datei
acordarii pensiei de intretinere in favoarea minorei, deoarece nu s-a avut in vedere ca
aceasta se afla in ingrijirea sa exclusiva, astfel incat in raport de dispozitiile
 art.86-94 din Codul familiei trebuia sa fie obligat la pensie incepand cu data
 pronuntarii deciziei - 17 ianuarie 2011, iar nu din 02.07.2010.
Prin decizia civila nr.517/R-MF din 23 martie 2011, Curtea de Apel Pitesti -
ectia civila, pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale si pentru
 cauze cu minori si de familie a respins recursul formulat de paratul G.R.A.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca instanta de apel a facut o aplicare corecta
 a dispozitiilor art.42 din Codul familiei, precum si art.6 din Legea nr.272/2004,
astfel cum a fost modificata, in ceea ce priveste masura incredintarii minorei rezultata
din casatoria partilor, raportat la situatia de fapt retinuta pe baza probatoriului
dministrat in cauza atat la instanta de fond, cat si in apel.
Nu s-a constatat in speta faptul ca instanta de apel a facut o gresita interpretare si
aplicare a textelor de lege enuntate anterior.
Desi recurentul invoca interpretarea gresita a textelor de lege mentionate, in dezvoltarea
 motivului de nelegalitate sustine ca in mod gresit a fost schimbata solutia instantei
de fond, urmare a gresitei stabiliri a situatiei de fapt si a ignorarii probatoriului
efectuat cu privire la conditiile materiale ce le ofera acesta minorei, ceea ce a condus
la o concluzie gresita cu privire la interesul minorei.
Desi aceste sustineri nu pot fi avute in vedere in materia recursului ca o incalcare a
dispozitiilor art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, analizand totusi dispozitiile
art.42 din Codul familiei si art.6 din Legea nr.272/2004, se constata ca acestea au fost
 aplicate corect in speta si nu se impune modificarea solutiei adoptata de instanta de apel.
Conform principiului ce rezulta din dispozitiile art.42 din Codul familiei, stabilirea
 interesului minorului se face in urma analizarii tuturor criteriile materiale si morale
 pe care fiecare parinte le poate asigura pentru o buna dezvoltare intelectuala si fizica,
a atasamentul fata de copil si al copilului fata de parinte, interesul si grija manifestata de parinti in timpul convietuirii si dupa desfacerea casatoriei si alte asemenea imprejurari legate de interesul copilului.
In legatura cu vointa exprimata de minor, referitoare la incredintarea acestuia in cazul
divortului parintilor, cand a implinit varsta de 10 ani, trebuie analizata cu multa grija,
tinand seama de influentarea psihica a copilului la aceasta varsta, in special in perioada
 de pubertate, astfel ca dorinta lor nu poate avea o influenta majora la incredintare,
ceea ce trebuie sa primeze fiind interesul acestuia, care se determina in
functie de criteriile mentionate  anterior.
Potrivit art.6 lit.i din Legea nr.272/2004, unul din principiile prin care se realizeaza
respectarea si garantarea drepturilor copilului este asigurarea sanatatii si continuitatii
in ingrijirea, cresterea si educarea copilului.
S-a constatat ca in speta au fost analizate criteriile materiale si morale ale fiecarui
parinte si respectiv toate conditiile prevazute de textele de lege enuntate anterior si
 in mod corect instanta de apel a concluzionat ca minora trebuie sa fie incredintata spre
 crestere si educare reclamantei, aceasta putand sa se ocupe in mod corespunzator de minora, care este atasata de ambii parinti, dar este in interesul acesteia sa fie sub ingrijirea si supravegherea atenta a mamei.
S-a stabilit cu probatoriul administrat in cauza faptul ca intimata-reclamanta prezinta
garantii materiale si morale necesare cresterii si educarii minorei, ca aceasta a fost
preocupata si a avut grija permanent de minora, chiar daca aceasta a locuit la matusa
recurentului-parat (cu acordul ambilor soti), iar faptul ca acesta ar avea venituri mai
mari decat ale mamei nu constituie un criteriu determinant a fi avut in vedere la
incredintarea minorei, avand in vedere si obligatia acestuia de intretinere rezultata din
dispozitiile art.86 din Codul familiei.
De asemenea, faptul ca spatiul de locuit al mamei impreuna cu minora il constituie o
 garsoniera de doar 20 m.p. fata de apartamentul unde a crescut minora, care are circa
 100 m.p., nu are relevanta in cauza din moment ce acest apartament nu apartine nici unuia
dintre cei doi soti, ci unor terte persoane carora nu le poate fi incredintata minora
 spre crestere si educare.
