Imposibilitatea incadrarii de catre instanta in conditii deosebite dupa 2001 daca angajatorul nu a urmat procedura prevazuta de lege

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante cu nr. de dosar 12341/63/2012, reclamantii A.C. si altii au chemat in judecata pe paratii SC ELECTRICA SA BUCURESTI si CEZ DISTRIBUTIE SA CRAIOVA, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligati acestia din urma sa le acorde conditiile deosebite de munca pentru perioada 01.04.2011 - 31.12.2011. Au mai cerut eliberarea unei adeverinte in acest sens si obligarea paratilor la efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca.
In fapt, au aratat in esenta ca in perioada vizata au fost angajatii paratei SC Electrica SA Bucuresti, efectuand lucrari de intretinere, revizii, reparatii la instalatiile energetice aflate sub tensiune cat si scoase temporar de sub tensiune, interventii accidentale,  avarii, etc. Activitatea efectuata de reclamanti in cadrul intimatei s-a desfasurat in imprejurari specifice conditiilor deosebite de munca.
Munca efectiva in cadrul paratei s-a desfasurat in prezenta unei tensiuni cuprinse intre 20.000 si 400.000 de volti, ceea ce a condus la afectiuni fizice si psihice permanente, activitatea fiind reglementata de Decretul 400/1981 si Legea nr. 263/2010.
In baza H.G. nr. 1342/2001, reclamantii au fost preluati ca personal de catre parata S.C. CEZ DISTRIBUTIE SA CRAIOVA.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 19/2000, Legea nr. 263/2010 si art. 6 din C.E.D.O.
Cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, in temeiul art. 15 alin.1 lit.a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, forma actualizata.
Prin intampinarea formulata parata SC ELECTRICA SA a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive si a inadmisibilitatii actiunii cu motivarea ca activele si pasivele fostei IRE Craiova au fost preluate de catre SC ELECTRICA Transilvania SA.
Pe fond, s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin intampinarea formulata parata S.C. CEZ DISTRIBUTIE SA a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica.
A aratat ca SC ELECTRICA SA nu a predat catre S.C. CEZ DISTRIBUTIE SA arhiva, astfel ca aceasta nu detine informatii verificabile necesare in vederea eliberarii adeverintelor solicitate de catre reclamanti.
A depus un set de acte.
Prin incheierea din data de 08.10.2012 instanta a disjuns cererile, formand pentru fiecare reclamant in parte un dosar, in prezentul dosar nr. 12341/63/2012 figurand ca unic reclamant A.C.
Reclamantul a formulat un raspuns la intampinare prin care a reluat cele invederate in cererea introductiva.
A anexat in copie: CI si carnetul de munca propriu, precum si practica judecatoreasca.
Parata CEZ DISTRIBUTIE SA CRAIOVA a mai depus o intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii, aratand ca nu a fost initiata procedura legala pentru incadrarea personalului in conditii deosebite/normale de lucru.
Pe fond, considera cererea neintemeiata, reiterand argumentele formulate anterior.
A anexat in copie un studiu si set de acte.
Pana la ultimul termen de judecata, instanta a incuviintat partilor de trei ori amanarea judecatii pentru ca acestea sa aiba timp sa studieze cererile si inscrisurile depuse la dosar.
S-au mai depus: un aviz si adrese, regulament nr. 5114/2002, buletine de determinare prin expertizare a locurilor de munca.
Prin sentinta nr. 1287/11.02.2013, instanta a respins cererea retinand urmatoarele:
Asupra exceptiilor:
Nu se poate stabili ca in speta ar exista o conditie legala, neindeplinita de catre reclamant, pentru exercitarea dreptului de a sesiza instanta. Asadar, nu se poate retine inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata.
Daca a fost efectuata sau nu, la nivelul unitatii angajatoare, procedura de nominalizare a locurilor de munca si a persoanelor care efectueaza activitatile ce se incadreaza in conditii deosebite de munca, in conformitate cu dispozitiile legale, nu constituie un impediment la promovarea prezentei actiuni, neexistand un text legal in acest sens.
