Procedura insolventei. Contestatie la tabelul de creante. Creante sub conditie. Creante nescadente. Deosebiri. Creanta declarata de fidejusor. Admisibilitate. Creante nascute dupa deschiderea procedurii. Consecinte

Procedura insolventei. Contestatie la tabelul de creante. Creante sub conditie. Creante nescadente. Deosebiri. Creanta declarata de fidejusor. Admisibilitate. Creante nascute dupa deschiderea procedurii. Consecinte
      
      C. civ. - art. 1004-1025, art. 1108, art.  1673
      Legea nr. 85/2006 - art. 64-67, art. 73
      
      Toti creditorii ale caror creante sunt anterioare datei deschiderii procedurii trebuie sa depuna cererea de admitere a creantei in termenul stabilit prin sentinta de declansare a procedurii, fiind admise provizoriu la masa credala si creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii. Termenul afecteaza exercitiul drepturilor subiective civile si executarea obligatiilor corelative, adica numai executarea actului juridic, spre deosebire de conditie, de care depinde chiar existenta dreptului subiectiv civil si a obligatiei corelative.
      Prin excluderea creantei fidejusorului ar fi ignorate prevederile art. 1015 si 1016 din Codul civil, potrivit carora indeplinirea conditiei suspensive, ca modalitate a actului juridic, face ca angajamentul partilor sa produca efecte in mod retroactiv, de la data perfectarii actului juridic, pana la momentul realizarii conditiei creditorul putand lua orice masuri de conservare a dreptului sau, formularea unei declaratii de creanta in cadrul procedurii insolventei nereprezentand altceva decat un act de conservare.
      Din totalul sumei declarate trebuie deduse cheltuielile de recuperare a bunurilor finantate in sistem de leasing, intrucat acestea sunt creante nascute dupa data deschiderii procedurii de insolventa, care vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea lor la masa credala.
      
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
 Decizia civila nr. 501 din 15 martie 2011, dr. C.B.N.
      
      Prin sentinta comerciala nr. 2104 din 28 septembrie 2010 pronuntata in dosarul nr. 1266/108/2010 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestatiile la tabelul preliminar formulate de creditorii Banca C S.A. Bucuresti, S.C. S S.R.L. Brasov, Banca P S.A. Bucuresti, S.C. G S.R.L. Utvin, S.C. R Leasing S.A. Bucuresti, S.C. D S.A. Bucuresti, Fondul National G Bucuresti, R.A. si S.C. W S.R.L. Arad, dispunand administratorului judiciar A I.P.U.R.L. Arad sa intocmeasca tabelul definitiv al creantelor.
      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs creditorii Fondul National G Bucuresti, S.C. R Leasing S.A. Bucuresti si Banca C S.A. Bucuresti.
      Primul recurent a solicitat modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii contestatiei, cu consecinta inscrierii provizorii in tabelul preliminar, sub conditie, a creantei sale, astfel cum a solicitat prin cererea de admitere, recurenta S.C. R Leasing S.A. Bucuresti modificarea acesteia, in sensul inscrierii sale pe tabelul provizoriu de creante cu suma de 164.649,61 lei, iar recurenta Banca C S.A. Bucuresti modificarea sentintei tribunalului, in sensul inscrierii sale pe tabel cu suma de 13.257.925,34 lei, asa cum a aratat in cererea de inscriere si, in principal, obligarea practicianului A I.P.U.R.L. Arad la acoperirea prejudiciului cauzat prin redactarea rau-voitoare a tabelului si tergiversarea procedurii, iar in subsidiar, inlocuirea acestuia pentru motive temeinice, precum si anularea, in temeiul principiului accesorium sequitur principale, a hotararilor adunarilor creditorilor si comitetului creditorilor luate pana la data solutionarii contestatiei.
      Prin decizia civila nr. 501 din 15 martie 2011 Curtea de Apel Timisoara a admis toate cele trei recursuri, modificand in parte hotararea atacata, in sensul ca a admis contestatia formulata de creditorul Fondul National G Bucuresti impotriva tabelului preliminar al creantelor intocmit de administratorul judiciar A I.P.U.R.L. Arad privind pe debitoarea intimata S.C. A S.R.L. Arad si a dispus practicianului sa inscrie acest creditor in tabel, provizoriu, cu suma de 2.818.460 lei, a admis in parte contestatia formulata de creditoarea S.C. R Leasing Romania S.A. Bucuresti impotriva tabelului preliminar al creantelor si a dispus administratorului judiciar sa inscrie acest creditor in tabel cu suma de 55.441,84 lei, admitand in parte si contestatia creditoarei Banca C S.A. Bucuresti impotriva tabelului preliminar al creantelor, dispunand practicianului sa inscrie acest creditor in tabel si cu suma de 12.775.066,08 lei - creanta nescadenta, respingand in rest contestatia bancii.
      Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca potrivit art. 64 si 65 din Legea nr. 85/2006, modificata, in forma in vigoare la data depunerii declaratiilor de creanta, cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentinta de declansare a procedurii, cererile de creante urmand sa fie inregistrate intr-un registru, care se va pastra la grefa tribunalului. Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu, creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume in masura ingaduita de prezenta lege. Sunt considerate sub conditie si acele creante care pot fi valorificate impotriva debitorului numai dupa executarea unui codebitor principal. Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinta sau garantii, la cerere trebuind sa fie anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii. Acelasi act normativ, in art. 66 si 67, prevede ca toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii. Administratorul judiciar va proceda de indata la verificarea fiecarei cereri si a documentelor depuse si va efectua o cercetare amanuntita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante, in vederea indeplinirii acestei atributii el putand solicita explicatii de la debitor si va putea sa poarte discutii cu fiecare creditor, solicitandu-i, daca considera necesar, informatii si documente suplimentare.
      In ceea ce priveste recurentul Fondul National G Bucuresti, in mod gresit judecatorul-sindic i-a respins contestatia formulata impotriva tabelului preliminar intocmit de administratorul judiciar provizoriu, in care a fost trecut doar cu 152.101,98 lei, fiindu-i respinsa suma de 2.666.358,07 lei, cu motivarea ca, pe de o parte, raportat la cuprinsul scrisorilor de garantie, referitoare la reducerea valorii de garantie, si la momentul inscrierii declaratiei de creanta, legatura indisolubila cu creanta Bancii C S.A. Bucuresti nu este dovedita, garantarea privind doar unele credite si fiind facuta in procent de 80%, iar pe de alta parte, deoarece in sustinerea declaratiei de creanta nu au fost prezentate toate documentele necesare justificarii sumei indicate.
      Curtea constata ca Fondul National G Bucuresti, in calitate de fidejusor, a garantat trei credite contractate de societatea debitoare de la Banca C S.A. Bucuresti, valoarea maxima a garantiei fiind de 2.818.460 lei, aceasta valoare rezultand fara echivoc din aplicarea procentului de garantarea asupra sumelor acordate de banca finantatoare, iar pentru creditul dat in moneda unica europeana, anterior suma fiind transformata in lei, la cursul oficial stabilit de banca centrala de la momentul deschiderii procedurii insolventei, curs indicat, de altfel, de parte chiar in cuprinsul declaratiei de creanta (1 euro = 4,0923 lei), retinerile tribunalului privitoare la lipsa tuturor documentele necesare justificarii sumei indicate fiind nejustificate cata vreme la cererea depusa creditorul a atasat cele trei scrisori de garantare, iar la contestatie si alte inscrisuri relevante, inclusiv tabele de creanta intocmite in alte dosare de insolventa in situatii similare.
      In baza acestei garantii, dupa declararea creditului ca restant, banca finantatoare are dreptul de a solicita recurentului plata garantiei, cererea de plata urmand sa aiba ca obiect suma rezultata din aplicarea procentului de garantare asupra creditului restant. Chiar daca pana in acest moment Banca C. Romana S.A. Bucuresti nu a inteles sa formuleze o cerere de plata, desi art. 12 din scrisorile de garantare ii permite acest lucru, nimic nu o impiedica pe aceasta sa solicite oricand, in cadrul termenului de prescriptie extinctiva, respectiva plata.
      Scrisorile de garantare au natura juridica a unui contract de fidejusiune, astfel ca in cazul in care imprumutatul nu restituie bancii sumele ce i-au fost date, principala obligatie ce-i revine recurentului este aceea de a rambursa, in limita plafonului de garantare, respectiv 2.818.460 lei, creditul acordat societatii debitoare. Asadar, obligatia de plata asumata de Fond anterior deschiderii procedurii insolventei este de necontestat, fiind supusa la doua conditii suspensive, si anume: trecerea in restanta a intregii finantari garantate si onorarea cererii de plata, acelorasi conditii fiind supus si dreptul de creanta al contestatorului, drept care se va naste prin onorarea scrisorilor de garantare.
      De aceea, creanta declarata de Fondul National G Bucuresti trebuie sa fie inscrisa in tabelul preliminar, acest drept putand fi valorificat numai in acest moment procesual deoarece, pe de o parte, art. 64 din Legea nr. 85/2006, modificata, obliga toti creditorii ale caror creante sunt anterioare datei deschiderii procedurii sa depuna cererea de admitere a creantei in termenul stabilit prin sentinta de declansare a procedurii, fiind admise provizoriu la masa credala si creantele nescadente sau sub conditie (suspensiva sau rezolutorie) la data deschiderii, iar pe de alta parte, pentru ca creanta declarata deriva dintr-un raport juridic incheiat anterior declansarii procedurii concursuale, doar conditia suspensiva urmand sa se implineasca dupa aceasta data.
      Asa cum in mod judicios a aratat si recurentul, prin excluderea creantei sale ar fi ignorate prevederile art. 1015 si 1016 din Codul civil, potrivit carora indeplinirea conditiei suspensive, ca modalitate a actului juridic, face ca angajamentul partilor sa produca efecte in mod retroactiv, de la data perfectarii actului juridic, pana la momentul realizarii conditiei creditorul putand lua orice masuri de conservare a dreptului sau, iar formularea unei declaratii de creanta in cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificata, act normativ care, in art. 76 statueaza ca, in afara de cazul in care notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 7, titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pana la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decazut, cat priveste creantele respective, din dreptul de a fi inscris in tabelul creditorilor si nu va dobandi calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura, decaderea putand fi invocata oricand, de orice parte interesata, pe cale de actiune sau exceptie, nereprezentand altceva decat un act de conservare, demersul judiciar al recurentei fiind unul justificat. Pe de alta parte, art. 1673 pct. 2 din Codul civil, permite fidejusorul sa solicite valoarea sumei garantate de la debitor, chiar inainte de a face plata catre creditorul garantat, printre altele, daca datornicul este falit sau se afla in insolvabilitate. Or, debitoarea S.C. A S.R.L. Arad se afla sub incidenta Legii insolventei, formularea unei declaratii de creanta constituind unica modalitate de conservare de catre fidejusor a drepturilor de creanta in cadrul acestei proceduri judiciare, recurentul trebuind sa fie inscris, provizoriu, pe tabelul preliminar cu intreaga valoare a creantei, numai distribuirea sumelor rezultate in procedura de lichidare judiciara urmand sa fie facuta in limita sumei efectiv platite in baza scrisorilor de garantare, in privinta rangului creantei fiind aplicabil pct. 3 al art. 1108 din acelasi cod, care ii confera prerogativa sa se subroge in drepturile creditorului platit, beneficiind de toate garantiile ce insoteau respectiva creanta.
      Referitor la recursul creditoarei S.C. R Leasing S.A. Bucuresti, avand in vedere ca prin precizarile depuse in data de 7 februarie 2011 partea a aratat ca, urmare a recuperarii si valorificarii ultimelor doua autovehicule, creanta pe care o pretinde in prezent este de numai 73.745,04 lei, cu care solicita sa fie trecuta pe tabel, vazand si calculul defalcat pe fiecare bun recuperat, sumele care o compun, respectiv diferenta dintre capitalul ramas de rambursat, dobanda aferenta si cheltuielile de recuperare, pe de o parte, si suma obtinuta din valorificarea autovehiculelor, pe de alta parte, Curtea apreciaza ca aceasta societate trebuie sa fie inscrisa la masa credala doar cu suma de 55.441,84 lei.
      Constatand ca toate calculele aritmetice facute de recurenta sunt corecte, din totalul sumei precizate trebuie deduse cheltuielile de recuperare, cum in mod corect a aratat si administratorul judiciar prin notele scrise, intrucat acestea sunt creante nascute dupa data deschiderii procedurii de insolventa, care, potrivit alin. (6) al art. 64 din Legea nr. 85/2006, modificata, vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea lor la masa credala, prevederea aplicandu-se atat pentru creantele nascute in perioada de observatie sau in procedura reorganizarii judiciare, cat si pentru cele nascute in procedura de faliment, retinerea tribunalului in sensul ca suma de 192.441,99 lei nu i se cuvine creditoarei intrucat contractele de leasing sunt in derulare, din continutul notificarii anexate raportului de activitate din 21 septembrie 2009 rezultand ca practicianul a optat pentru mentinerea contractelor incheiate de debitor cu acest creditor, astfel ca inregistrarea ulterioara a declaratiei de creanta cuprinzand si soldul datorat rezilierii este nejustificata, nemaiputand fi avuta in vedere cata vreme toate cele opt contracte de leasing au incetat, bunurile fiind restituite de catre practician recurentei.
      Apararile administratorului judiciar, in sensul ca din moment ce ulterior pronuntarii hotararii primei instante debitoarea a predat de bunavoie toate autoturisme solicitate de S.C. R Leasing S.A. Bucuresti, iar in tabelul de creante se inscriu, conform legii, doar cele certe, lichide si exigibile, nascute anterior deschiderii procedurii, ceea ce nu se poate sustine despre creanta recurentei, valoarea acesteia fiind una fluctuanta (daca prin cererea de recurs a solicitat 164.649,61 lei, prin precizarea ulterioara si-a diminuat pretentiile la suma de 73.745,04), pentru a stabili cu exactitate cuantumul creantei fiind necesara efectuarea unei expertize contabile, intrucat, pe langa faptul ca nu se cunoaste pretul de vanzare al autoturismelor, din sumele incasate recurenta a stins in mod preferential pretentii nedovedite (capital ramas de rambursat, dobanda, cheltuieli de recuperare, penalizari si altele) nu pot fi primite. De asemenea, sunt neintemeiate sustinerile acestuia referitoare la nelegitimitatea partii de creanta respinsa, pe motiv ca partea nu a facut dovada ca nu a predat bunul in folosinta altui utilizator (de altfel, o asemenea dovada nici nu poate fi produsa, fiind vorba de un fapt negativ) si ca nu a depus la dosar nicio factura care sa probeze daunele-interese pretinse, asemenea dovezi neimpunandu-se a fi aduse intrucat cuantumul daunelor-interese a fost predeterminat de parti, odata cu semnarea contractului de leasing, stiut fiind faptul ca, potrivit art. 1066 din Codul civil, clauza penala este acea clauza prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din partea-i, alin. 2 al art. 1069 din acelasi cod permitand creditorului sa ceara deodata penalitatea si obiectul obligatiei principale, intrucat penalitatea s-a stipulat pentru simpla intarziere a executarii. Ca atare, decizia nr. XI/2005 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat ca clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor legii, nu are aplicabilitate in speta, neaflandu-ne in prezenta unui contract de imprumut avand ca obiect sume de bani. Pe de alta parte, neemiterea de catre recurenta a unor facturi pentru daunele solicitate nu poate avea consecinte sub aspectul certitudinii creantei datorate potrivit contractului, aceasta chestiune fiind una pur contabila si nu una juridica, art. 1085 din Codul civil vizand o cu totul alta situatie, iar clauza penala nici intr-un caz nu poate fi calificata ca fiind o "conditie pur potestativa din partea locatorului" pentru a atrage sanctiunea nulitatii reglementata in art. 1010 din cod.
      In fine, si recursul creditoarei Banca C S.A. Bucuresti se impune a fi admis, cu consecinta modificarii sentintei atacate, in sensul admiterii in parte a contestatiei impotriva tabelului preliminar si obligarii practicianului sa inscrie acest creditor si cu suma de 12.775.066,08 lei - creanta nescadenta, restul cererilor fiind neintemeiate.
      In mod eronat judecatorul-sindic a considerat ca administratorul judiciar corect a inscris banca recurenta la masa credala doar cu suma de 482.859,26 lei, diferenta de 12.775.066,08 lei fiind trecuta sub conditia ajungerii ei la scadenta. Aceasta, deoarece atat prima instanta, cat si practicianul desemnat provizoriu de tribunal au facut confuzie intre creantele nescadente (adica afectate de un termen) si cele sub conditie suspensiva, cu consecinta limitarii drepturilor recurentei, in calitate de creditor, de a uza de toate prerogativele care rezulta din natura si intinderea creantei pe care o detine. De altfel, in cuprinsul declaratiei depusa in dosarul de sindic partea a aratat ca in componenta sumei cu care a solicitat sa fie inscrisa la masa credala se afla atat creante scadente, cat si creante curente, mentionand, totodata, ca in tabel trebuie inscrise ambele categorii de creante, participarea la vot urmand a se face de catre titularii creantelor nescadente proportional cu cota detinuta din totalul creantelor admise pentru inscriere, Legea insolventei, in forma ei de la data respectiva, restrictionand in dreptul de vot doar creantele sub conditie suspensiva (a se vedea in acest sens, alin. 3 al art. 73, in prezent abrogat). Totusi, solutia adoptata de practician, iar mai apoi confirmata de tribunal, a fost aceea aplicabila creantelor sub conditie.
