Contestatie la executare. Contract de leasing

R O M A N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECTIA CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 435/R
Sedinta publica  de la  2 octombrie 2012
Completul constituit din:
Presedinte : …….
Judecator : ………….
Judecator : ……………..
Grefier : …………

      Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra recursului declarat de intimata S.C. Raiffeisen Leasing IFN S.A. impotriva sentintei civile nr. 709 din 6 martie 2012 a Judecatoriei Sfantu Gheorghe.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Dezbaterile in cauza au avut loc in sedinta publica din 18 septembrie 2012, cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din aceea zi, care face parte integranta din prezenta decizie, iar instanta in vederea deliberarii a amanat pronuntarea pentru data de 25 septembrie  2012, apoi pentru  astazi, 2 octombrie 2012.
       Tribunalul, in urma deliberarii, a pronuntat decizia de mai jos.
      
                                                       T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de fata


      Prin Sentinta civila nr. 709 din 6 martie 2012, Judecatoria Sfantu Gheorghe a admis in parte cererea formulata de catre contestatorii SC …….. SRL, S. A. si SZ. T.  in contradictoriu cu intimata SC RAIFFEISEN LEASING IFN SA si in consecinta ;
      A anulat  in parte actele de executare emise in dosarul executional nr. 258/2011 al Biroului Executorului Judecatoresc K. Cs., respectiv Adresa de Infiintare a popririi emise la data de 27.07.2011, urmand ca executarea sa priveasca suma de 18189,77 lei si 1012,09 euro la care se adauga cheltuielile de executare aferente acestui debit.
      A respins  capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a clauzelor prevazute la art. 9 alin. 1 lit. b, art. 6.1 si art. 6.2 din Conditiile generale de Leasing Financiar parte integranta din contractele de leasing nr. 26590/02.07.2007, nr. 26593/02.07.2007, nr. 31184/20.05.2008 si nr. 31185/20.05.2008 incheiate intre intimata, in calitate de finantator si contestatoarea SC …. SRL in calitate de utilizator, ca inadmisibila.
A obligat intimatul la plata catre contestator a sumei de 5000 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prioritar, instanta de fond  a analizat exceptia evocata de creditoarea – intimata.
  Asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii,  prima instanta a retinut ca potrivit art. 399 alin. 3 C. pr. civ. in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.
      Sub acest aspect, s-a avut in vedere ca cererea vizeaza executarea unor titluri executorii care nu sunt hotarari judecatoresti, fiind in prezenta unor contracte de leasing.
      Asadar, in conformitate cu prevederile legale aratate, pe calea contestatiei la executare partea poate invoca si aparari de fond impotriva titlurilor executorii, insa doar in situatia in care nu are la indemana o alta actiune pentru valorificarea acestora.
      Rezulta asadar, ca in situatiile avute in vedere, contestatia la executare are un caracter subsidiar, respectiv, ori de cate ori partea are la indemana o actiune prin care exista posibilitatea punerii in discutie a valabilitatii titlului executoriu, este obligat sa foloseasca aceasta din urma cale.
      Prin cererea care constituie obiectul prezentei cauze, astfel cum aceasta a fost precizata, s-a solicitat sa se constate ca unele dintre clauzele contractelor de credit incheiate intre parti, respectiv prevederile art. 9 alin. lit. b, art. 6.1. alin. 2 si art. 6.2. din Conditiile generale la Leasing Financiar parte integranta din contractele de leasing nr. nr. 31184/20.05.2008, nr. 31185/20.05.2008, nr. 26593/02.07.2007 si nr. 26590/02.07.2007  au caracterul unor clauze abuzive, solicitandu-se constatarea nulitatii absolute a acestora.
      Insa, s-a avut  in vedere ca formularea contestatiei la executare nu constituie singurul mijloc prin care contestatorii aveau posibilitatea sa invoce aceste aparari. Partile aveau posibilitatea sa introduca o actiune de drept comun privind constatarea nulitatii absolute a clauzelor apreciate ca fiind nelegale. In acest sens sunt si prevederile art. 14 din Legea nr. 193/2000 potrivit carora consumatorii prejudiciati prin contractele incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila.
      Asadar, daca exista posibilitatea contestarii valabilitatii titlului executoriu printr-un alt mijloc procedural decat contestatia la executare si prin care se tinde la constatarea nulitatii unor clauze contractuale, partea este obligata sa uzeze de aceea cale.
      In consecinta, avand in vedere ca in prezenta cauza nu sunt intrunite cerintele prevazute de art. 399 alin. 3 C. proc. civ., respectiv, desi suntem in prezenta unor titluri care nu sunt emise de instanta judecatoreasca, partea avea posibilitatea invocarii apararilor pe o „alta cale”, instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de catre creditoarea.
      Pe fond, prima instanta a retinut ca, prin contractele de leasing nr. 31184/20.05.2008, nr. 31185/20.05.2008, nr. 26593/02.07.2007 si nr. 26590/02.07.2007 intimata a transmis catre contestatoarea SC ….. SRL dreptul de folosinta asupra a doua autovehicule marca Renault si doua semiremorci Kogel,  in schimbul unei rate de leasing lunar evidentiate in anexele la contractele aratate.
      Prin aceleasi conventii, contestatorii Sz. T. si S. A. s-au obligat sa garanteze executarea obligatiilor ce revine in sarcina societatii utilizatoare, semnand conventiile in calitate de fidejusori.
      Avand in vedere ca partea beneficiara nu si-a indeplinit obligatia de plata a ratelor, finantatorul a notificat catre contestatori intentia de reziliere a conventiilor, punandu-le in vedere obligatiile ce le revin in astfel de situatii si prevazute de art. 9 si art. 8.2. din Conditiile generale. Astfel, la dosar a fost atasata copie de pe Notificarile nr. 188, 189 si 190 emise la data de 07.01.2010 prin care li s-a adus la cunostinta contestatorilor „rezilierea definitiva si irevocabila de la data prezentei a Contractelor de leasing financiar nr. 26590/02.07.2007, nr. 26593/02.07.2007, nr. 31184/20.05.2008 si nr. 31185/20.05.2008”, precum si obligatia acestora:
      - de a returna finantatorului in termen de 3 zile obiectele contractelor de leasing
      - plata imediata a ratelor scadente si neachitate consemnate in facturile indicate, inclusiv penalitatile de intarziere aferente acestora
      - plata imediata a tuturor ratelor ramase de achitat pana la sfarsitul contractelor de leasing si a valorii reziduale in cuantum de 123496,87 euro
      - plata sumelor reprezentand TVA, taxe vamale, accize si orice alte eventuale costuri aferente incetarii Contractelor de leasing, astfel cum acestea vor fi stabilite de autoritatile vamale competente.
      Din sustinerile partilor rezulta ca utilizatorul s-a conformat partial sarcinilor prevazute restituind bunurile care au constituit obiectul contractelor de leasing, conform inscrisurilor atasate, acestea fiind ulterior valorificate de catre intimata pentru suma totala de 63.070,00 euro.
      Astfel, la data de 08.07.2011 creditoarea s-a adresat Biroului Executorului Judecatoresc K. Cs. in vederea inceperii executarii silite impotriva debitorilor pentru realizarea creantei in suma totala de 72468,11 euro, formandu-se astfel dosarul executional nr. 258/2011. Prin Incheierea pronuntata la data de 20.07.2011 de Judecatoria Sfantu Gheorghe in dosarul nr. 3633/305/2011 s-a dispus incuviintarea executarii silite a obligatiei privind pe creditor SC Raiffeisen Leasing IFN SA si pe debitorii SC …. SRL, S. A. si Sz. T. in dosarul de executare nr. 25/2011 al Biroului Executorului Judecatoresc K. Cs..
      Ulterior, respectiv la dat de 27.07.2011, in cadrul dosarului executional aratat s-a dispus infiintarea popririi sumelor prezente si viitoare pe care debitorii aratati le au in conturile deschise la unitatile bancare nominalizate in adresa pana la concurenta sumei de 72468,11 euro si 10760,20 lei, declarate poprite.
      Prin prezenta cerere reclamantii au contestat suma supusa executarii, invederand, pe de o parte, ca desi creditoarea a fost notificata cu privire la rezilierea contractelor, aceasta a continuat sa emita facturi. Pe de alta parte au fost apreciate ca nelegale si abuzive clauzele contractuale in temeiul carora a fost stabilita creanta supusa executarii.
