Modificarea unilaterala a contractului individual de munca

Constata ca prin sentinta civila nr. 2726/2013 pronuntata de Tribunalul Covasna a fost respinsa cererea formulata si precizata de partea reclamanta S.S.C., in numele membrului de sindicat S.C.J., in contradictoriu cu partea parata  S.J.U. „D.F.K.” S.G..
Pentru a pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:
Numita S.C.J., in numele careia s-a formulat cererea in temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr.62/2011 de catre sindicatul reclamant, este membru al S.S.C., dupa cum rezulta din cererea de adeziune la F. „S” din Romania, depusa la fila 6 din dosar. Aceasta persoana este incadrata in cadrul unitatii spitalicesti parate in baza contractului individual de munca incheiat pe perioada nedeterminata, la Sectia interne in calitate de asistent medical principal generalist. In urma expirarii concediului medical, la cererea acesteia s-a incheiat Actul aditional nr.219/2012 la contractul individual de munca, prin care partile au convenit de comun acord asupra reluarii activitatii, incepand cu data de 13 noiembrie 2012. (fila 29).
In cuprinsul acestuia s-a stabilit ca incepand cu data semnarii actului aditional, locul de munca al salariatei susmentionate va fi sediul S.J.U. „D.F.K.” S.G. Totodata s-a stabilit cuantumul salariului de baza in suma de 1669 lei in baza dispozitiilor art. 30 din Legea nr.283/2011 si a dispozitiilor OUG nr.19 din 16 mai 2012. S-a convenit ca sporurile la salariul de baza, se vor acorda in functie de locul in care angajata isi desfasoara activitatea, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare. Drepturile salariale si alte drepturi reglementate in contractul individual de munca precum si in actele aditionale se acorda in considerarea legislatiei actuale privind salarizarea.
Potrivit art. 5 din actul aditional, salariata declara ca angajatorul si-a indeplinit obligatia de informare prevazuta la art.17 din Codul muncii. Prin Dispozitia nr. 947/2012, conducerea spitalului parat a dispus schimbarea locului de munca al salariatei de la Sectia de Interne la Cabinetul Chirurgie din cadrul Ambulatoriului Integrat, incepand cu data de 15 decembrie 2012. Masura schimbarii locului de munca a fost luata din lipsa personalului medical din cadrul Cabinetului Chirurgie al Ambulatoriului integrat. La art. 2 al dispozitiei s-a prevazut ca salariata va beneficia de sporul pentru conditii deosebite in procent de 15 %, conform punctului 7 lit. B din anexa 3 la Ordinul nr.547/2010, de aprobare a Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de baza.
In drept, potrivit art..41 (1) din Codul muncii „Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor”. Examinand dispozitia contestata prin prisma acestor dispozitii legale, instanta retine ca prin semnarea actului aditional susmentionat, incheiat la contractul individual de munca, salariata S.C.J. si-a manifestat consimtamantul, in sensul ca este de acord ca incepand cu data de 13 noiembrie 2012 sa reia activitatea si sa presteze munca in beneficiul angajatorului in sediul spitalului parat, deci in oricare dintre sectiile spitalului.
Prin Procesul verbal nr.1 din 11 aprilie 2012 de la fila 53 incheiat cu ocazia declansarii procedurii de negociere pentru incheierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate, a participat si reprezentantul F.S., care reprezinta interesele membrului de sindicat in prezenta cauza, partile au convenit ca prevederile art.12 alin 7 din contract se modifica in sensul ca: ”Partile stabilesc ca loc de desfasurare a activitatii angajatilor spitalului S.J.U. „D.F.K.” S.G.  In aceste conditii, contrar sustinerilor partii reclamante, incalcarea dispozitiilor legale susmentionate nu poate fi retinuta. Obligatia de informare prevazuta la art.17 din Codul muncii este indeplinita, dupa cum rezulta din art.5 al actului aditional.
Instanta a mai retinut ca prin respectivul act aditional, in baza dispozitiilor art. 30 din Legea nr.283/2011 si a dispozitiilor OUG nr.19 din 16 mai 2012,  a fost stabilit de comun acord cuantumul salariului de baza al salariatei S.C.J. la suma de 1669 lei. S-a convenit ca sporurile la salariul de baza, se vor acorda in functie de locul in care angajata isi desfasoara activitatea, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare. La art.2 al Dispozitiei nr.947/2012 ce se contesta s-a prevazut ca salariata va beneficia de sporul pentru conditii deosebite in procent de 15 %, conform punctului 7 lit. B din anexa 3 la Ordinul nr.547/2010, de aprobare a Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de baza. in conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
Avand in vedere ca salariata din cauza, prin semnarea actului aditional si-a manifestat acordul sau si cu privire la cuantumul drepturilor salariale pe care urma sa le primeasca, argumentele partii reclamante nu sunt intemeiate. Sustinerea reclamantei cu privire la diminuarea drepturilor salariale ale persoanei reprezentate in cauza nu a fost dovedita.
Potrivit dispozitiilor art. 40 (1) lit. a si b din Codul muncii – angajatorul are dreptul de a stabili organizarea si functionarea unitatii precum si atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat in conditiile legii sau al CCM incheiat la nivel national sau de ramura de activitate aplicabil. Prin urmare, managementul resurselor umane ii apartine angajatorului in exclusivitate, acesta avand dreptul de a organiza, cu respectarea legii astfel cum crede de cuviinta munca angajatilor sai.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul S.S.C. criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca instanta de fond a nesocotit prevederile dispozitiilor art. 41 alin. 1 lit. b din codul muncii unde se prevede in mod expres faptul ca contractul individual de munca nu poate fi modificat decat cu acordul partilor. Se mai arata ca aceste prevederi sunt statornicite si in contractul colectiv de munca la nivel de unitate. Faptul ca in Dispozitia nr. 947/2012 este mentionat ca locul de munca al contestatoarei este la sediul S.J.U. „D.F.K.” S.G nu inseamna ca s-a individualizat in mod concret locul de munca al acesteia. Chiar daca contestatoarea a  semnat un act aditional la CIM cu nr. 219/2012 unde la art. 2 se prevede ca loc de munca sediul angajatorului, este clar ca partea a fost intr-o eroare, iar aceasta clauza este lovita de nulitate. Locul de munca al salariatei in cadrul unei unitati sanitare publice este identificat, respectiv pe o sectie, compartiment, subsectie, fiind bine individualizat prin statul de functii care se intocmeste anual. 
La dosar s-a depus intampinare de intimata, prin care se solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei de fond ca legala si temeinica.
In cuprinsul intampinarii se arata ca prin semnarea actului aditional nr. 219/2012 la CIM contestatoarea si-a manifestat acordul, dupa revenirea din concediul medical, sa isi reia activitatea in cadrul unitatii sanitare, indicandu-se totodata  si sediul acesteia.
Se mai arata in intampinare ca partile au stabilit ca loc de desfasurare a activitatii angajatilor S.J.U. „D.F.K.” S.G , iar ambulatoriul integrat – cabinetul de chirurgie apartine tot acestei unitati spitalicesti.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca  recursul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar sentinta primei instante va fi mentinuta ca legala si temeinica, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt si a procedat la aplicarea judicioasa a textelor de lege incidente in cauza. Astfel partile au incheiat la data de 8.11.2012, un act aditional la Contractul de munca nr. 70/1997,  al  contestatoarei, prin care partile au convenit reluarea activitatii acesteia, incepand cu data de 13.11.2012, totodata stabilindu-se ca locul de munca este sediul S.J.U. „D.F.K.” S.G.
