Nulitatea contractului individual de munca incheiat de o persoana ce nu are calitatea de reprezentant legal al angajatorului. Confirmarea tacita a contractului individual de munca anulabil

Nulitatea contractului individual de munca incheiat de o persoana ce nu are calitatea de reprezentant legal al angajatorului. Confirmarea tacita a contractului individual de munca anulabil

-Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: art. 57

Confirmarea este actul juridic unilateral, prin care o persoana renunta la dreptul sau de a invoca nulitatea relativa a unui act juridic. Dupa confirmare, partea nu mai poate invoca nulitatea relativa a actului juridic, nici pe cale de actiune, nici pe cale de exceptie. Confirmarea poate fi expresa sau tacita, cea tacita rezultand din executarea actului anulabil, respectiv a contractului individual de munca anulabil. 

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1984 din 3 septembrie 2013

Prin sentinta civila nr. 2631/15.10.2012, Tribunalul Timis a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. T.M.F. S.A. in contradictoriu cu paratul C.R.I.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Timis a retinut ca, prin actiune, reclamanta a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului individual de munca nr.5/01.10.2009, incheiat de parti, avand in vedere, pe de o parte, ca postul de inginer sef prevazut in contractul individual de munca nu a existat si nu exista in statul de functiuni, respectiv in organigrama societatii, si, pe de alta parte, ca contractul sus-mentionat nu a fost incheiat de catre reprezentatul legal al angajatorului, respectiv director, administrator sau o alta persoana desemnata, ci de un simplu angajat, cu incalcarea cerintelor de fond pentru incheierea unor astfel de acte, in mod abuziv si nelegal.
Potrivit contractului individual de munca, inregistrat sub nr.05/01.10.2009 in registrul general de evidenta a salariatilor, acordul partilor a operat pentru ocuparea functiei de inginer sef transporturi, pe durata nedeterminata, incepand cu data de 01.10.2009. Dupa declansarea procedurii de evaluare profesionala a paratului, in adresa nr.15/06.02.2010, emisa de catre reclamanta, se mentioneaza ca salariatul C.I.R. este angajat pe postul de inginer sef transport al societatii.
In urma evaluarii profesionale, comisia de evaluare a societatii reclamante a retinut, in cuprinsul procesului-verbal intocmit la data de 07.02.2010, ca paratul este angajat ca administrator la societatea reclamanta, situatie de fapt confirmata si de inscrisul olograf intocmit de catre 9 dintre angajatii societatii reclamante si adresat Consiliului Local Faget, unde a fost inregistrat sub nr. 574/26.01.2010. Paratul a depus la dosar extras din Hotararea nr.1/28.08.2009 a Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor Societatii Comerciale SC T.M.F. SA. Prin art. 2 al acestei hotarari, s-a dispus numirea paratului in functia de administrator al reclamantei, incepand cu data de 01.10.2009.
Paratul a sustinut constant ca activitatea desfasurata de catre el se circumscrie postului de inspector ITP, aspect pe care l-a probat prin depunerea urmatoarelor inscrisuri: Certificat de atestare nr. 12944 din 13.11.2009, eliberat de Registrul Auto Roman, din cuprinsul caruia rezulta ca paratul a absolvit programul de pregatire profesionala organizat de RAR RA in perioada 09.11.2009 - 12.09.2009, valabil pana la 13.11.2009, si Bon de miscare obiecte de inventar nr. 296 din 03.12.2009, ce atesta predarea de catre RAR RA Timis catre parat, angajat al societatii reclamante, a stampilei ITP TM 13.002.
In acest context, instanta de fond a constatat ca inscrisurile depuse de catre reclamanta, constand in organigrama si stat de functii din data de 03.03.2003, se refera la o perioada mult anterioara celei in care s-au desfasurat raporturile de munca intre parti, iar faptul ca la data respectiva nu exista acest post in structura reclamantei este irelevant. Statul de functiuni si organigrama datand din 19.04.2010 sunt ulterioare momentului in care contractul individual de munca, a carei nulitate se solicita a fi constatata, nu mai producea efecte, cu atat mai mult cu cat pentru cele patru inscrisuri nu s-a facut dovada ca sunt inregistrate pentru a obtine data certa si, fiind in contradictie cu situatia de fapt ce rezulta cu evidenta din analizarea probelor efectuata in paragrafele anterioare, apar ca fiind intocmite pro causa.
Potrivit art. 57 din Codul muncii, nulitatea contractului individual de munca urmeaza reguli si conditii speciale, derogatorii.
Chiar daca nu ar fi existat in organigrama postul de inginer sef transporturi, intreg probatoriul administrat conduce la concluzia ca activitatea prestata de parat, atributiile postului si perfectionarea profesionala dobandita cu acordul reclamantei au fost specifice postului de inspector ITP, care exista in organigrama societatii si in prezent. Or, in  atare caz se impune ca nulitatea clauzei privind incheierea contractului individual de munca pentru un post care nu ar fi existat "sa fie acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege", respectiv prin inserarea denumirii postului pe care si-a desfasurat activitatea efectiv paratul.
