Divort. Motive ivite ulterior respingerii primei actiuni.
(Decizie nr. 1791 din data de 10.10.2006 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara) Divort. Motive ivite ulterior respingerii primei actiuni.
C. fam. - art. 38
C. pr. civ. - art. 610
Divortul, indiferent daca este promovat pentru motive temeinice cum este cazul in speta, prin acordul partilor sau in caz de boala a unuia dintre soti, este intotdeauna judiciar, ceea ce inseamna ca trebuie pronuntat de instanta judecatoreasca, care analizeaza daca sunt indeplinite conditiile impuse de art. 38 din Codul familiei.
Potrivit art. 610 C. pr. civ. o noua actiune de divort poate fi promovata pentru motive ce s-au ivit ulterior respingerii primei actiuni de divort.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila - completul specializat pentru cauze de familie si minori, decizia civila nr. 1791 F din 10 octombrie 2006
Curtea a admis recursul declarat de parata P. S. D. impotriva deciziei civile nr. 421 din 12 mai 2006 pronuntata de Tribunalul Timis, pe care a modificat-o in tot, in sensul ca a respins ca neintemeiat apelul declarat de reclamantul P. M. impotriva sentintei civile nr. 2808 din 3 noiembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Lugoj, pe care o mentine.
A retinut ca prin decizia civila nr. 421 din 17 mai 2006 Tribunalul Timis a admis apelul declarat de reclamantul P. M. impotriva sentintei civile nr. 2808 din 3 noiembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Lugoj, pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a admis actiunea de divort formulata de reclamant in contradictoriu cu parata P. S. D., iar in consecinta, a desfacut din vina ambilor soti casatoria incheiata la 2.05.1996, a dispus ca parata sa reia numele de familie avut anterior casatoriei, a incredintat paratei spre crestere si educare pe copilul D. M., nascuta la 1.09.1997 si a obligat pe reclamant sa plateasca pe seama acestuia ? din venitul minim pe economie pe perioada 25.05.2005, data intentarii actiunii - 7.04.2006, data angajarii si in continuare de la aceasta ultima data pana la majoratul minorului.
In rest a mentinut dispozitiile sentintei apelate.
Tribunalul a retinut ca Judecatoria Lugoj a admis in parte actiunea civila formulata de reclamant in contradictoriu cu parata si a incuviintat ca reclamantul sa mentina legaturi personale cu copilul in prima si a doua saptamana a fiecarei luni de vineri de la orele 18,00 pana duminica la orele 18,00, cate o saptamana in vacantele de primavara si iarna si o luna in vacanta de vara, cu obligatia de a-l readuce la domiciliul paratei.
Prima instanta a respins celelalte petite privind desfacerea casatoriei, reluarea numelui de familie, incredintarea copilului si stabilirea contributiei de intretinere.
Instanta de fond a retinut ca printr-o alta hotarare judecatoreasca a fost respinsa actiunea de divort formulata de reclamant contra paratei, motivandu-se ca numai reclamantul se face vinovat de destramarea relatiilor de casatorie, intrucat a parasit domiciliul conjugal si a intrat in concubinaj cu alta femeie.
In aceasta a doua actiune de divort reclamantul a invocat ca motive unele neintelegeri ce au determinat despartirea in fapt a sotilor, in februarie 2004, insa instanta a retinut ca aceste motive au fost invocate si au facut obiectul judecatii in primul divort.
A mai retinut ca motivele pretins aparute ulterior respingerii primei actiuni, constand in refuzul paratei de a-si schimba atitudinea fata de reclamant, de a nu face cea mai mica incercare de indreptare, denigrarea in fata prietenilor si a rudelor si sesizarea unor nereguli la serviciu nu au fost dovedite prin probele administrate in cauza.
In concluzie, instanta de fond a apreciat ca nu poate fi admisa actiunea de divort datorita culpei exclusive a reclamantului, cata vreme in sarcina paratei nu poate fi retinuta nici o culpa.
A apreciat ca fata de separarea in fapt a partilor se impune admiterea cererii privind stabilirea programului de relatii firesti.
Impotriva acestei sentinte reclamantul a declarat apel in termen solicitand schimbarea ei in sensul admiterii actiunii de divort.
In motivarea apelului a sustinut ca probele nu au fost corect apreciate de prima instanta, deoarece din analiza acestora se poate retine o culpa in sarcina paratei.
Analizand apelul declarat de reclamant si reapreciind probele administrate la prima instanta, tribunalul a retinut ca prima actiune de divort a fost respinsa intrucat numai reclamantul s-a facut vinovat de destramarea casatoriei.
Analizand pe rand declaratiile martorilor, tribunalul a retinut ca martorii nu au relatat ca reclamantul a intretinut relatii extraconjugale, ca sotii au trait separati in fapt, ca parata a refuzat relatiile intime, ca era nemultumita de castigul reclamantului si de faptul ca intarzia la domiciliu, precum si ca in vizitele facute familiei nu a intalnit-o si pe parata, care nu dorea sa fie prezenta la vizitele pe care le-a facut familiei si nu-l insotea pe reclamant la evenimentele organizate la serviciu, unde ceilalti colegi erau insotiti de sotiile lor si ca in primavara anului 2005 parata l-a reclamat la serviciu pe reclamant, iar ca urmare acesta a fost cercetat de o comisie militara.
Tribunalul a retinut astfel ca din declaratiile martorilor rezulta ca dupa solutionarea primei actiuni de divort, la 23.09.2005, relatiile deteriorate dintre soti s-au mentinut, iar partile au continuat sa fie separati in fapt.
A retinut ca desi parata sustine ca a dorit sa salveze casnicia si a incercat sa il abordeze pe reclamant, totusi aceasta l-a reclamat, iar sustinerile ei sunt contrazise astfel de atitudinea ei defaimatoare la adresa reclamantului.
A mai retinut ca datorita refuzului paratei de a participa alaturi de reclamant la diferite evenimente si de a refuza relatiile intime nu se poate retine numai culpa reclamantului la destramarea relatiilor de familie, fiind evidenta lipsa de comunicare, de afectiune si de sprijin reciproc, astfel incat parata nu justifica interesul pentru continuarea casatoriei.
De aceea, tribunalul a apreciat ca in lipsa respectului, a comunicarii, a afectiunii si a sprijinului moral si material o casnicie nu poate continua, iar a gandi altfel ar insemna sa se accepte o permanenta atmosfera de tensiune, ce poate genera chiar conflicte deschise intre soti, cu consecinte nu numai asupra acestora, ci si asupra copilului lor.
Tribunalul a considerat ca dispozitiile art. 38 din Codul familiei nu trebuie interpretate restrictiv pentru a fi mentinuta formal o casatorie care si-a pierdut in mod evident suportul pe care s-a intemeiat, deoarece acest lucru ar fi daunator si pentru evolutia copilului, nevoit astfel sa creasca intr-un mediu tensionat si sa aiba un model negativ in privinta relatiilor dintre parintii sai.
In consecinta, tribunalul a retinut culpa comuna a sotilor si a admis actiunea de divort asa cum s-a aratat.
Impotriva acestei decizii parata P. S. D. a declara recurs in termen, solicitand in temeiul art. 304 pct. 5 si 9 C. pr. civ. modificarea ei in sensul respingerii apelului declarat de reclamant si mentinerii sentintei primei instante.
Analizand recursul declarat de parata, Curtea a apreciat ca este intemeiat dupa cum urmeaza:
potrivit art. 38 al. 1 din Codul familiei, casatoria poate fi desfacuta prin divort cand datorita unor motive temeinice raporturile dintre soti sunt grav vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este posibila. Acest caz de divort are ca fundament culpa sotilor, iar de principiu nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru promovarea unei actiuni in justitie.
In cauza, reclamantul a mai promovat o actiune de divort, care a fost respinsa prin sentinta civila nr. 2177 din 23 septembrie 2004, motivandu-se ca nu se poate retine decat culpa reclamantului pentru destramarea relatiilor de casatorie, intrucat acesta a intretinut relatii extraconjugale in timpul convietuirii sotilor, iar dupa parasirea domiciliului conjugal a intrat in relatii de concubinaj cu acea femeie. De asemenea, s-a mai retinut ca in sarcina paratei nu se poate retine nici o culpa, deoarece aceasta a dorit sa se impace cu reclamantul si a facut demersuri in acest sens, avand un comportament pozitiv in perioada convietuirii sotilor.
Conform art. 1200 pct. 4 si art. 1201 C. civ., aceasta hotarare judecatoreasca a intrat in puterea lucrului judecat, fiind opozabila tuturor, prezumandu-se ca exprima adevarul si neputand fi contrazisa.
Potrivit art. 610 C. pr. civ., o noua actiune de divort poate fi promovata pentru motive ce s-au ivit ulterior respingerii primei actiuni de divort.
Curtea observa astfel ca toate motivele au facut obiectul primei actiuni de divort si au fost analizate la acea vreme, instanta apreciind ca fata de incalcarea obligatiilor de fidelitate de catre reclamant, de parasirea de catre acesta a domiciliului conjugal si ralierea in concubinaj cu acea femeie comportamentul paratei a fost justificat, cu atat mai mult cu cat aceasta a incercat sa se impace cu reclamantul.
