Obligatii asumate prin act aditional la contractul de munca

Prin actiunea civila inregistrat la acest tribunal reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat in judecata pe paratul L. C. D.  solicitand obligarea paratului la plata  prejudiciului cauzat societatii  in cuantum de 10.250 lei.
Din motivarea actiunii se retine in esenta ca paratul a fost angajatul societatii in functia de sofer incepand cu 7.08.2008 si pana la data de 14.07.2009 cand si-a incetat activitatea in baza art.79 (7) C. muncii iar conform C.I.M. si actului aditional paratul s-a angajat sa lucreze la S.C. A. S.R.L. cel putin 3 ani, in caz contrar sa restituie societatii 10.000 lei.
De asemenea reclamanta arata ca paratul a participat la un stagiu de formare profesionala cu o durata de 65 de zile cu scoatere din productie 3 ore/zi in vederea formarii profesionale pe postul de sofer, societatea suportand costul acestui curs  in cuantum de 250 lei, iar conform actelor aditionale la contractul individual de munca, paratul s-a obligat sa restituie societatii prejudiciul cauzat in situatia in care nu va respecta  clauzele acestora.
In fine reclamanta arata ca paratul a incalcat cu buna stiinta  prevederile actelor aditionale, care au putere de lege intre parti, iar  nerespectarea   acestora au dus la cauzarea unui  prejudiciu societatii  in cuantum de 10.250 lei, motiv pentru care s-a promovat prezenta actiune.
In drept se invoca prevederile art. 270 C. muncii.
Conform dispozitiilor art. 285 C. muncii actiunea este scutita de plata taxelor de timbru.
Paratul solicita respingerea actiunii motivand in principal  ca actul aditional invocat de reclamanta privind obligarea sa la plata sumei de 10.000 lei este nul de drept fata de dispozitiile art. 3 C. muncii, iar cursurile de formare  profesionala  nu au avut loc niciodata, acest act aditional nefiind inregistrat la I.T.M., iar din actele depuse la dosar  de reclamanta paratul arata ca nu a semnat nici un act  din programul de stagiu, iar procesul verbal din 21.X.2008 de finalizare a cursului nu a fost semnat de angajat si nici nu precizeaza cine a coordonat  aceste cursuri, cine a facut testarea finala si nici nota obtinuta  de stagiar pentru a putea verifica  veridicitatea   faptelor  in baza carora  reclamanta isi intemeiaza pretentiile.
Nefiind intrunite conditiile prevazute de art.  270 C. muncii se solicita respingerea actiunii  ( intampinare f. 37-38 dosar ).
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului precum si a probelor administrate in cauza respectiv inscrisuri ,instanta retine urmatoarele:
Paratul a fost angajatul societatii in baza contractului individual de munca nr. 600725/28.08.2008  incheiat pe durata nedeterminata, indeplinind functia de sofer. La data de 14.07.2009  au incetat raporturile de munca in conditiile art.  79(7) C. muncii (  copie C.I.M. – fila 8-11 dosar ) copie contract de munca ( fila 14-16 dosar ).
La data de 23.08.2008  se incheie doua acte aditionale la contractul individual de munca a caror clauze vizeaza conditiile in care  se va desfasura stagiul  de formare profesionala a angajatului, valoarea stagiului precum si raspunderea partilor  in situatia  incetarii obligatiilor contractuale, iar prin cel de  al doilea act se prevede ca salariatul se obliga  sa lucreze in cadrul societatii  cel putin 3 ani de la data expirarii perioadei  de proba si sa achite societatii suma  de 10.000 lei actualizata daca  renunta la  contractul de munca din proprie initiativa inaintea expirarii perioadei de 3 ani sau in cazul in care  se impune desfacerea contractului de munca ( acte aditionale f. 21-23 dosar ).
Intrucat paratul la 15.07.2009 prin cererea inregistrata  sub nr.  635810/15.07.2009  solicita incetarea raporturilor de munca  prin demisie ( cerere f.13 ), reclamanta urmare aprobarii  acestei cereri, la 11.08.2010  promoveaza prezenta actiune intemeiata pe dispozitiile  art. 270 C. muncii.
Fata de obiectul cauzei deduse judecatii instanta constata ca in prezenta cauza sunt aplicabile dispozitiile   art. 270 C. muncii si dispozitiile art. 194 – 195 C.muncii intrucat cuantumul prejudiciului solicitat se intemeiaza pe nerespectarea de catre angajat  a clauzelor  din cele doua acte aditionale intervenite intre parti.
Pentru a supune analizei  pretentiile societatii, instanta apreciaza ca se impune in principal analizarea  clauzelor actului aditional incheiat la 23.08.2008 –depus la fila 21 dosar prin prisma dispozitiilor art. 3 din C. muncii, act in baza caruia reclamanta de altfel  solicita obligarea paratului la plata  sumei de 10.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat societatii.
Fata de clauzele inserate in acest act aditional si dispozitiile art.3 din C. muncii instanta a invocat din oficiu si a pus in discutia partilor exceptia nulitatii  acestuia, exceptie invocata  si de parat prin intampinare.
Art.3 din C. muncii prevede:
(1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
    (2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
    (3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
Din economia textului de lege prezentat raportat la clauzele actului aditional in discutie rezulta  fara putinta de tagada ca acest act a fost incheiat  cu nerespectarea  intrutotul a prevederilor art. 3 alin.1-3 din  C.muncii, sanctiunea in situatia data conform art. 3 alin.4 C.muncii fiind nulitatea de drept.
