Lipsa de interes in promovarea unei actiuni in constatarea grupei de munca, in conditiile in care angajatorul a certificat aceasta situatie prin mentiunile din carnetul de munca.

In conditiile in care angajatorul a completat in carnetul de munca mentiunile privind incadrarea activitatii in grupa I de munca , actiunea in constatarea incadrarii in grupa I si pentru obligarea angajatorului la eliberarea unei adeverinte este lipsita de interes. In situatia in care salariatul va urmari valorificarea unui drept de asigurari sociale, dovada incadrarii in grupa I de munca  se face cu carnetul de munca       Tribunalul Gorj prin sentinta civila nr.  7554 din 3 noiembrie 2011 a respins ca lipsita de interes actiunea civila formulata de reclamanti. Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca fiecaruia dintre reclamanti i-a fost recunoscuta de catre angajator grupa superioara de munca pentru perioada lucrata in intervalul de timp 01.08.1979- 01.04.2001,  iar potrivit art.15 din Ordinul nr.50/1990 (care reprezinta actul normativ ce reglementeaza incadrarea in grupe de munca in vederea pensionarii), dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca potrivit metodologiei de completare a acestuia. In momentul de fata, practic fiecare dintre reclamanti detine documentul prevazut de lege, si anume art.15 din Ordinul 50/1990 pentru recunoasterea grupei de munca, astfel incat ii lipseste interesul in a promova o actiune civila prin care se tinde la obtinerea aceluiasi rezultat. Art.109 Cod procedura civila stabileste ca orice persoana care pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere in fata instantei, iar reclamantul trebuie sa dovedeasca un interes in momentul promovarii acestei cereri. Interesul reprezinta folosul practic urmarit de cel care pune in miscare actiunea civila, iar in speta de fata folosul practic este reprezentat de dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca, aspect care este deja obtinut prin inscrierea in carnetul de munca a perioadelor lucrate si a procentului. Cum legea in materie, si anume art.15 din Ordinul nr.50/1990 stabilesc ca aceasta dovada a perioadei lucrate in grupa superioara de munca se face in primul rand cu inscrierea in carnetul de munca, iar aceasta dovada a fost deja administrata in cazul reclamantilor, reclamantilor le lipseste in mod evident interesul de a formula o noua cerere pentru obtinerea aceluiasi rezultat.
       Este astfel lipsit de interes atat capatul de cerere avand ca obiect constatarea incadrarii in grupa de munca, a aspectului ca aceste perioade reprezinta stagiul de cotizare in conditii speciale de munca, dar si capatul de cerere referitor la obligarea angajatorului la emiterea unei adeverinte privind aceste aspecte, reclamantii obtinand deja recunoasterea acestor aspecte prin inscrierile din carnetele lor de munca. Nu pot fi retinute sustinerile reclamantilor referitoare la faptul ca noua lege (legea nr.263/2010 si normele de aplicare) conditioneaza recunoasterea perioadelor lucrate in grupe de munca de existenta unei adeverinte tip, deoarece legea noua guverneaza sub acest aspect numai situatiile nascute sub imperiul sau, fara a aduce atingere situatiilor nascute sub imperiul legii vechi (in situatia data, Ordinul nr.501990), in caz contrar legea noua retroactivand, ceea ce este contrar principiului neretroactivitatii legii si normelor constitutionale.
      In consecinta, pentru considerentele mentionate, instanta a respins ca lipsita de interes actiunea civila promovata de catre reclamanti in vederea recunoasterii grupei superioare de munca.
      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii.
      Prin motivele de recurs se arata ca in mod incorect instanta a solutionat pricina pe calea unei exceptii ce a fost ridicata din oficiu fara a analiza in niciun mod imprejurarile concrete care au determinat formularea actiunii avand cele doua capete de cerere.
      In mod nejustificat a retinut a fi suficiente inregistrarile in carnetele de munca, atat timp cat Casa Judeteana de Pensii solicita eliberarea adeverintelor si respectarea cerintelor din adresa nr.588/05.08.2011.
      Reclamantii justifica interes in promovarea acestei actiuni si nu pot fi sanctionati prin neluarea in calcul a inregistrarii in carnetul de munca a perioadelor lucrate in grupa I de munca si neasimilarea acestora in conditii speciale de munca potrivit Legii nr.263/2010 ca urmare a neeliberarii adeverintelor in conditiile solicitate de Casa, atata timp cat incadrarea in grupele de munca s-a facut conform legii, platindu-se contributiile la asigurarile sociale de stat corespunzatoare potrivit legii, dar s-a omis de catre parata intocmirea documentelor solicitate de pct.15 alin.2 din Ordinul 50/1990.
      Solicita admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
      In drept invoca dispozitiile art.304 pct.7, 8 si 9 si art.3041 cod pr.civila.
      Intimata - parata a formulat intampinare prima care a  aratat ca unitatea a achiesat la pretentiile reclamantului inca de la primul termen de judecata, astfel ca este de acord si cu solicitarea recurentului din cererea de recurs.
      Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
       Astfel cum in  mod corect a retinut instanta de fond, in carnetele de  munca depuse la dosar au fost consemnate conditiile de  munca, respectiv incadrarea activitatii desfasurate de reclamanti in perioade anterioare datei de 01.04.2001 in grupa I de munca si procentul din timpul normal de lucru in care munca prestata s-a incadrat in aceste conditii.
      Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se  incadreaza in grupele I si a II-a de munca in vederea pensionarii se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca, potrivit metodologiei de completare a acestuia.
      Potrivit   art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, "carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea in munca, vechimea neintrerupta in munca, vechimea neintrerupta in aceeasi unitate, vechimea in functie, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite, retributia tarifara de incadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta".
      In aceste conditii, reclamantul nu justifica un interes actual prin promovarea unei actiuni ce  tinde la obtinerea recunoasterii desfasurarii unei activitati intr-o grupa superioara de munca, cata vreme exista mentiuni exprese in carnetul de munca  prin care ar putea dovedi aceasta incadrare , in eventualitatea in care ar urmari obtinerea unui drept de asigurari sociale.
      De altfel si Legea nr.  263/2010 reglementeaza la art. 159  (1) modalitatea de dovedire a vechimii in munca, astfel:
      "Pentru perioadele prevazute la art. 16 lit. a) si art. 17, dovada vechimii in munca, a timpului util la pensie pentru agricultori si a duratei de asigurare, realizata pana la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de munca, carnetul de asigurari sociale sau cu alte acte prevazute de lege.
      Art. 17 alin.  (1) din aceeasi Lege se refera expres si la stagiul de cotizare reprezentat de vechimea in munca suplimentara  acordata in baza legislatiei anterioare  datei de 01.04.2001 pentru grupele I si a II-a de munca, astfel:
      "Constituie stagiu de cotizare si perioada suplimentara la vechimea in munca sau la vechimea in serviciu acordata in baza legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate in grupa I, a II-a (...)".
      Una dintre conditiile de exercitiu ale unei actiuni civile este aceea ca reclamantul sa justifice un interes legitim, juridic, interesul sa fie nascut si actual, personal si direct. Interesul invocat de reclamantii din cauza de fata l-a reprezentat sustinerea ca unii salariati ai unitatii au intampinat greutati in ceea ce priveste pensionarea. Sustinerea aceasta nu justifica existenta unui interes nascut si  actual in promovarea unei actiuni in constatare, cu atat mai mult cu cat mentiunile din carnetele de munca  si atitudinea procesuala constanta a angajatorului a fost aceea de achiesare la sustinerile reclamantilor.
      Pentru considerentele de fapt si de drept expuse anterior, Curtea a respins recursul.