contestatie la executare
(Sentinta civila nr. 10364/2013 din data de 19.09.2013 pronuntata de Judecatoria Oradea)R O M A N I A
JUDECATORIA ORADEA
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 10364/2013
Sedinta publica de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PRESEDINTE
Grefier Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea SC si pe intimata IFN, avand ca obiect contestatie la executare.
La apelul nominal facut in sedinta publica nu se prezinta nimeni.
Procedura este completa.
S-a facut referatul cauzei, dupa care :
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 12.09.2013, fiind consemnate in acea incheiere, care face parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 19.09.2013, cand in aceeasi compunere si pentru aceleasi motive a hotarat urmatoarele:
INSTANTA
Constata ca, prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Oradea in data de 08.02.2013, sub nr. dosar 2730/271/2013, timbrata cu 194 lei taxa judiciara de timbru (fila 3) si 5 lei timbru judiciar, contestatoarea SC _. SRL a chemat in judecata pe intimata _. SA, solicitand instantei sa constate ca la data de 14.12.2012 a intervenit perimarea executarii silite in dosarul executional nr. _, iar in subsidiar sa dispuna anularea in parte a executarii silite pentru orice sume ce ar depasi suma de 2.571 lei reprezentand rate de leasing restante; constatarea ca avand caracter abuziv a clauzelor prevazute la art. 10.9.1 si art. 13 din "Conditiile generale de leasing" anexa la contractul de leasing financiar nr. _., cu consecinta eliminarii acestor clauze din contract si obligarea intimatei la cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a actiunii, s-a aratat ca BEJ _ca a fost investita de intimata la data de 13.06.2012 prin cererea de continuare a executarii silite, iar primul act de executare efectuat dupa aceasta data a fost o adresa emisa de BEJ _.nca la data de 21.12.2012, prin care a solicitat AFP Oradea sa comunice daca debitoarea are conturi bancare deschise la aceasta unitate. La data de 14.12.2012, a intervenit perimarea executarii silite raportat la art. 389 c.pr.civ. S-a mai aratat ca a platit regulat ratele de leasing, insa in octombrie si noiembrie 2009, nemaiavand posibilitatea financiare, nu a mai putut plati facturile aferente acestor luni, context in care intimata a reziliat unilateral contractul, iar in martie 2010 a ridicat autoturismul pe care contestatoarea l-a predat de bunavoie. In acest interval de timp, nu s-au mai emis facturi. In procesul verbal de predare - primire al autoturismului, s-a prevazut existenta unor rate restante in cuantum de 2.571 lei, contestatoarea considerand ca mai datoreaza doar aceasta suma, la care eventual pot fi adaugate dobanzi bancare.
In drept s-au invocat Codul de procedura civila si Legea nr. 193/2000.
Intimata a depus intampinare (fila 69), prin care a solicitat: respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata si mentinerea tuturor actelor de executare; respingerea ca prematur formulat a petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din conditiile generale ale leasingului financiar parte integranta a contractului de leasing nr. ..; respingerea ca inadmisibil a petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din conditiile generale ale leasingului financiar parte integranta a contractului de leasing nr. _; respingerea ca neintemeiat a petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din conditiile generale ale leasingului financiar parte integranta a contractului de leasing nr. ..; cu cheltuieli de judecata.
S-a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de leasing nr. _, prin care intimata a transmis contestatoarei dreptul de folosinta asupra unui autovehicul Dacia Logan Laureate, in schimbul achitarii de catre contestatoare a finantarii acordate in 48 de luni. Intrucat contestatoarea nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, in baza art. 12.4.ii, intimata a reziliat contractul, demarand procedura executarii silite.
S-a solicitat respingerea exceptiei perimarii executarii silite, cu motivarea ca executarea silita a inceput prin intermediul Corpului Executorilor Impuls Leasing Romania IFN SA, iar incuviintarea executarii a fost respinsa prin Incheierea nr. _pronuntata in dosarul nr_ al Judecatoriei S, modificata prin admiterea recursului de catre Tribunalul Bihor. Avand in vedere ca prin Legea nr. 278/2011 s-a desfiintat profesia de executor financiar nebancar, intimata a optat pentru continuarea executarii silite de catre BEJ _., prin formularea in data de 08.06.2012 a unei cereri de continuare a executarii silite. Fiindca BEJ _ nu a reusit sa intre in posesia hotararii pronuntate in recurs impotriva Incheierii nr. 297/2011 pronuntata in dosarul nr. 949/833/2011 al Judecatoriei S, s-a solicitat din nou incuviintarea executarii silite la data de 11.01.2013, fiind pronuntata Incheierea nr. _ in dosarul nr. 599/271/2013 al Judecatoriei Oradea. S-au infiintat popriri in data de 29.01.2013. S-a mai aratat ca, potrivit art. 390 alin. 1 c.pr.civ., in cazul in care legea incuviinteaza executarea silita fara somatie, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 381 alin. 1 c.pr.civ. astfel ca executarea silita prin poprire a fost incuviintata fara somatie potrivit cererii creditorului in temeiul art. 454 alin. 1 c.pr.civ.
Avand in vedere ca executarea silita contestata se realizeaza in baza unui titlu care nu este emis de catre o instanta judecatoreasca, respectiv in baza unui contract de leasing, legea impune contestarea validitatii contractului pe cale separata, potrivit art. 109 - 112 c.pr.civ. Pentru acest motiv, intimata considera ca este inadmisibila in prezentul dosar cererea de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale.
Intimata a mai sustinut ca in cauza nu este aplicabila Legea nr. 193/2000, deoarece in privinta contractelor de leasing exista norme speciale, respectiv OG nr. 51/1997. Raportat la art. 720 ind. 1 c.pr.civ., contestatoarea ar fi trebuit sa efectueze procedura prealabila a concilierii directe, doar dupa parcurgerea acestei proceduri devenind actual dreptul sau de a solicita instantei constatarea nulitatii unor clauze contractuale.
Intimata mai sustine ca, intrucat debitoarea nu si-a onorat obligatiile de plata, a intervenit rezilierea contractului din culpa sa exclusiva, ceea ce a atras aplicarea art. 13 privind clauza penala datorata de contestatoare in temeiul contractului de leasing. S-a mai aratat ca suma cuprinsa in procesul verbal de predare - primire al autoturismului nu are rolul de a stabili cuantumul datoriei pe care debitoarea o mai are de achitat in temeiul contractului, ci are doar rol de a constata starea autovehiculului la primirea lui de catre intimata.
Intimata a mai aratat ca, potrivit art. 13 din contractul de leasing, raportat la art. 10 lit. d si art. 15 din OG nr. 51/1997, au fost calculate in sarcina debitoarei urmatoarele sume:
- diferenta de capital finantat de la data rezilierii/stoparii reprezentand suma tuturor ratelor de leasing ramasa de achitat in temeiul contractului in cuantum de 19.309,66 lei;
- suma de 722,62 lei care reprezinta contravaloarea dobanzii calculate in temeiul art. 10.6 si art. 13 din contractul de leasing, raportat la art. 10 lit. d si art. 15 din OG 51/1997, pentru ratele de leasing pe care debitoarea le avea de achitat pana la data finalizarii contractului;
- suma de 7.616,76 lei reprezentand contravaloarea penalitatilor calculate la facturile fiscale emise de intimata si neachitate de debitoare respectiv 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere;
- suma de 281,86 lei reprezentand contravaloarea penalitatilor calculate la facturile fiscale emise de intimata si achitate de debitoare respectiv 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere;
- suma de 12,19 lei reprezentand diferenta de curs valutar datorata potrivit art. 10.4 din contract;
- suma de 1.414,13 lei reprezentand contravaloarea asigurarilor datorate de debitor in temeiul contractului conform art. 9 din contract si art. 5 din OG nr. 51/1997;
- suma de 1.141,54 lei reprezentand comisionul mandatarului pentru activitatile desfasurate, suma care reprezinta munca pe care mandatarii o efectueaza pentru a recupera intreaga suma datorata de debitoare insa care nu include activitatea avocatului ales sa reprezinte in instanta creditorul. Aceasta suma se datoreaza in temeiul art. 10.4 si art. 13 din contractul de leasing.
Din insumarea acestor debite, a rezultat suma de 38.776,62 lei. In urma valorificarii bunului prin instrainarea autovehiculului catre un tert, s-a obtinut suma de 19.900,17 lei, suma calculata la valoarea euro de la data instrainarii. Astfel, s-a procedat la scaderea din totalul sumelor datorate de catre debitor in temeiul contractului, in cuantum de 38.776,62 lei, suma obtinuta din vanzarea bunului de 19.900,17 lei, rezultand o valoare de finantare neacoperita ramasa dupa valorificare in cuantum de 18.876,41 lei, la care se adauga facturile neachitate in cuantum de 5.280,20 lei. Prin urmare, debitul total datorat este de 24.156,61 lei.
Intimata a mai aratat ca nu s-a indicat de catre contestatoare cu exactitate care articol si litera din Legea nr. 193/2000 este invocat in sustinerea petitului privind nulitatea clauzelor din contractul de leasing.
Raportat la art. 10.9 din contract, s-a aratat ca partile au convenit pentru penalitati aplicate in cazul neachitarii obligatiilor contractuale in cuantum de 0,35% pentru fiecare zi de intarziere, acestea putand depasi cuantumul sumei asupra careia se aplica, o astfel de clauza nefiind nici ilicita nici imorala. S-a mai aratat ca acelasi articol prevede ca, in cazul in care se reziliaza contractul de leasing din culpa exclusiva a utilizatorului, intimata are dreptul de a vinde bunul pentru acoperirea debitului datorat de acesta si numai in cazul in care, in urma acestei operatiuni nu se acopera in intregime plata obligatiilor, acesta ramane obligat pentru diferenta de plata, o astfel de clauza fiind evident in favoarea utilizatorului.
