Anulare decizie de concediere

R O M A N I A
TRIBUNALUL COVASNA                                                            Dosar nr…………….
SECTIA CIVILA                                                                                                     
SENTINTA CIVILA NR. 822
Sedinta publica din data de 28 septembrie 2017
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : …………..
Asistent judiciar : ………….
Asistent judiciar : …………..
Grefier : ……………..

Pe rol fiind pronuntarea asupra actiunii civile formulata de reclamanta K. E. in contradictoriu cu parata …………….. S.R.L., avand ca obiect anularea deciziei de concediere nr. 1/09.11.2016 emisa de parata.
La apelul nominal facut in sedinta publica de astazi se constata lipsa partilor.
Procedura legal indeplinita.
Dezbaterile asupra cererii de fata au avut loc in sedinta din 14 septembrie 2017, cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din aceea zi, incheiere care face parte integranta din prezenta si la care se face trimitere, pronuntarea in cauza fiind amanata pentru data de 28 septembrie 2017.

T R I B U N A L U L

Constata ca prin cererea inregistrata la data de 15.12.2016, sub nr. de mai sus, reclamanta K. E.  a chemat in judecata pe parata ……………. SRL, solicitand instantei sa dispuna urmatoarele:
- anularea deciziei de concediere nr.1 din 09.11.2016, ca fiind un act netemeinic si nelegal;
- obligarea paratei la plata sumei de 500 lei reprezentand diferenta dintre salariul minim net platit de 800 lei/luna si salariul minim net cuvenit de 925 lei/luna, pentru perioada 27.07.2016-27.11.2016;
- obligarea paratei la plata sumei de 416,66 lei reprezentand compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, pentru perioada 27.07.2016-27.11.2016;
- obligarea paratei la plata sumei de 426,13 lei reprezentand contravaloarea a 80 de ore suplimentare efectuate in zilele de duminica in perioada 27.07.2016-27.11.2016;
- obligarea paratei la calcularea si  plata salariului cuvenit pentru perioada 27.07.2016-18.08.2016, respectiv 10.11.2016-27.11.2016 in care partea a lucrat fara inregistrarea contractului de munca;
- obligarea paratei la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate si cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat, potrivit art 80 alin 1 din Codul muncii (reclamanta a precizat aceasta pretentie in sensul ca despagubirile sa-i fie stabilite pana la data pronuntarii sentintei);
- cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii de chemare in judecata reclamanta arata ca a desfasurat activitate de angajat la societatea parata, prestand meseria de lucrator comercial, incepand cu data de 27.07.2016, munca desfasurandu-se in magazinul paratei situat in comuna Ghelinta. Cu toate acestea, angajatorul a incheiat contractul individual de munca abia incepand cu data de 18.08.2016. Programul de lucru al magazinului in care reclamanta isi desfasura activitatea era  zilnic de la 9.00 la 17.00, sambata intre orele 8.00-14.00. Pentru acest program angajatorul i-a stabilit un salariu lunar net de 800 lei lunar, desi salariul minim net pe tara era de 925 lei lunar.
In afara de programul de lucru de mai sus, reclamanta a muncit in fiecare zi de duminica, participand impreuna cu administratorul societatii la toate targurile organizate in judetul Covasna. Desi angajatorul i-a promis angajatei ca ii va plati aceste ore suplimentare, in fapt nu a realizat acest lucru.
La nivelul societatii nu exista nici un act de evidenta a orelor lucrate, nici a salariilor platite catre angajata.
La inceputul lunii noiembrie 2016 administratorul i-a adus la cunostinta reclamantei ca urmeaza sa inchida magazinul deoarece era nerentabil. La data de 27.11.2016 i s-a cerut angajatei sa predea cheile magazinului, dandu-i-se de inteles ca  din ziua urmatoare nu mai trebuie sa mearga la serviciu. Dupa cateva zile reclamanta a fost invitata sa se prezinte la contabila firmei care i-a cerut sa redacteze o cerere de demisie. Angajata a refuzat. In data de 15.11.2016 a primit prin posta decizia de desfacere a contractului individual de munca emisa conform art. 61 lit. a din Codul muncii. Motivele retinute in cuprinsul respectivei decizii sunt total neadevarate, sustine partea reclamanta.
In drept, au fost invocate prevederile art. 268, 78, 120, 123, 146, 161 166 Codul muncii.
Parata a formulat intampinare (fila 13) solicitand respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind neintemeiata.
Se arata in cuprinsul intampinarii ca reclamanta a inceput serviciul in cadrul firmei parate numai de la data de 18.08.2016, asa cum se specifica in  contractul individual de munca. Partea a fost angajata pe o perioada de proba de 90 de zile. In fiecare luna reclamanta a primit cu titlu de salariu suma de 925 lei-salariul minim cuvenit.
Pretentia de compensare in bani  a concediului de odihna neefectuat este nefondata deoarece angajatii au dreptul la concediu doar dupa un an efectiv lucrat la locul de munca, apreciaza parata.
