Ac?iune posesorie. Condi?ii de admisibilitate.

3. Actiune posesorie. Conditii de admisibilitate.
      
      Actiunea posesorie, reglementata prin art. 674-675 C.proc.civ., este o actiune reala al carei scop este acela al apararii posesiei ca stare de fapt impotriva oricaror tulburari, pentru a mentine aceasta stare ori pentru a redobandi posesia atunci cand aceasta a fost pierduta.
      Potrivit dispozitiilor legale sus-mentionate, pentru admisibilitatea actiunii posesorii trebuie indeplinite mai multe conditii: sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare; inainte de deposedare sau tulburare reclamantul sa fi posedat cel putin un an iar posesia sa sa fie utila si neviciata, in conditiile art. 1846 si 1847 C.civ..
      Totodata, conform art. 41 alin 4 din Legea 13/2007, terenurile pe care se situeaza retele electrice de distributie "sunt si raman in proprietatea publica a statului", in acest sens fiind si dispozitiile art.2 si art. 5 din Legea 18/1991, potrivit carora apartin domeniului public constructiile de transport al energiei electrice, fiind amplasate pe terenuri cu destinatii speciale folosite in uz sau interes public, terenuri care sunt conform legii inalienabile, insesizabile si imprescriptibile atat timp cat apartin domeniului public al statului.
      ( Trib. Dolj, Sectia comerciala, Decizia nr. 62 din 21.02.2011)

      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 2 Bucuresti la data de 26.02.2008, reclamantul D M a solicitat instantei in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin M F P si SC C D SA, ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor ca deindata acestia sa nu-i mai tulbure posesia si folosinta celor 24.200 mp de teren intravilan, amplasati in comuna Simnicu de Sus, jud. Dolj, dar si sa indeparteze urgent cei opt stalpi gigant de medie tensiune pe care fara acordul sau i-a plantat pe terenul respectiv, prin abuz si forta in timpul dictaturii comuniste si in subsidiar in caz de neaplicare urgenta si cu buna credinta a sentintei care se va pronunta in cauza, sa fie obligati paratii in solidar sa suporte daune cominatorii de 100 lei/zi pentru intarzierea zilnica a mutarii urgente si neconditionate a celor 8 stalpi in alte locatii, precum si readucerea terenului intravilan la starea normala de folosinta, care in prezent afecteaza grav circa 20.000 mp.
      In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca cei 24200 mp teren intravilan din comuna Simnicu de Sus, jud. Dolj au devenit in mod definitiv si irevocabil proprietatea privata exclusiva a sa, in urma sentintei civile de partaj nr. 1261/07.08.2007 pronuntata de Judecatoria Craiova, drept urmare l-a intabulat, a facut cadastru, a deschis rol in Registrul Agricol, si a platit toate impozitele la zi, insa in perioada regimului comunist au fost amplasati in mod brutal si unilateral opt stalpi de medie tensiune care cat tin acestia si spatiul lor de protectie afecteaza grav circa 20.000 mp, iar in prezent paratii pretind ca terenul sau intravilan ar fi proprietate publica a statului si pot dispune de el dupa bunul plac.
      In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 12, art. 112 Cpc, art. 480, 481, 489, 998, 999, 1073 si urm C.civ, art.11 alin 1 si 2, art. 15 alin 1 si 2, art. 20 alin 2, art. 21, art. 44 alin 1, 2, 3, 4 si 6, art. 136 alin 5 din Constitutia Romaniei, art. 1 din Protocolul Aditional la Carta Universala a Drepturilor Omului, art. 25 alin 1 si art. 35 alin 2 din Decretul nr. 31/1954.
      In dovedirea cererii au fost depuse la dosar inscrisuri.
