Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca

Prin actiunea de dreptul muncii inregistrata la acest tribunal reclamanta SC A. SRL a chemat in judecata parata M. L. solicitand obligarea paratei la plata sumei de 10500 lei reprezentand prejudiciul cauzat societatii.
Din motivarea actiunii se retine ca parata a fost angajata societatii in functia de agent turism pana la data de 9.12.2008 cand au incetat raporturile de munca in conditiile art. 79/1 C. muncii, iar conform actului aditional incheiat la 18.09.2008 s-a obligat sa lucreze in societate cel putin trei ani, in caz contrar s-a obligat sa restituie societatii suma de 10000 lei.
Totodata se arata ca parata a participat la un stagiu de formare profesionala cu o durata de 65 de zile cu scoatere din productie 3 ore/zi, societatea suportand costul acestui stagiu, in suma de 500 lei.
Intrucat constata indeplinite conditiile existentei raspunderii patrimoniale se solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
In drept se invoca art. 270 C. muncii, art. 285 C. muncii actiunea este scutita de plata taxelor de timbru.
Parata invoca in principal exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Sibiu, iar pe fond solicita respingerea actiunii, intrucat nu a produs societatii nici un prejudiciu, iar actul aditional din 18.09.2008 pe prevederile caruia isi intemeiaza actiunea este nul fiind incheiat cu incalcarea flagranta a prev. art. 3 coroborat cu art. 38 din C. muncii.
In ceea ce priveste cursul de formare profesionala parata arata ca nu a fost scolarizata si nici pregatita in vreun fel pe plan profesional astfel cum sustine reclamanta; nu a fost scoasa din productie nu a dat nici un test ori examen, iar diploma anexata este o inventie de care a luat la cunostinta odata cu prezenta actiune. Mai mult parata arata ca la data la care se pretinde a fi sustinut examenul lucra la un punct de lucru din strainatate (intampinare f. 41-42 si note de sedinta f. 66 dosar).
Asupra exceptiei invocata de parata instanta s-a pronuntat prin incheierea civila din 7.12.2010.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului precum si a probelor administrate in cauza instanta retine urmatoarele:
Parata a fost angajata societatii in baza contractului individual de munca nr. 603463 din 18.09.2008 in functia de „Agent Turism” pana la data de 11.12.2008 cand au incetat raporturile de munca in conditiile art. 79 (1) C. muncii (copie CIM si Carte de munca f. 22-25 dosar si f.27 dosar).
Anterior incheierii contractului de munca respectiv la 26.08.2008 se incheie actul aditional nr. 644665/26.08.2008 in conditiile art. 193 si 194 C. muncii prin care partile convin asupra unui stagiu de formare profesionala, durata acestuia, valoarea sa si raspunderea in cazul nerespectarii acelei conventii (act aditional f. 9-10 dosar).
La aceiasi data si sub acelasi numar se incheie un alt act aditional la C.I.M. prin care salariatul se obliga sa lucreze in societate cel putin 3 ani de la data expirarii perioadei de proba, iar in caz contrar salariatul se obliga sa achite suma de 10000 lei actualizata cu indicele de inflatie ( act aditional f. 2 dos).
Intrucat prin cererea inregistrata sub nr. 63480/27.11.2008 parata solicita incetarea raporturilor de munca prin demisie, cerere dealtfel  aprobata la 26.11.2008 (cerere f. 26 dosar ) se promoveaza prezenta actiune intemeiata pe dispozitiile art. 270. C. muncii si cele doua acte aditionale.
Pentru a supune analizei pretentiile deduse judecatii instanta apreciaza ca se impune in principal analizarea clauzelor actului aditional incheiat la 26.08.2008 depus la fila 21 dosar, in conditiile art. 3 din C. muncii, act in baza caruia reclamanta solicita obligarea paratei la plata sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat societatii.
Fata de clauzele inserate in acest act si prevederile art. 3 C. muncii instanta a pus in discutia partilor exceptia nulitatii acestui act, exceptie invocata si de parata prin intampinare.
Din economia textului de lege indicat raportat la clauzele actului aditional instanta retine ca acest act s-a incheiat cu nerespectarea intrutotul a prev. art. 3 alin 1-3 din C. muncii sanctiunea in situatia data fiind nulitatea de drept.
Mai mult de atat cele doua acte aditionale pe care isi intemeiaza reclamanta actiunea desi reprezinta acte aditionale la contractul individual de munca, au fost incheiate anterior datei la care s-a incheiat contractul individual de munca.
Chiar daca am supune analizei clauzele acestui act aditional depus la fila 21 dosar in raport de prev. art. 3 C. muncii pretentiile reclamantei privind obligarea paratei la plata sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu sunt nefondate raportat la disp. art. 270 C. muncii, pentru urmatoarele considerente:
Conform art. 270 C. muncii „salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor”, iar pentru a fi antrenata raspunderea patrimoniala este necesar a fi indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii de fond:
1. calitatea de angajat al paratei;
2. fapta ilicita si personala a paratului savarsita in legatura cu munca sa
3. prejudiciul cauzat societatii;
4. raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu;
5. vinovatia salariatului;
Sarcina probei conf. Art. 287 C.muncii revine angajatorului care trebuie sa dovedeasca, nu doar sa sustina ca a suferit un prejudiciu.
Mai mult de atat reclamanta trebuie sa precizeze sustinut aceste probe, in ce consta prejudiciul material pretins, modalitatea de calcul si de determinare, precum si de unde anume rezulta ca ne aflam in prezenta unui prejudiciu cert, real, determinat si determinabil, iar vinovatia in producerea acestuia apartine salariatului.
Din probatoriul administrat se constata ca reclamanta nu a facut dovada existentei unui prejudiciu care sa intruneasca conditiile enumerate in fisa contului depusa la dosarul cauzei f. 61 dosar nu poate fi retinuta ca proba concludenta cauzei, nesustinuta de nicio alta proba in dovedirea prejudiciului incercat de societate prin incetarea raporturilor de munca anterior implinirii termenului de trei ani.
Mai mult de atat chiar daca existenta unui prejudiciu constituie conditia esentiala pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului aceasta nu este suficienta, angajatorul urmand a dovedi savarsirea  unei fapte ilicite si nu in ultimul rand vinovatia salariatului.
Fapta ilicita in opinia reclamantei este incetarea raporturilor de munca prin demisie, ori demisia astfel cum este definita de art. 79 C. muncii este un act unilateral de vointa al salariatului motivat de anumite imprejurari astfel ca incetarea raporturilor de munca in situatia data, in conditiile art. 79 (1) C. muncii nu poate fi privita ca o fapta ilicita a salariatului.
Apoi vinovatia trebuie nu doar enuntata ci dovedita de catre angajator, probele sa fie pertinente si concludente cauzei pentru ca instanta sa-si formeze convingerea ca salariatul se face vinovat de producerea vreunei pagube si ce reprezinta acea paguba.
Cum reclamanta nu a produs nicio paguba in sensul celor aratate, constatand ca nu s-a facut dovada indeplinirii conditiilor prev. art. 270 C. muncii pretentiile reclamantei privind obligarea paratei la plata sumei de 10000 lei cu titlu de despagubiri vor fi respinse ca fiind nefondate si extrem de impovaratoare pentru salariat in situatia data.
Cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata sumei de 500 lei reprezentand contravaloarea cursului de formare profesionala va fi de asemenea respinsa pentru urmatoarele considerente:
Prin actul aditional intervenit intre parti la 26.08.2008 anterior incheierii contractului de munca partile au convenit conditiile in care angajatul v-a participa la un stagiu de formare profesionala cu o durata de 65 zile costul integral in cuantum de 500 lei fiind suportat de angajator. Totodata in acea conventie a fost stipulata si raspunderea partilor in situatia nerespectarii clauzelor contractuale (act aditional fila 9-10 dosar). In sustinerea acestei cereri reclamanta depune copia certificatului de absolvire (f. 19) program stagiu de formare profesionala (f. 16-19 dosar si foi colective de prezenta f. 46-48 dosar).
Analizand probatoriul administrat in cauza instanta constata ca prin inscrisurile depuse reclamanta nu face dovada participarii efective a salariatului la acest stagiu de formare profesionala, existand vadite neconcordante sub aspectul perioadei in care sa desfasurat acest stagiu si detasarea paratei in Germania. Mai mult de atat sustinerile reclamantei sunt doar simple afirmatii probate cu inscrisuri emanate de la societatea care nu poarta nicio semnatura a participantului la curs si despre care cursantul nu are cunostinta.
Intrucat reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor prev. de art. 194 alin. 2 si alin. 3 C. muncii, obligarea salariatului la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate cu pregatirea profesionala in conditiile prev. de art. 195 alin. 1 si 3 nu poate fi supusa analizei.
Pentru considerentele expuse precum si in limita probatoriului administrat in cauza constatand ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor prev. de art. 270 C. muncii si nici a celor prev. de art. 194 C. muncii raportat la art. 195 C. muncii actiunea astfel cum a fost formulata a fost respinsa.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata