Prin actiunea inregistrata la data de 24.02.2010 pe rolul Tribunalului Arges, reclamanta B.F. a chemat in judecata pe paratul Inspectoratul Scolar Judetean Arges pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratului la ...

Prin actiunea inregistrata la data de 24.02.2010 pe rolul Tribunalului Arges,
 reclamanta B.F. a chemat in judecata pe paratul Inspectoratul Scolar Judetean Arges
 pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratului la
incadrarea sa ca ingrijitor in cadrul Scolii Generale cu clasele I-IV din satul
Valea Manastirii, comuna Titesti, judet Arges.
La data de 08.04.2010 reclamanta si-a precizat actiunea, in sensul ca intelege sa
se judece in contradictoriu cu parata Scoala Generala cu clasele I-VIII Titesti, iar
 nu cu Inspectoratul Scolar Judetean Arges.
Prin incheierea din data de 08.11.2010, instanta a incuviintat reclamantei cererea de
 ajutor public judiciar sub forma avocatului din oficiu, iar la data de 02.12.2010 a
 fost precizata cererea de chemare in judecata sub aspectul pretentiilor fata de parata
 Scoala Generala cu clasele I-VIII Titesti, reclamanta solicitand: reintegrarea in
 functia avuta anterior emiterii deciziei nr.9/1996 cu consecinta rectificarii
corespunzatoare a carnetului de munca; acordarea despagubirilor reprezentand
contravaloarea salariilor si a celorlalte drepturi care i se cuveneau potrivit
contractului de munca de la data de 01.03.1998, data la care i-a incetat in fapt
 activitatea si pana la zi, sume actualizate si indexate; acordarea daunelor morale
 aferente suferintei pricinuite, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr.540/28.03.2011, Tribunalul Arges a respins actiunea precizata
 formulata de reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamanta B.F. a fost angajata paratei Scoala Generala cu clasele           
   I-VIII Titesti pe postul de ingrijitor, cu o jumatate de norma, in perioada 01.06.1992 - 30.09.1996, asa cum rezulta din mentiunile existente in carnetul de munca al acesteia.
Potrivit acelorasi mentiuni, prin decizia nr.9/1996 angajatorul a dispus incetarea
 contractului individual de munca al reclamantei, in temeiul art.130 alin.1 lit.a
din vechiul Cod al muncii.
Conform adeverintei nr.2361/22.03.2010 reclamanta a mai desfasurat activitatea de
 ingrijitor cu un sfert de norma la Scoala cu clasele I-IV Valea Manastirii - Titesti
 in perioada ianuarie 1997 - februarie 1998.
Desi a precizat in mod direct in fata instantei la termenul din data de 01.12.2010 ca
nu solicita anularea deciziei nr.9/1996, prin actiune, asa cum a fost precizata,
 reclamanta a pretins, in primul rand, obligarea paratei la reintegrarea sa in functia
 avuta anterior emiterii deciziei nr.9/1996.
Instanta a retinut ca aceasta solicitare a reclamantei nu este intemeiata, intrucat
 atat potrivit dispozitiilor art.136 alin.1 vechiul Cod al muncii, in vigoare la
 momentul emiterii deciziei nr.9/1996, cat si potrivit dispozitiilor art.78 din Codul
 muncii actual, reintegrarea pe postul avut anterior desfacerii contractului individual
 de munca nu poate fi dispusa decat in cazul anularii deciziei de concediere.
In cauza de fata, reclamanta nu a inteles sa conteste decizia nr.9 in baza careia i-a
 fost desfacut contractul individual de munca, desi a fost emisa in anul 1996.
Prin urmare, s-a apreciat ca parata nu poate fi obligata sa o reincadreze pe postul de
 ingrijitor detinut anterior emiterii deciziei nr.9/1996.