Curtea a mai constatat ca si critica referitoare la nelegalitatea deciziei pronuntata in
apel sub aspectul datei acordarii pensiei de intretinere in favoarea minorei, este nefondata si urmeaza a fi respinsa intrucat in mod corect instanta de apel a aplicat in speta dispozitiile art.86 si 94 din Codul familiei, obligand pe parat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cota procentuala de 25% din venitul net lunar, incepand cu data de 02.07.2010, neimpunandu-se modificarea solutiei sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea a constatat ca instanta de apel a pronuntat
o solutie legala, motiv pentru care, in baza art.312 (1) Cod procedura civila, a  respins
ca nefondat recursul.
La data de 8 aprilie 2011, s-a formulat contestatie in anulare de catre contestatorul
 G.R.A. in contradictoriu cu intimata G.M.C., solicitand admiterea acesteia si anularea
deciziei civile nr.517/MF/23 martie 2011, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti,
cu consecinta rejudecarii recursului.
Ulterior, si-a precizat si completat contestatia in anulare, invocand dispozitiile art.318
 alin.1 teza a II-a Cod procedura civila, in sensul ca instanta atunci cand a respins recursul formulat de catre contestator a omis sa se pronunte pe o parte din criticile formulate de catre acesta.
In motivarea contestatiei se arata ca instanta a formulat consideratii de ordin general
neraspunzand in mod concret la criticile invocate de catre acesta, cu privire la
 aplicabilitatea dispozitiilor art.42 din Codul familiei, precum si ale art.6 din
Legea nr.272/2004. Mai bine spus, aceasta a analizat doar art.6 lit.i din Legea nr.272/2004,  omitand sa se pronunte pe lit.a, b, c, h din aceeasi lege.
In plus, instanta nu a raspuns la critica care vizeaza acordarea pensiei de intretinere,
in sensul ca desi minora a locuit in permanenta la contestator, acesta a fost obligat in
 mod nelegal la 25% din venitul net realizat, incepand cu data de 2.07.2010.
S-a mai precizat de catre contestator ca instanta de recurs s-a pronuntat in mod vag cu
 privire consimtamantul minorei, desi acesta era hotarator in incredintarea spre crestere
 si educare a uneia dintre parinti, precum si cu privire la beneficiul folosintei
garsonierei.
In fine, s-a concluzionat in sensul ca si atunci cand instanta face consideratii de ordin
general cu privire la criticile invocate de catre contestator, se poate sustine ca ne aflam in prezenta unei reale omisiuni, in motivele de recurs.
S-a formulat intampinare de catre intimata D.(fosta G.) M., prin care s-a solicitat
respingerea contestatiei in anulare ca nefondata, precizandu-se ca instanta de recurs
a analizat in mod expres toate criticile invocate de catre contestator, iar faptul ca
nu ar fi raspuns la fiecare argument invocat de catre acesta, nu inseamna ca sunt
indeplinite conditiile prevazute de art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedura civila;
se solicita cheltuieli de judecata.
Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate de catre
contestator, Curtea a respins ca nefondata contestatia pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedura civila, hotararile
 pronuntate in recurs, pot fi atacate cu contestatia, atunci cand instanta respingand
recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze  vreunul din
 motivele de modificare si de casare.
Calea contestatiei in anulare este deschisa atat pentru omisiunea de cercetare a motivelor
 de casare sau de modificare formulate in termen de catre recurent, cat si pentru cele de
 ordine publica, invocate din oficiu de catre instanta, conform dispozitiilor art.306
 alin.2 Cod procedura civila.
Practic se invoca de catre contestator faptul ca instanta de recurs nu  s-a pronuntat
pe critica ce deriva din aplicabilitatea dispozitiilor art.42 din Codul familiei, insa
rezulta in mod clar ca aceasta a fost analizata si s-a raspuns in mod expres; de asemenea
se invoca faptul ca nu s-ar fi raspuns la dispozitiile art.6 din Legea nr.272/2004, insa si acest motiv este nefondat, deoarece instanta a analizat in mod concret toate literele din cuprinsul acestui articol, si anume consimtamantul copilului, stabilitatea in cresterea si educarea acestuia, celelalte litere din cuprinsul articolului, reprezentand consideratii de ordin general, care au fost deja analizate si inglobate in dispozitiile art.42 din Codul familiei.