Prin Dispozitia nr. 947/2012 emisa de S.J.U. „D.F.K.” S.G s-a stabilit ca incepand cu data de 15.12.2012 contestatoarea urmeaza  sa desfasoare activitatea in cadrul Ambulatoriului Integrat – Cabinetul de Chirurgie, acordandu-i-se totodata si  sporul pentru conditii deosebite,  in cuantum de 15 %, conform pct. 7 lit. b din anexa 3 la Ordinul 547/2010.
Potrivit dispozitiilor art. 12 alin. 7 din CCM la nivel de  unitate sanitara, pe anul 2012-2013, partile au stabilit ca loc de munca pentru desfasurarea activitatii angajatilor S.J.U. „D.F.K.” S.G din S.G.,  str. S… si loc. C., str. U….   Aceasta dispozitie este obligatorie pentru parti si  trebuia sa fie cunoscuta  de contestatoare.
In cererea de chemare in judecata se  reclama faptul ca unitatea nu a respectat dispozitiile art. 41 alin. 3 din Codul muncii si a procedat la modificarea unilaterala a locului de munca, in  lipsa consimtamantul sau. Totodata se invoca  nulitatea  clauzelor Actului aditional nr. 219/2012 incheiat de parti,  intrucat  a fost in eroare asupra locului de munca in care isi va desfasura activitatea.
Potrivit dispozitiilor art. 41 alin. 3 din Codul muncii, contractul individual de munca nu poate fi modificat decat cu acordul partilor. Modificarea vizeaza oricare din elementele esentiale ale contractului de munca si anume, durata contractului, locul de munca, felul muncii, conditiile de munca, salariul precum si timpul de munca si timpul de odihna.
Locul de munca este sinonim cu notiunea de post si potrivit dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Legea 76/2002, prin loc de munca se intelege cadrul in care se desfasoara o activitate din care se obtine un venit si in care se materializeaza raporturile juridice de munca sau raporturile juridice de serviciu.
Locul de munca al contestatoarei a fost  determinat sau concretizat si  prin dispozitiile CCM la nivel de unitate, potrivit dispozitiilor art. 12 al. 7, asa cum am aratat mai inainte. Mutarea acesteia de la o sectie la alta in cadrul aceleiasi unitati spitalicesti, respectiv de la Sectia de  interne a spitalului la  Ambulatoriul Integrat al acestuia in sectia chirurgie, nu echivaleaza cu o modificare unilaterala a locului de munca asa cum pretinde contestatoarea si nu atrage incidenta in cauza a dispozitiilor art. 41 alin. 3 din codul muncii.
Modificarea unilaterala a locului de munca presupune schimbarea localitatii sau a unitatii in care isi desfasoara activitatea salariatul si nu  schimbarea sectiei, cu mentinerea felului muncii. Aceasta schimbare a sectiei in care isi desfasoara activitatea salariatul, cu mentinerea felului muncii si a salariului, este o expresie a prerogativei de directie a  angajatorului, care este singurul in masura sa asigure o repartizare judicioasa a personalului si sa  isi acopere nevoile functionale astfel incat sa-si desfasoare in conditii bune activitatea.
Asadar, instanta apreciaza ca nu reprezinta modificare a  locului de munca, schimbarea postului salariatului in cadrul aceleiasi functii daca este indeplinita  conditia, ca posturile in cauza sa fie identice sau similare. De asemenea, nici schimbarea atributiilor postului nu are semnificatia unei modificari a contractului individual de munca, daca nu s-a ajuns prin aceasta la un alt specific al functiei.
In ceea ce priveste nulitatea actului aditional la contractul individual de munca pentru eroare, asa cum s-a invocat in cuprinsul criticilor de recurs, instanta apreciaza ca aceasta exceptie nu este intemeiata, deoarece partea a semnat in cunostinta de cauza, iar eroarea asa cum a fost invocata, nu imbraca forma unui viciu de consimtamant, care sa atraga o astfel de sanctiune.
Pentru toate aceste considerente instanta apreciaza criticile din recurs ca nefondate si in consecinta va respinge recursul si va mentine sentinta de fond ca legala si temeinica.