Se arata, de asemenea, ca este neintemeiata si pretentia avand ca obiect plata orelor suplimentare, cata vreme astfel de ore nu au fost efectuate.
Apoi, decizia de concediere este un act legal, justificat de motivele retinute de angajator in cuprinsul acestuia.
In probatiune, au fost audiati martorii P. Z. (propus de reclamanta), D. O. (propus de ambele parti); s-a administrat interogatoriu din oficiu partii reclamante (fila 97); s-au depus la dosarul cauzei inscrisuri.
Analizand pretentiile deduse judecatii prin raportare la probele administrate in cauza si la normele legale aplicabile spetei, instanta retine urmatoarele:
in fapt, reclamanta a fost angajata societatii parate in meseria de lucrator comercial, pe perioada nedeterminata in baza contractului individual de munca nr 1/17.08.2016 (fila 70). Conform contractului incheiat de parti, prestarea muncii a inceput din data de 18.08.2016, perioada de proba fiind de 90 de zile calendaristice; durata timpului de lucru fiind de 8 ore pe zi, pentru un salariu brut de 1250 lei lunar.
Partea reclamanta sustine ca in realitate a lucrat pentru societatea parata incepand cu data de 27.07.2016, desi contractul scris a fost perfectat mai tarziu, astfel ca fosta angajata se considera indreptatita la incasarea salariului lunar si pe perioada 27.07.2016-18.08.2016 in care raportul de munca nu este atestat de contractul individual in forma scrisa. In analizarea temeiniciei acestei pretentii instanta retine, in primul rand, cele statuate de ICCJ prin decizia cu nr 37/2016 de pronuntare a unei hotarari prealabile, anume:
„incheierea unui contract scris, pentru valabilitate, este o exigenta ce se impune imperativ angajatorului, insa, …nerespectarea formei scrise nu impiedica probarea de catre salariat, prin orice mijloc, a muncii prestate in folosul angajatorului pana la incetarea raportului juridic de munca, astfel ca, atunci cand prin formularea unei actiuni se incearca a se dovedi derularea intre parti a unor raporturi de munca neatestate si formal prin act scris, instanta trebuie sa procedeze la cercetarea lor, pe baza probelor ce dau si cauza de fapt a pretentiilor”.
Prin urmare angajatul poate fi indreptatit la obtinerea salariului pentru munca prestata chiar fara incheierea unui contract individual de munca in forma scrisa, insa numai daca imprejurarea de fapt a prestarii muncii zilnice in beneficiul angajatorului rezulta cu certitudine din probe. In speta, singura proba in acest sens este declaratia martorului P. Z. (fila 78). Acesta a declarat in fata instantei ca magazinul societatii parate in care a lucrat reclamanta (singura vanzatoare) s-a deschis la data de 27.07.2016. Aceasta unica proba (care nu se coroboreaza cu celelalte administrate in cauza) este apreciata de instanta ca insuficienta pentru a dovedi, fara putinta de tagada, existenta in fapt a tuturor elementelor raportului de munca  intre cele doua parti (reclamanta-angajat si parata-angajatoare) pe perioada 27.07.2016-18.08.2016. Ca urmare, pretentia partii reclamante de obligare a paratei la plata salariului pentru perioada de timp anterior indicata (situata in afara continutului contractului individual de munca depus la dosar), este apreciata de instanta ca fiind neintemeiata.
Prin decizia cu nr 1/09.11.2016 emisa de parata (fila 8) s-a dispus concedierea angajatei reclamante in temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii. In cuprinsul deciziei s-a retinut ca angajata a parasit locul de munca; nu si-a respectat promisiunea de a se prezenta la contabilitate in ziua de 07.11.2016 pentru depunerea cererii de desfacere a contractului de munca.
Verificand legalitatea acestui act sanctionator, instanta retine prevederile art. 62 alin. 2 Codul muncii conform carora: „in cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247 – 252”.
Conditia obligatorie impusa de legiuitor pentru concedierea datorata unor abateri disciplinare este aceea de efectuare a cercetarii prealabile.
     Astfel, conform art. 63 Codul muncii:
    (1) Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si in termenele stabilite de prezentul cod.
     Art. 78 Codul muncii stipuleaza in mod expres: “concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absolute”.
In acelasi sens, sunt retinute prevederile art. 251 Codul muncii:
    (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
Fata de cele de mai sus, instanta constata ca angajatorul parat a emis decizia de concediere fara efectuarea cercetarii prealabile, actul contestat fiind astfel nelegal si urmand a fi anulat prin prezenta hotarare. De asemenea, ca o consecinta a anularii deciziei de concediere instanta va dispune obligarea paratei la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate si cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat, potrivit art 80 alin 1 din Codul muncii, pe perioada 09.11.2016-28.09.2017 (reclamanta a precizat aceasta pretentie in sensul ca despagubirile sa-i fie stabilite pana la data pronuntarii sentintei).