De asemenea, exista pronuntarea in mod expres a instantei de recurs cu privire la spatiul
de locuit, respectiv al garsonierei, al carui beneficiu de inchiriere a fost atribuit
intimatei-reclamante.
In fine, instanta s-a pronuntat si cu privire la critica ce vizeaza obligarea
contestatorului la plata pensiei de intretinere, iar faptul ca nu a raspuns la toate
argumentele invocate de catre contestator, nu inseamna ca ne aflam in ipoteza unei
 omisiuni, asa cum este ea reglementata de dispozitiile art.318 alin.1 teza a II-a
 Cod procedura civila.
Practic contestatorul critica solutia pronuntata de catre instanta de recurs, ceea
ce nu echivaleaza cu neanalizarea instantei privind motivele de recurs din perspectiva
 referirii pe care o face acesta cu privire la fiecare argument in parte, iar din analiza
aplicabilitatii dispozitiilor art.318 teza finala, este imperios necesar a se face
 distinctie intre motive si argumente, deoarece textul de lege are in vedere numai
omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau modificare si nu argumentele
 de fapt si de drept pe care le invoca fiecare parte.
A da astfel partilor posibilitatea de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea
 de modul in care a fost solutionata pricina si s-au stabilit raporturi litigioase, ar
 insemna practic sa se deschida dreptul de a prova rejudecarea caii de atac, lucru care
 nu este prevazut in actul sistem al procedurii civile, sens in care contestatia
in anulare nu poate fi admisa, decat pentru cazurile expres si limitativ prevazute de lege.
De altfel, pe calea contestatiei in anulare numai pot fi valorificate probleme de fond,
intrucat de esenta caii extraordinare de atac este asa cum s-a aratat mai sus, remedierea
 unei neregularitati procedurale savarsite de catre instanta si nicidecum reluarea
 judecatii fondului litigiului.
Mai mult decat atat, in jurisprudenta CEDO, respectiv cauza M. impotriva Romaniei,
s-a statuat ca principiul securitatii raporturilor juridice implica respectarea
 principiului res iudicata, conform careia nicio parte nu este indreptatita sa solicite
o retractare a unei hotarari definitive si irevocabile obligatorii si mai ales nu in scopul de a obtine o rejudecare si o noua analiza a cauzelor.
Se concluzioneaza de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca promovarea unei contestatii in anulare in dreptul intern poate fi exercitata numai in mod strict pentru motivele reglementate de dispozitiile art.317 si art.318 Cod procedura civila si in niciun caz nu se refera la greseli de judecata, chiar daca ele exista pentru a se proceda ulterior la o reformare a hotararii irevocabile.
Fata de cele aratate mai sus, in baza dispozitiilor art.320 Cod procedura civila Curtea a respins ca nefondata contestatia in anulare si in baza dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, a obligat pe contestator sa plateasca intimatei-reclamante suma de 700 lei cheltuieli de judecata.

7. Intelesul sintagmei "greseala materiala" prevazute de art.318 teza I din Codul de procedura civila
Art.318 teza I din Codul de procedura civila

Curtea retine ca prin "greseala materiala", ca temei al unei contestatii in anulare in
 sensul art.318 Cod procedura civila, se intelege orice eroare materiala evidenta pe care
 o savarseste instanta, cum ar fi de pilda, anularea recursului ca netimbrat, desi la
 dosar se gaseste recipisa de plata a taxelor legale de timbru, ori respingerea recursului
 ca tardiv, desi a fost depus in termen la posta, dar instanta nu a observat recipisa
scrisorii recomandate, luand in considerare data inregistrarii caii de atac.
Textul se refera la greseli materiale evidente in legatura cu aspectele formale ale
 judecatii in recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca
insuficient timbrat, iar pentru aceste situatii nu este necesara reexaminarea fondului
 sau o apreciere a probelor.
In speta, contestatoarea nu invoca o greseala materiala, adica o eroare evidenta legata
de aspectele formale ale judecatii in recurs, ci critica modul in care Curtea a dezlegat
o anumita problema referitoare la contractul individual de munca al intimatului, care
este o problema de judecata si de apreciere a instantei de recurs.
Rezulta ca aceasta motivare a contestatoarei nu se poate incadra in sintagma de "greseala materiala", asa cum este prevazuta de art.318 teza I din Codul de procedura civila.
Pentru toate aceste considerente, in baza art.320 Cod procedura civila, Curtea a respins contestatia in anulare.

Decizia civila nr.1503/R-CM/19.09.2011