      Insa, in ceea ce priveste incetarea contractelor, astfel, cum s-a aratat, contestatoarea a invederat ca prin Adresele inaintate la data de 20.02.2009 (fila 116) si 18.12.2009 (fila 115) a notificat partea adversa cu privire la intentia de reziliere in conformitate cu prevederile art. 9 din conditiile generale la contractele de leasing. Cu toate acestea, urmeaza a se avea ca potrivit acestei clauze in cazul in cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neindeplinire a obligatiilor contractuale prevazute la punctul 8 de mai sus, precum si in cazul in care utilizatorul nu isi indeplineste vreuna dintre obligatiile asumate prin contractul de leasing financiar, finantatorul are, printre altele, dreptul sa execute garantiile oferite de utilizator pentru garantarea obligatiilor sale contractuale (…) Finantatorul are si dreptul sa considere contractul de leasing financiar desfiintat de drept, fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara orice alta formalitate prealabila.
      Rezulta asadar, ca desfiintarea conventiei ca efect al manifestarii unilaterale a vointei uneia dintre parti exista doar in situatia in care aceasta manifestare de vointa vine din partea  finantatorului. Or, avand in vedere ca intentia de reziliere a fost exprimata de catre intimata doar la data de 07.01.2010 prin Notificarile nr. 188, 189 si 190, instanta de fond a constatat ca data desfiintarii conventiei este aceasta din urma data. Pana la aceasta data, conform prevederilor art. 969 C. civ. toate partile sunt indreptatite a beneficia de drepturile prevazute in actele juridice incheiate si sunt tinute la indeplinirea intocmai a obligatiilor stabilite prin acestea.
Referitor la existenta unor clauze abuzive, astfel cum s-a aratat in cele precedente, in cadrul prezentului litigiu instanta nu este abilitata a constata nulitatea absoluta a unor clauze prevazute in contractele deduse judecatii.
In acelasi timp insa, s-a constatat ca nu se poate da eficienta efectelor unor clauze care contravin normelor imperative si care reglementeaza conditiile de validitate. Aceasta deoarece in cazul in care se recunoaste posibilitatea pentru astfel de clauze de a produce efecte juridice, implicit ar reprezenta o confirmare a valabilitati unor prevederi conventionale care nu indeplinesc cerintele de validitate prevazute de lege.
      S-a avut in vedere ca potrivit art. 9 alin. 1 pct. b din Conditiile generale care fac parte integranta din conventiile de leasing intervenite intre parti in cazul desfiintarii conventiilor utilizatorul are obligatia sa plateasca finantatorului (...) si o indemnizatie de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate ramase de achitat si valoarea reziduala.
      Prin contestatia formulata partea a solicitat calificarea acestei prevederi contractuale ca si clauza abuziva, interzisa de prevederile Legii nr. 193/2000. Sub aceste aspecte, judecatoria a avut  in vedere ca potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Insa, s-a retinut in acelasi timp ca aceste prevederi sunt aplicabile doar in ceea ce priveste contractele incheiate cu consumatorii, respectiv cu acele persoanele fizice sau grupurile de persoane fizice constituie in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberate.
      Or, in cauza de fata, contractele de leasing indicate au fost incheiate cu utilizatorul SC ……… SRL, persoana juridica care la randul ei are calitate de comerciant, neputand fi incadrat in categoria persoanelor limitativ prevazute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 si care defineste categoria consumatorilor.
      Intr-adevar, in cadrul operatiunilor juridice au calitate de parte si contestatorii Sz. T. si S. A. Insa, acestia au semnat conventiile in calitate de fidejusor, actul juridic la care au participat avand caracter accesoriu contractelor de leasing semnate intre SC Raiffeisen Leasing IFN SA si SC …. SRL.
      Asadar, nefiind indeplinite cerintele prevazute de dispozitiile legale aratate, s-a apreciat ca aceste dispozitii nu sunt incidente in cauza, neputandu-se constata in temeiul prevederilor Legii nr. 193/2000 existenta unor clauze abuzive in contractele de leasing nr. 26590/02.07.2007, nr. 26593/02.07.2007, nr. 31184/20.05.2008 si nr. 31185/20.05.2008.
      De asemenea, prima instanta a avut in vedere ca suntem in prezenta unor contracte comerciale, prin incheierea carora partile semnatare urmaresc realizarea de beneficii, caracterul esential al oricarui act comercial constituindu-l scopul sau, respectiv intentia partilor de realizare a profitului.
      Insa, si in aceasta situatie libertatea contractuala este supusa unor reguli, dispozitiile art. 5 C. civ. potrivit carora nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri, fiind aplicabile. Astfel, urmeaza a se avea in vedere ca potrivit art. 948 C. civ. pentru valabila incheierea a unei conventii sunt necesare intrunirea conditiilor privind capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita. Cu privire la aceasta ultima cerinta, art. 966 C. civ. prevede ca obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita nu poate avea nici un efect, art. 968 C. civ. dispunand cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publici.
      Rezulta asadar, in cazul oricarui contract sau clauza contractuala pentru ca acesta sa intruneasca cerintele de valabilitate si astfel a fi apt de a produce efecte juridice este necesar ca obiectul urmarit de parti la incheierea acestuia sa fie licit si moral, respectiv sa nu contravina ordinii publice si bunelor moravuri.
      In speta de fata, instanta de fond a avut in vedere, ca prevederile art. 9 alin. 1 pct. b din conventie stabilesc in sarcina utilizatorului plata indemnizatiei de reziliere in cazul desfiintarii conventiei, indemnizatie egala cu toate celelalte rate ramase de achitat si valoarea reziduala.
In analizarea acestor prevederi raportat la dispozitiile legale aratate, s-a apreciat ca, pe de o parte, trebuie avut in vedere ca suntem in prezenta unor contracte comerciale incheiate de catre parti in exercitarea activitatilor desfasurate in calitate de comerciant, prin incheierea carora s-a urmarit de ambele parti realizarea de profit si beneficii.
      Tot in acest cadru, judecatoria a avut in vedere si prevederile art. 15 din OG nr. 51/1997 potrivit carora  daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.
      In acelasi timp insa, trebuie avute in vedere si dispozitiile legale generale, care reglementeaza libertatea contractuala cu privire la toate actele juridice incheiate si care o conditioneaza si impun respectarea prevederilor art. 966 si 968 C. civ.
      De asemenea, prezinta importanta si natura raportului juridic incheiat intre parti. Suntem in prezenta unor conventii de leasing, operatiune complexa prin care se asigura transmiterea catre una dintre parti dreptului de folosinta asupra unui bun in schimbul unei plati periodice, cu dreptul utilizatorului ca la expirarea duratei contractului sa opteze pentru prelungirea conventiei, cumpararea bunului sau incetarea raportului. Or, in aceste conditii, se observa ca prin incheierea contractului utilizatorul beneficiaza doar de dreptul de folosinta asupra bunului, nefiindu-i transmis si proprietatea acestuia. Nu in ultimul rand s-a retinut ca, corelativ beneficiului dobandit de utilizator, acesta, pe toata perioada de derulare a conventie este indatorat la plata redeventei aferente dreptului de folosinta, precum si la plata altor sume stabilite prin conventie, reprezentand comisioane, taxe, penalitati.
      Astfel, tinand seama de toate aceste aspectele, s-a apreciat ca prevederea in sarcina utilizatorului, in cazul rezilierii conventiei a platii tuturor ratelor si valorii reziduale reprezinta o sarcina disproportionata, ducand la crearea unui dezechilibru contractual nejustificat, mai ales in conditiile in care, cu ocazia desfiintarii conventiei partea este obligata la plata ratelor scadente, restituirea bunurilor, plata comisioanelor, taxelor penalitatilor.
      Fata de aceste aspecte, instanta de fond a apreciat ca prezenta clauza contractuala, prevazuta de parti prin art. 9 alin. 1 pct. b teza II din conventii, nu indeplineste conditiile privitoare la existenta unei cauze licite si morale, pe cale de consecinta neputandu-se da eficacitate acestora, utilizatorul neputand fi obligat la plata sumelor calculate in temeiul acestei clauze.
      In ceea ce priveste prevederile art. 6.1. alin. 2 si art. 6.2. din contractele de leasing nr. nr. 26590/02.07.2007, nr. 26593/02.07.2007, nr. 31184/20.05.2008 si nr. 31185/20.05.2008, acestea privesc modalitatea de garantare a executarii obligatiei de catre debitorul principal, statuand ca „fidejusorul desemnat prin contractul de leasing financiar renunta expres la beneficiul de discutiune si la beneficiul de diviziune”, „in cazul in care utilizatorul nu isi indeplineste oricare dintre obligatiile sale de plata aferente contractului de leasing financiar, finantatorul are dreptul sa urmareasca direct pe fidejusor in scopul executarii creantei sale pentru intreaga suma datorata, fidejusorul fiind obligat in solidar cu utilizatorul in ceea ce priveste executarea obligatiilor izvorand din contractul de leasing financiar”.
      Prima instanta insa nu a putut retine ca intemeiate sustinerile contestatorilor cu privire la constatarea unor clauze abuzive sub aspectul acestor prevederi contractuale. Aceasta deoarece, in conformitate cu art. 1662 C. civ. fidejusorul nu este tinut a plati creditorului, decat cand nu se poate indestula de la debitorul principal asupra averii caruia trebuie mai intai sa se faca discutie, afara numai cand insusi a renuntat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul. In cazul din urma, efectul obligatiei sale se reguleaza dupa principiile statornicite in privinta datoriilor solidar. Tot astfel, art. 1667 C. civ. dispune ca fiecare din persoanele aratate in articolul precedent, intrucat n-a renuntat la beneficiul diviziunii, poate cere ca creditorul sa divida mai intai actiunea sa si sa o reduca la proportia fiecaruia.
      Rezulta asadar, ca insasi legea prevede posibilitatea renuntarii de catre fidejusor atat la beneficiul de discutiune, cat si la beneficiul de diviziune, precum si obligarea solidara alaturi de debitor. Or, in aceste conditii nu se poate aprecia ca prevederile art. 6.1. alin. 2 sau art. 6.2 din Conditiile generale la contractele de leasing, ar reprezenta o incalcare a prevederilor privind valabila incheiere a actelor juridice.
      Asadar, in ceea ce priveste titlul executor si executarea silita inceputa fata de debitoarea principala si fidejusori, s-a constatat ca aceasta este legala si se justifica pentru creanta indicata, mai putin sumele stabilite si imputate in sarcina partilor in temeiul prevederilor contractuale din art. 9 alin. 1 pct. 2 din conventii. Astfel, partea creditoare este indreptatita sa beneficieze de plata ratelor scadente si neachitate, de penalitatile aferente, precum si de plata sumelor reprezentand TVA, taxe vamale, accize si orice alte eventuale costuri aferente incetarii.
      Insa, si sub acest aspecte, prima instanta a avut in vedere ca din inscrisurile depuse, respectiv ordin de plata nr. 11/15.01.2010 rezulta ca utilizatorul a achitat contravaloarea sumelor constatate prin facturile fiscale emise pentru ratele scadente anterior lunii decembrie 2009. Or, avand in vedere ca solicitarea de executare silita a fost formulata ulterior acestei date, se constata ca nu se justifica includerea si acestor sume in creanta supusa executarii silite.
      In consecinta, fata de cele invederate, prima instanta a constatat ca executarea silita care constituie obiectul dosarului executional nr. 258/2011 indeplineste cerintele de valabilitate si se justifica in limita sumelor de 18189,77 lei si 1012,09 euro, sume la care se adauga cheltuieli de executare, cheltuieli care insa sunt aferente acestui din urma debit.
      Asadar, prima instanta a admis  in parte cererea, a dispus anularea in parte a  actelor de executare emise in dosarul executional nr. 258/2011 al Biroului Executorului Judecatoresc K. Cs., respectiv Adresa de Infiintare a popririi emise la data de 27.07.2011, urmand ca executarea sa priveasca suma de 18189,77 lei si 1012,09 euro la care se adauga cheltuielile de executare aferente acestui debit si va respinge capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a clauzelor prevazute la art. 9 alin. 1 lit. b, art. 6.1 si art. 6.2 din Conditiile generale de Leasing Financiar parte integranta din contractele de leasing nr. 26590/02.07.2007, nr. 26593/02.07.2007, nr. 31184/20.05.2008 si nr. 31185/20.05.2008 incheiate intre intimata, in calitate de finantator si contestatoarea SC ……. SRL in calitate de utilizator, ca inadmisibila.
      Referitor la solicitarea partilor de acordare si compensare a cheltuielilor de judecata,  s-au avut in vedere disp. art. 274 C. proc. civ. „partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata”, art. 276 C. proc. civ. prevazand „cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata putand face compensarea lor”.
      Astfel, instanta de fond a admis si solicitarea de acordarea a cheltuielilor de judecata, proportional, in limita petitelor admise urmand ca partea contestatoare sa fie obligata la plata sumei de 5000 lei cu acest titlu, suma reprezentand onorariu avocatial conform facturii fiscale nr. 3004/10.08.2011 si chitanta nr. 37/10.08.2011.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea S.C. Raiffeisen Leasing IFN S.A.
      In motivarea recursului s-a aratat ca instanta de fond in mod gresit a retinut faptul ca, la incheierea contractelor de leasing nu a existat o cauza licita, aratand ca „art. 9 alin.1 pct. b teza II din conventii, nu indeplineste conditiile privitoare la existenta unei clauze licite si morale, pe cale de consecinta neputandu-se da eficacitate acestora, utilizatorul neputand fi obligat la plata sumelor calculate”.
      Potrivit dispozitiilor art. 1066 vechiul Cod Civil, clauza penala fiind stabilita contractual, trebuie sa fie respectata de ambele parti contractante.
      Art. 9 din Conditiile Generale aferente Contractelor de Leasing reglementeaza tocmai efectele rezilierii contractelor, potrivit art. 1021 vechiul Cod Civil, orice parte fata de care nu s-a executat o obligatie contractuala avand deschisa calea rezilierii cu daune interese, or in speta, aceste daune au fost evaluate anticipat de catre parti prin art. 9 din contract, fiind echivalate cu toate ratele de leasing ramase de achitat.
      Important este faptul ca atat in materie civila, cat si in materie comerciala cuantumul clauzei penale nu poate depasi cuantumul dobanzii legale, daca partile au stipulat prin contract acest lucru.
      Mai mult, culpa pentru rezilierea contractelor de leasing apartine utilizatorului, iar conform principiului de drept Nemo auditur propriam turpidudinem allegans – nimeni nu poate sa obtina foloase invocand propria sa vina, incorectitudine, necinste, si nici sa se apere valorificand un asemenea temei.
      Se mentioneaza ca recurenta are dreptul legal si contractual de a recupera integral de la debitori toate debitele, a procedat cu prioritate la recuperarea bunurilor care au facut obiectul Contractelor de leasing financiar, a procedat la valorificarea a doua dintre cele 3 bunuri si a solicitat debitorului doar diferenta rezultata.
      Se subliniaza faptul ca, desi contractual, recurenta avea dreptul de a solicita debitorilor suma de 135.538,11 EURO, a dedus din debitul datorat de debitor valoarea incasata ca urmare a valorificarii bunului, si a solicitat doar diferenta de 72.468,11 EURO.
      Prin Decizia nr. 1003 din 8 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I , nr. 543 din 3 august 2010, Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 nu fac altceva decat sa prevada consecintele pe care le atrage nerespectarea obligatiilor ce decurg din contractul de leasing de catre locatar/utilizator. In aceste conditii, faptul ca locatorul/ finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul /utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing, nu are semnificatia crearii unei situatii privilegiate pentru locator/finantator, ci a restabilirii unei situatii legale, acceptate de catre parti la incheierea contractului.
      In acelasi sens sunt si dispozitiile Deciziei nr. 162 din 4 iunie 2002, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 14 si 15 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing. Astfel, Curtea Constitutionala analizand si pe fond motivele de neconstitutionalitate, ca acestea nu pot fi primite motivand faptul  ca „textele atacate reglementeaza raspunderea partilor in cazul neexecutarii obligatiilor in cadrul contractului de leasing, care este un contract comercial ce are caracteristicile unui contract civil. In consecinta, regulile care guverneaza contractele civile sunt aplicabile si contractelor comerciale, in masura in care legile comerciale nu prevad o alta reglementare. Astfel, in situatia in care utilizatorul, parte contractanta in cadrul contractului de leasing, nu isi executa obligatiile, cum este cazul in speta, sunt aplicabile principiile generale ale contractelor sinalagmatice.
      Recurenta apreciaza ca stabilirea contractuala a indemnizatiei de reziliere, respectiv a clauzei penale, nu poate fi calificata ca abuziva si nu incalca sub niciun aspect ordinea publica.
      Recurenta precizeaza ca are statutul juridic de Institutie Financiara Nebancara, avand ca obiect principal de activitate „leasing financiar”, ceea ce inseamna ca finanteaza bunurile pe care le achizitioneaza la solicitarea utilizatorilor si asupra carora detine proprietatea.
      Bunurile finantate sunt proprietatea societatii de leasing, care nu are nicio obligatie nici legala si nici contractuala cu privire la vanzarea acestora la o anumita valoare, indiferent de vechimea, caracteristicile tehnice sau estetice ale bunurilor.
      Analizand hotararea recurata in raport de motivele de recurs si actele dosarului in baza art. 3041 din C. proc. civ., tribunalul constata ca recursul de fata nu este fondat.
      Prima instanta, in mod judicios a retinut ca prevederea contractuala, prevazuta de parti prin art. 9 alin.1 pct. b teza II din conventii, nu indeplineste conditiile privitoare la existenta unei cauze licite si morale, pe cale de consecinta neputandu-se da eficacitate acestora, utilizatorul neputand fi obligat la plata sumelor calculate in temeiul acestei clauze.
      S.C. …….. SRL in calitate de utilizator a incheiat cu recurenta contractele de leasing financiar nr. 31184/20.05.2008, 31185/20.05.2008, 26593/02.07.2007 si 26590/02.07.2007 iar intimatii Sz. T. si S. A. au semnat contractele respective in calitate de fidejusori.
      La data de 20.02.2009 respectiv 18.12.2009 debitorii au notificat intimatei intentia de reziliere a contractelor de leasing anterior mentionate, conform art. 9 pct. a din contracte, motivat de faptul ca situatia financiara a firmei in conjunctura actuala rezultata din criza economica – financiara nu mai permite exploatarea economicoasa a autoutilitarelor in lipsa unor comenzi ferme sau contracte in derulare.
      Totodata au predat intimatei, de buna voie , bunurile ce au facut obiectul contractelor de leasing anterior.
      Intimata nu a dat curs solicitarii debitorilor ci a inteles sa emita in continuare facturi pentru plata ratelor de leasing iar la data de 11.01.2011 a formulat cerere de executare silita in vederea aducerii la indeplinire a obligatiei de plata a sumei totale de 72.468,11 Euro prevalandu-se de prevederile art. 6, 8, 9 din Conditiile generale aferente contractului de leasing financiar.
      Prin urmare, a fost deschis dosarul executional nr. 258/2011 de catre BEJ K. Cs. si a fost trimisa o somatie prin care l-i s-a pus in vedere sa achite suma de 72.468,11 euro si 10.760,20 lei la care se adauga in continuare cheltuieli de executare.
      Aceasta executare silita este nelegala fiind pornita in lipsa unui titlu executoriu valid.
      Astfel, cum s-a aratat, intimata s-a prevalat de prevederile art. 9, art. 6.1 alin.2 precum si art. 6.2 din Conditiile generale de leasing financiar.
      Instanta de fond in mod corect a apreciat ca prevederile art. 9 din contractul mentionat nu produce efecte, neindeplinind conditiile generale de valabilitate ale unei conventii referitoare la cauza.
      Prevederea din contractul de leasing privind plata indemnizatiei de reziliere in cuantum egal cu suma dintre ratele de leasing ramase si valoarea reziduala, are natura unei clauze penale , fiind determinata intinderea prejudiciului si cuantumul daunelor care vor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing, ca urmare a neexecutarii sau executarii necorespunzatoare de catre utilizator a obligatiilor sale.
      Potrivit art. 1066 Cod civil , clauza penala fiind un contract trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale oricarei conventii deci si principiul reglementat de art. 5 Cod civil potrivit caruia nu se poate deroga de la dispozitiile de ordine publica.
      Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor OG nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing – art. 15 – in cazul in care utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, finantatorul are dreptul  de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului.
      Asadar, nu exista o obligatie a utilizatorului decurgand din lege de a plati pe langa  sumele mai sus precizate si toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, precum si valoarea reziduala;
      Plata ratelor de leasing ce ar fi datorate in continuare, dupa reziliere, precum si a valorii reziduale reprezinta in fapt o sarcina evident excesiva impusa utilizatorului, ajungandu-se la situatia in care este mai profitabil pentru finantator sa nu fie executat contractul, decat sa fie executat, deoarece ar obtine pe langa bunurile contractate si plata ratelor de leasing si valoarea reziduala.