Prin urmare, instanta va respinge ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii.
Parata S.C. ELECTRICA S.A. BUCURESTI, spre deosebire de parata S.C. CEZ DISTRIBUTIE S.A. CRAIOVA., nu reprezinta nici ultimul angajator si nici detinatorul arhivei, pentru a fi in masura sa elibereze adeverinta,
Aceasta, inclusiv in temeiul dispozitiilor Ordinului nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de intocmire si eliberare a adeverintelor prin care se atesta activitatea desfasurata in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii si/sau modificarii drepturilor de pensie in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. ELECTRICA S.A. BUCURESTI si, in consecinta, va respinge cererea fata de aceasta ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
In acest sens este si practica instantei de control judiciar - Curtea de Apel Craiova - de exemplu, decizia pronuntata in dosarul nr. 4420/63/2011.
Asupra fondului:
Reclamantii au solicitat sa se constate ca in perioada 01.04.2011 - 31.12.2011 au lucrat in conditii deosebite de munca, iar parata sa fie obligata sa le elibereze o adeverinte in acest sens si sa fie obligata la efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca.
Spre deosebire de vechea procedura de incadrare in grupe de munca astfel cum era reglementata de Ordinul nr. 50/1990, procedura de incadrare in conditii deosebite de munca este esential diferita si presupune indeplinirea in mod cumulativ a mai multor conditii.
Potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 19/2000 au fost prevazute urmatoarele:
 "(1) In sensul prezentei legi, locurile de munca in conditii deosebite reprezinta acele locuri care, in mod permanent sau in anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite se stabilesc prin hotarare a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si a Ministerului Sanatatii.
(3) Hotararea Guvernului prevazuta la alin. (2) se va adopta in termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(4) Locurile de munca in conditii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de munca sau, in cazul in care nu se incheie contracte colective de munca, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor si metodologiei de incadrare prevazute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de munca este obligatoriu pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite."
In conformitate cu pct. 16 din Ordinul nr. 340/4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, nominalizarea persoanelor care lucreaza in locuri de munca in conditii deosebite, cu respectarea criteriilor prevazute de Hotararea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, se face de catre angajator in baza avizului acordat de inspectoratul teritorial de munca. Angajatorul este obligat sa depuna la casa teritoriala de pensii, la definitivarea contractului colectiv de munca, avizul inspectoratului teritorial de munca prin care se dovedeste incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite. Persoanele asigurate pe baza de declaratie sau de contract de asigurare, care lucreaza in locuri de munca in conditii deosebite, solicita inspectoratului teritorial de munca avizul pentru incadrarea locului de munca in conditii deosebite, cu respectarea prevederilor Hotararii Guvernului nr. 261/2001.
In temeiul art. 19 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptata H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite.
In raport de disp. art. 3 din H.G. nr. 261/22 februarie 2001, incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite se face in cadrul urmatoarei metodologii, alcatuita dintr-o succesiune recomandata de operatiuni specifice si care constau in:
"  a) nominalizarea in vederea incadrarii locurilor de munca in conditii deosebite si stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta incadrare, care se face de angajator impreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, in cadrul Comitetului de securitate si sanatate in munca, acolo unde acesta este infiintat;
    b) expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protectiei muncii;
    c) efectuarea determinarilor de noxe profesionale, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinari trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele date: unitatea, sectia, atelierul, locul de munca, noxa profesionala, valoarea masurata, valoarea limita admisa, metodele de masurare;
    d) solicitarea de catre angajator de la institutiile abilitate de Ministerul Sanatatii si Familiei a listei cuprinzand bolile profesionale inregistrate sau a listei cuprinzand efectuarea controlului medical pentru personalul care lucreaza in locuri de munca in conditii deosebite, pentru determinarea raspunsului specific al organismului;
    e) efectuarea evaluarii locurilor de munca nominalizate la lit. a), care se face de angajator impreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, in cadrul Comitetului de securitate si sanatate in munca acolo unde acesta este infiintat, conform anexei nr. 2 sau 3;
    f) stabilirea masurilor tehnice, sanitare si organizatorice de protectie a muncii corespunzator conditiilor de munca si factorilor de mediu specifici locului de munca;
    g) obtinerea avizului inspectoratului teritorial de munca in conformitate cu prevederile art. 4;
    i) stabilirea locurilor de munca in conditii deosebite in conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale."