Analizand in continuare temeinicia pretentiilor reclamantei avand ca obiect obligarea paratei la plata diferentelor salariale, se retin urmatoarele: conform celor mentionate in cuprinsul contractului individual de munca perfectat intre parti, salariul lunar pe care trebuia sa-l achite angajatorul era salariul minim brut lunar pe economie in 2016, anume 1250 lei - net 925 lei. Cu toate acestea, reclamanta sustine ca  a incasat lunar numai suma de 800 lei, drepturile salariale nefiind platite conform reglementarilor legale ( nu exista stat de plata, nici evidenta orelor lucrate conform precizarilor angajatei).
Martora D. O. (declaratie fila 92), contabila societatii parate, a precizat ca actele constand in state de plata, fise de pontaj, au fost intocmite scriptic pe baza documentatiei prezentate de administratorul societatii. Martora a declarat ca pentru fiecare stat lunar de plata exista o lista aferenta pentru evidenta semnaturii angajatului la incasarea efectiva a salariului. Angajata ar fi trebuit sa semneze pe acea lista. La dosarul cauzei nu s-au depus insa astfel de dovezi.
Instanta constata ca statele de plata depuse de parata la dosar nu poarta semnatura angajatei reclamante. Se retine, totodata ca, in cuprinsul actului de control intocmit de ITM Covasna (fila 84) s-a consemnat: „ pentru ca societatea nu a facut dovada achitarii drepturilor salariale pentru perioada lucrata, prin proces-verbal de control au fost dispuse masuri si aplicate prevederile legale”.
Actul depus de parata la fila 39 din dosar (ca proba in aparare) a fost intocmit si semnat de catre administratorul societatii angajatoare. Desi in cuprinsul actului se mentioneaza ca s-ar fi platit angajatei reclamante suma de 2738 lei cu titlu de salariu pentru lunile august, septembrie, octombrie 2016, acesta nu este apt a dovedi incasarea efectiva de catre salariat a drepturilor sale, cata vreme prevederile art.168 alin 1C muncii stipuleaza in mod expres ca „plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”.
Astfel fiind, instanta apreciaza ca fiind intemeiata pretentia reclamantei avand ca obiect aceste diferente salariale, ca urmare va obliga parata la plata catre reclamanta a diferentei intre salariul net incasat de 800 lei pe luna si salariul minim net pe economie cuvenit de 925 lei pe luna, pentru perioada 18.08.2016-09.11.2016.
Celelalte pretentii pecuniare ale reclamantei vor fi respinse ca neintemeiate.
Instanta retine cele atestate de ITM Covasna in actul depus la fila 84 din dosar, anume ca, in urma controlului intregii documentatii detinuta de parata, a rezultat ca angajata a beneficiat in luna octombrie 2016 de 4 zile de concediu de odihna pentru care a primit o indemnizatie in valoare de 236 lei. Cele 4 zile de concediu de odihna corespund perioadei lucrate de partea reclamanta prin raportare la durata anuala a concediului reglementata prin contractul individual de munca (21 de zile lucratoare). Ca urmare, pretentia de compensare in bani a concediului de odihna neefectuat este neintemeiata si va fi respinsa.
Referitor la orele suplimentare efectuate in zilele de duminica in perioada derularii raportului de munca dintre parti, la dosarul cauzei nu exista probe suficiente care sa ateste prestarea efectiva de catre reclamanta-angajata a respectivelor ore de munca. Prin urmare si aceasta pretentie va fi respinsa ca neintemeiata.
In temeiul art. 453 alin. 1 si 2 C p civ., retinand culpa procesuala a paratei pentru pretentiile admise in prezenta cauza, instanta va dispune obligarea acesteia din urma la plata catre reclamanta a sumei de 800 lei reprezentand cheltuieli de judecata ( parte din onorariul de avocat in suma totala de 1000 lei dovedit cu chitanta nr 000290/26.04.2017 depusa la dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :

Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta K. E., CNP …………., domiciliata in ………………., in contradictoriu cu parata ……….. SRL, cu sediul in ……………., jud. Covasna, inregistrata la ORC sub nr. ……………, CUI …………...
Dispune anularea deciziei de concediere cu nr. 1/09.11.2016 emisa de parata.
Obliga parata la plata catre reclamanta a diferentei intre salariul net incasat de 800 lei pe luna si salariul minim net pe economie cuvenit de 925 lei pe luna, pentru perioada 18.08.2016-09.11.2016.
Obliga parata la plata catre reclamanta a despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate si cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat, potrivit art. 80 alin. 1 din Codul muncii pe perioada 09.11.2016-28.09.2017 (data pronuntarii prezentei sentinte).
Respinge ca neintemeiate restul pretentiilor reclamantei.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 800 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Tribunalului Covasna.
Pronuntata azi, 28.09.2017, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.


                PRESEDINTE                                                             ASISTENTI   JUDICIARI                   


GREFIER