fals in inscrisuri sub semnatura privata

Dosar nr. 4538/333/2006 - fals in inscrisuri sub semnatura privata

R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
 SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA NR. 63/A
Sedinta publica de la 19 Martie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA
Judecator : SIMIONESCU ELENA
Grefier : BODESCU PANSELUTA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA VASLUI, judetul Vaslui si de inculpatul IL, domiciliat in , impotriva sentintei penale nr. 328 din 11 martie 2009 a Judecatoriei Vaslui, pronuntata in dosarul penal nr. 4538/333/2006, privind pe inculpatii IL si AP.
Obiectul cauzei : infractiunea prev. de art. 290 Cod penal.
La apelul nominal facut in sedinta publica s-a prezentat inculpatul  apelant IL, lipsind inculpatul intimat in apelul Parchetului AP, partea vatamata intimata SC M SA Vaslui si lichidatorii SC MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE SRL Iasi si LD EXPERT GRUP SRL Husi.
Procedura legal indeplinita.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica de la 5 martie 2010 si s-au consemnat in incheierea de sedinta aferenta. Pentru a da posibilitatea partilor sa depuna la dosar concluzii scrise, s-a amanat pronutarea pentru termenul din 12 martie 2010 si, ulterior, din lipsa de timp pentru deliberare, pentru termenul de azi, incheierile de sedinta de la termenele din 5 martie 2010, respectiv 12 martie 2010, facand parte integranta din prezenta decizie.
Deliberand,
  
T R I B U N A L U L,

Asupra apelurilor penale declarate de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui si inculpatul IL  impotriva sentintei penale nr. 328 din 11.03.2009 a Judecatoriei VASLUI, pronuntata in dosarul nr. nr. 4538/333/2006 (Numar in format vechi 6996/2006), constata:
Prin rechizitoriul nr.2187/P/2005 din data de 10 octombrie 2006, al Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor
- AP pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata si abuz in serviciu, ambele in forma continuata, prevazute si pedepsite de art. 290 cu aplicarea art.41 al.2 si, respectiv, art.246cu aplicarea art.41 al.2, ambele cu aplicarea art.33 lit. b, toate  din Codul penal    si
- IL pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata si instigare la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, ambele in forma continuata si in concurs ideal si instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata, toate in concurs real, prevazute si pedepsita de art. 290 cu aplicarea art.41 al.2, art. 25 - 246 cu aplicarea art.41 al.2 ambele cu aplicarea art. 33 lit. b si, respectiv, art.25 raportat la art.290 cu aplicarea art.41 al.2   toate cu aplicarea art.33 lit. a, toate din Codul penal  
In fapt, s-a retinut ca, in perioada ianuarie-februarie 2005, urmare a unor relatii comerciale intre S.C. M S.A. Vaslui, al carei director general era inculpatul AP, si S.C. P S.A. Husi, al carei director general era inculpatul IL, au fost incheiate in mod fictiv opt procese-verbale de compensare a unor obligatii de plata ale celei de-a doua societati catre prima pentru suma totala de 1.001.224.000 ROL, reprezentand contravaloarea unor servicii de transport care nu au fost prestate in realitate.
Procedand la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 328 din 11. 03. 2009, s-a dispus:
In baza art. 334 din Codul de procedura penala, schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina celor doi inculpati din infractiunile mentionate in rechizitoriu in urmatoarele infractiuni:
- Pentru inculpatul AP in infractiunile prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 al.2 si art. 246  raportat la art. 258 cu aplicarea art. 13 si art. 41 al. 2, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal .
- Pentru inculpatul IL in infractiunile prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 al.2, art. 25 raportat la art. 246 din, raportat la art. 258, cu aplicarea art. 13 si art. 41 al.2, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b  si art. 25 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 al.2 toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal
In baza art.11 pct.2 lit. b raportat la art. 10 lit. f din Codul de procedura penala, incetarea procesului penal fata de inculpatul AP, pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 246 raportat la art. 258 cu aplic. art. 13 si art. 41 al. 2 din Codul penal si fata de inculpatul IL, pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 25 rap. la art. 246  rap. la art. 258 cu aplic. art.13 si art. 41 al.2 din Codul penal, ca urmare a lipsei plangerii prealabile a partii vatamate.
In baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d din Codul de procedura penala, achitarea inculpatilor  AP si IL pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 290  cu aplic. art. 41 al.2 din Codul penal
In baza art. 25 raportat la art.290  cu aplic. art.41 al.2 din Codul penal condamnarea inculpatului IL la o pedeapsa de 15.000 lei amenda penala.
Atragerea atentiei inculpatului IL asupra dispozitiilor art. 63 ind.1 Din Codul penal
In baza art. 14 si 346 C.pr.pen. a constatat ca partea vatamata S.C. M S.A. Vaslui, prin lichidatorii S.C. Management Reorganizare Lichidare S.R.L. Iasi, si S.C. L&C Expert Grup SR.L. Husi, nu s-a constituit parte civila in cauza.