Pe de alta parte, intrucat nu a contestat decizia de concediere, in prezent reclamanta
nu poate obtine angajarea in cadrul paratei decat in conditiile art.30 alin.1 din Codul
 muncii, potrivit carora incadrarea salariatilor la institutiile si autoritatile publice
 si la alte unitati bugetare se face numai prin concurs sau examen, dupa caz.
In speta, reclamanta nu a dovedit ca a promovat vreun concurs sau examen care sa o
indreptateasca la ocuparea postului de ingrijitor la Scoala Generala cu clasele   I-VIII
 Titesti.
In raport de aceste considerente, instanta a respins solicitarea reclamantei privind
reintegrarea sa in functia avuta anterior emiterii deciziei nr.9/1996.
In ceea ce priveste capetele de cerere avand ca obiect rectificarea corespunzatoare a
carnetului de munca si acordarea despagubirilor reprezentand contravaloarea salariilor
 si a celorlalte drepturi care i se cuveneau potrivit contractului de munca de la data
de 01.03.1998, data la care i-a incetat in fapt activitatea si pana la zi, sume
actualizate si indexate, instanta le-a respins, avand in vedere solutia data capatului
principal de cerere.
Instanta a respins si cererea privind obligarea paratei la plata daunelor morale,
intrucat nu s-a facut dovada existentei unei fapte ilicite a paratei, nefiind intrunite
cumulativ conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile contractuale a
angajatorului, in conditiile art.269 alin.1 din Codul muncii.
Impotriva sentintei a formulat recurs, in termen legal, reclamanta B.F., motivele de
 nelegalitate si netemeinicie fiind urmatoarele:
- In mod gresit s-au respins cererea de reincadrare pe postul detinut anterior si cererile
 accesorii pe motiv ca nu s-a formulat o contestatie impotriva deciziei nr.9/1996.
 Decizia nu i-a fost comunicata, astfel ca partea nu avea cunostinta de continutul
acesteia spre a o contesta.
- Nu a fost avut in vedere la solutionarea cauzei faptul neacordarii preavizului prevazut
 de lege. Reclamanta a fost concediata fara a i se comunica motivul masurii luate de
unitatea scolara si fara a i se asigura timpul necesar cautarii unui alt loc de munca.
In baza acestor critici, recurenta-reclamanta solicita modificarea sentintei in sensul
admiterii cererii, reincadrarii in functia detinuta anterior, rectificarii carnetului
de munca, acordarii despagubirii reprezentand salariile si celelalte drepturi ce i se
cuveneau din data de 30.09.1996 la zi si a daunelor morale, cu cheltuieli de judecata.
Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta recurata, prin prisma motivelor de
recurs invocate de recurenta, Curtea a constatat ca recursul este nefondat pentru
 urmatoarele considerente:
Precizand obiectul cererii de chemare in judecata prin notele scrise de la fila 130 din
dosar, reclamanta a solicitat, in contradictoriu cu parata Scoala cu clasele I-VIII
Titesti, reincadrarea pe functia de ingrijitor incepand cu data emiterii deciziei
nr.9/1996, efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca, plata drepturilor
 salariale cuvenite din data de 01.03.1998 la zi, actualizate si indexate si a celorlalte
drepturi.
Un capat de cerere al actiunii a vizat acordarea daunelor morale pentru suferinta
pricinuita prin incetarea raporturilor de munca inca din anul 1996 si mentinerea unei
 situatii incerte, munca de ingrijitor prestata in perioada ianuarie 1997 - februarie
1998 in cadrul scolii nefiind evidentiata de catre parata in carnetul de munca.
Potrivit sustinerilor partilor reclamanta a fost concediata in anul 1996 din functia de
 ingrijitor.
In carnetul de munca, anexat cererii de chemare in judecata de catre reclamanta, este
 mentionat actul prin care a fost dispusa masura concedierii, respectiv decizia nr.9/1996
emisa de Scoala cu clasele I-VIII Titesti.
