Drepturi banesti

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 961/86/2009 din 05.02.2009 reclamantul P. D. a chemat in judecata parata S.C. .. SA Bucuresti solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata aceasta sa-i plateasca diferenta dintre platile compensatorii acordate si cele cuvenite, actualizate in functie de rata inflatiei, potrivit art. 50 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate pentru anul 2007.
In motivare, a aratat ca pana la data de 01.03.2007 a fost salariatul paratei iar raporturile de munca cu societatea au incetat la aceasta data conform Deciziei nr. 38/01.03.2007.
Mai arata reclamantul ca potrivit art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de munca prevederile privind indemnizatiile de concediere trebuie completate cu planul social, astfel ca ea trebuia sa primeasca atat indemnizatia stabilita in C.C.M. cat si cea stabilita in planul social la punctul 4 cu titlu "Pachete financiare". In baza documentelor anexate a constatat ca a primit indemnizatia de concediere calculata doar in raport cu prevederile planului social.
In dovedirea cererii sale reclamantul a depus la dosar inscrisuri.
La data de 10.03.2009 a depus intampinare parata prin care a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecata.
A invocat parata ca in ceea ce priveste diferenta de indemnizatie pentru disponibilizare a relevat ca aceasta trebuia calculata in baza planului social ce constituie o anexa la Contractul colectiv de munca. Nu exista nici o prevedere in cele doua acte din care ca rezulte ca partile s-au inteles sa acorde salariatilor, la disponibilizare, atat indemnizatia prevazuta in CCM cat si cea din planul social.
Totodata, parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantului in raport de dispozitiile art. 283 lit. e) din Codul muncii fata de natura veniturilor pretinse de reclamant.
In dovedirea sustinerilor din intampinare parata a depus la dosar inscrisuri.
Instanta a incuviintat si administrat in cauza pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantului tribunalul apreciaza ca aceasta este intemeiata pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Astfel, tribunalul retine ca potrivit mentiunile existente in carnetul de munca al reclamantului acesta si-a incetat raporturile de munca cu parata la data de 01.02.2007 (fila 22 dosar fond, pozitia 95) in temeiul art. 65 si art. 66 din Codul muncii.
Ca urmare, el putea sa solicite acordarea diferentelor pentru indemnizatia de concediere ce decurge din Contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul unitatii cat si din planul social cel mai tarziu la 01.08.2007.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
In aceste sens, tribunalul retine ca, fata de natura veniturilor pretinse de reclamant, in cauza sunt aplicabile prevederile art. 283 lit. e) din Legea nr. 53/2003 intrucat indemnizatia de concediere nu intra in categoria drepturilor salariale.
Tribunalul a constatat ca in aceasta ultima sintagma intra toate sumele ce urmaresc acoperirea contravalorii activitatii efective desfasurate de salariat in interesul si folosul angajatorului si nu pe cele acordate in baza contractului colectiv ca urmare a incetarii raporturilor de serviciu. Chiar daca aceste indemnizatii de concediere se stabilesc in raport de vechimea salariatului in cadrul societatii, acestea nu reprezinta o contraprestatie a muncii efectuate de angajat ci reprezinta doar o compensatie acordata acestuia ca urmare a dispunerii de catre angajator, in mod unilateral, a incetarii raporturilor de serviciu dintre parti pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.
Este clar si lipsit de echivoc ca dreptul la acordarea diferentei pentru indemnizatia de concediere, reglementata de Contractul colectiv de munca, se prescrie in termen de 6 luni, asa cum impune dispozitia legala mai sus aratata.
Nu este vorba de un drept salarial, caz in care termenul de prescriptie  ar fi fost de 3 ani, termen reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Salariul este un element esential al contractului de munca, o parte componenta a obligatiilor asumate de angajator si a cauzei juridice a obligatiei persoanei angajate; el constituie totalitatea drepturilor banesti cuvenite pentru munca prestata.
Or, indemnizatia solicitata de reclamanta se acorda in caz de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, fiind intemeiata pe dispozitia contractului colectiv de munca, nereprezentand drepturi banesti cuvenite pentru munca prestata.
Ca urmare, tribunalul apreciaza ca fiind intemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si o va admite in consecinta urmand a respinge actiunea ca prescrisa.