Raportat la art. 13 din contractul de leasing, s-a aratat ca acesta reprezinta o clauza penala in care se stabileste echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul rau platnic, clauza exprimata in mod clar si inteligibil si cu care debitoarea a fost de acord la momentul semnarii contractului. Raportat la art. 1 din OG nr. 51/1997 si la art. 11.1, 11.2 si 11.3 din contractul de leasing, finantatorul are posibilitatea ca, in caz de reziliere a contractului din culpa exclusiva a utilizatorului, sa recupereze atat bunul, cat si valoarea ratelor restante si a ratelor ramase de achitat pana la finalul contractului, pentru a asigura posibilitatea acestuia de a-si recupera prejudiciul creat, intrucat finantatorul, la randul sau, a cumparat bunul ce a facut obiectul contractului de leasing. Acesta este motivul pentru ca intimata are dreptul si la dobanda pe care utilizatorul s-a obligat sa o plateasca prin contract.
S-a mai aratat faptul ca suma cu care a fost vandut bunul s-a scazut din debitul datorat de contestatoare, ceea ce este nu numai in favoarea acesteia din urma, dar este si o prevedere contractuala. In concluzie, pentru toate aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare.
In drept, s-a invocat art. 115 c.pr.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta va retine urmatoarele:
In fapt, la cererea intimatei-creditoare _., a fost demarata procedura executarii silite impotriva contestatoarei SC _.. SRL, in baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr. _. (filele 25-35).
Initial, executarea silita a inceput prin intermediul Corpului Executorilor Impuls Leasing Romania IFN SA, iar incuviintarea executarii a fost respinsa prin Incheierea nr. 297/2011 pronuntata in dosarul nr. 949/833/2011 al Judecatoriei Salonta, modificata prin admiterea recursului de catre Tribunalul Bihor, in sensul incuviintarii cererii de executare silita (filele 36-48).
Avand in vedere ca, prin Legea nr. 278/2011 s-a desfiintat profesia de executor financiar nebancar, intimata a optat pentru continuarea executarii silite de catre BEJ _, formuland in data de 08.06.2012 o cerere de continuare a executarii silite, inregistrata la biroul executorului pe data de 13.06.2012 (fila 49).
In data de 23.11.2012, BEJ _. emite o adresa catre Judecatoria Salonta pentru a i se elibera o copie a incheierii de incuviintare a executarii silite (fila 51).
In data de 21.12.2012, executorul emite o adresa catre Administratia Finantelor Publice a municipiului Oradea, pentru a verifica daca debitoarea are calitatea de debitor a acestei institutii (fila 56).
In contextul in care BEJ _. nu a reusit sa intre in posesia hotararii pronuntate in recurs impotriva Incheierii nr. 297/2011 pronuntata in dosarul nr. 949/833/2011 al Judecatoriei Salonta, a solicitat din nou incuviintarea executarii silite, pe data de 16.01.2013, iar la data de 17.01.2013, Judecatoria Oradea a pronuntat Incheierea nr. 181/17.01.2013 in dosarul nr. 599/271/2013, prin care s-a incuviintat executarea silita (fila 62). Astfel, s-a constituit dosarul executional nr. 450/E/2012 al BEJ _.
In data de 29.01.2013, BEJ _. a emis Somatia nr. 450/E/2012, prin care a somat debitorul ca, in termen de 1 zi, sa achite suma de 27.326,61 lei reprezentand: 24.156,61 lei debit; 162,14 lei reprezentand cheltuieli de executare + TVA; 2.995,41 lei onorariu executor judecatoresc; 12,45 lei taxa judiciara de timbru (fila 64).
In aceeasi zi, s-a infiintat si poprirea asupra conturilor debitoarei detinute la Banca Transilvania (fila 64 verso). In data de 08.02.2013, s-a inregistrat prezenta contestatie la executare la Judecatoria Oradea.
Potrivit art. 389 alin. 1 din Codul de procedura civila, ,,daca creditorul a lasat sa treaca mai mult de 6 luni de la indeplinirea oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice persoana interesata poate solicita desfiintarea ei’’.
Verificand cronologic toate actele de executare indeplinite in dosarul executional nr. 450/E/2012 al BEJ _.ca, instanta va constata ca nu s-a perimat de drept executarea silita, deoarece intre fiecare act de executare nu a trecut o perioada mai mare de 6 luni.
Drept urmare, instanta va respinge exceptia perimarii executarii silite care a fost invocata de contestatoare.
Instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de leasing, exceptie invocata de intimata prin intampinare.
In acest sens, instanta va retine ca este indreptatita sa aprecieze, chiar si din oficiu, asupra caracterului abuziv a unei clauze contractuale supusa atentiei sale, cu atat mai mult cu cat titlul executoriu nu este o sentinta judecatoreasca, astfel ca pot fi formulate aparari de fond legate de acesta, inclusiv in cadrul contestatiei la executare, in baza art. 399 alin. 3 Cod procedura civila. Ramane ca instanta sa analizeze pe fondul actiunii daca sunt sau nu incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Instanta va respinge si exceptia prematuritatii petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de leasing, exceptie invocata de intimata prin intampinare.
Astfel, instanta va retine ca invocarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale s-a efectuat pe calea contestatiei la executare, motiv pentru care in cadrul acestei proceduri nu este necesara parcurgerea procedurii prealabile a concilierii directe prevazuta de art. 720 ind. 1 si urm. Cod procedura civila.
Pe fondul cauzei, instanta va avea in vedere ca a fost investita in prezentul dosar si cu anularea titlului executoriu sau lamurirea acestuia privind suma ce trebuie achitata de contestatoare, raportat la caracterul abuziv al art. 10.9.1 si art. 13 din ,,Conditiile generale’’ ale Contractul de leasing financiar nr. 03315/27.08.2007.
In acest sens, instanta va retine ca art. 10.9.1 prevede: ,,in caz de intarziere a platii oricaror sume de bani datorate de Utilizator (de exemplu, dar fara a se limita la acestea: avans, taxa de administrare, dobanda de prefinantare, rate de leasing, amenzi, valoare reziduala, prestatii vamale, prestatii RAR, cheltuieli de depozitare, cheltuieli legate de recuperarea si/sau executarea silita a debitelor restante, de gasirea unui nou client, cheltuieli legate de rezilierea contractului etc), Finantatorul va avea dreptul sa aplice Utilizatorului - in afara celor prezentate la art. 10.4. - si penalitati de intarziere in valoare de 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere. In toate cazurile, totalul penalitatilor poate depasi cuantumul sumei asupra careia au fost calculate. In plus, Finantatorul, are dreptul sa solicite Utilizatorului achitarea tuturor costurilor si cheltuielilor suportate de Finantator in legatura cu solicitarea si realizarea acestor pretentii. Art. 10.9. se aplica tuturor situatiilor de intarziere a platii de catre utilizator, indiferent daca in cadrul articolelor din Conditii s-a facut referire expresa sau nu la art. 10.9’’.
Contestatoarea a mai sustinut ca are caracter abuziv si acea parte din art. 13 din contract, care stabileste ca: ,,in cazul incetarii inainte de termen a contractului _Finantatorul (unilateral) are dreptul sa calculeze toate creantele ce decurg din contract (de exemplu, valoarea insumata a tuturor ratelor de leasing neplatite, a primelor de asigurare pana la radierea bunului de pe numele finantatorului, a valorii reziduale a bunului, valoarea insumata a tuturor ratelor leasing neplatite _ etc)’’.
Instanta va retine ca, potrivit art. 399 alin.1 teza I Cod procedura civila, "impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare", iar potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedura civila, "in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare apareri de fond impotriva titlului executoriu".
In speta de fata, titlul executoriu - reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 03315/27.08.2007 - nefiind emis de o instanta judecatoreasca si neexistand fata de acesta o cale speciala de atac, instanta de executare va putea analiza si apararile de fond formulate de contestator fata de insusi titlul executoriu.
Instanta va analiza in ce masura sunt aplicabile in speta dedusa judecatii dispozitiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.
In acest sens, instanta va retine ca, potrivit art. 2, alin. 1 din acest act normativ, ,,prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale’’.
Drept urmare, in contextul in care contestatoarea din acest dosar este persoana juridica, instanta va considera ca nu ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 193/2000. De aceea, instanta va analiza in cele ce urmeaza in ce masura poate fi aplicat in speta dreptul comun, in concret dispozitiile din Codul civil de la 1864 - avand in vedere data nasterii raporturilor juridice dintre parti.
In acest sens, instanta va avea in vedere ca art. 1082 din Codul civil de la 1864 stabileste ca debitorului obligatiei ii incumba a suporta plata unor daune-interese in caz de neexecutare sau executare cu intarziere a obligatiei sale contractuale. Este de necontestat ca, in cazul rezilierii unui contract pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale de catre una dintre parti - cum este cazul in speta -, intervine posibilitatea celeilalte parti de a solicita antrenarea raspunderii sale contractuale, atat in baza dreptului comun, dar coroborat si cu dispozitiile speciale in materie, astfel cum sunt reglementate de OG nr. 51/1997.
Instanta va retine ca, potrivit OG nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, in cazul leasingului financiar, pentru creditul acordat, finantatorul beneficiaza de dobanda, a carei rata este convenita prin acordul partilor si care se adauga la cota parte din valoarea de intrare a bunului.
Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997, "daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing."
De mentionat ca societatea contestatoare nu a criticat clauzele contractuale privind rezilierea contractului, astfel ca instanta nu se va pronunta cu privire la valabilitatea acestor clauze. Instanta va analiza doar consecintele acestei rezilieri sub aspectul raporturilor juridice dintre parti derivand din art. 13 din contract.
Prin urmare, raportat la art. 15 din OG nr. 51/1997, partile pot sa convina sau nu, ca in cazul, neplatii timp de doua luni consecutive a ratei de leasing calculata de la data scadentei, sa intervina rezilierea contractului, sub acest aspect textul legal fiind dispozitiv.
Daca partile au convenit totusi in contractul de leasing asupra acestui caz de desfiintare - cum este cazul in speta -, textul legal amintit este si devine imperativ cu urmatoarele consecinte: "finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing."
Intr-adevar, potrivit art. 969 alin 1 din Codul civil de la 1864, "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", insa trebuie avute in vedere si prevederile art. 970 al. 2 din acelasi Cod civil, in conformitate cu care conventiile "obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa".
Instanta considera ca are caracter de clauza penala acea clauza din contractul de leasing - art. 13 din contract -, care statueaza plata unor daune-interese egale cu valoarea insumata a tuturor ratelor de leasing neplatite, a primelor de asigurare pana la radierea bunului de pe numele finantatorului, a valorii reziduale a bunului, _ etc.