      Clauza prevazuta la art. 9 din contrat incalca principiile generale de drept in materia rezilierii care instituie regula ca partea nevinovata de incetarea intempestiva a relatiilor contractuale poate opta fie pentru despagubiri, fie pentru obligarea debitorului vinovat la a-si respecta in continuare obligatiile contractuale (art. 1073 Cod civil), insa nu poate opta pentru amandoua dintre cele doua variante.
      In consecinta aceste retineri ale instantei de fond sunt corecte precum si aprecierea ca, aceste clauze cuprinse la art. 6.1, 6.2 din 9 din contract reprezinta clauze abuzive.
      In cauza contractele de leasing in discutie cad sub incidenta Legii nr. 193/2000.
      Potrivit art. 4 din lege, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
      Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din legea aratata atrage nulitatea absoluta a clauzelor contractuale aduse in discutie.
      Potrivit art. 1 din aceeasi lege, orice contract incheiat intre comercianti si consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
       Astfel, contractul din cauza de fata este redactat cu caractere excesiv de mici, care nu sunt usor de descifrat si de citit, iar clauzele sunt redactate intr-un stil greoi, folosindu-se un limbaj juridic ce nu este accesibil decat specialistilor, motiv pentru care s-ar fi  impus ca utilizatorul si garantii sa fie informati oral si in scris cu privire la obligatiile esentiale ce decurg din conditiile generale (obligatia de asigurare, termenele de plata, obligatia de a suporta riscurile, sanctiunile contractuale numeroase), prin inmanarea unui material redactat pe intelesul cetateanului mediu, care sa explice in sinteza obligatiile pe care si le asuma si riscurile la care se expune prin incheierea contractului de leasing.
      Nerespectarea cerintelor art. 1 din lege face ca, prin aceasta imprejurare insasi, conditiile generale de leasing impuse de creditoare debitorilor sa aiba caracter abuziv.
      In ceea ce priveste clauza de la art. 9, aceasta se regaseste in enumerarea clauzelor considerate abuzive de la litera „i”, din anexa Legii 193/2000, potrivit textului fiind considerata clauza abuziva, clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza indeplinita fara echivoc in cauza. 
      Aceasta clauza care nu a fost direct negociata cu debitorii si este de natura sa rupa in mod semnificativ echilibrul contractual dintre parti in detrimentul debitorului SC ……… SRL, contrar cerintelor bunei – credinte si determina in cele din urma un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, fiind , pentru aceste motive, abuziva.
      Clauza litigioasa care da dreptul finantatorului sa incaseze intreaga valoare a conventiei desi utilizatorul restituie bunul inchiriat inainte de termen, contractul fiind reziliat, este abuziva, oricum prejudiciul finantatorului constand in ratele neachitate se acopera prin incasarea lor inclusiv prin perceperea dobanzii aferente acestora plus a cheltuielilor privind inchiderea contractului.
      Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 „Orice contract incheiat intre comerciant si consumatori pentru vanzarea unor bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate”.
      Prin urmare, este evident ca notiuni de genul „beneficiul de discutiune” sau „beneficiul de diviziune”, in lipsa unor clauze de interpretare pe intelesul consumatorilor au fost straine si nu au fost intelese de catre debitori efectele asumarii unei asemenea obligatii.
      Contractele de leasing nu pot constitui titlu executoriu pentru sumele mentionate in somatia emisa de executorul judecatoresc.
      Potrivit art. 379 C. pr. civ. nicio urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat pentru o creanta certa, lichida si exigibila .
      Pretinsa creanta pentru care s-a inceput executarea nu indeplineste aceste conditii, atat existenta cat si intinderea ei nefiind determinate.
      Pentru aceste considerente de fapt si de drept recursul declarat urmeaza a fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin.1 din C. proc. civ.
      
      PENTRU ACESTE MOTIVE
      IN NUMELE LEGII
      D E C I D E.


      Respinge recursul declarat de intimata S.C. Raiffeisen Leasing IFN S.A. Bucuresti impotriva Sentintei civile nr.709 din 6 martie 2012 a Judecatoriei Sf.Gheorghe pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 2 octombrie 2012.




??

??

??

??




1