In baza art. 348 din Codul de procedura penala a dispus anularea  urmatoarelor inscrisuri:
- cele 34 foi de parcurs intocmite de S: P S.A Husi (f. 105-138 - dosar U.P. vol.1)
- cele 8 facturi fiscale :
- nr. 8707201/11.01.2005(f.56-vol.2-dosar U.P.),
- nr. 8707202/20.01.2005 ( f.45vol.2 ),
- nr. 8707203/27.01.2005 ( f.51vol.2 ),
- nr. 8707204/31.01.2005 ( f.62 vol.2 ),
- nr.8707205/04.02.2005 ( f.69vol.2 ),
- nr. 8707208/14.02.2005 ( f41-vol.2 ),
- nr. 8707209/21.02.2005 ( f.65 vol.2 )
- nr. 8707210/28.02.2005 ( f.74-vol.2 )
- cele 8 procese-verbale de compensare:
   -nr.2/27.01.2005(f.25 vol.3) in valoare de 119.812.000 Rol 
  - nr. 3/31.01.2005(f.26-vol.3) in valoare de 114.744.000 Rol
  - nr.1/20.01.2005(f.27-vol.3) in valoare de 118.468.000 Rol
 - nr.4/11.01.2005(f.28  -vol.3) in valoare de 146.972.000 Rol
 - din 04.02.2005(f.29-vol.3) in valoare de 144.536.000 Rol
 - din 14.02.2005(f.30-vol.3) in valoare de 90.860.000 Rol
 - din 21.02.2005(f.31-vol.3) in valoare de 129.276.000 Rol
 - din 28.02.2005(f.32.-vol.3) in valoare de 136.556.000 Rol

- ridicarea masurii sechestrului asigurator, instituita prin Ordonanta nr. 2187/P/2005 din 20.02.2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, asupra imobilului apartinand inculpatului AP, situat in
In baza art. 191 C.pr.pen. a obligat pe fiecare din cei doi inculpati la plata catre stat a unei sume de cate 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate in cursul urmaririi penale si al judecatii.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a  avut in vedere urmatoarele:
In perioada 2003-2004 intre S.C. M S.A. Vaslui si S.C. P S.A. Husi s-au desfasurat relatii comerciale in baza contractului de furnizare produse si servicii nr.179/04.03.2003 si a contractului de prestari servicii nr.10/13.01.2004. In urma acestor relatii comerciale, la inceputul anului 2005 S.C. P S.A. Husi inregistra catre S.C. M S.A. Vaslui o datorie totala de 2.661.290.077 ROL si, pentru stingerea unei parti din aceasta datorie, reprezentantii celor doua societati (IL - director general si Botez Constantin - director economic - la S.C. P S.A. Husi si AP - director general la S.C. M S.A. Vaslui) au convenit ca prima societate sa execute servicii de transport in favoarea celei de-a societati prin efectuarea unor transporturi de marfuri, materii prime sau produse livrate sau aprovizionate de catre aceasta de la diferite societati comerciale.
Aceste transporturi urmau a fi efectuate cu autocamionul cu nr. de inmatriculare VS-11-condus de martorul B D, apartinand S.C. P S.A. Husi.
Astfel, in perioada ianuarie-februarie 2005, intre  S.C. M S.A. Vaslui si S.C. P S.A. Husi s-au incheiat un numar de 8 procese-verbale de compensare, in scopul compensarii cu servicii de transport a sumei de 1.001.224.000 ROL din datoria totala pe care a doua societate o avea fata de prima,  procese-verbale de compensare ce au fost intocmite in baza a 34 foi de parcurs si a 8 facturi fiscale emise de S.C. P S.A. Husi.
In urma expertizei grafice efectuate in cursul urmaririi penale s-a constatat ca procesele-verbale de compensare au fost intocmite de catre numita G L, contabil in cadrul S.C. P S.A. Husi, fiind semnate din partea S.C. M S.A. Vaslui de catre directorul  general - inculpat AP si din partea  S.C. P S.A. Husi de catre inculpatul IL, in calitate de director general.
Instanta a retinut ca din probele aflate la dosar, rezulta astfel ca, in perioada 01.01-28.02.2005, la S.C. P S.A. Husi au fost intocmite de catre numitul G M, angajat in calitate de sef Compartiment Transporturi, determinat de inculpatul IL, un numar de 34 foi de parcurs in care s-a consemnat ca soferul B D, din cadrul acestei societati, ar fi efectuat diferite curse pentru S.C. M S.A. Vaslui in perioada mentionata.
In realitate, instanta a constatat ca transporturile mentionate in foile de parcurs nu au fost efectuate la datele si pe rutele acolo aratate. Astfel, din adresa nr.232/16.03.2006, S.C. M S.A. Vaslui a comunicat ca in perioada 01.-10.01.2005 societatea nu a lucrat, nelucrandu-se nici in zilele de sambata si duminica in intervalul 01.01.-28.02.2005. Acest lucru este confirmat chiar de declaratiile inculpatului AP (fila 110 - vol. I al instantei) date in fata instantei de judecata, care arata ca transporturile din 1,3,6,7 ianuarie nu au fost efectuate in zilele respective, precum si de cele ale inculpatului IL (fila 144-vol. I al instantei) care arata ca transporturile din datele 1, 3, 5 ianuarie 2005 e posibil sa fi fost facute in luna anterioara.
Declaratiile martorului B D-soferul autocamionului (fila 162 - dosarul instantei) intaresc acest lucru, acesta afirmand ca in perioada 1-5 ianuarie 2005 nu a efectuat nici un transport, precum si declaratiile martorului S G - sef Serviciu Aprovizionare la S.C. M S.A. Vaslui si care coordona intreaga activitate de transport, din care rezulta ca, in perioada 01.01.- 28.02.2005, S.C. P S.A. Husi nu a efectuat vreun transport pentru S.C. M S.A. Vaslui si ale martorului R I - director comercial la S.C. M S.A. Vaslui care afirma acelasi lucru.
De asemenea, din adresele nr.1273/11.10.2005 (fila 30 - vol.2 dosar de urmarire penala) si nr. 269/02.10.2006 ( fila 162 -vol.1 dosar de urmarire penala) a S.C. M S.A. Vaslui rezulta ca la societate nu exista nici un alt document (avize de insotirea marfii, bonuri de transport, fise de magazie), in afara de facturile fiscale, din cele care trebuiau intocmite in cazul in care transporturile s-ar fi executat in realitate.
Mai mult, registrele de poarta, care aveau evidenta intrarii-iesirilor autovehiculelor din incinta S.C. M S.A. Vaslui, nu au putut fi prezentate motivat de faptul ca, pe de o parte S.C. M S.A. Vaslui afirma ca acestea se afla la S.C. Terminator - Protex S.R.L. Vaslui - firma care a asigurat paza in perioada respectiva (fila 30 - vol. II dosar de urmarire penala), in timp ce firma de paza, prin administrator D C (fila 78 - vol. II dosar de urmarire penala) afirma ca aceste registre au ramas la S.C. M S.A. Vaslui.
Nici diagramele folosite in perioada 01.01.- 28.02.2005 pe tahograful instalat pe autovehiculul cu nr. de inmatriculare VS-11- nu au putut fi prezentate, motivat de faptul ca acestea s-au pierdut, dupa cum rezulta din adresa nr.3111/07.11.2005 a A.R.R. - Agentia Vaslui (fila 100 - vol. I dosar de urmarire penala).
Pentru ca foile de parcurs intocmite de S.C. P S.A. Husi sa fie confirmate la plata, era necesar ca, la plecarea in cursa, acestea sa aiba stampila S.C. M S.A. Vaslui, iar la destinatie trebuia aplicata stampila beneficiarului.
De asemenea, dupa cum rezulta din adresa nr.546/15.09.2006 a S.C. M S.A. Vaslui (f.158-vol.1 dosar U.P.), procedura de efectuare a transportului de marfuri la aceasta societate se facea pe baza de comanda emisa de Compartimentul Aprovizionare - Transporturi si aprobata de directorul de resort (comercial). La livrarea marfurilor din unitate, se emiteau documente de insotire a marfii (aviz de expeditie, factura). La aprovizionarea marfurilor pentru unitate, se facea intrarea mijlocului de transport prin prezentarea documentatiei de insotire a marfii, dupa care urma procedura de receptionare a marfii la magaziile unde trebuia descarcata marfa respectiva.
Existau si cazuri de transport marfuri efectuate pentru S.C. M S.A. Vaslui de catre unii furnizori din tara catre alti beneficiari ai acesteia, fapt pentru care nu era posibila emiterea de note de comanda sau avize de expeditie pentru respectivele servicii, precum si cazuri in care transporturile plecate de la S.C. M S.A. Vaslui nu se efectuau spre o singura destinatie, ci se realiza un circuit complex, insa este greu de crezut ca toate transporturile efectuate in perioada 01.01.- 28.02.2005 s-au incadrat in aceasta situatie, cu atat mai mult cu cat in foile de parcurs sunt mentionate ca rute Galati-Vaslui, Vaslui - Timisoara - Vaslui, Vaslui - Valenii de Munte-Vaslui, Vaslui - Slatina - Vaslui.
Foile de parcurs emise de S.C. P S.A. Husi urmau sa fie folosite, atat ca documente justificative pentru decontarea combustibilului consumat, cat si pentru a demonstra transporturile efectuate, proband legal aceasta operatiune.
Or, acestea nu puteau consemna rute parcurse asa cum erau acestea dictate de inculpatul IL, care "memora" toate transporturile efectuate pentru S.C. M S.A. Vaslui, cumulate pe mai multe zile si pe mai multe destinatii.
Conform dispozitiilor art. 27 al. 2 lit. b - HG. 1391/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG.195/2002, persoanele juridice detinatoare de vehicule au obligatia de a elibera foaie de parcurs pentru vehiculele care se deplaseaza in cursa si, prin urmare, aceasta nu se va intocmi ulterior, ci anterior cursei ce urmeaza a se efectua.
De asemenea, conform prevederilor legale, orice operatiune economico-financiara se inregistreaza in contabilitate pe baza unor documente justificative, in care se consemneaza operatiunile economice in ordinea desfasurarii lor si in momentul in care au loc, furnizand toate informatiile obligatorii prevazute de lege. Deci, orice operatiune se inregistreaza in momentul efectuarii ei si nu ulterior.
Fata de toate aceste considerente, instanta a retinut ca rezulta  in mod evident caracterul nereal al mentiunilor dictate de inculpatul IL si consemnate in cele 34 foi de parcurs de catre numitul G M, aceste consemnari neavand corespondent in activitati de transport concrete care sa fi fost in mod efectiv executate la datele si pe rutele acolo inscrise.
Pe cale de consecinta, instanta a retinut ca cele 8 facturi fiscale, cele 8 procese-verbale de compensare, intocmite de numita G L - contabil la S.C. P S.A. Husi si care reprezentau tocmai contravaloarea serviciilor de transport ce ar fi fost prestate de catre aceasta societate in favoarea S.C. M S.A. Vaslui, conform celor 34 foi de parcurs fictive, nu reflecta operatiuni reale.
De asemenea, s-a retinut ca prin semnarea, in calitate de director general al S.C. P S.A. Husi - de catre inculpatul IL si in calitate de director general al S.C. M S.A. Vaslui - de catre inculpatul AP, a celor 8 procese-verbale de compensare s-a atestat in mod fictiv ca au fost efectuate aceste servicii de transport la datele si pe distantele mentionate in foile de parcurs,  stingandu-se astfel, in mod incorect, datoria in suma de 1.001.224.000 ROL avuta de S.C. P S.A. Husi catre S.C. M S.A. Vaslui.
Prima instanta a inlaturat sustinerile inculpatului AP ca a semnat acele procese-verbale in virtutea atributiilor de serviciu pe care le avea, fara a verifica inainte realitatea celor acolo consemnate, considerand ca acestea au fost anterior verificate de Serviciul Compensari-care trebuia sa faca acest lucru. Aceasta, in contextul in care procesele-verbale nici macar nu aveau viza Serviciului de Compensari, aspect care putea fi usor sesizat de inculpat, iar martorul S V (fila 50 - vol.I dosar de urmarire penala) declara ca procesele-verbale de compensare au ajuns la el - in calitate de responsabil compensari-dupa ce au fost deja semnate de inculpatul AP, iar in declaratia data in fata instantei (fila 31 - vol. II - dosarul instantei) arata ca, de obicei, procesele-verbale de compensare inaintate de S.C. P S.A. Husi  primeau numar de inregistrare de la dansul, dupa care ajungeau la contabilitate unde se atasau facturile aferente si nota contabila, impreuna cu care erau inaintate la inculpatul AP pentru a fi semnate. Dupa cum rezulta din actele aflate la dosar, nu s-a procedat in acelasi mod si in privinta celor 8 procese-verbale de compensare din prezenta cauza, neexistand nici o nota contabila sau vreo avizare referitoare la acestea.
 Mai mult, in privinta acestora a operat compensarea fara a se respecta procedura prevazuta de HG.685/1999, desi  7 din cele 8 procese-verbale erau intocmite pentru sume mai mari de 100 milioane ROL si priveau creante vechi, starea de lichidare in care se afla S.C. M S.A. Vaslui la momentul respectiv nefiind o exceptie prevazuta de acest text de lege.
Astfel, dupa cum rezulta din declaratiile martorilor audiati in cauza, dispozitiile legale mentionate privind procedura de compensare prin intermediul Institutului de Management si Informatica din cadrul Ministerului Industriilor si Comertului au fost ignorate doar sub pretextul unei derulari greoaie, care necesita timp si deplasarea la Bucuresti a unui delegat al S.C. M S.A. Vaslui.
Prima instanta a retinut ca  situatia de fapt, astfel descrisa, este pe deplin dovedita cu mijloacele de proba aflate la dosar: procese-verbale de sesizare din oficiu, declaratiile inculpatilor, declaratiile martorilor, rapoarte de constatare tehnico-stiintifica grafica nr.164565/9.02.2006 si nr. 30831/22.12.2005, foi de parcurs, facturi fiscale, procese-verbale de compensare, procese-verbale de confruntare, adresele nr.526/15.09.2006, nr.269/02.10.2006, nr.1273/11.10.2005 emise de S.C. M S.A. Vaslui, precum si toate celelalte acte aflate la dosar.
Cu privire la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta si pedepsita de art. 246 cu aplicarea art.41 al.2 din Codul pena,  retinuta in sarcina inculpatului AP si la cea de instigare la comiterea aceleasi infractiuni, retinuta in sarcina inculpatului IL, instanta a constatat ca are calitatea de subiect activ al acesteia "functionarul public", asa cum este aceasta notiune definita de art. 147 al.1 din Codul penal. Insa, conform dispozitiilor art.258 din Codul penal, dispozitiilor prevazute de art. 246-250 din Codul penal, privitoare la functionarii publici se aplica si celorlalti functionari, caz in care maximul pedepsei se reduce cu o treime.
Avand in vedere ca inculpatii AP si IL aveau, la momentul comiterii faptei, functia de director general al S.C. M S.A. Vaslui si respectiv S.C. P S.A. Husi  - societati private, fata de definitia data de art.147 al.2 Din Codul penal, rezulta ca acestia se incadreaza in categoria functionarilor, ceruta de prevederile art. 258 din Codul penal, legea stabilind o cauza de atenuare a raspunderii penale a functionarilor in raport de functionarii publici.
Prin Legea 58/19.03.2008 a fost introdus al. 2 al art.258, conform caruia, in cazul raspunderii penale a functionarului, pentru faptele prevazute de art. 246, 247 si 250 din Codul penal, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.  Art.258 al.2 din Codul penal este o norma procesuala, chiar daca este prevazuta in legea penala,  care conditioneaza punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea prevazuta de art. 246 din Codul penal de introducerea plangerii prealabile atunci cand este savarsita de functionari si nu de functionari publici.
Prin urmare, aceasta norma este de aplicare imediata, pentru toate faptele de acest fel comise de functionari dupa data de 28.03.2008 - data intrarii in vigoare a textului, fiind necesara plangerea prealabila pentru punerea in miscare a actiunii penale.
Pentru faptele comise anterior acestei date si care se afla in curs de judecata, s-a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 13 din Codul penal, referitoare la legea penala mai favorabila. Astfel, in conformitate cu dispozitiile textului mai sus-mentionat, in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila, in vederea determinarii legii mai favorabile, doctrina si jurisprudenta stabilind mai multe criterii: conditiile de incriminare, conditiile de tragere la raspundere penala si pedeapsa.
Din analiza art.258 al.2 din Codul penal rezulta ca au ramas nemodificate conditiile de incriminare si pedeapsa, dar s-au schimbat conditiile de tragere la raspundere  penala prin introducerea plangerii prealabile, legea care introduce conditia plangerii prealabile pentru tragerea la raspundere penala putand fi considerata drept o lege mai favorabila. In consecinta, modificarea art.258 din Codul penal    impune organului judiciar investit cu solutionarea cauzei ca, potrivit art.286 din Codul de procedura penala sa cheme partea vatamata pe care sa o intrebe daca intelege sa depuna plangere prealabila si, in caz contrar, sa inceteze procesul penal.
Fata de aceste motive, in baza art.334 din Codul de procedura penala, instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor de abuz in serviciu contra intereselor persoanei retinute in sarcina celor doi inculpati.
In prezenta cauza, parte vatamata este S.C. M S.A. Vaslui, avand ca actionari: Utah Invest SA (73,59%), SIF II Moldova (19.53%), lista actionari (6,87%). De asemenea, prin incheierea nr.83/F/04.05.2005 a Tribunalului Vaslui (fila 114 - vol.I - dosarul instantei) s-a dispus dizolvarea prin faliment a S.C. M S.A. Vaslui, ridicandu-se acesteia dreptul de administrare, totodata fiind desemnati in calitate de lichidatori  judiciari ai acesteia pe  SC Management Reorganizare Lichidare SRL Iasi si SC. L&C Expert Grup SRL Husi, care vor indeplini atributiile si obligatiile rezultate din Legea 64/1995.
Instanta a constatat ca la data savarsirii faptei, ianuarie - februarie 2005, SC. Utah Invest SA Vaslui avea doar calitatea de actionar majoritar, aceasta societate conform datelor comunicate de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul  Vaslui (fila 61 - vol. I - dosarul instantei), fiind, incepand cu data de 14.08.2006, in baza incheierii nr.149/F/28.06.2006 a Tribunalului Vaslui  in lichidare judiciara.
De asemenea, din adresa nr.6776/12.04.2007 a Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul  Vaslui (fila 77 - vol. I - dosarul instantei) rezulta ca S.C. M S.A. Vaslui - partea vatamata din prezenta cauza - este in stare de faliment conform incheierii nr. 83/F/04.05.2005 a Tribunalului Vaslui, fiind desemnati in calitate de lichidatori judiciari: SC Management Reorganizare Lichidare SRL Iasi si SC. L&C Expert Grup SRL Husi.
Conform dispozitiilor art.24, 25 din Legea 64/1995 - modificata - in vigoare pana la data de 05.04.2006, dispozitii care au fost mentinute de dispozitiile art. 24, 25 - Legea 85/2006, atributiile administratorului unei societati cu privire la care s-a deschis procedura falimentului inceteaza la momentul stabilirii atributiilor lichidatorilor judiciari de catre judecatorul sindic.
Prin urmare, incepand cu data de 13.05.2005, conform legii, lichidatorii judiciari  ai S.C. M S.A. Vaslui (SC Management Reorganizare Lichidare SRL Iasi si SC. L&C Expert Grup SRL Husi) aveau dreptul si obligatia introducerii de actiuni contra eventualelor acte frauduloase si ale urmaririi incasarilor eventualelor creante  existente si, prin urmare, acestia erau titularii formularii plangerii prealabile.
Instanta a observat ca in legatura cu faptele care fac obiectul cauzei nu exista decat o declaratie din 06.02.2006 (fila 56 - vol. I - dosar urmarire penala) data de numita BM, in calitate de administrator al SC. Utah Invest SA Husi, declaratie prin care aceasta intelege sa formuleze plangere penala impotriva inculpatului AP sub aspectul comiterii infractiunilor de abuz in serviciu, fals si infractiuni  prevazute de Legea 31/1990 in urma carora s-ar fi compensat suma de 100.122 Ron din datoria pe care S.C. P S.A. Husi o avea catre S.C. M S.A. Vaslui.
Instanta constata insa, ca la data formularii plangerii-06.02.2006 - SC. Utah Invest SA Husi, prin administratorul sau B I M, nu mai avea nici o calitate  pentru a reprezenta S.C. M S.A. Vaslui, deoarece, incepand cu data de 13.05.2005, cei care reprezentau societatea erau lichidatorii judiciari desemnati conform legii pentru aceasta societate - SC Management Reorganizare Lichidare SRL Iasi si SC. L&C Expert Grup SRL Husi.
Mai mult, desi s-au facut demersuri in cursul urmaririi penale (fila 62 - vol. III - dosar urmarire penala) cei doi lichidatori, prin adresa nr.39/23.11.2005 au aratat ca, avand in vedere existenta unei expertize contabile aflata in curs de derulare, nu pot sa formuleze plangere penala si nici nu se pot constitui parti civile in cauza, cu privire la faptele mentionate.
Aceasta situatie s-a mentinut si in cursul judecatii. Astfel, desi s-a facut adresa celor doi lichidatori - parti vatamate in cauza, in octombrie 2007 (filele 151-152 - vol. I - dosarul instantei), pentru ca acestia sa precizeze daca inteleg sa se constituie parti civile in cauza, acestia nu au inteles sa faca acest lucru.
De asemenea, avand in vedere modificarile aduse art. 258 din Codul penal  privind necesitatea plangerii prealabile in cazul comiterii infractiunilor prevazute de art. 246 din Codul penal  de alti functionari decat de functionarii publici, instanta a facut din nou lichidatorilor - parti vatamate adresa (ian.2009) pentru a preciza daca inteleg sa formuleze plangere prealabila si daca se constituie parti civile in cauza, insa acestia nu s-au prezentat si nici nu au comunicat in scris ca doresc sa formuleze plangere penala prealabila impotriva celor doi inculpati sau ca inteleg sa se constituie parte civila in prezenta cauza.
Instanta constata astfel, ca in prezenta cauza, referitor la infractiunile retinute in sarcina celor doi inculpati: pentru AP - art. 246 raportat la art. 258  cu aplicarea art. 13  si art. 41 al. 2 din Codul penal  si pentru inculpatul IL - art. 25- 246 raportat la art. 258 cu aplicarea art. 13  si art. 41 al.2 din Codul penal  este necesara existenta plangerii penale prealabile formulata de parte vatamata, plangere ce nu  a fost formulata in cauza, ceea ce impune incetarea procesului penal. Aceasta, deoarece plangerea prealabila nu constituie doar o modalitate de sesizare a organului judiciar, ci reprezinta o conditie indispensabila pentru punerea in miscare a actiunii penale, reprezentand in acelasi timp, o conditie de pedepsibilitate si de procedibilitate. In cazul infractiunilor pentru care legea prevede necesitatea formularii plangerii prealabile, se considera astfel, ca cei vatamati sunt singurii in masura sa aprecieze asupra acestui lucru, actiunea penala caracterizandu-se in aceasta situatie prin disponibilitate, organele judiciare neputandu-si exercita atributiile lor din oficiu.
Relativ la faptele prevazute de art. 290 din Codul penal ce fac obiectul actului de inculpare, instanta a retinut ca  nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata intrucat din probele administrate nu rezulta existenta vreunei modalitati de savarsirea a faptei, asa cum aceasta este reglementata in art. 288, coroborat cu art. 290 din Codul penal, procesele-verbale de compensare la care s-a facut referire nefiind falsificate in modalitatile prevazute de art. 288 din Codul penal  
Astfel, cei doi inculpati au semnat cu numele lor la rubrica director general ai celor doua societati, fiecare dintre acestia avand aceasta calitate in momentul respectiv. Semnaturile facute de cei doi inculpati pe cele 8 procese-verbale de compensare nu reprezinta actiuni care sa constituie unul din elementele materiale ale infractiunii prevazute de art. 290 din Codul penal  
Potrivit acestui text de lege, este sanctionata falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice. Actele materiale infractionale ce reprezinta elementul material al infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata sunt contrafacerea scrierii sau subscrierii sau alterarea inscrisului in orice mod.
Alterarea, in cazul infractiunii de fals in inscrisurile sub semnatura privata se realizeaza asupra materialitatii inscrisului insusi, a formei materiale, a scrierii (instrumentum) si nu asupra continutului, substantei sale, a imprejurarilor si faptelor despre care trebuie sa faca proba (negotium) - aceasta situatie nefiind incidenta in cauza de fata.
A contraface inseamna a imita, a plasmui, a imita, a reproduce ceva in mod fraudulos, atribuindu-i caracter de autenticitate. A contraface o scriere inseamna a reproduce fraudulos scrierea unei persoane pentru a face sa se creada ca scrierea e cea originala si exprima vointa persoanei la care face referire actul, a intocmi inscrisuri ce contin date neconforme cu realitatea.
Contrafacerea scrierii consta in falsificarea semnaturii titularului, adica a executa pe un inscris, adevarat sau plasmuit, semnatura pretins autentica a celui care trebuia sa semneze inscrisul.
In intelesul art. 290 din Codul penal, o semnatura urmeaza a fi considerata contrafacuta ori de cate ori aceasta nu a fost scrisa de cel caruia i se atribuie, insa aceasta, indiferent daca se reproduce semnatura originala sau se semneaza fictiv, sa creeze aparenta unei semnaturi autentice.
Alterarea inseamna modificarea materiala a redactarii textului inscrisului, prin adaugiri, inlocuiri, stergeri de cuvinte, cifre, adica denaturarea continutului scris adevarat, deci preexistent, prin aceste metode.