Ori, potrivit reglementarilor cuprinse in legea nr. 19/2000, avizul inspectoratului teritorial de munca este obligatoriu pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite.
De asemenea, disp. art. 3 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 reia ca o etapa componenta a metodologiei de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite "obtinerea avizului inspectoratului teritorial de munca in conformitate cu prevederile art. 4".
Dispozitiile art. 4 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 au urmatorul continut:
"(1) Avizul inspectoratului teritorial de munca pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite va cuprinde si se va acorda in baza urmatoarelor documente:
    a) determinarile de noxe, efectuate de laboratoare abilitate prevazute in anexa nr. 1, care se fac numai in prezenta inspectorilor de munca, certificand ca la data efectuarii acestora s-au aplicat masurile tehnico-organizatorice pentru normalizarea conditiilor de munca, ca toate instalatiile de protectie a muncii functioneaza normal, conform proiectului, si ca procesele tehnologice se desfasoara in conditii normale;
    b) constatarile efectuate de inspectoratele teritoriale de munca, ce vor fi consemnate intr-un proces-verbal si vor face referire directa la respectarea prevederilor Normelor generale de protectie a muncii, Normelor specifice de securitate a muncii si ale celorlalte acte normative din domeniu;
    c) copii de pe lista cuprinzand bolile profesionale sau sinteza analizelor medicale si fisa de evaluare prevazuta in anexa nr. 2 sau 3.
    (2) Avizul acordat are o valabilitate de cel mult 3 ani, cu posibilitate de prelungire."
Or, din documentatia care a stat la baza parcurgerii de catre paratul angajator a procedurii prevazute de HG nr. 261/2001 rezulta ca procedura respectiva s-a oprit la momentul in care inspectoratul teritorial de munca a considerat ca locurile de munca ale reclamantilor nu pot fi incadrate in locuri de munca in conditii deosebite si prin urmare nu si-a acordat avizul solicitat in mod  obligatoriu de lege.
In conditiile in care nu a fost respectata metodologia prevazuta de H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001, incadrarea in grupa I de munca pana in anul 2001 si existenta unui nivel ridicat de noxe ori administrarea unei expertize judiciare de verificare a conditiilor de munca nu sunt criterii suficiente pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite.
Instanta nu contesta concluziile studiului tehnic in ceea ce priveste situatia de fapt relevanta, dar concluziile acestuia nu sunt de natura a inlocui avizul care potrivit legii se acorda de catre o alta autoritate publica, respectiv inspectoratul teritorial de munca.
Instanta ar putea trece peste obligativitatea acordarii avizului de catre inspectoratul teritorial de munca, numai daca s-ar substitui vointei legiuitorului si ar incepe sa creeze norme juridice, cu incalcarea atributiilor puterii judecatoresti.
Prin decizia nr. 818/03.07.2008, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art.1 , art.2 alin 3 si art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 ,republicata, sunt neconstitutionale , in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Prin decizia nr. 819/03.07.2008, Curtea Constitutionala a statuat ca intelesul prevederilor OG 137/2000 prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative  este neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor consacrat in art.1 alin 4 din Constitutie si in art.61 alin 1 in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
 De altfel, Curtea Constitutionala, in considerentele deciziei sus mentionate ,a aratat faptul ca misiunea instantelor judecatoresti este aceea de a solutiona, aplicand legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, intinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
In plus, nu se poate constata o culpa a angajatorului in nefinalizarea procedurii prevazute de lege, de vreme ce responsabil pentru neacordarea avizului  este o parte terta fata de prezentul litigiu, inspectoratul teritorial de munca.
O culpa in acest sens se poate retine si sindicatelor sau reprezentantilor reclamantilor care nu au contestat refuzul inspectoratului teritorial de munca de a acorda avizul solicitat in mod imperativ de lege.
Astfel, angajatii aveau posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ pentru a contesta refuzul autoritatilor de a emite avizul in discutie, in temeiul legii nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 21 din Constitutie si art. 6 din CEDO, care garanteaza accesul la justitie.
Instanta specializata in solutionarea conflictelor de munca nu este nici investita sa analizeze refuzul I.T.M. in a emite avizul respectiv , dupa cum nici nu ar fi competenta sa se pronunte pe modul in care o autoritate publica a inteles sa isi indeplineasca atributiile conferite de lege, in raport cu anumite persoane de care nu este legata in temeiul unor contracte de munca.
Este de mentionat si ca H.G. nr. 261/2001 a fost abrogata prin H.G. nr. 246 din  7 martie 2007 privind metodologia de reinnoire a avizelor de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, iar la art. 1 din acest act normativ se prevad urmatoarele:
"(1) Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, avizele de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, valabile pana la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, cu modificarile si completarile ulterioare, pot fi reinnoite potrivit metodologiei stabilite in cuprinsul prezentei hotarari.
(2) Perioada de valabilitate a avizelor reinnoite potrivit prezentei hotarari nu poate depasi data de 31 decembrie 2008."
Cu alte cuvinte, dupa intrarea  in vigoare a H.G. nr. 246/7 martie 2007 nici nu se mai pune problema de acordare a unor avize de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, ci numai de reinnoire a avizelor deja acordate.
H.G. nr. 246/7 martie 2007 este la randul ei modificata prin H.G.  nr. 1622/10 decembrie 2008 cu privire la procedura de reinnoire a avizelor pana la data de 31 12 2009, iar ulterior prin H.G.  nr. 1627 din 29 decembrie 2009, cu privire la procedura de reinnoire a avizelor pana la data de 31 12 2010.
Pentru admiterea unei actiuni de genul celei de fata, instanta ar trebui nu numai sa acorde un aviz cu incalcarea competentelor sale, dar in plus sa si reinnoiasca de trei ori avizul respectiv.
In consecinta, fata de considerentele expuse, instanta va respinge ca neintemeiata cererea.
Implicit, va respinge ca neintemeiata cererea, in temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicata cu o noua numerotare a textelor), de a obliga parata sa elibereze reclamantului o adeverinta in acest sens.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind solicitarea reclamantului de a fi obligata parata sa faca mentiunile cuvenite in carnetul de munca, si acesta va fi respins, fiind neintemeiat.
Chiar si in cazul in care capatul principal de cerere ar fi fost admis, incepand cu 01.01.2011 au fost abrogate dispozitiile Decretului nr. 92/1976, conform art. 281 alin 3 din Codul mucii. De aceea nu mai exista temei pentru angajator in vederea efectuarii unor astfel de mentiuni.
Potrivit art. 279, coroborat cu dispozitiile art. 3 alin 1 din (Anexa 1) Ordinul nr. 1083/2011 pentru aprobarea Procedurii de lucru privind eliberarea carnetelor de munca salariatilor angajatorilor pentru care inspectoratele teritoriale de munca pastrau si completau, respectiv certificau legalitatea inregistrarilor efectuate in carnetele de munca, angajatorii pot completa carnetele de munca doar cu date aferente pana la 31.12.2010, ultima inregistrare fiind cea prevazuta in anexa nr. 1  a ordinului.
Asadar dupa aceasta data angajatorii nu mai pot face mentiuni in carnetele de munca, ci doar sa elibereze adeverinte salariatilor, in temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii.