Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala.

„Dupa cum s-a retinut in decizia de principiu adoptata in sedinta din 12 februarie 2007 a judecatorilor Sectiei de contencios administrativ si fiscal din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie (conform Portalului www.scj.ro – Sectia de contencios administrativ, sectiunea „Solutii de principiu si de unificare a practicii judiciare”), procedura de contestare a actului administrativ-fiscal la organul fiscal, reglementata de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala adoptat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, are natura unei proceduri prealabile sesizarii instantei si este obligatorie.
Mai mult, potrivit considerentelor Deciziei nr.1224/2011 a Curtii Constitutionale, procedura prealabila reglementata de textul art. 205 din Codul de procedura fiscala nu este de natura sa afecteze dreptul de acces liber la justitie ori dreptul la un proces echitabil, iar instituirea recursului prealabil sau gratios reprezinta o modalitate simpla, rapida si scutita de taxa de timbru, prin care persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului sau legitim direct de la organul emitent. De altfel, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor in apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constitutionala a statuat cu valoare de principiu ca este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, in general, sa asigure solutionarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instantelor judecatoresti de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale, evitarea cheltuielilor de judecata, iar legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege.
Prin urmare, intrucat reclamanta nu s-a adresat deloc organului fiscal cu privire la aceste decizii, solutia primei instante, de admitere a exceptiei inadmisibilitatii, este legala, iar criticile recurentei sunt nefondate.”

„Asupra recursului dedus judecatii, constata:
I. Hotararea atacata.
1. Prin sentinta civila nr. 2875/CA/22.12.2014, Tribunalul Brasov-sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal: a admis excep?ia inadmisibilita?ii cererii privind anularea deciziilor referitoare la obliga?iile de plata accesorii, excep?ie invocata de parata A.J.F.P. B.; a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata, precizata ?i completata de reclamanta H.V. in contradictoriu cu paratele C.A.S.J. B. ?i A.J.F.P. B. cu sediul in B., […] ?i in consecin?a a anulat in parte decizia de impunere nr. 41756/05.06.2012 emisa de C.A.S. a Jude?ului B. cu privire la majorarile/dobanzile in cuantum de 883 lei ?i cu privire la penalita?ile in cuantum de 837 lei, a anulat in parte decizia de impunere nr. 119313/18.07.2013 emisa de C.A.S. a Jude?ului B. cu privire la majorarile/dobanzile in cuantum de 13 lei ?i cu privire la penalita?ile in cuantum de 47 lei, a men?inut decizia de impunere nr. 41756/05.06.2012 emisa de C.A.S. a Jude?ului B. cu privire la debitul in cuantum de 5580 lei, a men?inut decizia de impunere nr. 119313/18.07.2013 emisa de C.A.S. a Jude?ului B. cu privire la debitul in cuantum de 1256 lei, a respins cererea formulata de reclamanta privind anularea deciziei referitoare la obliga?iile de plata accesorii nr. 830235433155/02.07.2013 emisa de A.J.F.P.B., ca urmare a admiterii excep?iei inadmisibilita?ii, a respins cererea formulata de reclamanta privind anularea deciziei de impunere nr. 115707/07.11.2013; a luat act de renun?area reclamantei la judecata cererii formulate in contradictoriu cu parata A.J.F.P.B., cerere avand ca obiect anularea titlurilor executorii nr. 83020013573288/20.12.2012, nr. 830234086260/31.12.2012, nr. 830235433155/02.07.2013 ?i nr. 830239893405/31.12.2013; a obligat parata C.A.S.J. B. sa plateasca reclamantei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
II. Calea de atac exercitata.
II.1. Cererea de recurs.
2. Reclamanta H.V. a declarat recurs, in termen legal si motivat, impotriva acestei hotarari.
3. In motivarea recursului, recurenta-reclamanta a aratat, in esenta, ca sentinta recurata este nelegala si netemeinica intrucat, in primul rand, mentinerea obligatiei sale de plata a contributiei de sanatate stabilite prin decizia nr. 41756/2012 si nr. 119313/2013, necomunicate, este contrara dispozitiilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, nefiind nici un contract de asigurare incheiat de recurenta-reclamanta cu C.N.A.S.J. B., aceasta fiind avocat, chiar in practica judiciara a Curtii de Apel Brasov (decizia nr. 5499/2012) stabilindu-se anterior ca in lipsa unui raport contractual o persoana fizica nu are calitatea de asigurat, intrucat legiuitorul a inteles sa lege nasterea acestui tip de raport juridic doar de incheierea unui „contract de asigurare”.
4. In al doilea rand, recurenta-reclamanta sustine ca instanta de fond a dispus doua masuri contrare cu privire la solutionarea contestatiei de anulare a deciziei nr. 830235433155/02.07.2013 privind plata de accesorii in suma de 408 lei, respingand o data cererea ca inadmisibila motivat ca nu a fost parcursa procedura administrativa prealabila prevazuta de art. 206-208 Codul de procedura fiscala, apoi a luat act de renuntarea la judecata aceleiasi decizii.
5. De asemenea, recurenta-reclamanta mai sustine ca este neintemeiata dispozitia de respingere a cererii sale de anulare a dispozitiilor fiscale privind impunerea la plata tuturor accesoriilor calculate la deciziile contestate, intrucat pe de o parte cererea de anulare a deciziei nr. 830235433155/02.07.2013 nu putea fi respinsa ca inadmisibila, intrucat dreptul la contestatie reglementat de art. 205 din Codul de procedura fiscala nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii, iar pe de alta parte nu a renuntat la judecata in ce priveste cuantumurile accesoriilor, ci doar pentru alte debite care faceau obiectul acelor decizii (de exemplu, impozit).
6. Recursul a fost timbrat cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 100 lei (filele 5-8, 18).
II.2. Intampinarea.
7. Intimata-parata A.J.F.P. B. a formulat intampinare (filele 27-29), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si la adapost de orice critica.
II.3. Probatoriu.
8. In recurs a fost suplimentata proba cu inscrisuri, in temeiul art. 492 si art. 494, comb. cu art. 254 alin. (2) din Codul de procedura civila, fiind depuse urmatoarele acte, in copie: raspunsul C.A.S. a Judetului B. la notificarea nr. 38904/24.12.2013 (fila 9); notificarea formulata de reclamanta (fila 10); decizia nr. 5499/2012 pronuntata de Curtea de Apel Brasov-Sectia contencios administrativ si fiscal in dosarul nr.10215/62/2011 (f.46-53).
III. Analiza si hotararea instantei de recurs.
9. Recurenta-reclamanta critica sentinta primei instante sub aspectul aplicarii gresite a normelor de drept material referitoare la obligatia de plata a contributiei la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, precum si sub aspectul incalcarii normelor de procedura, prin admiterea gresita a exceptiei inadmisibilitatii si pronuntarea a doua solutii cu privire la aceeasi decizie de impunere.
10. Aceste critici se incadreaza in motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 8 si 5 din Codul de procedura civila, dar sunt nefondate.
11. In ce priveste critica formulata de recurenta cu privire la stabilirea nelegala a obligatiei sale de plata a contributiei de asigurari sociale de sanatate, Curtea retine ca potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006 calitatea de asigurat a cetatenilor romani se dobandeste prin efectul legii, singura conditie prevazuta de norma fiind ca acestia sa aiba domiciliul in tara.
12. Prin urmare, nu este necesara, pentru dobandirea calitatii de asigurat, incheierea unui contract, in acest sens fiind statuat constant in jurisprudenta actuala a Curtii de Apel Brasov, astfel ca critica recurentei sub acest aspect este neintemeiata.
13. Cu privire la critica vizand gresita admitere a exceptiei inadmisibilitati cererii privind anularea deciziilor referitoare la obligatiile de plata accesorii, Curtea retine ca reclamanta nu a urmat procedura de contestare obligatorie la organul fiscal, anterior sesizarii instantei de judecata.
14. Dupa cum s-a retinut in decizia de principiu adoptata in sedinta din 12 februarie 2007 a judecatorilor Sectiei de contencios administrativ si fiscal din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie (conform Portalului www.scj.ro – Sectia de contencios administrativ, sectiunea „Solutii de principiu si de unificare a practicii judiciare”), procedura de contestare a actului administrativ-fiscal la organul fiscal, reglementata de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala adoptat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, are natura unei proceduri prealabile sesizarii instantei si este obligatorie.
15. Mai mult, potrivit considerentelor Deciziei nr. 1224/2011 a Curtii Constitutionale, procedura prealabila reglementata de textul art. 205 din Codul de procedura fiscala nu este de natura sa afecteze dreptul de acces liber la justitie ori dreptul la un proces echitabil, iar instituirea recursului prealabil sau gratios reprezinta o modalitate simpla, rapida si scutita de taxa de timbru, prin care persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului sau legitim direct de la organul emitent. De altfel, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor in apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constitutionala a statuat cu valoare de principiu ca este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, in general, sa asigure solutionarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instantelor judecatoresti de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale, evitarea cheltuielilor de judecata, iar legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege.
16. Prin urmare, intrucat reclamanta nu s-a adresat deloc organului fiscal cu privire la aceste decizii, solutia primei instante, de admitere a exceptiei inadmisibilitatii, este legala, iar criticile recurentei sunt nefondate.
17. In ce priveste pronuntarea de catre prima instanta a doua solutii cu privire la aceeasi decizie, Curtea retine ca, pe de o parte, prima instanta a constatat inadmisibilitatea, pentru neurmarea procedurii prealabile de contestare in fata organului fiscal, a deciziei  nr. 830235433155/02.07.2013, iar pe de alta parte a luat act de renuntarea reclamantei la judecata cererii privind anularea titlului executoriu nr. 830235433155/02.07.2013.
18. Solutia pronuntata de tribunal este legala si sub acest aspect, intrucat reclamanta, prin nota de sedinta depusa pentru termenul din 29.10 2014 (fila 113 dosar fond), a renuntat la judecata cererii in ce priveste solicitarea anularii titlurilor executorii, nu si cu privire la titlurile de creanta, astfel ca cele doua solutii ale primei instante au privit petite diferite, respectiv pe de o parte inadmisibilitatea petitului care viza anularea deciziei  nr.830235433155/02.07.2013, pentru neurmarea procedurii prealabile obligatorii, iar pe de alta parte renuntarea la judecata petitului privind anularea titlului executoriu cu acelasi numar.
19. Astfel, Curtea apreciaza ca si aceasta critica a recurentei este neintemeiata. 
20. In consecinta celor ce preced, vazand si dispozitiile art.496 alin.(1) din Codul de procedura civila, recursul declarat de reclamanta va fi respins ca nefondat.
21. Totodata, se va lua act ca intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecata.”