Data fiind declaratia partii ca nu se contesta actul de vointa unilaterala prin care
angajatorul a dispus incetarea contractului individual de munca, consemnat in decizia
nr.9/1996, s-a retinut judicios lipsa de temei a reincadrarii pe functia detinuta la
 momentul acestei concedieri.
Cererea de reincadrare sau de reintegrare pe functia detinuta anterior concedierii are
 caracter accesoriu in raport cu o contestatie formulata impotriva masurii de concediere,
aceasta insemnand ca solutionarea celei dintai depinde de solutia data in contestatie.
Practic partea a solicitat repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concedie
 fara a contesta masura sub aspectul legalitatii si temeiniciei asa cum prevad dispozitiile art.78 din Codul muncii.
Insa pana la solutionarea unei contestatii impotriva masurii de concediere consemnate in
 inscrisul emis de unitate, aceasta se bucura de prezumtia de a fi fost luata cu
respectarea conditiilor prevazute de lege.
Iar refuzul unitatii angajatoare de a reintegra reclamanta pe postul de ingrijitor
 s-a intemeiat pe aceasta decizie necontestata.
Intrucat nu s-a stabilit in prealabil, caci aceasta a fost vointa partii interesate,
daca desfacerea contractului de munca este abuziva, nu este indeplinita conditia
 existentei culpei angajatorului spre a fi antrenata raspunderea patrimoniala prin plata
 daunelor morale.
Aceeasi este situatia si in cazul daunelor morale solicitate pentru lipsa mentiunilor
din carnetul de munca privitoare la activitatea desfasurata in cadrul scolii, in perioada
ianuarie 1997 - februarie 1998.
Instanta nu a fost investita a examina cu ce titlu s-a prestat activitate la unitatea
scolara in aceasta perioada, care sunt obligatiile corelative ale paratei spre a se
antrena raspunderea patrimoniala a acesteia sub forma platii daunelor morale.
Rezulta ca nu se regasesc, cu privire la solutia instantei de fond, motivele de
 nelegalitate si netemeinicie reglementate de dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041
 Cod procedura civila, in care se incadreaza criticile formulate, astfel ca in baza
art.312 Cod procedura civila recursul a fost respins ca nefondat. PROCEDURA CIVILA

4. Competenta de solutionare a cauzelor avand ca obiect raporturile de serviciu ale
 functionarilor publici (politistilor)
Art.1 din Legea nr.360/2002
Art.109 al Legii nr.188/1999
Art.312 alin.3 si art.304 pct.1 Cod procedura civila

In pricina de fata, obiectul judecatii il reprezinta drepturi si obligatii pretinse de
 catre reclamanta ca urmare a raporturilor de serviciu desfasurate in slujba intimatului
M.A.I., in cadrul Inspectoratului de Politie al judetului Valcea, chiar daca ele se
 situeaza la momentul incetarii acestor raporturi, ca o consecinta atat a duratei de
activitate, cat si a retragerii anticipate din activitate, drepturile pretins provenind
din fondurile angajatorului, iar nu din cele ale asiguratorului pentru pensie.
Ca atare, in mod gresit instanta civila a Tribunalului Valcea a solutionat cauza in
complet constituit ca unul pentru asigurari sociale, iar nu in complet specializat in
 materia contenciosului administrativ.
In aceasta situatie, fata de dispozitiile art.312 alin.3 si art.304 pct.1 Cod procedura
 civila, hotararea pronuntata in prima instanta este casabila, asa incat, desi a intrat
in cercetarea fondului, recursurile au fost admise, procedandu-se la retinerea cauzei in
 conditiile tezei I a art.312 alin.3 si ale alin.4, pricina urmand sa fie trecuta spre
solutionare, in fond, la Curtea de apel in sectia specializata in materia contenciosului
administrativ, catre care dosarul va fi trimis.
Fata de aceasta situatie, instanta de recurs nu a mai analizat celelalte critici ce
 vizeaza modalitatea de solutionare a fondului in prima instanta.
Decizia civila nr. 1365/R-CA/06.09.2011