In cauza, cei doi inculpati au semnat cele 8 procese-verbale de compensare, despre care cunosteau ca atesta o situatie neconforma adevarului, insa cu semnaturile lor proprii si in calitatea pe care o aveau - aceea de director general, astfel ca, in materialitatea lor aceste procese-verbale nu au fost alterate sau contrafacute. Doar operatiunile consemnate sunt fictive, simulate, dar aceasta modalitate, care ar putea fi caracterizata ca nepermisa, nu se inscrie intre actele materiale interzise de art.290 din Codul penal. Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca faptele de a semna cele 8 procese-verbale de compensare, in modalitatea in care au fost retinute in sarcina celor doi inculpati, nu se pot circumscrie infractiunii prevazute de art.290 din Codul penal, nefiind intrunite, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale acestei infractiuni.
Referitor la infractiunea de instigare la comiterea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art.25 raportat la art.290 cu aplicarea art.41 al.2 din Codul penal, retinuta in sarcina inculpatului IL si constand in fapta acestuia de a-l determina, cu intentie, pe numitul G M  - angajat la S.C. P S.A. Husi, sa completeze cu date nereale cele 34 foi de parcurs, instanta a apreciat ca savarsirea acesteia si vinovatia inculpatului au fost pe deplin dovedite.
Astfel, desi inculpatul IL cunostea ca traseele consemnate a fi fost parcurse la datele inscrise in acele foi de parcurs, fie nu au fost deloc efectuate, fie au fost efectuate la alte date, le-a dictat cu intentie numitului G M, determinandu-l astfel pe  acesta sa intocmeasca in fals cele 34 foi de parcurs care au stat apoi la baza intocmirii celor 8 facturi fiscale si respectiv celor 8 procese-verbale de compensare.
Drept urmare, cum probele administrate in cauza conduc in mod clar la rasturnarea prezumtiei de nevinovatie ce opereaza in favoarea inculpatului IL, savarsirea acestei fapte si vinovatia sa, sub forma intentie directe, fiind pe deplin demonstrate, prima instanta a hotarat condamnarea, la individualizarea judiciara a pedepsei fiind avute in vedere criteriile generale prevazute de art.72 din Codul penal   si anume: dispozitiile partii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei comise, precum si imprejurarile comiterii acesteia si urmarile produse, persoana inculpatului: responsabil, familist, cu o buna conduita in societate, aflat la primul conflict cu legea penala si care s-a prezentat la fiecare termen in fata instantei de judecata, dar care a recunoscut partial comiterea faptei, pedeapsa si limitele acesteia fixate in partea speciala a Codului Penal.
Cum art. 52 din Codul penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni, instanta a aratat ca un rol primordial in aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei, il are pericolul social al faptei, sens in care valorile ocrotite de legea penala prin incriminarea faptelor trebuie evidentiate atat pentru restabilirea ordinii de drept, cat si pentru educarea inculpatului. Pentru ca pedeapsa sa-si realizeze functiile si scopul, asa cum au fost acestea definite de legiuitor, aceasta trebuie sa corespunda, sub aspectul duratei si naturii sale, gravitatii faptei comise, potentialului de pericol social pe care in mod real il prezinta persoana inculpatului IL, precum si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta sanctiunii.
Evaluand toate elementele circumscrise faptei si inculpatului, instanta a apreciat ca o pedeapsa cu amenda penala, in cuantum  de 15.000 lei, este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art.52 din Codul penal   
In latura civila a cauzei, instanta a constatat ca partea vatamata S.C. M S.A. Vaslui - prin lichidatorii S.C. Management Reorganizare Lichidare S.R.L. Iasi si S.C. L&C Expert Grup SR.L. Husi nu s-a constituit parte civila in cauza, motiv pentru care instanta a concluzionat ca nu se mai justifica mentinerea masurii asiguratorii luate cu privire la inculpatul AP.
Avand in vedere dispozitiile art. 348 din Codul de procedura penala si constatand caracterul fictiv al celor 34 foi de parcurs si, pe cale de consecinta, al actelor subsecvente: cele 8 facturi fiscale si cele 8 procese-verbale de compensare, intocmite si emise pe baza datelor necorespunzatoare adevarului, instanta a dispus anularea lor.
Impotriva acestei hotarari, in termenul prev. de art. 363 din Codul de procedura penala, prin cererea din data de 13 martie 2009, fara aratarea motivelor, pentru inculpatul IL, conform art. 362 alin.2 din Codul de procedura penala, a declarat apel aparatorul ales sa acorde asistenta juridica in fata instantei de fond.
Impotriva acestei hotarari, la data de 18 martie 2009, a declarat apel si Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui.
In motivarea apelului Ministerului public, s-a aratat ca sentinta este nelegala  sub aspectul dispozitiei de achitare pentru  comiterea infractiunii prev. de art. 290 din Codul penal, in contextul in care elementul material care caracterizeaza aceasta infractiune consta inclusiv in ,,contrafacerea scrierii’’ prin care se intelege  reproducerea in mod fraudulos, plasmuirea, ticluirea unui inscris, atribuindu-i aparenta unui inscris autentic, adevarat, invocand in acest sens doctrina juridica , 
  In sustinerea acestui punct de vedere a fost invocata si Decizia de indrumare a Tribunalului Suprem nr. 1 din 1970  care, chemat sa se pronunte asupra faptului daca plasmuirea in intregime a unui inscris  oficial cade sub incidenta art. 288 din Codul penal, a statuat asupra faptului ca exista contrafacere totala atunci cand faptuitorul  plasmuieste in intregime un inscris sau completeaza fara drept un formular care devine astfel original.
 Un alt motiv de apel este cel referitor la dispozitia de schimbare  a incadrarii juridice, prin raportarea prevederilor art. 246 din Codul penal la prevederile art. 258 si aplic. art.13 din Codul penal si de  incetare a procesului penal fata de ambii inculpati, sub aspectul comiterii acestei infractiunii ca urmare a constatarii imprejurarii ca in cauza  nu a fost formulata o plangere penala prealabila.
S-a aratat ca eronat au fost retinute prev. art. 13 din Codul penal, text ce se refera la aplicarea legii penale mai favorabile desi institutia plangerii prealabile este reglementata de o norma de procedura care nu retroactiveaza, avand efect numai pentru viitor.
S-a sustinut si faptul ca amenda penala aplicata este mult prea blanda in raport cu pericolul faptei comise, invocandu-se necesitatea  aplicarii pedepsei inchisorii.
In sustinerea apelului sau inculpatul IL a precizat ca situatia retinuta de instanta este eronata, bazandu-se pe o apreciere gresita a probatoriului. S-a aratat ca operatiunile consemnate in foile de parcurs si in inscrisurile subsecvente sunt operatiuni reale, astfel ca fapta de  fals dar si cea de instigare la aceasta infractiune nu exista, motiv pentru care a solicitat achitarea conform art. 10 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala.
S-a mai aratat si faptul ca actiunea de instigare, in varianta retinuta de instanta, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 25-290 din Codul penal, prin hotarare fiind oferita o motivare contradictorie, in sensul ca atat inscrisurile ce fac obiectul material al faptei de fals pentru care s-a dispus achitarea, cat si cele ce sunt avute in vedere in cazul instigarii, au fost realizate in aceeasi maniera care nu se circumscrie art. 288 din Codul penal, motiv pentru care se  impunea ca solutia sa fie aceeasi.
Inculpatul a sustinut si faptul ca instanta nu a valorificat imprejurarile pozitive ce caracterizeaza persoana sa, elemente  ce pot fi retinute ca circumstante atenuante cu efectul coborarii pedepsei amenzii sub minimul special prevazut de lege, la stabilirea cuantumului fiind necesar sa se tina seama inclusiv de posibilitatile sale financiare  si de persoanele pe care  le are in intretinere, un cuantum ridicat avand aptitudinea de a afecta caracterul personal al raspunderii intrucat are influenta negativa si asupra membrilor familiei.
Instanta de apel a pus in discutia contradictorie a partilor si faptul daca actiunile de determinare a numitilor G M si G L descrise in rechizitoriu si in hotararea instantei cad sunt incidenta prev. art. 25 din Codul penal sau constituie participatie  improprie conform art. 31 din Codul penal, in contextul in care persoanele determinate sa altereze inscrisurile au comis aceste actiuni fara vinovatie, aspect asupra caruia s-a concluzionat prin solutia procurorului de scoatere de sub urmarire penala conform art. 10 alin. lit. d din Codul de procedura penala, apreciindu-se ca nu este intrunita latura subiectiva. De asemenea, s-a mai pus in discutie si faptul  daca actele de instigare sau de participatie improprie retinute in sarcina aceluiasi inculpat sunt absorbite in continutul faptei comise in calitate de autor.
Desi din rechizitoriu rezulta realitatea unor actiuni de determinare de catre inculpatul IL si a  numitei G L cu privire la alterarea unora dintre inscrisurile la care se face referire mai sus iar actiunea penala nu are ca obiect si aceste fapte de determinare, s-a pus problema daca, eventuala schimbare de incadrare in sensul celor aratate, nu presupune si o extindere a obiectului actiuni si daca acest lucru este posibil la acest moment si in aceasta faza procesuala.
In apel, la solicitarea inculpatilor, s-a procedat la ascultarea in calitate de martor a numitului G M. Au fost depuse inscrisuri, iar inculpatul AP a dorit sa faca relatari suplimentare celor declarate in cursul urmaririi penale si in fata primei instante, cererea fiindu-i admisa.
Examinand cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele ei, constata ca apelurile declarate sunt fondate in sensul celor ce urmeaza a fi aratate.
Verificand probatoriul administrat in cursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti, dar si probele administrate nemijlocit de instanta de apel, se constata ca instanta de fond a retinut in mod corect ca, in perioada ianuarie-februarie 2005, pentru stingerea unei datorii de 1.001.22,4 lei pe care  S.C. P S.A. Husi o avea fata de S.C. M S.A. Vaslui inculpatii, in calitate lor de directori generali ai celor doi agenti economici, au intocmit in mod fictiv opt procese-verbale de compensare, reprezentand contravaloarea unor servicii de transport care nu au fost prestate in realitate.
 Probele administrate in cursul urmarii penale si in fata primei instante au fost analizate in mod temeinic si apreciate in mod corect, apararile formulate de catre inculpati fiind inlaturate in mod intemeiat. O  reluarea a argumentelor ce stau la baza constatarilor instantei de fond cum ca respectivele compensari sunt fictive si cu care instanta de control este intrutotul de acord, este superflua.
Tribunalul observa insa precizarile facute de martorul G M in fata instantei de apel, cum ca foile de parcurs au fost semnate de unul si acelasi director de la care primea dispozitie sa le intocmeasca, aratand ca a primit solicitari in acest sens atat de la inculpatul IL cat si de la directorul economic B C.
Vazand inscrisurile la care se face referire, instanta de control a constatat ca inculpatul IL a semnat doar foile de parcurs 21563/1.02.2005, 21588/26.02.2005 si 21675/26.02.2005, acesta recunoscandu-si semnatura prin care a aprobat alimentarea cu combustibil, indicand ca semnatar al celorlalte foi pe directorul economic, imprejurare ce rezulta, de altfel, si din concluziile Raportului de constatare tehnico stiintifica nr. 30831 din 22.12.2005 a Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ VASLUI.
Drept urmare, instanta de control, constatand ca actele de determinare a martorului G M sa intocmeasca celelalte 31 de foi nu sunt comise de inculpatul IL, in privinta acestora va pronunta achitarea conform art. 10 alin.1 lit. c din Codul de procedura penala.
In legatura cu o eventuala raspundere a directorului economic, tribunalul constata ca, la acest moment, statul a pierdut dreptul de a constrange, fiind intervenit termenul de prescriptie a raspunderii penale prev. de art. art. 122 alin.1 lit. d din Codul penal, motiv pentru care orice demers in aceasta directie este inoportun. Trebuie facuta precizarea ca in cazul inculpatilor opereaza termenul de prescriptie speciala prev. de art. 124 din Codul penal, in contextul intervenirii intreruperii acestuia prin actele  intreprinse in cursul procedurii.