 La incheierea contractului individual de munca, reclamanta a fost reprezentata de catre "domnul Otescu Ioan", aceeasi persoana care a venit in reprezentarea reclamantei si la emiterea deciziei de concediere. Totodata, in cererea de amanare a solutionarii cauzei in fata instantei, reclamanta a fost reprezentata de Otescu Ioan, fara a se face dovada mandatului conventional, astfel incat se deduce existenta mandatului legal.
Reclamanta nu a produs nicio proba din care sa rezulte ca niciun alt contract individual de munca al angajatilor sai nu a mai fost incheiat prin acest reprezentant lipsit de putere de reprezentare, cu atat mai mult cu cat nimeni nu poate invoca propria culpa.
Potrivit certificatul constatator de la ORC de pe langa Tribunalul Timis, incepand cu 18.07.2008, calitatea de administrator este atribuita numitului I.A.C., insa acesta, la data emiterii certificatului constatator nr.10988/04.03.2010, nu mai era administrator, aspect relevat de catre inspectorii Inspectoratului Teritorial de Munca, prin raspunsul nr. 3003/31.03.2010, iar noul administrator: Marcu Axente a fost numit dupa expirarea perioadei de preaviz a paratului in urma AGA din 16.04.2010.
Constatand ca munca a fost prestata de catre parat potrivit atributiilor altui post care exista in organigrama societatii si chiar daca contractul individual de munca a fost incheiat de catre reclamanta printr-o persoana fara putere de reprezentare, persoana prin care reclamanta a dispus si incetarea raporturilor de munca, culpa ii apartine reclamantei si poate fi acoperita pentru considerentele expuse mai sus in raport de prevederile art. 57 din Codul muncii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, solicitand modificarea in tot a sentintei, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In motivarea cererii de recurs, recurenta a aratat ca, in organigrama societatii, functia de inginer sef nu era cuprinsa, iar faptul ca a depus o organigrama din anul 2003, cu mult anterior contractului de munca ce face obiectul acestui dosar, si nu a depus o organigrama recenta, nu poate fi interpretat decat in sensul ca organigrama societatii nu s-a modificat de-a lungul timpului.
Nu are nici un fel de relevanta faptul ca paratul a urmat anumite cursuri pentru obtinererea unor atestate, atat timp cat postul, pe care acesta "se presupune ca a fost angajat", nu era cuprins in organigrama, iar actele de care se prevaleaza instanta de fond pentru a respinge actiunea sunt intocmite cu ocazia efectuiarii demersurilor pentru desfacerea contractului de munca, obiectul dosarului fiind constatatea nulitatii contractului de munca si nu verificarea legalitatii desfacerii contractului de munca.
Faptul ca numitul O.I. a semnat cererea de amanare a solutionarii cauzei nu are relevanta in stabilirea consimtamantului societatii la incheierea contractului de munca, cererea de amanare incadrandu-se in categoria actelor de conservare a unui drept, iar nu in categoria actelor de dispozitie, cum este contractul de munca.
Legal citat, intimatul a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat ca recursul este neintemeiat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Una din conditiile de valabilitate ale actelor juridice este consimtamantul partii care se obliga. Astfel, pentru ca un act juridic sa ia fiinta si sa produca efecte, este absolut necesara existenta unei vointe care sa-l creeze, deoarece actul juridic este manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica, transmite  sau stinge un raport juridic civil.
Desi s-a invocat nulitatea absoluta a contractului individual de munca, motivele aratate de reclamanta-recurenta privesc nulitatea relativa a actului juridic, deoarece nu s-a invocat incalcarea unei dispozitii legale imperative, al carei scop este ocrotirea unui interes general. Una dintre particularitatile regimului juridic al nulitatii relative este aceea ca poate fi acoperita prin confirmare.
Confirmarea este actul juridic unilateral, prin care o persoana renunta la dreptul sau de a invoca nulitatea relativa a unui act juridic. Dupa confirmare, partea nu mai poate invoca nulitatea relativa a actului juridic, nici pe cale de actiune, nici pe cale de exceptie. Confirmarea poate fi expresa sau tacita, cea tacita rezultand din executarea actului anulabil.
Astfel, dupa ce, in data de 01.10.2009, a fost incheiat contractul de munca al paratului de catre o persoana ce nu avea calitatea de reprezentant, societatea a acceptat ca el sa se prezinte zilnic la munca, sa presteze munca in folosul sau si sa-i plateasca salariu pentru munca prestata. Prin decizia de concediere nr. 17 din 08.02.2010, reclamanta l-a concediat pe parat de pe functia de inginer sef. Prin toate aceste acte juridice, savarsite prin reprezentantii legali, reclamanta a confirmat incheierea contractului individual de munca 5/01.10.2009 al paratului, cauza de nulitate fiind acoperita. Pe de alta parte, prin emiterea deciziei de concediere nr. 17 din 08.02.2010, reclamanta-recurenta a confirmat existenta functiei de inginer sef in organigrama societatii.
Avand in vedere cele expuse, Curtea, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, a respins recursul paratei.