Procedura insolventei. Atragerea raspunderii patrimoniale a fostului administrator pentru nepredarea documentelor contabile ale debitorului. Conditii

- Legea nr. 85/2006 - art. 35 si 138 lit. d)
- Codul civil din 1864 - art. 1203
- Legea nr. 31/1990, rep. - art. 73
- Legea nr. 82/1991, rep. - art. 10

Parata a luat cunostinta efectiv de obligatia de predare ce-i incumba, primind personal doua dintre citatiile trimise de instanta. In conditiile in care fostul administrator social nu a predat documentele financiar-contabile ale debitoarei in termenul fixat de legiuitor, se naste prezumtia simpla ca nu s-a tinut contabilitatea respectivei societati comerciale. Or, aceasta prezumtie putea fi rasturnata de intimata tocmai prin predarea documentelor catre lichidatorul judiciar.
In lipsa analizei acestor documente nu se poate determina nici situatia patrimoniala concreta a societatii si nici eventualele acte frauduloase savarsite de administratorul persoanei juridice. Prin nepredarea documentelor contabile nu se poate stabili daca a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea sau nu s a facut sa dispara anumite documente contabile, iar sarcina probei faptului pozitiv, cu privire la acest aspect, revine celui care era obligat a indeplini o atare obligatie legala si nu reclamantului, pentru care imprejurarea respectiva constituie un fapt negativ, imposibil de dovedit.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 57 din 21 ianuarie 2013

Prin sentinta civila nr. 2024 din 15 decembrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 2700/30/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a respins cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale formulata de A S.P.R.L. Timisoara, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C S.R.L. Timisoara, in contradictoriu cu paratii C.L. si Z.C.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs A S.P.R.L. Timisoara, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C S.R.L. Timisoara, solicitand modificarea ei, in sensul admiterii cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale a paratilor, intrucat toate eforturile sale de a intra in posesia actelor contabile s-au lovit de refuzul nejustificat al administratorilor sociali de a preda actele contabile, acestia recunoscand ca nu au tinut contabilitatea in ultimii ani.
Prin decizia civila nr. 57 din 21 ianuarie 2013 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de lichidatorul judiciar impotriva sentintei civile nr. 2024 din 15 decembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 2700/30/2009 si a modificat in parte hotararea atacata, in sensul ca a admis in parte cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale formulata de acesta, obligand-o doar pe parata intimata C.L. la plata sumei de 250.536 lei, reprezentand pasivul neacoperit al debitoarei S.C. C S.R.L. Timisoara, respingand cererea fata de paratul intimat Z.C.
Pentru a hotari astfel, instanta de control judiciar a retinut ca, in conformitate cu pct. 9 al art. 304 din Codul de procedura civila, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii".
Potrivit alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, de regula, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati; g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori. Prin exceptie, in conformitate cu alin. (3) al acestui text, presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, un creditor desemnat de adunarea creditorilor sau creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala pot introduce actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarat ca nu este cazul sa formuleze actiunea in raspundere.
In data de 3 iunie 2010, lichidatorul judiciar desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei S.C. C S.R.L. Timisoara, a formulat cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a fostilor administratori sociali - C.L. si Z.C., pentru suma de 250.536 lei, care reprezinta creantele inscrise la masa credala a falitei, invocand cazurile prevazute de lit. a), e) si d) ale art. 138 din legea-cadru.
Daca in ceea ce priveste primele doua cazuri de raspundere si intimatul Z.C. criticile recurentului sunt nejustificate, in mod corect retinand si prima instanta ca nu exista la dosar nicio dovada ca cererea de antrenare este intemeiata, nu acelasi lucru se poate spune referitor la intimata C.L. pentru fapta reglementata de art. 138 alin. (1) lit. d) din lege. Aceasta, intrucat netinerea contabilitatii este o fapta negativa, ce nu poate fi probata decat prin faptul pozitiv contrar. Din actele dosarului de fond rezulta fara putinta de tagada ca desi practicianul a notificat administratorii social in privinta obligatiei de depunere a documentelor prevazute de art. 28 din Legea insolventei, acestia nu au luat legatura cu lichidatorul judiciar, care nu a intrat in posesia actelor financiar-contabile ale debitoarei, cum de altfel, corect s-a aratat si in motivarea solutiei data in cauza.
Cu toate acestea, cel putin doua citatii dintre cele trimise de instanta paratei C.L. au fost primite personal de catre aceasta (cea pentru termenul din 19 noiembrie 2012 si cea pentru termenul din 21 ianuarie 2013), spre deosebire de celalalt intimat, in privinta caruia nu exista o dovada certa in acest sens.
Ca atare, parata intimata C.L. a luat cunostinta efectiv de obligatia de predare ce-i incumba. In conditiile in care fostul administrator social nu a predat documentele financiar-contabile ale debitoarei falite in termenul fixat de legiuitor, se naste prezumtia simpla ca nu s-a tinut contabilitatea respectivei societati comerciale. Or, aceasta prezumtie putea fi rasturnata de intimata tocmai prin predarea documentelor catre lichidatorul judiciar. In speta, parata nu a facut dovada predarii si, in consecinta, nu a rasturnat prezumtia simpla de netinere a contabilitatii, in lipsa analizei acestor documente neputandu-se stabili nici situatia patrimoniala concreta a societatii si nici eventualele acte frauduloase savarsite de administratorul persoanei juridice. Prin nepredarea catre practician a documentelor contabile nu se poate stabili daca a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea sau nu s a facut sa dispara anumite documente contabile, iar sarcina probei faptului pozitiv, cu privire la acest aspect, revine celui care era obligat a indeplini o atare obligatie legala si nu reclamantului, pentru care imprejurarea respectiva constituie un fapt negativ, imposibil de dovedit. Tocmai de aceea, nu se poate sustine cu temei ca la dosar nu ar exista probe care sa confirme afirmatiile recurentului.
Referitor la indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, aceasta fiind natura juridica a raspunderii reglementata de art. 138 din Legea nr. 85/2006, cum judicios a apreciat si prima instanta, judecatorul-sindic nu a facut o apreciere corecta a elementelor raspunderii civile.
Astfel, prejudiciul creditorilor participanti la procedura de executare colectiva exista fara putinta de tagada si el este determinat de nerecuperarea din averea debitoarei, nici macar partial, a sumelor cu care acestia au fost inscrisi la masa credala, din cauza nepredarii evidentelor contabile ale societatii, ceea ce a condus la imposibilitatea identificarii vreunui element de activ care sa serveasca la stingerea creantelor declarate. Ca urmare, raspunzator pentru paguba inregistrata de creditori este administratorul social, prejudiciul reclamat de acestia reprezentand masa pasiva ce rezulta din tabelul definitiv de creante, care nu poate fi acoperit din averea falitei, el fiind cert, real si efectiv, existenta lui neputand fi pusa sub semnul indoielii.
Fapta imputata administratorului social exista, este prevazuta la lit. d) a alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, modificata, si consta in netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, fiind prezumata, in conditiile art. 1203 din Codul civil, asa cum  s-a aratat mai sus, ca urmare a nepunerii de catre parata intimata la dispozitia practicianului a documentelor enumerate de art. 28 din acelasi act normativ, fiind vorba, deci, de o fapta negativa, constand in neindeplinirea unei obligatii legale, fapta care, evident, are un caracter ilicit, sanctionata atat de Legea societatilor comerciale, cat si de cea a contabilitatii.
Legatura de cauzalitate intre netinerea contabilitatii conform legii si prejudiciul creditorilor este evidenta, deoarece atata timp cat administratorul nu cunoaste care este activul, nu poate cunoaste nici care este gradul de indatorare pe care persoana juridica il poate suporta, fara sa-i fie periclitata buna functionare. Pe de alta parte, este de necontestat ca lipsa evidentelor societatii debitoare a cauzat starea de insolventa, intrucat este logic ca un comerciant nu poate sti cat sa se indatoreze, cata vreme nu cunoaste ce venituri are si cum poate plati obligatiile asumate, numai tinerea unei evidente corecte putand asigura functionarea normala a unei afaceri legale.
Vinovatia administratorului exista motivat de imprejurarea ca lui ii incumba obligatia legala a tinerii contabilitatii si el este persoana raspunzatoare fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si de corecta lor tinere, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, si a art. 10 din Legea nr. 82/1991, republicata, iar netinerea contabilitatii ii este imputabila.
In consecinta, exista atat o fapta proprie, ilicita si culpabila a paratei intimate C.L., cat si un prejudiciu si un raport de cauzalitate care sa justifice angajarea raspunderii patrimoniale personale a acesteia, fiind, prin urmare, incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, astfel ca, prin aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. (1) - (3) din acelasi cod, acesta trebuie admis, conform dispozitivului, care face parte integranta din prezenta hotarare.