Titlu de credit. Opozitie cambiala.

     In conformitate cu prevederile art. 63 din Legea nr. 58/1934, in procesele cambiale se pot invoca exceptiile privind nulitatea titlului, potrivit dispozitiilor art.2 din lege, precum si exceptiile ce nu sunt oprite de art.10 din acelasi act normativ.
Potrivit dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 58/1934, persoanele impotriva carora s-a pornit actiune cambiala, nu pot opune posesorului exceptiunile intemeiate pe raporturile lor personale, cu tragatorul sau cu posesorii anteriori, afara numai daca posesorul, dobandind cambia, a lucrat cu stiinta in paguba debitorului.
        Emiterea titlului de  credit (cambia, biletul la ordin) creeaza un raport juridic autonom fata de  raportul fundamental dintre emitent si tras.
Transmiterea cambiei prin gir are ca efect, astfel cum prevede pct. 106 din Norma 6/1994 a BNR, transmiterea catre giratar a tuturor drepturilor izvorand din titlu, in mod autonom, debitorul cambial neputand opune giratarului exceptiile personale pe care le-ar putea ridica contra girantului. 
           Reaua credinta a giratarului trebuie apreciata la data dobandirii titlului, la data girului, iar nu ulterior, la data scadentei. Chiar daca girantul - cel ce transmite titlul, a fost de rea credinta, aceasta nu se extinde si la giratar, cel care este si posesor al titlului la data scadentei.
     
     Prin sentinta nr. 2744/11.02.2011, pronuntata in dosarul nr. 24193/215/2010, Judecatoria Craiova a respins  exceptia tardivitatii formularii opozitiei la executare si opozitia la executare. 
Impotriva acestei sentinte a declarat apel  reclamanta SC P SRL CRAIOVA solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii instantei de fond, in sensul admiterii in totalitate a cererii, asa cum a fost formulata.
     Prin Decizia nr. 22 din 19 decembrie 2011, apelul a fost respins ca nefondat.
     Impotriva deciziei a formulat recurs SC P SRL, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
     Instanta de recurs a constatat ca apelul este  nefondat, pentru urmatoarele considerente:
     Atat instanta de fond, cat si instanta de apel au facut o aplicare corecta a dispozitiilor art. 19 din Legea nr.58/1934, precum si a celorlalte dispozitii aplicabile din acelasi act normativ, dar si din Normele  BNR nr. 6/1994.
Potrivit art. 19 din Legea nr.58/1934, persoanele impotriva carora s-a pornit actiune cambiala nu pot opune posesorului exceptiunile intemeiate pe raporturile lor personale cu tragatorul sau cu posesorii anteriori, afara numai daca posesorul, dobandind cambia, a lucrat cu stiinta in paguba debitorului.
In aplicarea  art. 19 din Legea nr.58/1934, pct. 106 din Norma BNR nr. 6/1994 prevede ca transmiterea cambiei prin gir are ca efect transmiterea catre giratar a tuturor drepturilor izvorand din titlu, in mod autonom, astfel incat debitorul cambial nu ii va putea opune giratarului exceptiile personale pe care le-ar putea ridica contra girantului.
Textul art. 19 din Legea nr.58/1934 trebuie coroborat si cu art.  63 din acelasi act normativ, potrivit caruia "in procesele cambiale pornite, fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decat exceptiunile de nulitate a titlului, potrivit dispozitiunilor art. 2, precum si cele care nu sunt oprite de art. 19".
Emiterea titlului de  credit (cambia, biletul la ordin) creeaza un raport juridic autonom fata de  raportul fundamental dintre emitent si tras.
          Prin opozitia dedusa judecatii, in care s-a solicitat nulitatea titlurilor si obligatiilor la care acestea  au dat nastere, fata de executarea inceputa de posesorul actual al titlului, s-au invocat exceptii personale (exceptii subiective relative) in primul rand posesorului titlului. Autonomia titlului de credit, caracterul general si abstract al obligatiilor cambiale, autonome si independente fata de raportul juridic fundamental ce i-a dat nastere si fata de care se comporta ca o obligatie de sine statatoare,  face ca  posesorul legitim al titlului de valoare  sa isi exercite dreptul  fara a-i putea fi opuse chestiuni legate de raportul fundamental,  emitentul titlului executand  obligatia in temeiul titlului si nu in baza raportului juridic care a ocazionat emiterea lui.
          Biletul la ordin este un titlu de credit formal, care incorporeaza o obligatie abstracta, autonoma, iar cauza obligatiei (raportul fundamental) este un element extern, care nu are nicio influenta asupra titlului. Raporturile juridice care preexista biletului la ordin, justifica emiterea acestuia, insa, odata emis, biletul la ordin constituie un titlu de sine statator. Toate operatiunile privind biletele la ordin fac abstractie de raporturile fundamentale si sunt supuse unor reguli speciale, diferite de regulile care reglementeaza raporturile fundamentale.
Curtea a apreciat ca nu erau aplicabile nici  prevederile care reglementau exceptia de la regula, si anume ca posesorul actual (in calitate de girant) a lucrat  cu rea credinta, impreuna cu emitentul, in paguba creditorului. S-a considerat ca, daca  emitentul a girat biletele la ordin, desi stia ca nu a  livrat marfa,  banca (in calitate de girant)  a fost de buna credinta. Buna credinta se prezuma, iar recurenta nu a  rasturnat prezumtia si nu a dovedit faptul ca banca, in calitate de posesor actual al biletelor la ordin, care a inceput executarea, ar fi fost de rea credinta si ar fi lucrat, la data transmiterii prin gir, in paguba creditorului. Girantul nu are obligatia sa verifice raportul juridic fundamental, el dobandind drepturi autonome, abstracte. Potrivit art. 63 din Legea nr.58/1934 , exceptiunile personale vor trebui sa fie de grabnica solutiune si intemeiate intotdeauna pe o proba scrisa.
Faptul ca banca a fost notificata in legatura cu transmiterea gresita a titlurilor prin gir, dupa transmitere, insa mai inainte de punerea in executare, si, cu toate acestea, a trecut la executare, s-a considerat ca nu face dovada relei credinte a bancii la data transmiterii biletelor  la ordin prin gir.  Reaua credinta a giratarului trebuie apreciata la data dobandirii titlului, la data girului, iar nu ulterior, la data scadentei. Chiar daca girantul - cel ce transmite titlul, a fost de rea credinta, aceasta nu se extinde si la giratar, cel care este si posesor al titlului la data scadentei. Deci, instantele au retinut corect ca  reaua credinta  trebuie analizata la data girului, iar nu la data scadentei.
Prevederile art. 41-46 din Legea nr. 58/1934 privind plata cambiei sunt aplicabile si biletului la ordin, in virtutea art. 106 din acelasi act normativ.
Operatiunile cu titluri  de credit comporta reguli specifice pe care partea, ca emitent,  ar fi trebuit sa le cunoasca la data emiterii biletelor la ordin si care ar fi trebuit sa o conduca la o  diligenta in alegerea partenerului de afacere si la optiunea de a emite un titlu. Legea nr. 58/1934 a fost corect interpretata si aplicata de instante, cel ce dobandeste titlul prin gir neavand obligatia verificarii raportului juridic fundamental care a ramas separat, rupt de instrumentul de plata emis.
In aplicarea art.19 din Legea nr.  58/1934,  instanta trebuia sa verifice doar daca posesorul titlurilor le-a dobandit cu buna sau cu rea credinta si daca reaua-credinta a existat la data girului, neavand relevanta buna sau reaua credinta a  giratarului la data  executarii  obligatiei. Emitentul avea obligatia de a asigura disponibilul necesar in cont la  data scadentei titlurilor.
S-a constatat ca ambele instante au analizat legalitatea introducerii la plata a biletelor la ordin prin prisma exceptiei privitoare la raportul juridic fundamental, care a generat emiterea lor, invocata de oponenta, apreciind ca aceasta exceptie nu poate fi retinuta in conditiile in care nu s-a dovedit reaua credinta a posesorului la momentul  dobandirii titlurilor.
     Motivele invocate de catre recurenta, potrivit carora  instanta de apel a retinut o situatie de fapt eronata, calificand gresit raporturile juridice contractuale incheiate de parti,  i-a respins nejustificat cererea de administrare a unor probe suplimentare, analizand numai probele administrate in fata instantei de fond, nu a constatat, in raport de probele administrate, ca raportul juridic obligational nu exista si ca girarea biletelor la ordin s-a facut cu incalcarea clauzelor convenite de parti, nu se incadreaza in nici unul din motivele de recurs prevazute de art. 304 C. proc.civ., fiind o chestiune de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.