In acest sens, este determinata contractual atat intinderea prejudiciului, cat si cuantumul daunelor care vor fi suportate de utilizator in cazul rezilierii contractului de leasing datorita neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiilor sale contractuale.
In contextul in care clauza penala are valoarea unui contract, potrivit art. 1066 din Codul civil de la 1864, aceasta trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale oricarei conventii, iar instanta de judecata nu poate, in principiu, nici sa reduca, nici sa mareasca acel cuantum al clauzei penale stabilit de parti. Totusi, art. 1070 din acelasi Cod civil stabileste o exceptie, dand posibilitatea judecatorului de a micsora cuantumul clauzei penale proportional cu ceea ce s-a executat, in cazul executarii partiale a obligatiilor de catre debitor.
In plus, instanta de judecata este obligata sa verifice si respectarea principiului de drept reglementat de art. 5 din Codul civil de la 1864, partile neputand deroga, prin conventia lor, de la dispozitiile de ordine publica.
Tocmai de aceea, nu trebuie exclusa posibilitatea instantei de judecata de a reduce sau majora cuantumul daunelor-interese stabilite de parti printr-o clauza penala, atunci cand exista o disproportie vadita cand intre prejudiciul real suferit de catre creditor si suma stipulata contractual. In acest sens este, de altfel, si doctrina si jurisprudenta in materie.
Interventia instantei de judecata nu contravine nici art. 969 Cod civil. O interpretare contrara ar duce la concluzia ca libertatea contractuala este fara limite, ceea ce contravine insasi vointei legiuitorului exprimata prin art. 970 al. 2 din Codul civil de la 1864, dar mai ales prin art. 5 din acelasi Cod civil.
Din economia art. 15 din OG nr. 51/1997, nu rezulta intentia legiuitorului de a obliga utilizatorul sa plateasca si toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, precum si valoarea reziduala (care reprezinta, potrivit art. 2, alin. 1, lit. c) din actul normativ mentionat, valoarea la care, dupa achitarea de catre utilizator a tuturor ratelor de leasing prevazute in contract, precum si a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre locatar/utilizator si este stabilita de partile contractante). Astfel, plata ratelor de leasing ce ar fi datorate in continuare de utilizator, dupa rezilierea contractului, precum si valoarea reziduala, reprezinta o sarcina impovaratoare impusa utilizatorului, astfel ca s-ar putea ajunge la situatia in care finantatorului ii este mai profitabil sa nu aleaga executarea contractului de leasing, deoarece in acest caz ar obtine, pe langa bunul care face obiectul contractului, si plata ratelor de leasing ulterioare rezilierii, dar si valoarea reziduala.
Pe de alta parte, in contextul in care art. 15 din OG nr. 51/1997 nu prevede, in plus, si daune - interese, astfel cum o face in ipoteza reglementata expres de art. 14 din acelasi act normativ (de refuz al utilizatorului de a primi bunul sau de reorganizare judiciara/faliment - ceea ce nu este cazul in speta), cand finantatorul "are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune interese", clauza daunelor-interese in cazul rezilierii este ilicita, contrara dispozitiei imperative a art. 15 din ordonanta, text care concorda cu prevederea legala sus mentionata, in sensul ca raspunderea pentru nerestituirea sumelor imprumutate la termenele convenite consta in dobanda, care in cazul creditului - locatiune, potrivit legii, este inclusa in rata de leasing si, prin urmare este lovita de nulitate.
Cum daunele-interese pentru reziliere, conform clauzei in speta, constau in suma ratelor de leasing ramase la plata pana la finalul contractului, care se adauga la cele platite deja si la toate sumele datorate pana la data la care debitorul este obligat sa restituie bunul, se ajunge la situatia ca finantatorul sa ceara de fapt executarea anticipata a obiectului obligatiei, contrar naturii succesive a acesteia.
Or, un contract nu poate fi concomitent si in fiinta si reziliat, iar clauza care contine o astfel de posibilitate este lipsita de cauza, fiind lovita de nulitate absoluta in baza art. 1866 din Codul civil din 1864 - aplicabil in speta.
De esenta sa, contractul de leasing este un contract cu executare succesiva, locatarul putand opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni; periodicitatea scadentei lunara a ratelor de leasing este stabilita legal, iar la aceasta nu se poate renunta conventional, in sensul ca prin efectul rezilierii, ratele devin "automat scadente si platibile imediat", astfel cum statueaza clauza in speta, cata vreme, desi conform art. 8 din ordonanta, contractul de leasing este titlu executoriu, creditorul nu a optat pentru executare, ci pentru desfiintarea contractului.
Totodata, instanta considera ca, aplicand clauzele contractuale analizate, finantatorul se imbogateste fara justa cauza, in detrimentul utilizatorului, prin aceea ca redobandeste si bunul acordat in regim de leasing - pe care il poate valorifica, cum este cazul in speta -, dar incaseaza si ratele de leasing viitoare, ramase de achitat pana la finalul contractului, asigurarile datorate de debitor etc.
In acest mod, dupa cum a aratat instanta si mai sus, se ajunge la situatia absurda ca finantatorul sa prefere neexecutarea contractului de catre beneficiar in locul executarii lui, ceea ce este inadmisibil.
Este de mentionat ca, potrivit 10 din O.G. nr. 51/1997, printre obligatiile expres prevazute de lege in sarcina utilizatorului unui contract de leasing se numara la lit. d) ,,sa achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurari, impozite, taxe -, in cuantumul si la termenele mentionate in contract’’, iar la lit. j) ,,sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing’’, neexistand nicio norma legala care sa prevada obligatia acestuia ca, la incetarea contractului de leasing, desi bunul este restituit finantatorului si acesta il poate valorifica, utilizatorul sa plateasca in continuare ratele de leasing pana la expirarea duratei contractuale stabilite initial.
Pentru toate argumentele ce preced, instanta va constata ca are caracter abuziv acea parte din art. 13 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _.., care stabileste ca, in cazul incetarii inainte de termen a contractului, toate obligatiile financiare prevazute in sarcina utilizatorului, altele decat cele care au avut scadenta pana la data incetarii contractului inclusiv, devin scadente. In acest sens, va constata nulitatea absoluta partiala a art. 13 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _.07, conform celor de mai sus.
Prin constatarea caracterului abuziv al acestei clauze, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutarii corespunzatoare a obligatiilor contractuale de catre debitor nu ramane nereparat in cazul inlaturarii daunelor-interese mentionate mai sus. Aceasta in contextul in care creditorului ii este restituit bunul care face obiectul contractului de leasing - pe care l-a si valorificat -, dar acesta obtine si toate sumele de bani care erau scadente pana la data restituirii bunurilor, inclusiv penalitatile aferente.
Cu privire la aceste penalitati, instanta va retine ca partile au stabilit, la art. 10.9.1 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _ ca ,,in caz de intarziere a platii oricaror sume de bani datorate de Utilizator, Finantatorul va avea dreptul sa aplice Utilizatorului _ si penalitati de intarziere in valoare de 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere. In toate cazurile, totalul penalitatilor poate depasi cuantumul sumei asupra careia au fost calculate’’.
O astfel de clauza nu poate fi considerata de instanta ca avand caracter abuziv, deoarece partile, in calitatea lor de profesionisti, puteau negocia si stabili un anumit cuantum al penalitatilor, chiar si de 0,35%, o astfel de dispozitie contractuala nefiind contrara nici O.G. nr. 51/1997, nici art. 5 si nici art. 970 al. 2 din Codul civil de la 1864.
De aceea, instanta va considera ca art. 10.9.1 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _. nu are caracter abuziv.
Luand in considerare toate discutiile de mai sus, la stabilirea sumei pe care contestatoarea o mai are de achitat fata de intimata, instanta va avea in vedere urmatoarele: contractul de leasing a fost incheiat pe o perioada de 48 luni. Din totalul ratelor stabilite conform scadentarului depus la filele 40 verso - 41 din dosar, pana la rezilierea contractului, debitoarea a achitat integral un numar de 25 rate de leasing (fiecare in valoare de 215,20 Euro, in total 5.380 Euro), avansul (in valoare de 1.824,71 Euro + TVA = 2.171,40 Euro) si o taxa de administrare (in valoare de 364,94 Euro + TVA = 434,28 Euro). Rata nr. 26 a fost achitata partial, din suma totala de plata de 1.231,71 lei fiind achitata suma de 278,35 lei, ramanand un rest de plata de 953,36 lei. Pentru rata nr. 27, a fost emisa si comunicata contestatoarei factura aferenta, pe care aceasta nu a mai inteles insa sa o achite. Toate aceste aspecte au fost aratate de intimata in intampinare, iar contestatoarea nu le-a contestat.
Astfel, instanta va retine ca, pana la data rezilierii contractului de leasing, contestatoarea achitase: suma de 2.171,40 Euro reprezentand avansul + suma de 434,28 Euro reprezentand taxa de administrare + suma de 5.380 Euro reprezentand contravaloarea primelor 25 rate achitate achitate integral - toate cumuland suma de 7.985,68 Euro.
La aceasta s-a mai adaugat suma de 278,35 lei reprezentand parte din rata nr. 26, rata pe care a achitat-o doar partial, avand un echivalent in euro de 67,47 Euro, la un curs euro de 1 Euro = 4,1254 lei, conform cursului BNR din data de 19.05.2011, data la care intimata a formulat cererea de executare silita (fila 36).
Cumuland suma de 7.985,68 Euro cu suma de 67,47 Euro, reiese suma totala de 8.053,15 Euro, suma achitata de contestatoare pana la data rezilierii contractului de leasing.
De mentionat ca, potrivit dispozitiilor contractuale din partea ,,Conditii speciale’’ a acestuia, valoarea reziduala s-a stabilit sa se achite o data cu fiecare rata de leasing si cu aceeasi peruidicitate (fiind prin urmare cuprinsa in rata lunara de leasing), iar nu la sfarsitul perioadei de leasing.
Autoturismul care a facut obiectul contractului de leasing a fost vandut la un pret de 4.600,45 Euro, conform facturii fiscale nr. .... (fila 87).
La un simplu calcul matematic, cumuland pretul obtinut pe autoturism (suma de 4.600,45 Euro) cu suma de 8.053,15 Euro (reprezentand contravaloarea primelor 25 rate achitate integral de contestatoare + partial rata nr. 26 + avansul + taxa de administrare), reiese un total de 12.653,60 Euro.
Suma totala pe care contestatoarea ar fi trebuit sa o achite intimatei pana la finalul contractului de leasing este suma de 12.935,28 Euro, conform graficului de rambursare depus la filele 40 verso - 41 din dosar. Aceasta este valoarea totala a contractului, suma totala cu privire la care ambele parti au convenit ca se cuvine intimatei la finalul contractului. De mentionat ca, dupa cum s-a mai aratat anterior, valoarea reziduala s-a stabilit sa se achite o data cu fiecare rata de leasing si cu aceeasi peruidicitate (fiind prin urmare cuprinsa in rata lunara de leasing), iar nu la sfarsitul perioadei de leasing.
Scazand din suma de 12.935,28 Euro suma de 12.653,60 Euro, reiese o diferenta de 281,68 Euro. Prin urmare, numai la aceasta diferenta ar mai fi indreptatita intimata, deoarece daca ar primi o suma mai mare de bani s-ar imbogati fara justa cauza, dobandind mai multi bani decat partile s-au inteles la momentul semnarii contractului de lesing.
In plus, instanta considera ca intimata mai este indreptatita si la suma de 281,86 lei reprezentand contravaloarea penalitatilor calculate la facturile fiscale emise de intimata si achitate cu intarziere de contestatoare, respectiv 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere, conform clauzei de la art. 10.9. din contract, cu privire la care instanta a stabilit ca nu are caracter abuziv.
Dat fiind considerentele aratate mai sus, instanta va retine ca intimata nu este indreptatita nici la contravaloarea ratelor de leasing, dobanda legala si penalitatile de intarziere la aceste rate pe care contestatoarea le mai avea de achitat pana la data finalizarii contractului de leasing - astfel de clauze fiind abuzive, cum a retinut instanta mai sus.
Pentru acelasi rationament, contestatoarea nu poate fi obligata nici la suma de 12,19 lei reprezentand diferenta de curs valutar, nici la suma de 1.414,13 lei reprezentand contravaloarea asigurarilor.
Intimata nu este indreptatita nici la suma de 1.141,54 lei reprezentand comisionul pe care a sustinut ca l-a acordat mandatarului pentru activitatile desfasurate: identificarea executorului si comunicarea cu acesta atunci cand este cazul, luarea legaturii cu debitorul, etc. In acest sens, instanta va retine ca intimata nu a facut dovada achitarii acestei sume de bani catre mandatarul sau, prin depunerea unui inscris justificativ in acest sens.
Concluzionand, instanta va considera ca o reparare justa a prejudiciului produs intimatei se va face prin achitarea de catre contestatoare a sumei de 281,68 Euro si a sumei de 281,86 lei.
Instanta va avea in vedere ca, la data de 29.01.2013, data emiterii somatiei nr. 450/E/2012 de catre BEJ ..., in dosarul executional nr. 450/E/2012, 1 Euro = 4,3853 lei la cursul BNR din acea data. Astfel, contravaloarea in lei a sumei de 281,68 Euro era la acea data de 1.236 lei. Cumuland suma de 1.236 lei cu suma de 218,86 lei, instanta va stabili un total de 1.454,86 lei cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea culpabila a contractului de catre contestatoare.
Desi prin calculele matematice detaliate mai sus s-a ajuns la suma de 1.454,86 lei, instanta va avea in vedere ca, prin procesul-verbal de predare-primire a autoturismului, incheiat in data de 05.02.2010, cu ocazia preluarii autoturismului de catre intimata ca urmare a rezilierii contractului, partile au stabilit ca, la acea data, debitoarea inregistra de fapt un debit restant de 2.571 lei (fila 78). Instanta va considera aceasta suma ca o evaluare conventionala, bilaterala, a daunelor-interese care incumbau contestatoarei la data de 05.02.2010.
Contestatoarea insasi a aratat, in cadrul motivelor contestatiei la executare, ca mai datora intimatei doar suma de 2.571 lei la data de 05.02.2010.
Pentru aceste argumente, instanta va stabili ca intimata este indreptatita sa primeasca suma totala de 2.571 lei la data de 05.02.2010, care poate fi actualizata de executorul judecatoresc conform art. 371 ind. 2, alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila. Aceasta suma o datoreaza contestatoarea cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea culpabila a contractului.
Instanta nu va obliga contestatoarea la suma de 1.454,86 lei, calculata conform celor de mai sus, in contextul in care aceasta suma este inferioara celei cu privire la care contestatoarea a sustinut ca este obligata (suma de 2.571 lei), o solutie contrara insemnand ca instanta sa acorde contestatoarei mai mult decat aceasta a cerut (o solutie mai favorabila decat a cerut contestatoarea).
Raportat la onorariul executorului judecatoresc, instanta va avea in vedere ca, potrivit art. 39, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, ,,in cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt urmatoarele: a) pentru creantele in valoare de pana la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite’’. Pe de alta parte, potrivit Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2.550/2006, executorii pot percepe pentru activitatea de urmarire mobiliara a creantelor minimum 60 lei plus 2% din suma de depaseste 1.000 lei, pentru creante a caror valoare depaseste 1.000 lei si un onorariu de maxim de 10% din creanta pentru sume mai mici de 50.000 lei.
Astfel, in cazul obligatiilor avand ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depasi un anumit plafon determinat prin lege, raportat la cuantumul obligatiei de plata a carei executare se urmareste. Instanta retine ca, raportat la cuantumul creantei care face obiectul executarii silite - in speta, suma de 2.571 lei - onorariul executorului judecatoresc stabilit la suma de 2.995,41 lei + TVA depaseste maximul legal. Conform dispozitiilor legale mentionate mai sus, acesta poate fi in cuantum de maxim 257 lei, reprezentand 10% din creanta urmarita silit. Prin urmare, instanta va reduce onorariul executorului judecatoresc de la suma de 2.995,41 lei + TVA la suma de 257 lei + TVA.
Fata de toate acestea, instanta va admite in parte contestatia la executare si, in consecinta: va constata nulitatea absoluta partiala a art. 13 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _., cu privire la acea clauza care stabileste ca, in cazul incetarii inainte de termen a contractului, toate obligatiile financiare prevazute in sarcina utilizatorului, altele decat cele care au avut scadenta pana la data incetarii contractului inclusiv, devin scadente.
Va anula in parte formele de executare silita din dosarul executional nr. 450/E/2012 al BEJ ...., in sensul ca aceasta sa continue numai pentru suma de 2.571 lei la data de 05.02.2010, cu titlu de debit, care poate fi actualizata de executorul judecatoresc conform art. 371 ind. 2, alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila; suma de 257 lei + TVA onorariu executor judecatoresc, la care se adauga celelalte cheltuieli de executare silita.
Va respinge celelalte capete de cerere ale contestatiei la executare ca neintemeiate.
Raportat la cheltuielile de judecata efectuate de parti in dosar, cu privire la care s-au depus inscrisuri justificative, instanta va retine ca societatea contestatoarea a achitat 194 lei taxa judiciara de timbru (fila 3) si 5 lei timbru judiciar, iar intimata nu a depus inscrisuri justificative in acest sens.
Prin urmare, raportat la art. 274, alin. 1 Cod procedura civila si la suma pana la care instanta a pastrat actele de executare silita, instanta va stabili ca taxele timbru achitate de contestatoare vor ramane in sarcina acesteia. Prin urmare, instanta nu va obliga pe niciuna dintre parti la cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptiile invocate in cauza.
Admite in parte contestatia la executare formulata de contestatoarea SC _. SRL, cu sediul procesual ales in Oradea, str. _, in contradictoriu cu intimata _. IFN SA, cu sediul procesual ales in Bucuresti, Str. _. si, in consecinta:
Constata nulitatea absoluta partiala a art. 13 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. 03315/27.08.2007, cu privire la acea clauza care stabileste ca, in cazul incetarii inainte de termen a contractului, toate obligatiile financiare prevazute in sarcina utilizatorului, altele decat cele care au avut scadenta pana la data incetarii contractului inclusiv, devin scadente.
Anuleaza in parte formele de executare silita din dosarul executional nr. 450/E/2012 al BEJ ...., in sensul ca aceasta sa continue numai pentru: suma de 2.571 lei la data de 05.02.2010, cu titlu de debit, care poate fi actualizata de executorul judecatoresc conform art. 371 ind. 2, alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila; suma de 257 lei + TVA onorariu executor judecatoresc, la care se adauga celelalte cheltuieli de executare silita.
Respinge celelalte capete de cerere ale contestatiei la executare ca neintemeiate.
Fara cheltuieli de judecata.
Definitiva. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 19 septembrie 2013.
PRESEDINTE GREFIER
JUDECATORIA ORADEA
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 10364/2013
Sedinta publica de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PRESEDINTE
Grefier Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea SC si pe intimata IFN, avand ca obiect contestatie la executare.
La apelul nominal facut in sedinta publica nu se prezinta nimeni.
Procedura este completa.
S-a facut referatul cauzei, dupa care :
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 12.09.2013, fiind consemnate in acea incheiere, care face parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 19.09.2013, cand in aceeasi compunere si pentru aceleasi motive a hotarat urmatoarele:
INSTANTA
Constata ca, prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Oradea in data de 08.02.2013, sub nr. dosar 2730/271/2013, timbrata cu 194 lei taxa judiciara de timbru (fila 3) si 5 lei timbru judiciar, contestatoarea SC _. SRL a chemat in judecata pe intimata _. SA, solicitand instantei sa constate ca la data de 14.12.2012 a intervenit perimarea executarii silite in dosarul executional nr. _, iar in subsidiar sa dispuna anularea in parte a executarii silite pentru orice sume ce ar depasi suma de 2.571 lei reprezentand rate de leasing restante; constatarea ca avand caracter abuziv a clauzelor prevazute la art. 10.9.1 si art. 13 din "Conditiile generale de leasing" anexa la contractul de leasing financiar nr. _., cu consecinta eliminarii acestor clauze din contract si obligarea intimatei la cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a actiunii, s-a aratat ca BEJ _ca a fost investita de intimata la data de 13.06.2012 prin cererea de continuare a executarii silite, iar primul act de executare efectuat dupa aceasta data a fost o adresa emisa de BEJ _.nca la data de 21.12.2012, prin care a solicitat AFP Oradea sa comunice daca debitoarea are conturi bancare deschise la aceasta unitate. La data de 14.12.2012, a intervenit perimarea executarii silite raportat la art. 389 c.pr.civ. S-a mai aratat ca a platit regulat ratele de leasing, insa in octombrie si noiembrie 2009, nemaiavand posibilitatea financiare, nu a mai putut plati facturile aferente acestor luni, context in care intimata a reziliat unilateral contractul, iar in martie 2010 a ridicat autoturismul pe care contestatoarea l-a predat de bunavoie. In acest interval de timp, nu s-au mai emis facturi. In procesul verbal de predare - primire al autoturismului, s-a prevazut existenta unor rate restante in cuantum de 2.571 lei, contestatoarea considerand ca mai datoreaza doar aceasta suma, la care eventual pot fi adaugate dobanzi bancare.
In drept s-au invocat Codul de procedura civila si Legea nr. 193/2000.
Intimata a depus intampinare (fila 69), prin care a solicitat: respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata si mentinerea tuturor actelor de executare; respingerea ca prematur formulat a petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din conditiile generale ale leasingului financiar parte integranta a contractului de leasing nr. ..; respingerea ca inadmisibil a petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din conditiile generale ale leasingului financiar parte integranta a contractului de leasing nr. _; respingerea ca neintemeiat a petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din conditiile generale ale leasingului financiar parte integranta a contractului de leasing nr. ..; cu cheltuieli de judecata.
S-a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de leasing nr. _, prin care intimata a transmis contestatoarei dreptul de folosinta asupra unui autovehicul Dacia Logan Laureate, in schimbul achitarii de catre contestatoare a finantarii acordate in 48 de luni. Intrucat contestatoarea nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, in baza art. 12.4.ii, intimata a reziliat contractul, demarand procedura executarii silite.
S-a solicitat respingerea exceptiei perimarii executarii silite, cu motivarea ca executarea silita a inceput prin intermediul Corpului Executorilor Impuls Leasing Romania IFN SA, iar incuviintarea executarii a fost respinsa prin Incheierea nr. _pronuntata in dosarul nr_ al Judecatoriei S, modificata prin admiterea recursului de catre Tribunalul Bihor. Avand in vedere ca prin Legea nr. 278/2011 s-a desfiintat profesia de executor financiar nebancar, intimata a optat pentru continuarea executarii silite de catre BEJ _., prin formularea in data de 08.06.2012 a unei cereri de continuare a executarii silite. Fiindca BEJ _ nu a reusit sa intre in posesia hotararii pronuntate in recurs impotriva Incheierii nr. 297/2011 pronuntata in dosarul nr. 949/833/2011 al Judecatoriei S, s-a solicitat din nou incuviintarea executarii silite la data de 11.01.2013, fiind pronuntata Incheierea nr. _ in dosarul nr. 599/271/2013 al Judecatoriei Oradea. S-au infiintat popriri in data de 29.01.2013. S-a mai aratat ca, potrivit art. 390 alin. 1 c.pr.civ., in cazul in care legea incuviinteaza executarea silita fara somatie, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 381 alin. 1 c.pr.civ. astfel ca executarea silita prin poprire a fost incuviintata fara somatie potrivit cererii creditorului in temeiul art. 454 alin. 1 c.pr.civ.
Avand in vedere ca executarea silita contestata se realizeaza in baza unui titlu care nu este emis de catre o instanta judecatoreasca, respectiv in baza unui contract de leasing, legea impune contestarea validitatii contractului pe cale separata, potrivit art. 109 - 112 c.pr.civ. Pentru acest motiv, intimata considera ca este inadmisibila in prezentul dosar cererea de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale.
Intimata a mai sustinut ca in cauza nu este aplicabila Legea nr. 193/2000, deoarece in privinta contractelor de leasing exista norme speciale, respectiv OG nr. 51/1997. Raportat la art. 720 ind. 1 c.pr.civ., contestatoarea ar fi trebuit sa efectueze procedura prealabila a concilierii directe, doar dupa parcurgerea acestei proceduri devenind actual dreptul sau de a solicita instantei constatarea nulitatii unor clauze contractuale.
Intimata mai sustine ca, intrucat debitoarea nu si-a onorat obligatiile de plata, a intervenit rezilierea contractului din culpa sa exclusiva, ceea ce a atras aplicarea art. 13 privind clauza penala datorata de contestatoare in temeiul contractului de leasing. S-a mai aratat ca suma cuprinsa in procesul verbal de predare - primire al autoturismului nu are rolul de a stabili cuantumul datoriei pe care debitoarea o mai are de achitat in temeiul contractului, ci are doar rol de a constata starea autovehiculului la primirea lui de catre intimata.
Intimata a mai aratat ca, potrivit art. 13 din contractul de leasing, raportat la art. 10 lit. d si art. 15 din OG nr. 51/1997, au fost calculate in sarcina debitoarei urmatoarele sume:
- diferenta de capital finantat de la data rezilierii/stoparii reprezentand suma tuturor ratelor de leasing ramasa de achitat in temeiul contractului in cuantum de 19.309,66 lei;
- suma de 722,62 lei care reprezinta contravaloarea dobanzii calculate in temeiul art. 10.6 si art. 13 din contractul de leasing, raportat la art. 10 lit. d si art. 15 din OG 51/1997, pentru ratele de leasing pe care debitoarea le avea de achitat pana la data finalizarii contractului;
- suma de 7.616,76 lei reprezentand contravaloarea penalitatilor calculate la facturile fiscale emise de intimata si neachitate de debitoare respectiv 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere;
- suma de 281,86 lei reprezentand contravaloarea penalitatilor calculate la facturile fiscale emise de intimata si achitate de debitoare respectiv 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere;
- suma de 12,19 lei reprezentand diferenta de curs valutar datorata potrivit art. 10.4 din contract;
- suma de 1.414,13 lei reprezentand contravaloarea asigurarilor datorate de debitor in temeiul contractului conform art. 9 din contract si art. 5 din OG nr. 51/1997;
- suma de 1.141,54 lei reprezentand comisionul mandatarului pentru activitatile desfasurate, suma care reprezinta munca pe care mandatarii o efectueaza pentru a recupera intreaga suma datorata de debitoare insa care nu include activitatea avocatului ales sa reprezinte in instanta creditorul. Aceasta suma se datoreaza in temeiul art. 10.4 si art. 13 din contractul de leasing.
Din insumarea acestor debite, a rezultat suma de 38.776,62 lei. In urma valorificarii bunului prin instrainarea autovehiculului catre un tert, s-a obtinut suma de 19.900,17 lei, suma calculata la valoarea euro de la data instrainarii. Astfel, s-a procedat la scaderea din totalul sumelor datorate de catre debitor in temeiul contractului, in cuantum de 38.776,62 lei, suma obtinuta din vanzarea bunului de 19.900,17 lei, rezultand o valoare de finantare neacoperita ramasa dupa valorificare in cuantum de 18.876,41 lei, la care se adauga facturile neachitate in cuantum de 5.280,20 lei. Prin urmare, debitul total datorat este de 24.156,61 lei.
Intimata a mai aratat ca nu s-a indicat de catre contestatoare cu exactitate care articol si litera din Legea nr. 193/2000 este invocat in sustinerea petitului privind nulitatea clauzelor din contractul de leasing.
Raportat la art. 10.9 din contract, s-a aratat ca partile au convenit pentru penalitati aplicate in cazul neachitarii obligatiilor contractuale in cuantum de 0,35% pentru fiecare zi de intarziere, acestea putand depasi cuantumul sumei asupra careia se aplica, o astfel de clauza nefiind nici ilicita nici imorala. S-a mai aratat ca acelasi articol prevede ca, in cazul in care se reziliaza contractul de leasing din culpa exclusiva a utilizatorului, intimata are dreptul de a vinde bunul pentru acoperirea debitului datorat de acesta si numai in cazul in care, in urma acestei operatiuni nu se acopera in intregime plata obligatiilor, acesta ramane obligat pentru diferenta de plata, o astfel de clauza fiind evident in favoarea utilizatorului.
Raportat la art. 13 din contractul de leasing, s-a aratat ca acesta reprezinta o clauza penala in care se stabileste echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul rau platnic, clauza exprimata in mod clar si inteligibil si cu care debitoarea a fost de acord la momentul semnarii contractului. Raportat la art. 1 din OG nr. 51/1997 si la art. 11.1, 11.2 si 11.3 din contractul de leasing, finantatorul are posibilitatea ca, in caz de reziliere a contractului din culpa exclusiva a utilizatorului, sa recupereze atat bunul, cat si valoarea ratelor restante si a ratelor ramase de achitat pana la finalul contractului, pentru a asigura posibilitatea acestuia de a-si recupera prejudiciul creat, intrucat finantatorul, la randul sau, a cumparat bunul ce a facut obiectul contractului de leasing. Acesta este motivul pentru ca intimata are dreptul si la dobanda pe care utilizatorul s-a obligat sa o plateasca prin contract.
S-a mai aratat faptul ca suma cu care a fost vandut bunul s-a scazut din debitul datorat de contestatoare, ceea ce este nu numai in favoarea acesteia din urma, dar este si o prevedere contractuala. In concluzie, pentru toate aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare.
In drept, s-a invocat art. 115 c.pr.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta va retine urmatoarele:
In fapt, la cererea intimatei-creditoare _., a fost demarata procedura executarii silite impotriva contestatoarei SC _.. SRL, in baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr. _. (filele 25-35).
Initial, executarea silita a inceput prin intermediul Corpului Executorilor Impuls Leasing Romania IFN SA, iar incuviintarea executarii a fost respinsa prin Incheierea nr. 297/2011 pronuntata in dosarul nr. 949/833/2011 al Judecatoriei Salonta, modificata prin admiterea recursului de catre Tribunalul Bihor, in sensul incuviintarii cererii de executare silita (filele 36-48).
Avand in vedere ca, prin Legea nr. 278/2011 s-a desfiintat profesia de executor financiar nebancar, intimata a optat pentru continuarea executarii silite de catre BEJ _, formuland in data de 08.06.2012 o cerere de continuare a executarii silite, inregistrata la biroul executorului pe data de 13.06.2012 (fila 49).
In data de 23.11.2012, BEJ _. emite o adresa catre Judecatoria Salonta pentru a i se elibera o copie a incheierii de incuviintare a executarii silite (fila 51).
In data de 21.12.2012, executorul emite o adresa catre Administratia Finantelor Publice a municipiului Oradea, pentru a verifica daca debitoarea are calitatea de debitor a acestei institutii (fila 56).
In contextul in care BEJ _. nu a reusit sa intre in posesia hotararii pronuntate in recurs impotriva Incheierii nr. 297/2011 pronuntata in dosarul nr. 949/833/2011 al Judecatoriei Salonta, a solicitat din nou incuviintarea executarii silite, pe data de 16.01.2013, iar la data de 17.01.2013, Judecatoria Oradea a pronuntat Incheierea nr. 181/17.01.2013 in dosarul nr. 599/271/2013, prin care s-a incuviintat executarea silita (fila 62). Astfel, s-a constituit dosarul executional nr. 450/E/2012 al BEJ _.
In data de 29.01.2013, BEJ _. a emis Somatia nr. 450/E/2012, prin care a somat debitorul ca, in termen de 1 zi, sa achite suma de 27.326,61 lei reprezentand: 24.156,61 lei debit; 162,14 lei reprezentand cheltuieli de executare + TVA; 2.995,41 lei onorariu executor judecatoresc; 12,45 lei taxa judiciara de timbru (fila 64).
In aceeasi zi, s-a infiintat si poprirea asupra conturilor debitoarei detinute la Banca Transilvania (fila 64 verso). In data de 08.02.2013, s-a inregistrat prezenta contestatie la executare la Judecatoria Oradea.
Potrivit art. 389 alin. 1 din Codul de procedura civila, ,,daca creditorul a lasat sa treaca mai mult de 6 luni de la indeplinirea oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice persoana interesata poate solicita desfiintarea ei’’.
Verificand cronologic toate actele de executare indeplinite in dosarul executional nr. 450/E/2012 al BEJ _.ca, instanta va constata ca nu s-a perimat de drept executarea silita, deoarece intre fiecare act de executare nu a trecut o perioada mai mare de 6 luni.
Drept urmare, instanta va respinge exceptia perimarii executarii silite care a fost invocata de contestatoare.
Instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de leasing, exceptie invocata de intimata prin intampinare.
In acest sens, instanta va retine ca este indreptatita sa aprecieze, chiar si din oficiu, asupra caracterului abuziv a unei clauze contractuale supusa atentiei sale, cu atat mai mult cu cat titlul executoriu nu este o sentinta judecatoreasca, astfel ca pot fi formulate aparari de fond legate de acesta, inclusiv in cadrul contestatiei la executare, in baza art. 399 alin. 3 Cod procedura civila. Ramane ca instanta sa analizeze pe fondul actiunii daca sunt sau nu incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Instanta va respinge si exceptia prematuritatii petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de leasing, exceptie invocata de intimata prin intampinare.
Astfel, instanta va retine ca invocarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale s-a efectuat pe calea contestatiei la executare, motiv pentru care in cadrul acestei proceduri nu este necesara parcurgerea procedurii prealabile a concilierii directe prevazuta de art. 720 ind. 1 si urm. Cod procedura civila.
Pe fondul cauzei, instanta va avea in vedere ca a fost investita in prezentul dosar si cu anularea titlului executoriu sau lamurirea acestuia privind suma ce trebuie achitata de contestatoare, raportat la caracterul abuziv al art. 10.9.1 si art. 13 din ,,Conditiile generale’’ ale Contractul de leasing financiar nr. 03315/27.08.2007.
In acest sens, instanta va retine ca art. 10.9.1 prevede: ,,in caz de intarziere a platii oricaror sume de bani datorate de Utilizator (de exemplu, dar fara a se limita la acestea: avans, taxa de administrare, dobanda de prefinantare, rate de leasing, amenzi, valoare reziduala, prestatii vamale, prestatii RAR, cheltuieli de depozitare, cheltuieli legate de recuperarea si/sau executarea silita a debitelor restante, de gasirea unui nou client, cheltuieli legate de rezilierea contractului etc), Finantatorul va avea dreptul sa aplice Utilizatorului - in afara celor prezentate la art. 10.4. - si penalitati de intarziere in valoare de 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere. In toate cazurile, totalul penalitatilor poate depasi cuantumul sumei asupra careia au fost calculate. In plus, Finantatorul, are dreptul sa solicite Utilizatorului achitarea tuturor costurilor si cheltuielilor suportate de Finantator in legatura cu solicitarea si realizarea acestor pretentii. Art. 10.9. se aplica tuturor situatiilor de intarziere a platii de catre utilizator, indiferent daca in cadrul articolelor din Conditii s-a facut referire expresa sau nu la art. 10.9’’.
Contestatoarea a mai sustinut ca are caracter abuziv si acea parte din art. 13 din contract, care stabileste ca: ,,in cazul incetarii inainte de termen a contractului _Finantatorul (unilateral) are dreptul sa calculeze toate creantele ce decurg din contract (de exemplu, valoarea insumata a tuturor ratelor de leasing neplatite, a primelor de asigurare pana la radierea bunului de pe numele finantatorului, a valorii reziduale a bunului, valoarea insumata a tuturor ratelor leasing neplatite _ etc)’’.
Instanta va retine ca, potrivit art. 399 alin.1 teza I Cod procedura civila, "impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare", iar potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedura civila, "in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare apareri de fond impotriva titlului executoriu".
In speta de fata, titlul executoriu - reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 03315/27.08.2007 - nefiind emis de o instanta judecatoreasca si neexistand fata de acesta o cale speciala de atac, instanta de executare va putea analiza si apararile de fond formulate de contestator fata de insusi titlul executoriu.
Instanta va analiza in ce masura sunt aplicabile in speta dedusa judecatii dispozitiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.
In acest sens, instanta va retine ca, potrivit art. 2, alin. 1 din acest act normativ, ,,prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale’’.
Drept urmare, in contextul in care contestatoarea din acest dosar este persoana juridica, instanta va considera ca nu ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 193/2000. De aceea, instanta va analiza in cele ce urmeaza in ce masura poate fi aplicat in speta dreptul comun, in concret dispozitiile din Codul civil de la 1864 - avand in vedere data nasterii raporturilor juridice dintre parti.
In acest sens, instanta va avea in vedere ca art. 1082 din Codul civil de la 1864 stabileste ca debitorului obligatiei ii incumba a suporta plata unor daune-interese in caz de neexecutare sau executare cu intarziere a obligatiei sale contractuale. Este de necontestat ca, in cazul rezilierii unui contract pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale de catre una dintre parti - cum este cazul in speta -, intervine posibilitatea celeilalte parti de a solicita antrenarea raspunderii sale contractuale, atat in baza dreptului comun, dar coroborat si cu dispozitiile speciale in materie, astfel cum sunt reglementate de OG nr. 51/1997.
Instanta va retine ca, potrivit OG nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, in cazul leasingului financiar, pentru creditul acordat, finantatorul beneficiaza de dobanda, a carei rata este convenita prin acordul partilor si care se adauga la cota parte din valoarea de intrare a bunului.
Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997, "daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing."
De mentionat ca societatea contestatoare nu a criticat clauzele contractuale privind rezilierea contractului, astfel ca instanta nu se va pronunta cu privire la valabilitatea acestor clauze. Instanta va analiza doar consecintele acestei rezilieri sub aspectul raporturilor juridice dintre parti derivand din art. 13 din contract.
Prin urmare, raportat la art. 15 din OG nr. 51/1997, partile pot sa convina sau nu, ca in cazul, neplatii timp de doua luni consecutive a ratei de leasing calculata de la data scadentei, sa intervina rezilierea contractului, sub acest aspect textul legal fiind dispozitiv.
Daca partile au convenit totusi in contractul de leasing asupra acestui caz de desfiintare - cum este cazul in speta -, textul legal amintit este si devine imperativ cu urmatoarele consecinte: "finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing."
Intr-adevar, potrivit art. 969 alin 1 din Codul civil de la 1864, "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", insa trebuie avute in vedere si prevederile art. 970 al. 2 din acelasi Cod civil, in conformitate cu care conventiile "obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa".
Instanta considera ca are caracter de clauza penala acea clauza din contractul de leasing - art. 13 din contract -, care statueaza plata unor daune-interese egale cu valoarea insumata a tuturor ratelor de leasing neplatite, a primelor de asigurare pana la radierea bunului de pe numele finantatorului, a valorii reziduale a bunului, _ etc.
In acest sens, este determinata contractual atat intinderea prejudiciului, cat si cuantumul daunelor care vor fi suportate de utilizator in cazul rezilierii contractului de leasing datorita neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiilor sale contractuale.
In contextul in care clauza penala are valoarea unui contract, potrivit art. 1066 din Codul civil de la 1864, aceasta trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale oricarei conventii, iar instanta de judecata nu poate, in principiu, nici sa reduca, nici sa mareasca acel cuantum al clauzei penale stabilit de parti. Totusi, art. 1070 din acelasi Cod civil stabileste o exceptie, dand posibilitatea judecatorului de a micsora cuantumul clauzei penale proportional cu ceea ce s-a executat, in cazul executarii partiale a obligatiilor de catre debitor.
In plus, instanta de judecata este obligata sa verifice si respectarea principiului de drept reglementat de art. 5 din Codul civil de la 1864, partile neputand deroga, prin conventia lor, de la dispozitiile de ordine publica.
Tocmai de aceea, nu trebuie exclusa posibilitatea instantei de judecata de a reduce sau majora cuantumul daunelor-interese stabilite de parti printr-o clauza penala, atunci cand exista o disproportie vadita cand intre prejudiciul real suferit de catre creditor si suma stipulata contractual. In acest sens este, de altfel, si doctrina si jurisprudenta in materie.
Interventia instantei de judecata nu contravine nici art. 969 Cod civil. O interpretare contrara ar duce la concluzia ca libertatea contractuala este fara limite, ceea ce contravine insasi vointei legiuitorului exprimata prin art. 970 al. 2 din Codul civil de la 1864, dar mai ales prin art. 5 din acelasi Cod civil.
Din economia art. 15 din OG nr. 51/1997, nu rezulta intentia legiuitorului de a obliga utilizatorul sa plateasca si toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, precum si valoarea reziduala (care reprezinta, potrivit art. 2, alin. 1, lit. c) din actul normativ mentionat, valoarea la care, dupa achitarea de catre utilizator a tuturor ratelor de leasing prevazute in contract, precum si a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre locatar/utilizator si este stabilita de partile contractante). Astfel, plata ratelor de leasing ce ar fi datorate in continuare de utilizator, dupa rezilierea contractului, precum si valoarea reziduala, reprezinta o sarcina impovaratoare impusa utilizatorului, astfel ca s-ar putea ajunge la situatia in care finantatorului ii este mai profitabil sa nu aleaga executarea contractului de leasing, deoarece in acest caz ar obtine, pe langa bunul care face obiectul contractului, si plata ratelor de leasing ulterioare rezilierii, dar si valoarea reziduala.
Pe de alta parte, in contextul in care art. 15 din OG nr. 51/1997 nu prevede, in plus, si daune - interese, astfel cum o face in ipoteza reglementata expres de art. 14 din acelasi act normativ (de refuz al utilizatorului de a primi bunul sau de reorganizare judiciara/faliment - ceea ce nu este cazul in speta), cand finantatorul "are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune interese", clauza daunelor-interese in cazul rezilierii este ilicita, contrara dispozitiei imperative a art. 15 din ordonanta, text care concorda cu prevederea legala sus mentionata, in sensul ca raspunderea pentru nerestituirea sumelor imprumutate la termenele convenite consta in dobanda, care in cazul creditului - locatiune, potrivit legii, este inclusa in rata de leasing si, prin urmare este lovita de nulitate.
Cum daunele-interese pentru reziliere, conform clauzei in speta, constau in suma ratelor de leasing ramase la plata pana la finalul contractului, care se adauga la cele platite deja si la toate sumele datorate pana la data la care debitorul este obligat sa restituie bunul, se ajunge la situatia ca finantatorul sa ceara de fapt executarea anticipata a obiectului obligatiei, contrar naturii succesive a acesteia.
Or, un contract nu poate fi concomitent si in fiinta si reziliat, iar clauza care contine o astfel de posibilitate este lipsita de cauza, fiind lovita de nulitate absoluta in baza art. 1866 din Codul civil din 1864 - aplicabil in speta.
De esenta sa, contractul de leasing este un contract cu executare succesiva, locatarul putand opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni; periodicitatea scadentei lunara a ratelor de leasing este stabilita legal, iar la aceasta nu se poate renunta conventional, in sensul ca prin efectul rezilierii, ratele devin "automat scadente si platibile imediat", astfel cum statueaza clauza in speta, cata vreme, desi conform art. 8 din ordonanta, contractul de leasing este titlu executoriu, creditorul nu a optat pentru executare, ci pentru desfiintarea contractului.
Totodata, instanta considera ca, aplicand clauzele contractuale analizate, finantatorul se imbogateste fara justa cauza, in detrimentul utilizatorului, prin aceea ca redobandeste si bunul acordat in regim de leasing - pe care il poate valorifica, cum este cazul in speta -, dar incaseaza si ratele de leasing viitoare, ramase de achitat pana la finalul contractului, asigurarile datorate de debitor etc.
In acest mod, dupa cum a aratat instanta si mai sus, se ajunge la situatia absurda ca finantatorul sa prefere neexecutarea contractului de catre beneficiar in locul executarii lui, ceea ce este inadmisibil.
Este de mentionat ca, potrivit 10 din O.G. nr. 51/1997, printre obligatiile expres prevazute de lege in sarcina utilizatorului unui contract de leasing se numara la lit. d) ,,sa achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurari, impozite, taxe -, in cuantumul si la termenele mentionate in contract’’, iar la lit. j) ,,sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing’’, neexistand nicio norma legala care sa prevada obligatia acestuia ca, la incetarea contractului de leasing, desi bunul este restituit finantatorului si acesta il poate valorifica, utilizatorul sa plateasca in continuare ratele de leasing pana la expirarea duratei contractuale stabilite initial.
Pentru toate argumentele ce preced, instanta va constata ca are caracter abuziv acea parte din art. 13 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _.., care stabileste ca, in cazul incetarii inainte de termen a contractului, toate obligatiile financiare prevazute in sarcina utilizatorului, altele decat cele care au avut scadenta pana la data incetarii contractului inclusiv, devin scadente. In acest sens, va constata nulitatea absoluta partiala a art. 13 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _.07, conform celor de mai sus.
Prin constatarea caracterului abuziv al acestei clauze, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutarii corespunzatoare a obligatiilor contractuale de catre debitor nu ramane nereparat in cazul inlaturarii daunelor-interese mentionate mai sus. Aceasta in contextul in care creditorului ii este restituit bunul care face obiectul contractului de leasing - pe care l-a si valorificat -, dar acesta obtine si toate sumele de bani care erau scadente pana la data restituirii bunurilor, inclusiv penalitatile aferente.
Cu privire la aceste penalitati, instanta va retine ca partile au stabilit, la art. 10.9.1 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _ ca ,,in caz de intarziere a platii oricaror sume de bani datorate de Utilizator, Finantatorul va avea dreptul sa aplice Utilizatorului _ si penalitati de intarziere in valoare de 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere. In toate cazurile, totalul penalitatilor poate depasi cuantumul sumei asupra careia au fost calculate’’.
O astfel de clauza nu poate fi considerata de instanta ca avand caracter abuziv, deoarece partile, in calitatea lor de profesionisti, puteau negocia si stabili un anumit cuantum al penalitatilor, chiar si de 0,35%, o astfel de dispozitie contractuala nefiind contrara nici O.G. nr. 51/1997, nici art. 5 si nici art. 970 al. 2 din Codul civil de la 1864.
De aceea, instanta va considera ca art. 10.9.1 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _. nu are caracter abuziv.
Luand in considerare toate discutiile de mai sus, la stabilirea sumei pe care contestatoarea o mai are de achitat fata de intimata, instanta va avea in vedere urmatoarele: contractul de leasing a fost incheiat pe o perioada de 48 luni. Din totalul ratelor stabilite conform scadentarului depus la filele 40 verso - 41 din dosar, pana la rezilierea contractului, debitoarea a achitat integral un numar de 25 rate de leasing (fiecare in valoare de 215,20 Euro, in total 5.380 Euro), avansul (in valoare de 1.824,71 Euro + TVA = 2.171,40 Euro) si o taxa de administrare (in valoare de 364,94 Euro + TVA = 434,28 Euro). Rata nr. 26 a fost achitata partial, din suma totala de plata de 1.231,71 lei fiind achitata suma de 278,35 lei, ramanand un rest de plata de 953,36 lei. Pentru rata nr. 27, a fost emisa si comunicata contestatoarei factura aferenta, pe care aceasta nu a mai inteles insa sa o achite. Toate aceste aspecte au fost aratate de intimata in intampinare, iar contestatoarea nu le-a contestat.
Astfel, instanta va retine ca, pana la data rezilierii contractului de leasing, contestatoarea achitase: suma de 2.171,40 Euro reprezentand avansul + suma de 434,28 Euro reprezentand taxa de administrare + suma de 5.380 Euro reprezentand contravaloarea primelor 25 rate achitate achitate integral - toate cumuland suma de 7.985,68 Euro.
La aceasta s-a mai adaugat suma de 278,35 lei reprezentand parte din rata nr. 26, rata pe care a achitat-o doar partial, avand un echivalent in euro de 67,47 Euro, la un curs euro de 1 Euro = 4,1254 lei, conform cursului BNR din data de 19.05.2011, data la care intimata a formulat cererea de executare silita (fila 36).
Cumuland suma de 7.985,68 Euro cu suma de 67,47 Euro, reiese suma totala de 8.053,15 Euro, suma achitata de contestatoare pana la data rezilierii contractului de leasing.
De mentionat ca, potrivit dispozitiilor contractuale din partea ,,Conditii speciale’’ a acestuia, valoarea reziduala s-a stabilit sa se achite o data cu fiecare rata de leasing si cu aceeasi peruidicitate (fiind prin urmare cuprinsa in rata lunara de leasing), iar nu la sfarsitul perioadei de leasing.
Autoturismul care a facut obiectul contractului de leasing a fost vandut la un pret de 4.600,45 Euro, conform facturii fiscale nr. .... (fila 87).
La un simplu calcul matematic, cumuland pretul obtinut pe autoturism (suma de 4.600,45 Euro) cu suma de 8.053,15 Euro (reprezentand contravaloarea primelor 25 rate achitate integral de contestatoare + partial rata nr. 26 + avansul + taxa de administrare), reiese un total de 12.653,60 Euro.
Suma totala pe care contestatoarea ar fi trebuit sa o achite intimatei pana la finalul contractului de leasing este suma de 12.935,28 Euro, conform graficului de rambursare depus la filele 40 verso - 41 din dosar. Aceasta este valoarea totala a contractului, suma totala cu privire la care ambele parti au convenit ca se cuvine intimatei la finalul contractului. De mentionat ca, dupa cum s-a mai aratat anterior, valoarea reziduala s-a stabilit sa se achite o data cu fiecare rata de leasing si cu aceeasi peruidicitate (fiind prin urmare cuprinsa in rata lunara de leasing), iar nu la sfarsitul perioadei de leasing.
Scazand din suma de 12.935,28 Euro suma de 12.653,60 Euro, reiese o diferenta de 281,68 Euro. Prin urmare, numai la aceasta diferenta ar mai fi indreptatita intimata, deoarece daca ar primi o suma mai mare de bani s-ar imbogati fara justa cauza, dobandind mai multi bani decat partile s-au inteles la momentul semnarii contractului de lesing.
In plus, instanta considera ca intimata mai este indreptatita si la suma de 281,86 lei reprezentand contravaloarea penalitatilor calculate la facturile fiscale emise de intimata si achitate cu intarziere de contestatoare, respectiv 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere, conform clauzei de la art. 10.9. din contract, cu privire la care instanta a stabilit ca nu are caracter abuziv.
Dat fiind considerentele aratate mai sus, instanta va retine ca intimata nu este indreptatita nici la contravaloarea ratelor de leasing, dobanda legala si penalitatile de intarziere la aceste rate pe care contestatoarea le mai avea de achitat pana la data finalizarii contractului de leasing - astfel de clauze fiind abuzive, cum a retinut instanta mai sus.
Pentru acelasi rationament, contestatoarea nu poate fi obligata nici la suma de 12,19 lei reprezentand diferenta de curs valutar, nici la suma de 1.414,13 lei reprezentand contravaloarea asigurarilor.
Intimata nu este indreptatita nici la suma de 1.141,54 lei reprezentand comisionul pe care a sustinut ca l-a acordat mandatarului pentru activitatile desfasurate: identificarea executorului si comunicarea cu acesta atunci cand este cazul, luarea legaturii cu debitorul, etc. In acest sens, instanta va retine ca intimata nu a facut dovada achitarii acestei sume de bani catre mandatarul sau, prin depunerea unui inscris justificativ in acest sens.
Concluzionand, instanta va considera ca o reparare justa a prejudiciului produs intimatei se va face prin achitarea de catre contestatoare a sumei de 281,68 Euro si a sumei de 281,86 lei.
Instanta va avea in vedere ca, la data de 29.01.2013, data emiterii somatiei nr. 450/E/2012 de catre BEJ ..., in dosarul executional nr. 450/E/2012, 1 Euro = 4,3853 lei la cursul BNR din acea data. Astfel, contravaloarea in lei a sumei de 281,68 Euro era la acea data de 1.236 lei. Cumuland suma de 1.236 lei cu suma de 218,86 lei, instanta va stabili un total de 1.454,86 lei cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea culpabila a contractului de catre contestatoare.
Desi prin calculele matematice detaliate mai sus s-a ajuns la suma de 1.454,86 lei, instanta va avea in vedere ca, prin procesul-verbal de predare-primire a autoturismului, incheiat in data de 05.02.2010, cu ocazia preluarii autoturismului de catre intimata ca urmare a rezilierii contractului, partile au stabilit ca, la acea data, debitoarea inregistra de fapt un debit restant de 2.571 lei (fila 78). Instanta va considera aceasta suma ca o evaluare conventionala, bilaterala, a daunelor-interese care incumbau contestatoarei la data de 05.02.2010.
Contestatoarea insasi a aratat, in cadrul motivelor contestatiei la executare, ca mai datora intimatei doar suma de 2.571 lei la data de 05.02.2010.
Pentru aceste argumente, instanta va stabili ca intimata este indreptatita sa primeasca suma totala de 2.571 lei la data de 05.02.2010, care poate fi actualizata de executorul judecatoresc conform art. 371 ind. 2, alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila. Aceasta suma o datoreaza contestatoarea cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea culpabila a contractului.
Instanta nu va obliga contestatoarea la suma de 1.454,86 lei, calculata conform celor de mai sus, in contextul in care aceasta suma este inferioara celei cu privire la care contestatoarea a sustinut ca este obligata (suma de 2.571 lei), o solutie contrara insemnand ca instanta sa acorde contestatoarei mai mult decat aceasta a cerut (o solutie mai favorabila decat a cerut contestatoarea).
Raportat la onorariul executorului judecatoresc, instanta va avea in vedere ca, potrivit art. 39, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, ,,in cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt urmatoarele: a) pentru creantele in valoare de pana la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite’’. Pe de alta parte, potrivit Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2.550/2006, executorii pot percepe pentru activitatea de urmarire mobiliara a creantelor minimum 60 lei plus 2% din suma de depaseste 1.000 lei, pentru creante a caror valoare depaseste 1.000 lei si un onorariu de maxim de 10% din creanta pentru sume mai mici de 50.000 lei.
Astfel, in cazul obligatiilor avand ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depasi un anumit plafon determinat prin lege, raportat la cuantumul obligatiei de plata a carei executare se urmareste. Instanta retine ca, raportat la cuantumul creantei care face obiectul executarii silite - in speta, suma de 2.571 lei - onorariul executorului judecatoresc stabilit la suma de 2.995,41 lei + TVA depaseste maximul legal. Conform dispozitiilor legale mentionate mai sus, acesta poate fi in cuantum de maxim 257 lei, reprezentand 10% din creanta urmarita silit. Prin urmare, instanta va reduce onorariul executorului judecatoresc de la suma de 2.995,41 lei + TVA la suma de 257 lei + TVA.
Fata de toate acestea, instanta va admite in parte contestatia la executare si, in consecinta: va constata nulitatea absoluta partiala a art. 13 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. _., cu privire la acea clauza care stabileste ca, in cazul incetarii inainte de termen a contractului, toate obligatiile financiare prevazute in sarcina utilizatorului, altele decat cele care au avut scadenta pana la data incetarii contractului inclusiv, devin scadente.
Va anula in parte formele de executare silita din dosarul executional nr. 450/E/2012 al BEJ ...., in sensul ca aceasta sa continue numai pentru suma de 2.571 lei la data de 05.02.2010, cu titlu de debit, care poate fi actualizata de executorul judecatoresc conform art. 371 ind. 2, alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila; suma de 257 lei + TVA onorariu executor judecatoresc, la care se adauga celelalte cheltuieli de executare silita.
Va respinge celelalte capete de cerere ale contestatiei la executare ca neintemeiate.
Raportat la cheltuielile de judecata efectuate de parti in dosar, cu privire la care s-au depus inscrisuri justificative, instanta va retine ca societatea contestatoarea a achitat 194 lei taxa judiciara de timbru (fila 3) si 5 lei timbru judiciar, iar intimata nu a depus inscrisuri justificative in acest sens.
Prin urmare, raportat la art. 274, alin. 1 Cod procedura civila si la suma pana la care instanta a pastrat actele de executare silita, instanta va stabili ca taxele timbru achitate de contestatoare vor ramane in sarcina acesteia. Prin urmare, instanta nu va obliga pe niciuna dintre parti la cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptiile invocate in cauza.
Admite in parte contestatia la executare formulata de contestatoarea SC _. SRL, cu sediul procesual ales in Oradea, str. _, in contradictoriu cu intimata _. IFN SA, cu sediul procesual ales in Bucuresti, Str. _. si, in consecinta:
Constata nulitatea absoluta partiala a art. 13 din partea ,,Conditii generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. 03315/27.08.2007, cu privire la acea clauza care stabileste ca, in cazul incetarii inainte de termen a contractului, toate obligatiile financiare prevazute in sarcina utilizatorului, altele decat cele care au avut scadenta pana la data incetarii contractului inclusiv, devin scadente.
Anuleaza in parte formele de executare silita din dosarul executional nr. 450/E/2012 al BEJ ...., in sensul ca aceasta sa continue numai pentru: suma de 2.571 lei la data de 05.02.2010, cu titlu de debit, care poate fi actualizata de executorul judecatoresc conform art. 371 ind. 2, alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila; suma de 257 lei + TVA onorariu executor judecatoresc, la care se adauga celelalte cheltuieli de executare silita.
Respinge celelalte capete de cerere ale contestatiei la executare ca neintemeiate.
Fara cheltuieli de judecata.
Definitiva. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 19 septembrie 2013.
PRESEDINTE GREFIER
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Leasing
Caracterul abuziv al clauzelor penale din contractele de leasing prin care alaturi de plata ratelor restante si a penalitatilor datorate pana la momentul rezilierii contractului se solicita cu titlu de daune-interese plata unei sume - Decizie nr. 821 din data de 14.09.2012Inadmisibilitatea cererii creditorului de a solicita obligarea debitorului la plata ratelor de leasing dupa rezilierea contractului de leasing si restituirea bunurilor. - Decizie nr. 938 din data de 19.11.2010
Proces verbal intocmit de CNADNR.competenta de solutionare a plangerii - Hotarare nr. 5675 din data de 11.06.2012
- Sentinta civila nr. 8133 din data de 23.09.2008
Contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vanzare. Hotarare care tine loc de act de vanzare-cumparare. - Sentinta comerciala nr. 31022/3/2006 din data de 18.09.2006
Contract de leasing; optiune de cumparare; reziliere in temeiul art.15 OG 51/1997. - Decizie nr. 92R din data de 04.02.2015
Aplicabilitate Legea 85/2006- consumator captiv - Decizie nr. 553 din data de 21.02.2014
Litigii cu profesionisti - Clauza abuziva - contract de leasing - Decizie nr. 415R din data de 26.06.2013
Utilizatorul/locatorul bunului detinut in temeiul contractului de leasing are actiune directa impotriva furnizorului bunului chiar daca proprietarul bunului este finantatorul. - Decizie nr. 301 din data de 06.06.2011
Dreptul de optiune al utilizatorului in contractele de leasing reglementate de OG nr.51/1997. - Decizie nr. 193 din data de 12.04.2011
Contestatie la executare. Contract de leasing - Decizie nr. 435/R din data de 02.10.2012
Leasingul financiar presupune, in principiu, ca in perioada de inchiriere de baza (prima inchiriere) sa se realizeze intregul pret al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum si, eventual, un beneficiu, iar acest tip de contract de... - Decizie nr. 17 din data de 02.12.2008
contestatie la executare - Sentinta civila nr. 6953 din data de 25.10.2010
contestatie la executare - Sentinta civila nr. 8028 din data de 29.11.2010
Proces verbal intocmit de CNADNR.competenta de solutionare a plangerii - Hotarare nr. 5675 din data de 11.06.2012
- Sentinta civila nr. 8133 din data de 23.09.2008
contestatie la executare - Sentinta civila nr. 688/26.01.2015 din data de 26.01.2015
anulare act - Sentinta civila nr. 283/2015 din data de 14.01.2015
contestatie la executare - Sentinta civila nr. 11878/2014 din data de 02.12.2014
lovirea sau alte violente - Sentinta civila nr. 184/2015 din data de 16.02.2015