Eroare judiciara. Despagubiri pentru prejudiciul moral. Criterii

Eroare judiciara. Despagubiri pentru prejudiciul moral. Criterii

- Codul de procedura penala art. 504-506

      Sistemul nostru legislativ si normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului nu prevad un mod concret de reparare a prejudiciului moral si nici nu stabilesc criteriile pentru cuantificarea despagubirilor morale, iar principiul repararii integrale a prejudiciului are un caracter relativ datorita dificultatii cuantificarii unui asemenea prejudiciu.
      De aceea, se impune respectarea principiului proportionalitatii prejudiciului cu despagubirea acordata, precum si a principiului echitatii.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1295 din 2 mai 2012, G.O.
      
      Prin decizia civila nr. 1295 din 2 mai 2012, pronuntata in dosarul nr. 1926/30/2009*, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamantul T.E.F. impotriva Sentintei civile nr. 5451/16.11.2011 pronuntata de Tribunalul Timis, pe care a modificat-o in parte, in sensul ca a obligat paratul Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Timis, la plata in favoarea reclamantului a sumelor de 4.849,25 lei cu titlul de despagubiri materiale, si de 10.000 euro sau echivalentul in lei la data platii, cu titlul de despagubiri morale, respingand recursul paratului.
      Pentru a hotari astfel, Curtea a avut in vedere considerentele mai jos redate.
      Decizia penala nr. 55/01.03.2007 a Tribunalului Brasov, prin care reclamantul T.E.F. a fost achitat, a devenit definitiva la 28.09.2007, cand s-a pronuntat Decizia penala nr. 627 a Curtii de Apel Brasov.
      Reclamantul a introdus actiunea in pretentii la Tribunalul Timis la 26 martie 2009.
      Asa cum in mod corect a retinut si prima instanta, actiunea reclamantului se incadreaza in dispozitiile art. 504-506 C. pr. pen., avand in vedere ca a fost achitat printr-o hotarare judecatoreasca, dupa ce initial fusese condamnat pentru infractiunea de inselaciune. In perioada urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti a fost retinut si arestat preventiv in perioada 27.04.2004 - 06.08.2004.
      In aceasta situatie, art. 504 alin. (1) - (3) C. pr. pen. ii da dreptul la repararea de catre stat a pagubelor suferite, materiale si morale.
      Pentru a obtine despagubiri, trebuie mai intai dovedita paguba suferita.
      In ceea ce priveste despagubirile materiale solicitate, acestea sunt dovedite doar in parte. Asa cum in mod corect a retinut si prima instanta, reclamantul a solicitat despagubiri constand in venitul pe care l-ar fi realizat in cele patru luni de arestare preventiva, dar nu a depus la dosar nici o dovada a veniturilor pe care le realiza ca avocat anterior arestarii. A depus la dosar doar un contract de asistenta juridica, cel incheiat cu o zi inaintea arestarii, la 26.04.2004, cu persoana care ulterior l-a denuntat si a generat litigiul penal finalizat prin achitarea sa.
      Reclamantul a facut doar dovada cheltuielilor pe care le-a efectuat in legatura cu desfasurarea procesului penal in urma caruia a fost in final achitat (filele 50 si 51din dosarul de apel).
      In schimb, prejudiciul moral, al sau si al familiei este evident si a fost dovedit.
      Atat perioada arestarii preventive, cat si procesul propriu-zis i-au adus grave prejudicii morale, reflectandu-se in atingerile aduse onoarei si reputatiei sale in societate, avand in vedere si modalitatea in care a fost prezentat in presa cazul sau.
      Prin urmare, nu se poate retine, asa cum sustine recurentul parat, ca reclamantul nu a dovedit prejudiciul moral suferit.
      Nici sistemul nostru legislativ si nici normele comunitare nu prevad un mod concret de reparare a prejudiciului moral, dupa cum nu sunt stabilite nici criteriile pentru cuantificarea despagubirilor morale, urmand ca judecatorul sa decida in functie de circumstantele fiecarei cauze.
      In privinta repararii prejudiciului moral, principiul repararii integrale nu poate avea decat un caracter relativ tocmai datorita dificultatii cuantificarii unui asemenea prejudiciu.
      Trebuie totusi respectat principiul proportionalitatii prejudiciului cu despagubirea acordata si principiul echitatii.
      Si in termenii Conventiei Europene a Drepturilor Omului criteriul echitatii in materia despagubirilor morale are in vedere necesitatea ca persoana vatamata sa primeasca o satisfactie echitabila pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii.
      Suma acordata de prima instanta, de 10.000 lei, evident cu titlul de despagubiri morale, fapt ce rezulta din motivarea hotararii, este insa mult prea mica in raport cu suferintele morale pe care reclamantul le-a indurat, nefiind respectate principiile enuntate anterior.
      Curtea a considerat ca o suma de 10.000 euro reprezinta o despagubire echitabila si rezonabila a reclamantului.