Chiar daca nu am supune  analizei  clauzele  acestui act aditional in raport de prevederile art. 3 C.muncii, pretentiile reclamantei privind  obligarea paratului  la plata sumei de 10.000 lei sunt nefondate raportat la prevederile  art. 270 C.muncii pentru urmatoarele considerente:
Conform art. 270 C.muncii „ salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor  raspunderii civile contractuale  pentru pagubele materiale produse  angajatorului din vina si in legatura cu munca lor ”.
Conform dispozitiilor legale enuntate, pentru a exista raspundere patrimoniala este necesar  sa fie indeplinite  cumulativ urmatoarele conditii de fond:
1. calitatea de salariat a paratului  la  angajatorul pagubit
2. fapta ilicita si  personala a salariatului, savarsita in legatura cu munca sa
3. prejudiciul cauzat patrimoniului societatii
4. raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu
5. vinovatia ( culpa ) salariatului.
Cea mai importanta conditie pentru antrenarea raspunderii  patrimoniale este  prejudiciul, adica acea modificare negativa a patrimoniului societatii, constand in diminuarea activului, iar pentru a putea fi atrasa raspunderea celui vinovat prejudiciul trebuie sa  intruneasca in mod  cumulativ urmatoarele  conditii si  anume  sa fie: REAL, CERT, DETERMINAT sau DETERMINABIL.
Sarcina probei conform art.  287 C. muncii revine  angajatorului. Prin urmare acesta trebuie sa dovedeasca, nu doar sa sustina, ca a suferit un prejudiciu. Mai mult de atat  reclamanta  trebuie sa precizeze, sustinut de probe,  in ce consta prejudiciul material  pretins, modalitatea de calcul si de  determinare  precum si de unde anume  rezulta ca ne aflam in prezenta unui prejudiciu  cert, iar vinovatia  in producerea acestuia apartine salariatului chemat in judecata.
Din analiza probatoriului administrat se constata ca reclamanta nu a facut dovada existentei unui prejudiciu care sa intruneasca conditiile  enuntate. Inscrisul depus la fila 47 dosar  nu poate fi retinut ca  proba pertinenta si concludenta cauzei intrucat in principal, in forma prezentata, este un act  intocmit pro cauza, fara a purta semnatura unei  persoane autorizate din cadrul societatii, iar alta proba in dovedirea prejudiciului  incercat de societate prin incetarea raporturilor de munca inainte de implinirea termenului  de 3 ani, nu s-a produs.
Mai mult de atat,  chiar daca existenta unui prejudiciu  constituie conditia esentiala pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a  salariatului aceasta nu este suficienta, angajatorul urmand a  dovedi savarsirea  faptei ilicite si nu in ultimul rand  vinovatia salariatului.
Fapta ilicita a salariatului in opinia reclamantei este incetarea raporturilor de munca  prin demisie, ori demisia de altfel cum este definita de art. 79 din C.muncii este un act unilateral de vointa al salariatului  motivat de anumite imprejurari astfel ca solicitarea paratului  de a inceta raporturile  de munca prin „ demisie ”  nu poate fi privita ca fiind  o fapta ilicita.
Apoi  vinovatia paratului trebuie de asemenea dovedita de reclamanta, in cazul nostru de angajator si anume acesta trebuie sa produca probe concludente  din care instanta  sa-si formeze  convingerea  ca salariatul este vinovat de producerea  vreunei pagube si ce reprezinta  aceasta paguba.
Cum reclamanta nu a produs nici o proba in sensul celor prezentate instanta constata ca pretentiile  acesteia intemeiate pe dispozitiile art. 270 C.muncii sunt nefondate si extrem de  impovaratoare pentru salariat.
In ceea ce priveste obligarea paratului  la plata sumei de 250 lei privind c/val. cursului de formare  profesionala, instanta retine urmatoarele:
Prin actul aditional intervenit intre parti la 23.08.2008 ( f.22-23 dosar ) in conditiile art.  188, 189, 193 si 194 C.muncii partile au convenit conditiile in care salariatul  va participa la un stagiu  de adaptare si formare profesionala cu o durata de 65 de zile, costul integral in suma  de 250 lei urmand a fi suportat  de angajator    ( act aditional f. 22-23 dosar ).
Totodata prin aceasta conventie s-a stabilit si raspunderea partilor fata de nerespectarea clauzelor  inserate.
La dosarul cauzei in sustinerea  pretentiilor  formulate, reclamanta depune copia unui  certificat de absolvire si foi colective de prezenta, nesemnate si  ilizibile.
Paratul sustine ca in perioada in care ar fi avut loc aceste cursuri de formare profesionala nu a fost in tara ori a fost in concediu medical, mentionand  ca este imposibila participarea sa pentru o perioada de 65 zile  astfel cum sustine reclamanta, sens in care      s-au depus la dosarul cauzei copii dupa certificatele medicale  si diagramele din acea perioada  ( fila 58-66 dosar si 85-89 dosar ).
Analizand probele administrate in cauza rezulta ca sustinerile reclamantei sunt doar simple afirmatii, probate cu inscrisuri  emanate de la societate care nu poarta nici o semnatura a participantului la curs  si despre care cursantul nu are cunostinta.
In atare situatie intrucat  nu s-a facut dovada  indeplinirii conditiilor prevazute de art. 194 alin.2 lit.b si  alin.3 C.muncii, raspunderea paratului in conditiile  art. 195 (3) C.muncii nu poate fi retinuta.
In considerarea celor prezentate precum si in limita probatoriului administrat in cauza constatand ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor  prevazute de art. 270 (1) C.muncii si nici a prevederilor art.  194 C.muncii raportat la art. 195 C.muncii  actiunea astfel cum a fost formulata a fost respinsa.
Conform dispozitiilor art. 274 C.pr.civ. reclamanta a fost obligata sa-i plateasca paratului suma de 500 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat justificat prin  chitanta nr. 49/2010 depusa la f.51 dosar.