In aceste conditii prima instanta a retinut corect ca reclamantul are acelasi comportament si dupa respingerea primei actiuni de divort, ca pentru a o determina pe parata sa renunte la reluarea casatoriei a renuntat expres la locuinta de serviciu, punand-o pe parata in situatia de a fi evacuata impreuna cu copilul partilor si a reziliat contractul de furnizare a energiei electrice.
De aceea, prima instanta a apreciat corect ca in realitate reclamantul, prin pretinsele noi motive de divort, incearca sa inlature starea de fapt stabilita cu putere de lucru judecat cu ocazia primului divort.
Ca urmare, instanta de fond a apreciat corect ca in lipsa unei culpe concurente a paratei, chiar daca raporturile de casatorie sunt deteriorate, in temeiul art. 38 din Codul familiei nu poate fi admisa actiunea de divort.
Curtea a apreciat ca instanta de apel a aplicat gresit dispozitiile art. 38 al. 1 din Codul familiei si art. 610 C. pr. civ., deoarece, pe de o parte, nu este vorba despre noi motive de divort, asa cum corect a retinut instanta de fond, iar pe de alta parte, asemenea motive nu s-au dovedit in cauza.
Divortul, indiferent daca este promovat pentru motive temeinice cum este cazul in speta, prin acordul partilor sau in caz de boala a unuia dintre soti, este intotdeauna judiciar, ceea ce inseamna ca trebuie pronuntat de instanta judecatoreasca, care analizeaza daca sunt indeplinite conditiile impuse de art. 38 din Codul familiei.
In speta, corect a retinut instanta de fond ca relatiile de casatorie sunt grav si iremediabil vatamate, insa de acest fapt se face vinovat numai reclamantul, deoarece culpa acestuia este una grava, iar comportamentul paratei in asemenea imprejurari nu poate fi caracterizat ca unul culpabil.
Curtea a apreciat astfel ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., deoarece in mod gresit instanta de apel a admis actiunea de divort intemeiata pe dispozitiile art. 38 al.1 din Codul familiei, cata vreme nu se poate retine decat culpa reclamantului in destramarea relatiilor de familie, fapt stabilit cu putere de lucru judecat , iar motive noi, aparute dupa respingerea prime actiuni de divort, nu au fost dovedite in cauza.
1
C. fam. - art. 38
C. pr. civ. - art. 610
Divortul, indiferent daca este promovat pentru motive temeinice cum este cazul in speta, prin acordul partilor sau in caz de boala a unuia dintre soti, este intotdeauna judiciar, ceea ce inseamna ca trebuie pronuntat de instanta judecatoreasca, care analizeaza daca sunt indeplinite conditiile impuse de art. 38 din Codul familiei.
Potrivit art. 610 C. pr. civ. o noua actiune de divort poate fi promovata pentru motive ce s-au ivit ulterior respingerii primei actiuni de divort.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila - completul specializat pentru cauze de familie si minori, decizia civila nr. 1791 F din 10 octombrie 2006
Curtea a admis recursul declarat de parata P. S. D. impotriva deciziei civile nr. 421 din 12 mai 2006 pronuntata de Tribunalul Timis, pe care a modificat-o in tot, in sensul ca a respins ca neintemeiat apelul declarat de reclamantul P. M. impotriva sentintei civile nr. 2808 din 3 noiembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Lugoj, pe care o mentine.
A retinut ca prin decizia civila nr. 421 din 17 mai 2006 Tribunalul Timis a admis apelul declarat de reclamantul P. M. impotriva sentintei civile nr. 2808 din 3 noiembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Lugoj, pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a admis actiunea de divort formulata de reclamant in contradictoriu cu parata P. S. D., iar in consecinta, a desfacut din vina ambilor soti casatoria incheiata la 2.05.1996, a dispus ca parata sa reia numele de familie avut anterior casatoriei, a incredintat paratei spre crestere si educare pe copilul D. M., nascuta la 1.09.1997 si a obligat pe reclamant sa plateasca pe seama acestuia ? din venitul minim pe economie pe perioada 25.05.2005, data intentarii actiunii - 7.04.2006, data angajarii si in continuare de la aceasta ultima data pana la majoratul minorului.
In rest a mentinut dispozitiile sentintei apelate.
Tribunalul a retinut ca Judecatoria Lugoj a admis in parte actiunea civila formulata de reclamant in contradictoriu cu parata si a incuviintat ca reclamantul sa mentina legaturi personale cu copilul in prima si a doua saptamana a fiecarei luni de vineri de la orele 18,00 pana duminica la orele 18,00, cate o saptamana in vacantele de primavara si iarna si o luna in vacanta de vara, cu obligatia de a-l readuce la domiciliul paratei.
Prima instanta a respins celelalte petite privind desfacerea casatoriei, reluarea numelui de familie, incredintarea copilului si stabilirea contributiei de intretinere.
Instanta de fond a retinut ca printr-o alta hotarare judecatoreasca a fost respinsa actiunea de divort formulata de reclamant contra paratei, motivandu-se ca numai reclamantul se face vinovat de destramarea relatiilor de casatorie, intrucat a parasit domiciliul conjugal si a intrat in concubinaj cu alta femeie.
In aceasta a doua actiune de divort reclamantul a invocat ca motive unele neintelegeri ce au determinat despartirea in fapt a sotilor, in februarie 2004, insa instanta a retinut ca aceste motive au fost invocate si au facut obiectul judecatii in primul divort.
A mai retinut ca motivele pretins aparute ulterior respingerii primei actiuni, constand in refuzul paratei de a-si schimba atitudinea fata de reclamant, de a nu face cea mai mica incercare de indreptare, denigrarea in fata prietenilor si a rudelor si sesizarea unor nereguli la serviciu nu au fost dovedite prin probele administrate in cauza.
In concluzie, instanta de fond a apreciat ca nu poate fi admisa actiunea de divort datorita culpei exclusive a reclamantului, cata vreme in sarcina paratei nu poate fi retinuta nici o culpa.
A apreciat ca fata de separarea in fapt a partilor se impune admiterea cererii privind stabilirea programului de relatii firesti.
Impotriva acestei sentinte reclamantul a declarat apel in termen solicitand schimbarea ei in sensul admiterii actiunii de divort.
In motivarea apelului a sustinut ca probele nu au fost corect apreciate de prima instanta, deoarece din analiza acestora se poate retine o culpa in sarcina paratei.
Analizand apelul declarat de reclamant si reapreciind probele administrate la prima instanta, tribunalul a retinut ca prima actiune de divort a fost respinsa intrucat numai reclamantul s-a facut vinovat de destramarea casatoriei.
Analizand pe rand declaratiile martorilor, tribunalul a retinut ca martorii nu au relatat ca reclamantul a intretinut relatii extraconjugale, ca sotii au trait separati in fapt, ca parata a refuzat relatiile intime, ca era nemultumita de castigul reclamantului si de faptul ca intarzia la domiciliu, precum si ca in vizitele facute familiei nu a intalnit-o si pe parata, care nu dorea sa fie prezenta la vizitele pe care le-a facut familiei si nu-l insotea pe reclamant la evenimentele organizate la serviciu, unde ceilalti colegi erau insotiti de sotiile lor si ca in primavara anului 2005 parata l-a reclamat la serviciu pe reclamant, iar ca urmare acesta a fost cercetat de o comisie militara.
Tribunalul a retinut astfel ca din declaratiile martorilor rezulta ca dupa solutionarea primei actiuni de divort, la 23.09.2005, relatiile deteriorate dintre soti s-au mentinut, iar partile au continuat sa fie separati in fapt.
A retinut ca desi parata sustine ca a dorit sa salveze casnicia si a incercat sa il abordeze pe reclamant, totusi aceasta l-a reclamat, iar sustinerile ei sunt contrazise astfel de atitudinea ei defaimatoare la adresa reclamantului.
A mai retinut ca datorita refuzului paratei de a participa alaturi de reclamant la diferite evenimente si de a refuza relatiile intime nu se poate retine numai culpa reclamantului la destramarea relatiilor de familie, fiind evidenta lipsa de comunicare, de afectiune si de sprijin reciproc, astfel incat parata nu justifica interesul pentru continuarea casatoriei.
De aceea, tribunalul a apreciat ca in lipsa respectului, a comunicarii, a afectiunii si a sprijinului moral si material o casnicie nu poate continua, iar a gandi altfel ar insemna sa se accepte o permanenta atmosfera de tensiune, ce poate genera chiar conflicte deschise intre soti, cu consecinte nu numai asupra acestora, ci si asupra copilului lor.
Tribunalul a considerat ca dispozitiile art. 38 din Codul familiei nu trebuie interpretate restrictiv pentru a fi mentinuta formal o casatorie care si-a pierdut in mod evident suportul pe care s-a intemeiat, deoarece acest lucru ar fi daunator si pentru evolutia copilului, nevoit astfel sa creasca intr-un mediu tensionat si sa aiba un model negativ in privinta relatiilor dintre parintii sai.