      Parata SC C D SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata, avand in vedere faptul ca terenul pe care se afla amplasati stalpii de inalta tensiune apartine proprietatii publice a statului si nu reclamantului, fiind parte componenta a retelei prin care furnizeaza energie electrica consumatorilor din zona, construita inainte de anul 1990 si apartine SC C D SA in calitate de operator de distributie a energiei electrice, astfel ca titlul de proprietate nr. 3691 din 29.09.2006 este lovit de nulitate absoluta partiala pentru suprafata de teren ocupata de stalpi, fiind emis cu incalcarea dispozitiilor art. 42 alin 3 din Legea 18/1991.
      Paratul Statul Roman prin M F a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, avand in vedere faptul ca terenul despre care face vorbire reclamantul apartine proprietatii publice a statului, precum si ca neintemeiata, avand in vedere ca stalpii de electricitate a caror indepartare se solicita de catre reclamant, sunt parte componenta a retelei prin care se furnizeaza energie electrica consumatorilor din zona in care sunt amplasati, retea construita in perioada 1970 - 1977 si apartin SC C D SA in calitate de operator de distributie a energiei electrice.
      Prin sentinta nr. 7719/16.09.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, irevocabila prin Decizia civila nr. 2263/18.12.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a V-a civila,  s-a admis exceptia de necompetenta teritoriala si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Craiova, constatand ca obiectul cererii principale este reprezentat de o cerere referitoare la posesie , fiind incidente dispozitiile art. 674-676 C.pr.civ., care nu cuprind dispozitii privitoare la competenta materiala sau teritoriala, urmand a se aplica regulile de drept comun , adica art.1 si 13 C.pr.civ ,potrivit carora actiunile posesorii se judeca de judecatoria in circumscriptia careia se afla imobilul vizat de tulburarea de posesie.
      Prin sentinta nr. 5495/ 30.03.3009 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 2308/300/2008 a fost declinata competenta solutionarii cauzei  in favoarea Tribunalului Dolj -Sectia Comerciala,  retinand ca potrivit art. 2 pct. 1 lit. c C.pr.civ., procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect este neevaluabil in bani sunt de competenta Tribunalului, iar in speta, cum cererea principala are  ca obiect - obligatie de a  face - competenta revine Tribunalului Dolj - Sectia Comerciala.
              Prin sentinta nr. 1243/24.06.2009 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 5201/63/2009 a fost  admisa exceptia necompetentei materiale si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei, in favoarea Judecatoriei Craiova.
        In considerentele sentintei, Tribunalul Dolj a  retinut ca obiectul cererii principale  a reclamantului  il reprezinta o cerere privitoare la posesie, reglementata de art.674-676 C.pr.civ., iar actiunea reclamantului  nu se fundamenteaza pe raporturi juridice  comerciale intre comercianti  ca urmare a incheierii si derularii unor contracte, neavand  relevanta calitatea de comerciant a unei  parti , in speta fiind aplicabile regulile civile de drept comun.
      Constatand ivit conflict negativ de competenta, Tribunalul Dolj a inaintat cauza in vederea solutionarii conflictului la Curtea de Apel Craiova - Sectia Comerciala.
      Prin decizia nr. 30/09.07.2009, pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 2057/63/2009, s-a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Craiova, ca instanta comerciala.
      Pentru a se pronunta astfel, Curtea a apreciat ca obiectul cererii principale este reprezentat de o cerere privitoare la posesie, reglementata de dispozitiile art. 674 si  urmatoarele C.civ., fiind accesoriu capatul de cerere in obligatie de a face privind indepartarea  celor opt stalpi de tensiune medie.
      Pe rolul Judecatoriei Craiova dosarul a fost inregistrat sub nr. 21443/215/2009.
      La data de 12.10.2009, parata SC C D SA a formulat cerere reconventionala, solicitand constatarea nulitatii absolute partiale a TP nr. 3691/2006 emis de Comisia Judeteana, cerere care la data de 04.11.2009 a fost disjunsa.
      Prin Sentinta nr. 16130/09.11.2009 Judecatoria Craiova a respins actiunea formulata de reclamant.
      Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut  ca prin TP 3691/2006 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate reclamantului asupra terenului in suprafata totala de 24.200 mp,  amplasat in comuna Simnicu de Sus, jud. Dolj, teren pe care se afla amplasati opt stalpi de energie electrica, reclamantul invocand tulburarea posesiei si a folosintei terenului intervenita ca urmare a amplasarii celor 8 stalpi de inalta tensiune.
      Coroborand art.2 si art. 5 din Lg. 18/1991, instanta a apreciat ca apartin domeniului public constructiile de transport al energiei electrice, fiind amplasate pe terenuri cu destinatii speciale folosite in uz sau interes public si, in consecinta, aceste terenuri sunt conform legii inalienabile, insesizabile si imprescriptibile atat timp cat apartin domeniului public al statului.
      Instanta de fond a considerat totodata ca aceeasi concluzie se desprinde si din dispozitiile art. 41 alin 4 din Legea 13/2007, care stabilesc ca terenurile pe care se situeaza retele electrice de distributie "sunt si raman in proprietatea publica a statului".
       In conformitate cu prevederile art. 16 alin 5 din aceasta ultima lege, "exercitarea dreptului de uz si servitute asupra proprietatii private afectata de capacitati electrice ce se vor realiza dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, se face in conformitate cu regulamentele procedurale privind termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor si a despagubirilor si a modului de plata al acestora"., conform alin 6 "proprietarii terenurilor afectate de dreptul de uz sau servitute putand solicita incheierea de conventii conform alin 5"
      Instanta, constatand ca stalpii de inalta tensiune au fost amplasati pe teren cu mult inainte de aparitia legii fiind anteriori chiar reconstituirii dreptului de proprietate reclamantelor, a apreciat ca in speta nu sunt aplicabile prevederile art. 16 alin 5 si 6, ci prevederile art. 41 alin 4 din Legea 13/2007.
      Totodata, privita problematica prin prisma dispozitiilor Constitutiei si ale Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, instnata a constatat ca aceste dispozitii legale nu contravin exigentelor principiului garantarii si ocrotirii proprietatii private.
      In acest sens, instanta a retinut ca justificarea incadrarii prin legea organica a terenurilor pe care se situeaza retelele electrice de distributie in categoria terenurilor cu destinatie speciala, precum si reglementarea unui regim juridic special al acestora s-a facut in considerarea caracterului de bun public de interes national al fondului energetic si corespund pe deplin regimului constitutional de protectie a proprietatii.
      In ceea ce priveste Curtea Europeana, acesta a recunoscut statelor o larga libertate de apreciere privind implementarea politicilor sociale si economice care ar avea un impact asupra exercitarii dreptului de proprietate.
      Raportat la calificarea  data cererii reclamantului de Curtea de Apel Craiova in solutionarea conflictului negativ de competenta, si anume-actiune posesorie, si fata de probele administrate in cauza, instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 674 C.p.civ .
      Astfel, instanta retine ca posesia, pentru a fi aparata pe calea actiunii posesorii prevazute de art. 674 Cod procedura civila, trebuie sa fie utila in sensul art. 1846 si 1847 Cod civil, adica exercitarea sub nume de proprietar si cu vocatie de a uzucapa bunul.
     Posesia ce poarta asupra unui teren afectat domeniului public, ce este scos din circuitul civil, nu este utila.
      De asemenea instanta constata ca, asa cum rezulta chiar din sustinerile  reclamantului, stalpii de inalta tensiune au fost amplasati pe teren in anii 1970-1980.
      Cum nici cea de-a doua conditie a actiunii posesorii in complangere, aceea de a nu fi trecut mai mult de 1 an de la tulburarea posesiei, si avand in vedere ca stalpii sunt amplasati pe teren de peste 30 de ani, instanta constata neintemeiata cererea reclamantului.
