Contestatie la tabel de creante. Invocarea compensatiei legale de catre creditorul concurent. Admisibilitate

Contestatie la tabel de creante. Invocarea compensatiei legale de catre creditorul concurent. Admisibilitate

-Legea nr. 85/2006: art. 52, art. 73, art. 75

Art. 52 din Legea nr. 85/2006,  reglementeaza dreptul creditorului de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa. Acest drept al creditorului este supus unor conditii prevazute de legea speciala a procedurii insolventei si de legea care stabileste regimul juridic a compensatiei legale.
Punerea in opera a compensatiei este atributul judecatorului sindic, in considerarea aplicarii art. 52 din Legea nr. 85/2006, sau/si a administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar.
In solutionarea acestui conflict, judecatorul sindic are obligatia de a exercita un control de legalitate si un altul, jurisdictional, in mod conjunct.
Controlul legalitatii compensatiei este impus de dispozitiile art. 52 din Legea nr. 85/2006 potrivit carora poate face obiect al acestui mod de stingere a datoriilor reciproce numai compensatia legala, iar conditiile prevazute de lege pentru a opera compensatia legala trebuie constatate de judecatorul sindic sau de practicianul in insolventa.
Controlul jurisdictional al constatarii compensatiei legale este necesar. Acest control trebuie exercitat, insa, in mod echilibrat tinand seama de factori cum sunt: volumul masei credale; procentul detinut de creanta creditorului din valoarea totala a creantelor admise la masa credala; categoria acestei creante, dupa cum este chirografara, garantata sau bugetara; valoarea creantei debitorului asupra creditorului care invoca compensatia; gradul de afectare a drepturilor si intereselor celorlalti creditori; valoarea activului patrimonial al debitorului si gradul de satisfacere a creantelor celorlalti creditori din valorificarea acestui activ; stadiul procedurii contemporan cu momentul constatarii compensatiei.
O problema distincta o prezinta invocarea compensatiei legale de catre un creditor indreptatit sa participe la procedura insolventei, altul decat cel in privinta caruia se invoca compensarea.
Invocarea compensatiei legale a datoriilor reciproce ale unui creditor inscris la masa credala cu o anumita creanta si ale debitorului aflat in procedura fata de acest creditor, de catre un alt creditor concurent celui dintai este admisibila.
Mijlocul juridic in vederea realizarii acestui demers este contestatia formulata de creditorul interesat impotriva inscrierii creditorului vizat la masa credala cu valoarea creantei declarate, invocand stingerea in totul sau in parte a acestei creante ca efect al compensatiei legale, potrivit art. 73 alin.(1) sau art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, in aceasta ipoteza, obtinerea finalitatii compensatiei legale nu este initiata de creditorul participant la compensatie, ci de un alt creditor, concurent la masa credala, avand interes sa inlature, in totul sau in parte, creanta inscrisa la masa credala de catre creditorul ignorant asupra propriilor sale datorii, in detrimentul activului patrimonial al debitorului si al regularizarii acestuia, cu consecinte negative asupra tabloului creantelor si datoriilor aceluiasi debitor.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 84 din 30 ianuarie 2014, dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 3278/27.11.2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 7056/108/2012/a2 s-a admis in parte contestatia formulata de SC Banca Comerciala Romana SA Bucuresti la tabelul preliminar de creante asupra averii debitorului SC CR. SA Arad, din dosar nr. 7056/108/2012 aflat pe rolul Tribunalului Arad Sectia Civila, privind creanta creditorului SC C. SA, dispunandu-se inscrierea creditorului SC C. SA, in insolventa, in tabelul definitiv de creante asupra averii debitorului SC CR. SA cu suma de 52.655.560,39 lei, respingandu-se contestatia formulata de SC C. SA, la tabelul preliminar de creante asupra averii debitorului SC CR. SA.
Pentru a hotari astfel judecatorul sindic a retinut ca, creditorul-contestator are calitate procesuala in promovarea prezentei contestatii direct in baza art. 73 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, referirea sa la actiunea oblica fiind inutila.
Creditorul SC C. SA a formulat declaratie de creanta pentru suma de 151.308.209,61 lei, fiind inscris in tabelul preliminar de creante cu suma de 99.764.607,38 lei.
Raportat la cuantumul creantei, creditorul SC C. SA si-a bazat pretentiile pe extrasul de cont confirmat de catre debitorul SC CR. SA, in care sunt recunoscute trei sume: 1.739.598,20 lei,  98.025.009,18 lei si 51.543.602,23 lei, al caror total este de  151.308.209,61 lei, fara a se preciza componenta fiecarei sume ci indicandu-se doar conturile contabile.
Suma de 1.739.598,20 lei, este justificata de SC C. SA prin facturile anexate declaratiei de creanta, facturi neplatite de debitor. Aceasta suma si facturile ce stau la baza calcularii ei sunt trecute in contabilitatea SC CR. SA in fisa furnizori (cont 401) neplatiti de catre acesta. Judecatorul-sindic a retinut ca aceasta suma, ce reprezinta soldul fisei furnizori din contabilitatea SC CR. SA este acelasi cu soldul fisei clienti din contabilitatea SC C. SA.
Suma de 98.025.009,18 lei se regaseste de asemenea in contabilitatea debitorului in fisa parteneri (cont 4511  avand sold creditor, deci debitorul datoreaza aceste sume), unde sunt indicate operatiunilor cu tip document (ordin de plata, bilet la ordin, compensare, etc.), data, suma, debit/credit. Totodata practicianul in insolventa a aratat ca informatiile obtinute de acesta de la debitor, suplimentar celor depuse de creditor la dosar, confirma suma.
Inscrierea sumelor amintite in evidenta debitorului reprezinta o recunoastere a acestei datorii si face dovada atata timp cat nu s-a solicitat si anulat sau modificat respectiva evidenta primara, persoanele responsabile cu respectivele inregistrari avand si responsabilitatea realitatii consemnarilor facute.
Suma de 51.543.602,23 lei nu are nici un alt suport in contabilitatea debitorului, insusi creditorul facand mentiunea ca nu a facturat aceasta suma. De asemenea nici macar nu a indicat in concret in ce constau pretinsele servicii prestate si nu a depus anexe la cererea de inregistrare a creantelor, care sa justifice aceasta suma.
Mai mult, pe extrasul de cont, in dreptul acestei sume este trecut contul 401, adica contul clienti, deci dupa acest indiciu suma in cauza ar reprezenta creanta a SC CR. SA fata de SC C. SA, ori in prezenta contestatie se analizeaza creanta impotriva debitorului   SC CR. SA.
In consecinta judecatorul-sindic a retinut ca, creanta SC C. SA fata de SC CR. SA este de 1.739.598,20+98.025.009,18=99.764.607,38 lei, suma cu care creditorului a fost inscris in tabelul preliminar de creante.
Raportat la compensarea invocata de creditorul Banca Comerciala Romana SA s-a retinut ca prin sentinta civila nr. 1204/30.05.2013 din dosar nr. 8287/30/2012/a19, Tribunalul Timis a solutionat contestatiile la tabelul preliminar de creante din procedura insolventei debitorului SC C. SA, privind creanta creditorului SC CR. SA in sensul ca a inlaturat din creanta de 60.797.890,29 lei inscrisa in tabel suma totala de 23.319.856,45 lei urmand ca SC CR. SA sa fie inscris in tabel cu suma de 37.478.033,84 lei.
Prin decizia nr. 1608/22.10.2013 a Curtii de Apel Timisoara, Sectia a-II-a Civila, a fost modificata sentinta amintita in sensul ca se inlatura din tabel doar suma de 13.688.843,3 lei. Deci in tabelul definitiv de creante din procedura insolventei SC C. SA, creanta SC CR. SA va avea cuantumul de  60.797.890,29-13.688.843,3=47.109.046,99 lei.
Cum amandoua creantele inscrise reciproc in tabelele creantelor din procedurile de insolventa ale SC C. SA si SA CR. SA sunt anterioare deschiderii procedurilor insolventei celor doua societati, intre acestea opereaza compensatia pana la concurenta sumei mai mici, urmand ca SC C. SA sa fie inscris in tabelul definitiv de creante al SC CR. SA cu suma de 99.764.607,38 - 47.109.046,99=52.655.560,39 lei.
Fata de cele retinute, judecatorul-sindic a admis in parte contestatia formulata de Banca Comerciala Romana SA la tabelul preliminar de creante, in ce priveste compensarea, si a dispus inscrierea SC C. SA in tabelul definitiv de creante din cadrul procedurii insolventei SA CR. SA cu suma de 52.655.560,39 lei si a fost respinsa contestatia formulata de SC C. SA la tabelul preliminar de creante cadrul procedurii insolventei SA CR. SA,  majorarea cuantumului creantei, solicitat de creditorul-contestator, nefiind justificat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs E. S.P.R.L. Arad  in calitate administrator judiciar al S.C. C. S.A., solicitand admiterea recursului si pe cale de consecinta, modificarea in tot sentinta instantei de fond in sensul respingerii contestatiei formulate de BCR SA.
 Recurenta considera ca sentinta este  neintemeiata in ce priveste admiterea contestatiei si operarea compensatiei celor doua creante, fiind incidente dispozitiile art. 304 alin. (9)  C. pr. civ. Textul de lege incalcat este art. 52 din Legea nr. 85/2006.
Conform dispozitiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 "deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii".
Doctrina in materie apreciaza ca "din cate se observa, art. 52 din Legea insolventei se refera doar la compensatia legala, nu si la cea conventionala sau la cea judiciara". Restrictia isi are logica sa, intrucat atat compensatia judiciara, cat si cea conventionala presupun ca cel putin una dintre creantele reciproce sunt incerte, ele devenind certe doar ulterior hotararii judecatoresti sau conventiei partilor.
Din redactarea textului de lege rezulta ca pentru a opera compensatia trebuie intrunite doua conditii, si anume, sa fie ceruta de unul din creditorii a caror creanta urmeaza sa se compenseze si  creanta sa fie certa lichida si exigibila.
 Recurenta considera ca nici una din conditiile mai sus enuntate nu este indeplinita.
Astfel, nici una din partile operatiunii de compensare nu a cerut acest lucru.
Cererea a fost facuta de un creditor tert, BCR SA, pe calea contestatiei la creanta, ceea ce considera ca ar fi inadmisibil.
In al doilea rand compensarea va trebui operata dupa afisarea tabelului definitiv, moment in care creantele inscrise vor dobandi fara drept de tagada un caracter cert, lichid si exigibil, conditie ceruta de lege pentru a putea opera compensarea.
Examinand recursul creditoarei prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept, precum si a intampinarii depuse de lichidator potrivit art. 304 pct. 9 si 3041 C. pr. civ., Curtea de Apel Timisoara constata ca recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arata in continuare.
Art. 52 din Legea nr. 85/2006,  reglementeaza dreptul creditorului de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa.
Acest drept al creditorului este supus unor conditii prevazute de legea speciala a procedurii insolventei si de legea care stabileste regimul juridic a compensatiei legale.
Punerea in opera a compensatiei este atributul judecatorului sindic, in considerarea aplicarii art. 52 din Legea nr. 85/2006, sau/si a administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar.
Prin urmare, cadrul legislativ exista, dreptul creditorului de a invoca compensatia este recunoscut, iar artizanii constatarii compensatiei legale dupa deschiderea procedurii sunt precizati suficient de normele procedurale incidente.
Utilitatea practica a compensatiei legale rezulta din caracterul simplificat al platii datoriilor reciproce, fara deplasare de numerar, din finalitatea lichidarii datoriilor reciproce, cu importante consecinte in planul reconsiderarii masei credale a debitorului, precum si din necesitatea de a valorifica creantele nerealizate de debitorul insolvent, pentru stingerea datoriilor sale, prin evitarea unor proceduri judiciare de drept comun, de regula contencioase, cu pierderi de timp si de bani.
Desigur, procedura insolventei are pentru creditori caracter colectiv si concursual, iar compensatia pe care o invoca un creditor este apreciata de ceilalti creditori inoportuna sau vatamatoare pentru interesele lor in procedura, opozitia acestor creditori sprijinindu-se pe sustinerea intangibilitatii activului patrimonial al debitorului, in speranta legitima de a obtine satisfacerea, chiar si numai in parte, a creantelor detinute asupra debitorului.
Prin urmare, de o parte si de alta a constatarii compensatiei legale, in cadrul procedurii insolventei, se afla dreptul unui/unor creditori de a invoca compensatia, respectiv opozitia celorlalti creditori la aceasta operatiune pentru a-si apara propriile drepturi de creanta.
In solutionarea acestui conflict, judecatorul sindic are obligatia de a exercita un control de legalitate si un altul, jurisdictional, in mod conjunct.
Controlul legalitatii compensatiei este impus de dispozitiile art. 52 din Legea nr. 85/2006 potrivit carora poate face obiect al acestui mod de stingere a datoriilor reciproce numai compensatia legala, iar conditiile prevazute de lege pentru a opera compensatia legala trebuie constatate de judecatorul sindic sau de practicianul in insolventa.
De asemenea, controlul de legalitate trebuie sa constate ca, in plus, conditiile de legalitate ale compensatiei au fost indeplinite la data deschiderii procedurii.
In ceea ce priveste momentul indeplinirii acestor conditii, acesta se poate situa oricand pana la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii insolventei, indiferent ca starea de insolventa a debitorului a intervenit, in fapt, anterior acestei date.
Prin urmare, constatarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru a opera compensatia are caracter retroactiv, in sensul ca aceasta constatare coboara, in timp, la data intrunirii acestor conditii.
Mai apoi, intrucat compensatia legala intervine deplin drept, in temeiul legii (ex lege), compensatia opereaza de la data indeplinirii conditiilor prevazute de lege si produce stingerea datoriilor reciproce de la acea data, iar nu de la data pronuntarii asupra cererii creditorului de a se constata compensatia.
Controlul jurisdictional al constatarii compensatiei legale este necesar.
Cat timp ceilalti creditori nu se opun compensatiei, controlul jurisdictional al constatarii compensatiei nu prezinta relevanta.
Controlul jurisdictional al constatarii compensatiei este, insa, obligatoriu in prezenta contestatiilor formulate de ceilalti creditori ai debitorului.
Desi s-ar parea ca, in fata operarii deplin drept a compensatiei legale este exclusa antamarea caracterului jurisdictional al constatarii acesteia, in vederea protejarii scopurilor procedurii insolventei, exercitarea acestui  control se impune.
Acest control trebuie exercitat, insa, in mod echilibrat tinand seama de factori cum sunt: volumul masei credale; procentul detinut de creanta creditorului din valoarea totala a creantelor admise la masa credala; categoria acestei creante, dupa cum este chirografara, garantata sau bugetara; valoarea creantei debitorului asupra creditorului care invoca compensatia; gradul de afectare a drepturilor si intereselor celorlalti creditori; valoarea activului patrimonial al debitorului si gradul de satisfacere a creantelor celorlalti creditori din valorificarea acestui activ; stadiul procedurii contemporan cu momentul constatarii compensatiei.
Dispozitiile legii insolventei statueaza ca are dreptul de a invoca compensatia creditorul unui debitor fata de care s-a deschis procedura insolventei.
De asemenea, are acest drept de a invoca compensatia orice creditor inscris la masa credala, fie acesta creditor garantat, creditor bugetar, creditor salariat sau chirografar.
Tot astfel, are interesul in a invoca compensatia legala debitorul aflat in procedura, deoarece prin intermediul compensarii tinde la inlaturarea, in tot sau in parte, a creantelor declarate asupra sa.
In fine, poate constata compensatia legala administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar in procesul de verificare a crean?elor declarate, precum si la cererea persoanelor interesate.
O problema distincta o prezinta invocarea compensatiei legale de catre un creditor indreptatit sa participe la procedura insolventei, altul decat cel in privinta caruia se invoca compensarea.
Invocarea compensatiei legale a datoriilor reciproce ale unui creditor inscris la masa credala cu o anumita creanta si ale debitorului aflat in procedura fata de acest creditor, de catre un alt creditor concurent celui dintai este admisibila.
Mijlocul juridic in vederea realizarii acestui demers este contestatia formulata de creditorul interesat impotriva inscrierii creditorului vizat la masa credala cu valoarea creantei declarate, invocand stingerea in totul sau in parte a acestei creante ca efect al compensatiei legale, potrivit art. 73 alin. (1) sau art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, in aceasta ipoteza, obtinerea finalitatii compensatiei legale nu este initiata de creditorul participant la compensatie, ci de un alt creditor, concurent la masa credala, avand interes sa inlature, in totul sau in parte, creanta inscrisa la masa credala de catre creditorul ignorant asupra propriilor sale datorii, in detrimentul activului patrimonial al debitorului si al regularizarii acestuia, cu consecinte negative asupra tabloului creantelor si datoriilor aceluiasi debitor.
Curtea a apreciat ca in mod judicios judecatorul sindic a tinut seama de decizia nr. 1608/22.10.2013 a Curtii de Apel Timisoara, data asupra recursului promovat impotriva sentintei civile nr. 1204/30.05.2013 in dosar nr. 8287/30/2012/a19 al Tribunalului Timis, cand creanta  creditoarei recurente S.C. C. S.A. la masa credala a debitoarei S.C. CR. S.A., a fost redusa, potrivit datelor acelei cauze.
Recurenta a fost inscrisa in tabelul preliminar de creante cu suma de 99.764.607,38 lei.
Aceasta recurenta a contestat in fata judecatorului sindic cuantumul creantei, solicitand sa fie inscrisa cu intreaga creanta solicitata in suma de 151.308.209,61 lei.
Asupra contestatiei judecatorul sindic s-a pronuntat, retinand ca, creditoarea SC C. SA a putut face dovada doar a  creantei de 99.764.607,38 lei.
Asupra acestui aspect nu s-a formulat recurs in cauza.
In schimb, administratorul judiciar al acestei creditoare a formulat recurs cu privire la admiterea contestatiei creditoarei BCR SA si aplicarea compensatiei legale, pana la concurenta datoriei celei mai mici dintre creditoarea C. SA si debitoarea SC CR. SA.
Asa cum s-a aratat deja art. 52 din Legea nr. 85/2006 permite efectuarea compensatiei legale a datoriilor reciproce existente intre creditor si debitoare.
Aceasta compensatie a fost invocata pe calea contestatiei de catre creditorul BCR SA, avand in vedere ca fiecare dintre partile compensatiei se afla in procedura insolventei, ca au creante si datorii reciproce, ca fiecare dintre cele doua parti s-au inscris reciproc la masa credala a celeilalte, evitand compensarea legala a acestor debite.
Curtea a stabilit deja ca intr-o asemenea situatie regula admiterii compensatiei legale nu mai poate fi pusa in discutie, aceasta instanta pronuntandu-se asupra dreptului de a invoca compensatia legala, prin decizia mai sus aratata care vizeaza aceleasi parti din acest dosar, insa cu luarea in considerare a procedurii insolventei deschise impotriva SC C. SA.
La masa credala a debitoarei SC C. SA, creditoarea SC CR. SA a fost inscrisa cu suma de 47.109.046,99 lei, creanta certa, lichida si exigibila.
La masa credala a debitoarei SC CR. SA, creditoarea SC C. SA a fost inscrisa cu suma  de 99.764.607,38 lei, de asemenea creanta certa, lichida si exigibila.
 Rezulta ca sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 52 din legea insolventei, pentru a compensa aceste datorii reciproce, pana la concurenta celei mai mici dintre ele, rezultand ca urmeaza a fi pastrata creditoarea SC C. SA in tabelul definitiv de creante al debitoarei SC CR. SA cu diferenta dintre cele doua sume supuse  compensatiei, si anume de 52.655.560,39 lei.
Astfel fiind, Curtea a fost respins  recursul  E. S.P.R.L. Arad in calitate administrator judiciar al creditoarei S.C. C. S.A., impotriva sentintei civile nr. 3278/27.11.2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 7056/108/2012/a2.