Conflict de competenta intre doua sectii ale aceluiasi tribunal. Inexistenta

Conflict de competenta intre doua sectii ale aceluiasi tribunal. Inexistenta
      C. proc. civ., art. 20
      
      Privita sub aspect procesual, competenta materiala determina, in functie de obiectul, natura si valoarea litigiului, cauzele ce pot fi solutionate numai de anumite categorii de instante. In activitatea de judecata se pot ivi situatii in care doua sau mai multe instante se considera competente sau, dimpotriva, necompetente sa solutioneze o cauza civila concreta, ceea ce genereaza un conflict pozitiv, respectiv unul negativ de competenta.
      Conflictul de competenta se poate ivi intre doua "judecatorii", intre o "judecatorie" si un "tribunal", intre doua "tribunale", intre doua "curti de apel" si se rezolva prin pronuntarea unui regulator de competenta de catre instanta legal desemnata. Procedura regulatorului de competenta functioneaza numai atunci cand conflictul s-a ivit intre diferitele categorii de instante judecatoresti, iar nu si in cazul posibilelor "conflicte" intre diferitele sectii ale aceleiasi instante sau intre doua complete de judecata ale aceleiasi instante.
      
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Sentinta civila nr. 8 din 27 aprilie 2010, dr. C.B.N.
      
      Prin incheierea nr. 294/R din 29 septembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 1713/295/2008 Tribunalul Timis a admis exceptia necompetentei functionale a sectiei comerciale si de contencios administrativ si a scos de pe rol cauza privind recursul formulat de contestatoarea S.C. O S.R.L. Sannicolau-Mare impotriva sentintei civile nr. 259 din 25 februarie 2009 pronuntata de Judecatoria Sannicolau-Mare in dosarul nr. 1713/295/2008 in contradictoriu cu intimatii H.A. si Biroul Executorului Judecatoresc T.S. avand ca obiect contestatie la executare, inaintand-o sectiei civile a aceleiasi instante.
      Prin incheierea civila nr. 236/R din 24 februarie 2010 pronuntata in dosarul nr. 6056/30/2009, numar sub care pricina a fost reinregistrata, Tribunalul Timis a admis, la randul sau, exceptia necompetentei materiale a sectiei civile si, constatand ivit conflictul negativ de competenta, a sesizat instanta ierarhic superioara pentru solutionarea acestuia.
      Prin sentinta civila nr. 8 din 27 aprilie 2010 Curtea de Apel Timisoara a dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea ei Tribunalului Timis pentru continuarea judecatii.
      Verificand actul de sesizare, Curtea a constatat ca in cauza de fata nu exista niciun conflict negativ de competenta, in sensul art. 20 pct. 2 din Codul de procedura civila, potrivit caruia exista conflict de competenta cand doua sau mai multe instante, prin hotarari irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina.
      Astfel cum rezulta din expunerea rezumata a lucrarilor dosarului, sectia civila a Tribunalului Timis s-a considerat necompetenta material sa judece cauza, dupa ce, anterior, sectia comerciala si de contencios administrativ a aceleiasi instante a admis exceptia necompetentei functionale, scotand pricina de pe rol si trimitand-o sectiei civile.
      Codul de procedura civila realizeaza, prin intermediul regulilor de competenta jurisdictionala, delimitarea atributiilor concrete ale instantelor judecatoresti care constituie sistemul judiciar, unele dintre ele de acelasi grad, iar altele de grad diferit. O atare delimitare de atributii se realizeaza in cadrul celor doua forme ale competentei, materiala si teritoriala. In privinta competentei materiale, privita sub aspectul ei functional, prin aceasta se stabileste, in primul rand, ierarhia instantelor judecatoresti, in sensul delimitarii, pe linie verticala, a diferitelor categorii de instante - judecatorii, tribunale, curti de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie - care desfasoara activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.
      Privita sub aspect procesual, competenta materiala determina, in functie de obiectul, natura si valoarea litigiului, cauzele ce pot fi solutionate numai de anumite categorii de instante. In activitatea de judecata se pot ivi situatii in care doua sau mai multe instante se considera competente sau, dimpotriva, necompetente sa solutioneze o cauza civila concreta, ceea ce genereaza un conflict pozitiv si, respectiv, negativ de competenta.
      In conformitate cu art. 22 alin. (1), (2) si (3) din Codul de procedura civila, conflictul de competenta se poate ivi intre doua "judecatorii", intre o "judecatorie" si un "tribunal", intre doua "tribunale", intre doua "curti de apel" si se rezolva prin pronuntarea unui regulator de competenta de catre instanta legal desemnata.
      Din cele ce preced, rezulta ca procedura regulatorului de competenta functioneaza numai atunci cand conflictul s-a ivit intre diferitele categorii de instante judecatoresti, iar nu si in cazul posibilelor "conflicte" intre diferitele sectii ale aceleiasi instante, cum este cazul in speta, sau intre doua complete de judecata ale aceleiasi instante, insasi sectia civila a Tribunalului Timis recunoscand expres in cadrul considerentelor incheierii de sesizare ca un asemenea "conflict" nu a fost reglementat inca de legiuitorul roman.
      Cum, in aceste conditii nu este intrunita ipoteza prevazuta de pct. 2 al art. 20 din Codul de procedura civila, prin hotararea de admitere a exceptiei "necompetentei materiale" sectia civila a Tribunalului Timis nu s-a dezinvestit declinandu-si competenta altei instante si nici nu este vorba de o intrerupere a cursului judecatii, dosarul fiind in mod gresit inaintat Curtii de Apel Timisoara, care de aceea va dispune scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea ei la tribunal (la sectia care a dispus sesizarea instantei superioare pentru pronuntarea unui regulator) pentru continuarea judecatii, aceasta si in considerarea faptului ca alin. 2 al art. 99 din Hotararea nr. 387 din 22 septembrie 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti statueaza ca transpunerea cauzei de la o sectie la alta, in cadrul aceleiasi instante, se va realiza prin incheiere. La instantele la care dosarele se inregistreaza separat pe sectii, sectia competenta care primeste dosarul va da acestuia un numar nou si va proceda la repartizarea lui aleatorie, in timp ce la instantele la care dosarele nu se inregistreaza separat pe sectii, dosarul isi pastreaza numarul si va fi transpus la completul similar care judeca in aceeasi zi, la sectia competenta, sau, daca in ziua respectiva nu exista sedinta de judecata la aceasta sectie, la completul imediat urmator al sectiei competente.
      Nu in ultimul rand, este de mentionat ca tribunalul, desi face referire la practica recenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care ar fi imbratisat teza avansata de unii teoreticieni potrivit careia si "conflictelor de competenta" ivite intre sectiile specializate ale instantelor li se aplica prin analogie institutia regulatorului de competenta, reglementata de art. 20 si urm. din Codul de procedura civila, nu face nicio trimitere expresa in acest sens, desi astfel de trimiteri au fost facute atat in ceea ce priveste doctrina juridica in materie comerciala, cat si in ceea ce priveste solutionarea unor asemenea incidente de procedura. Din contra, instanta suprema a confirmat ca in astfel de situatii, precum cea in speta, nu exista conflict de competenta (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 302 din 30 ianuarie 2002, publicata in Buletinul Jurisprudentei pe anul 2002), aceasta fiind si jurisprudenta altor curti de apel (Curtea de Apel Constanta, sectia comerciala maritima si fluviala, precum si pentru cauze de contencios administrative si fiscal, decizia nr. 1235 din 21 iunie 2007, publicata in Buletinul Jurisprudentei - Baza de date, ALL Beck).