      In ceea ce priveste cererea reclamantului privind mutarea stalpilor de inalta tensiune, instanta, fata de considerentele de mai sus si textele de lege mentionate a apreciat ca fiind neintemeiata, stalpii de inalta tensiune fiind amplasati pe terenul proprietate publica.
      Impotriva acestei sentinte a declarat  apel ( calificat recurs)  reclamantul.
      In motivare recurentul  arata ca obiectul principal al actiunii a fost violarea proprietatii urmata de tulburare de posesie si impiedicarea normalei folosinte de catre parati si nu interpretarea abuziva data de instanta de fond, intrucat este proprietarul celor 20.000 m.p. teren intravilan pe  vechiul amplasament, amplasat intr-o zona apropiata a Municipiului Craiova, unde se construiesc vile, deci si dupa anul 1989 a ramas tot teren intravilan conform prevederilor din actul autentic de proprietate nr. 4632/19.04.1947.
      Recurentul a mai aratat ca art.41 alin.4 din Legea 1372007 este neconstitutional daca se refera la terenuri pentru care statul roman nu detine acte autentice publicate in Monitorul Oficial de expropriere cu plata anticipata a despagubirilor sau daca a devenit proprietar printr-o sentinta definitiva de confiscare a unor proprietati particulare ilicite.
      S-a mai mentionat ca sentinta recurata incalca normele legale in materie, fiind ambigua si superficiala, in acest caz trebuind aplicate dispozitiile Legii 10/2001, iar cele ale Legii 18/1991 in mod tranzitoriu, conform dispozitiilor di n art.2 lit. d si sub nici o forma art.5 din aceeasi lege deoarece acesta se refera la terenurile pentru care Statul Roman detine acte publicate in M.O. in 1948 pentru nationalizarea abuziva sau expropriere legala pentru domeniul public sau confiscari pe baza unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
      In aceste conditii, statul roman nu are nici un titlu legal si valabil cu privire la terenul proprietate a sa, impunandu-se respectarea proprietatii private, dar si respectarea drepturilor recurentului in calitate de justitiabil, acesta aratand ca a fost subiectul unor abuzuri procedurale.
      La termenul din 10 mai  2010 recurentul  a invederat ca renunta la judecata fata de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
      Analizand legalitatea si temeinica sentintei recurate prin prisma motivelor de recurs formulate si avand in vedere dispozitiile art. 304 ind 1 si 304 C.pr.civ., tribunalul apreciaza ca prezentul recurs este nefondat pentru urmatoarele considerente:
      In ceea ce priveste primul motiv de recurs intemeiat pe contestarea dispozitiilor art. 41 alin 4 din Legea 13/2007, potrivit caruia terenurile pe care se situeaza retele electrice de distributie "sunt si raman in proprietatea publica a statului",  tribunalul considera ca, desi indica faptul ca aceasta dispozitie legala ar contraveni unor prevederi constitutionale, recurentul reclamant nu a inteles sa invoce inaintea instantei o eventuala exceptie de neconstitutionalitate.
      Pe de alta parte, dispozitiile legale sus-mentionate au format obiectul repetat al unor decizii pronuntate de Curtea Constitutionala - decizia 1046/2010, decizia 1395/2009, decizia 80572009 si decizia 163/2007, concluzionandu-se de catre forul constitutional ca textul de lege criticat nu contravine dreptului de proprietate, legiuitorul ordinar fiind competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea a constatat ca, prin reglementarea dedusa controlului, legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
      De altfel, aceste aspecte au fost in mod corect analizate si de catre prima instanta in cuprinsul sentintei recurate, motivarea acesteia fiind completa sub aspectul identificarii normelor legale incidente in materie si al analizarii lor din perspectiva normelor Conventiei europene a drepturilor omului.
      In ceea ce priveste dezlegarea data situatiei de fapt deduse judecatii tribunalul retine ca, in fapt, prin titlul de proprietate nr. 3691/29.09.2006, recurentului reclamant i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafata de totala de 24.200 mp teren intravilan, amplasat in comuna Simnicu de Sus, jud. Dolj, teren pe care se afla amplasati opt stalpi de energie electrica, stalpi de sustinere ce sunt parti componente ale retelei prin care se furnizeaza energie electrica consumatorilor din zona, liniile electrice aeriene fiind puse in functiune in perioada 1972-1976 si apartinand SC C D SA, operator de distributie a energiei electrice ce presteaza un serviciu de utilitate publica.
      Actiunea posesorie, reglementata prin art. 674-675 C.pr.civ., este o actiune reala al carei scop este acela al aparaii posesiei ca stare de fapt impotriva oricaror tulburari, pentru a mentine aceasta stare ori pentru a redobandi posesia atunci cand aceasta a fost pierduta.
      Potrivit dispozitiilor legale sus-mentionate, pentru admisibilitatea actiunii posesorii trebuie indeplinite mai multe conditii: sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, inainte de deposedare sau tulburare reclamantul sa fi posedat cel putin un an, iar posesia sa sa fie utila si neviciata, in conditiile art. 1846 si 1847 C.civ..
      Totodata, conform art. 41 alin 4 din Legea 13/2007, terenurile pe care se situeaza retele electrice de distributie "sunt si raman in proprietatea publica a statului", in acest sens fiind si dispozitiile art.2 si art. 5 din Legea 18/1991, potrivit carora apartin domeniului public constructiile de transport al energiei electrice, fiind amplasate pe terenuri cu destinatii speciale folosite in uz sau interes public, terenuri care sunt conform legii inalienabile, insesizabile si imprescriptibile atat timp cat apartin domeniului public al statului.
      Tribunalul apreciaza astfel ca, analizand conditiile admisibilitatii actiunii posesorii in raport de situatia de fapt retinut si de dispozitiile legale incidente, instanta de fond a realizat o corecta aplicare a legii la faptele deduse judecatii.
      De altfel, actiunile posesorii vizeaza apararea posesiei ca stare de fapt, iar nu a proprietatii, motivele de recurs indicand violari ale dreptului de proprietate fiind nefondate, atat timp cat in speta se impune analizarea indeplinirii unor conditii ale posesiei exercitate de catre persoana ce pretinde a-i fi adusa o tulburare dreptului sau.
      Prin urmare, considerand ca in cod corect instanta de fond a realizat analiza conditiilor art. 674 C.pr.civ., recurentul neputand justifica exercitarea unei posesii utile, atat timp cat terenul pe care se afla stalpii electrici apartine domeniului public, tribunalul constata ca fiind nefondata si critica referitoare la gresita identificare si aplicare a dispozitiilor legale incidente.
      Referitor la motivul de recurs vizand durata procesului si nerespectarea dispozitiilor procedurale pe parcursul solutionarii cauzei, tribunalul retine ca judecarea cauzei s-a facut cu respectarea dispozitiilor procedurale reglementand materia competentei materiale si a solutionarii conflictelor de competenta.
      In plus, la termenul la care s-a acordat partilor cuvantul pe fond, procedura de citare a fost legal indeplinita, reclamantul fiind prezent, aceasta procedura fiind pastrata si  pentru data de 09.11.2009, data pronuntarii sentintei recurate, ca urmare a amanarii pronuntarii conform art. 260 C.proc.civ.. Sunt astfel nefondate sustinerile recurentului referitoare la judecarea cauzei fara stirea sa si incalcarea drepturilor sale constitutionale, aspectele referitoare la modalitatea de repartizare a cauzei neputand forma obiectul unui control judiciar, acesta rezumandu-se la analizarea legalitatii si temeiniciei  sentintei recurate.
      In consecinta, pentru cele expuse mai-sus si avand in vedere dispozitiile art. 312 C.pr.civ., tribunalul urmeaza sa respinga prezentul recurs, acesta fiind nefondat.