In consecinta, tribunalul a retinut culpa comuna a sotilor si a admis actiunea de divort asa cum s-a aratat.
Impotriva acestei decizii parata P. S. D. a declara recurs in termen, solicitand in temeiul art. 304 pct. 5 si 9 C. pr. civ. modificarea ei in sensul respingerii apelului declarat de reclamant si mentinerii sentintei primei instante.
Analizand recursul declarat de parata, Curtea a apreciat ca este intemeiat dupa cum urmeaza:
potrivit art. 38 al. 1 din Codul familiei, casatoria poate fi desfacuta prin divort cand datorita unor motive temeinice raporturile dintre soti sunt grav vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este posibila. Acest caz de divort are ca fundament culpa sotilor, iar de principiu nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru promovarea unei actiuni in justitie.
In cauza, reclamantul a mai promovat o actiune de divort, care a fost respinsa prin sentinta civila nr. 2177 din 23 septembrie 2004, motivandu-se ca nu se poate retine decat culpa reclamantului pentru destramarea relatiilor de casatorie, intrucat acesta a intretinut relatii extraconjugale in timpul convietuirii sotilor, iar dupa parasirea domiciliului conjugal a intrat in relatii de concubinaj cu acea femeie. De asemenea, s-a mai retinut ca in sarcina paratei nu se poate retine nici o culpa, deoarece aceasta a dorit sa se impace cu reclamantul si a facut demersuri in acest sens, avand un comportament pozitiv in perioada convietuirii sotilor.
Conform art. 1200 pct. 4 si art. 1201 C. civ., aceasta hotarare judecatoreasca a intrat in puterea lucrului judecat, fiind opozabila tuturor, prezumandu-se ca exprima adevarul si neputand fi contrazisa.
Potrivit art. 610 C. pr. civ., o noua actiune de divort poate fi promovata pentru motive ce s-au ivit ulterior respingerii primei actiuni de divort.
Curtea observa astfel ca toate motivele au facut obiectul primei actiuni de divort si au fost analizate la acea vreme, instanta apreciind ca fata de incalcarea obligatiilor de fidelitate de catre reclamant, de parasirea de catre acesta a domiciliului conjugal si ralierea in concubinaj cu acea femeie comportamentul paratei a fost justificat, cu atat mai mult cu cat aceasta a incercat sa se impace cu reclamantul.
In aceste conditii prima instanta a retinut corect ca reclamantul are acelasi comportament si dupa respingerea primei actiuni de divort, ca pentru a o determina pe parata sa renunte la reluarea casatoriei a renuntat expres la locuinta de serviciu, punand-o pe parata in situatia de a fi evacuata impreuna cu copilul partilor si a reziliat contractul de furnizare a energiei electrice.
De aceea, prima instanta a apreciat corect ca in realitate reclamantul, prin pretinsele noi motive de divort, incearca sa inlature starea de fapt stabilita cu putere de lucru judecat cu ocazia primului divort.
Ca urmare, instanta de fond a apreciat corect ca in lipsa unei culpe concurente a paratei, chiar daca raporturile de casatorie sunt deteriorate, in temeiul art. 38 din Codul familiei nu poate fi admisa actiunea de divort.
Curtea a apreciat ca instanta de apel a aplicat gresit dispozitiile art. 38 al. 1 din Codul familiei si art. 610 C. pr. civ., deoarece, pe de o parte, nu este vorba despre noi motive de divort, asa cum corect a retinut instanta de fond, iar pe de alta parte, asemenea motive nu s-au dovedit in cauza.
Divortul, indiferent daca este promovat pentru motive temeinice cum este cazul in speta, prin acordul partilor sau in caz de boala a unuia dintre soti, este intotdeauna judiciar, ceea ce inseamna ca trebuie pronuntat de instanta judecatoreasca, care analizeaza daca sunt indeplinite conditiile impuse de art. 38 din Codul familiei.
In speta, corect a retinut instanta de fond ca relatiile de casatorie sunt grav si iremediabil vatamate, insa de acest fapt se face vinovat numai reclamantul, deoarece culpa acestuia este una grava, iar comportamentul paratei in asemenea imprejurari nu poate fi caracterizat ca unul culpabil.
Curtea a apreciat astfel ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., deoarece in mod gresit instanta de apel a admis actiunea de divort intemeiata pe dispozitiile art. 38 al.1 din Codul familiei, cata vreme nu se poate retine decat culpa reclamantului in destramarea relatiilor de familie, fapt stabilit cu putere de lucru judecat , iar motive noi, aparute dupa respingerea prime actiuni de divort, nu au fost dovedite in cauza.
1
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011