      Astfel, cu toate ca si recurenta a facut anumite confuzii atunci cand a aratat ca daca in cazul creantelor nescadente vorbim de existenta unui raport obligational in fiinta, in cazul creantelor sub conditie vorbim de institutia modalitatilor obligatiilor, facand in acest context o separare improprie intre termen si conditie, desi ambele, alaturi de sarcina, reprezinta cele trei modalitati ale actului juridic civil, care se concretizata in imprejurari ulterioare momentului incheierii actului, extrinseci raportului juridic nascut intre parti si cu incidenta asupra efectelor sale, totusi aceasta are dreptate atunci cand sustine ca, conditia este definita ca un eveniment viitor, susceptibil sau nesusceptibil a se produce, de a carui realizare partile au facut sa depinda nasterea sau stingerea unui raport obligational. In alte cuvinte, chiar daca atat termenul, cat si conditia reprezinta evenimente viitoare, in cazul termenului acest eveniment este sigur ca realizare, in timp ce, in cazul conditiei, realizarea este nesigura, respectiva distinctie pastrandu-si valabilitatea si in situatia termenului incert, pentru ca nesiguranta priveste numai momentul realizarii termenului si nu insasi realizarea evenimentului. In schimb, termenul afecteaza exercitiul drepturilor subiective civile si executarea obligatiilor corelative, adica numai executarea actului juridic, spre deosebire de conditie, de care depinde chiar existenta dreptului subiectiv civil si a obligatiei corelative, efectele termenului producandu-se numai pentru viitor, ex nunc, pe cand efectele conditiei se produc, in principiu, retroactiv, ex tunc.
      Fata de aceste precizari, este lesne de inteles ca in tabelul preliminar banca contestatoare trebuie inregistrata nu doar cu o creanta de 482.859,26 lei, care este scadenta, ci si cu suma de 12.775.066,08 lei, care reprezinta o creanta nescadenta si nu "sub conditia ajungerii ei la scadenta", cum gresit a fost trecuta, fiind neintemeiate apararile practicianului din cuprinsul intampinarii, potrivit carora din inscrisurile si textele legale invocate se poate constata ca lipsa exigibilitatii sumei de 12.775.066,08 lei este data de insusi contractul partilor, ceea ce justifica retinerea acestei creante in tabelul preliminar sub conditia ajungerii ei la scadenta, el interpretand eronat textul art. 64 alin. 4 din legea-cadru, care arata ca creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume in masura ingaduita de prezenta lege. Aceasta, chiar daca decizia de interpretare emisa de U.N.P.I.R., de care se prevaleaza banca recurenta, reprezinta, intr-adevar, un simplu "punct de vedere", putand fi considerata cel mult "de indrumare", actul nefiind emanatia unui organ sau for legislativ.
      In schimb, celelalte petite ale contestatiei creditoarei corect au fost respinse de prima instanta, administratorul judiciar neputand fi obligat la acoperirea unui pretins prejudiciu, al carui cuantum, de altfel, nici macar nu a fost indicat de catre recurenta, cu atat mai mult dovedit, iar in ceea ce priveste inlocuirea practicianului, in conditiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, modificata, creditoarea nu are calitatea sa o solicite, textul statuand in mod clar ca inlocuirea poate fi facuta de catre judecatorul-sindic, in orice stadiu al procedurii, fie din oficiu, fie la cererea comitetului creditorilor, prin incheiere motivata, pentru motive temeinice, incheierea de inlocuire urmand sa fie pronuntata in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea practicianului si a comitetului creditorilor, conditii care, in speta, nu sunt indeplinite, ele lipsind si in privinta cererii de anulare a hotararilor adunarilor creditorilor si a comitetului creditorilor luate pana la data solutionarii contestatiei, alin. 7 al art. 14 prevazand ca hotararea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul-sindic pentru nelegalitate, doar la cererea creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor, iar alin. (6) al art. 17 arata ca impotriva actiunilor, masurilor si deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestatie la adunarea creditorilor, in termen de 5 zile de la luarea acestora. Pe de alta parte, asa cum a aratat si administratorul judiciar, in conformitate cu art. 19 alin. (21), creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i si remuneratia.