Cu privire la sfera faptelor ce fac obiectul prezentei judecati, tribunalul observa ca rechizitoriul a facut referire la faptele inculpatului IL de a o determina si pe numita G L sa participe la alterarea unora dintre inscrisuri, insa actiunea penala nu are ca obiect si aceste actiuni. Drept urmare, la acest moment nu se poate discuta despre o eventuala extindere a obiectului actiunii in contextul in care sunt acte in privinta carora a intervenit prescriptia raspunderii, in acest caz termenul nefiind cel special intrucat nu a intervenit nicio intrerupere. Pe de alta parte, o astfel de extindere nici nu este admisibila in fata instantei de control judiciar, avand aptitudinea de a prejudicia partile de o cale de atac.
Relativ la incadrarea juridica data faptelor, tribunalul concluzioneaza ca in mod corect prima instanta a raportat prevederile art. 246, la dispozitiile art. 258 din Codul penal, aplicand si prevederile ar. 13 din Cod penal, relativ la aplicarea legii penale mai favorabile. Dupa cum corect s-a aratat, inculpatii, in cadrul societatilor comerciale carora le asigurau manageriatul, aveau calitatea de functionari si nu aceea de functionari publici in acceptiunea art. 147 din Codul penal. Drept urmare, orice fapta de abuz in serviciu comisa de acestia  in conditiile prevazute de art. 246 din Codul penal trebuie raportata, in mod necesar, la prevederile art. 258 alin. 1 din Codul penal.
Cat priveste retinerea incidentei prevederilor art. 258 alin. 2 din Codul penal, introdus prin Legea 58/19.03.2008 intrata in vigoare ulterior comiterii faptelor, dandu-se eficienta prev. art. 13 din Codul penal care permit ultractivitatea legii favorabile, tribunalul constata, de asemenea, ca prima instanta a procedat corect, motivele de apel formulate de Ministerul Public fiind neintemeiate. Rationamentul instantei este unul bazat pe normele de drept penal care reglementeaza  exceptia principiului activitatii legii penale in timp, constand in ultraactivitatea  legii favorabile.
Este fara indoiala ca plangerea penala prealabila este atat o institutie a dreptului procesual penal, fiind o conditie de procedibilitate, dar si o institutie a dreptului substantial, conditionand pedepsibilitatea. Drept urmare, conditionand raspunderea conform art. 131 din Codul penal, evident, ca din punct de vedere al aplicarii sale in timp, este supusa atat regulilor cat si exceptiilor inserate in art. 10 si urmatoarele din Codul penal. Ca atare, aceasta institutie este guvernata de principiul activitatii legii penale si a celei procedurale, in masura in care nu se impune ultraactivitatea sa atunci cand este aplicabila conflictului de drept penal intr-unul dintre momentele situate in intervalul de timp de la comiterea infractiunii la judecarea definitiva.
Este fara indoiala ca plangerea penala prealabila cu aptitudinea ei de a conditiona raspunderea, alaturi de conditiile de incriminare, constituie un criteriu de care se tine seama in actiunea de determinare a legii mai favorabile.
Cat priveste incadrarea juridica a faptelor de fals si instigare la fals material in inscrisuri sub semnatura privata prevazute de art. 25-290 si art. 290 din Codul penal ce fac obiectul actiunii penale, tribunalul constata ca actele de determinare a martorului G M sa intocmeasca  cele 34 foi de parcurs se circumscriu prevederilor art. 31 alin. 2 din Codul penal din moment ce autorul a comis faptele fara vinovatie.
Pe de alta parte, se constata ca actele de autorat retinute in sarcina inculpatului IL, cat si actele de participatie improprie relativ la determinarea martorului G M de a intocmi foile de parcurs 21563/1.02.2005, 21588/26.02.2005 si 21675/26.02.2005 au fost comise in baza unei rezolutii unice, fapt ce rezulta din scopul  urmarit, respectiv acela de a realiza compensarea, asa incat sunt aplicabile prevederile art. 41 din Codul penal care reglementeaza unitatea infractiunii continuate.
 Cat priveste observatia facuta de inculpat prin aparatorul sau referitoare la faptul ca infractiunea continuata presupune comiterea aceleiasi infractiuni iar speta nu evidentiaza o astfel de situatie, tribunalul precizeaza ca sintagma ,,continutul aceleiasi infractiuni’’ din cuprinsul art. 41 din Codul penal nu presupune, in mod necesar, si unitatea formei de participatie, cum nu este obligatoriu ca actiunile sa fie consumate sau comise in forma atipica a tentativei. Nu  presupune nici realizarea ei prin aceeasi modalitate de incriminare si nu intereseaza daca imbraca continutul de baza sau cel agravat.  Potrivit art. 144 din Codul penal prin savarsirea unei infractiuni se intelege participarea la comiterea acesteia ca autor, instigator sau complice.
Pe cale de consecinta, date fiind considerentele aratate, in temeiul art. 334 din Codul de procedura penala se va dispune schimbarea incadrarii juridice a faptelor de fals si instigare la fals pentru care este inculpat IL din infractiunile prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 si art. 25 rap. la art. 290 din cu aplic. art. 41 alin.2 toate din Codul penal in infractiunile prev. de art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41  alin.2 din Codul penal, prin absorbtia faptelor de determinare a martorului G M sa intocmeasca foile de parcurs nr. 21563 din 1 februarie 2005, nr. 21588 din 3 februarie 2005 si nr. 21675 din 26 februarie 2005 si art. 31 alin.2 rap. la art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal, cu privire la actele de determinare a aceluiasi martor G M de a intocmi  celelalte 31 foi de parcurs.
In baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedura penala dispune achitarea inculpatului IL sub aspectul savarsirii infractinii prev. de art. 31 alin.2 rap. la art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si inlatura dispozitiile contrare.
In privinta discutiilor referitoare la continutul constitutiv al faptelor de fals in inscrisuri sub semnatura privata ce fac obiectul procesului penal dedus prezentei judecati, tribunalul concluzioneaza ca acestea nu intrunesc cerintele incriminarii prev. de art. 290 din Codul penal, motiv pentru care va mentine dispozitia de achitare conform art. 10 alin. 1  lit. d din Codul penal.
 Inscrisurile care au aptitudinea de a produce consecinte juridice au un rol foarte important in desfasurarea vietii sociale actuale. De aceea, de increderea ce li se acorda depinde formarea si desfasurarea normala a relatiilor sociale in cadrul carora ele sunt uzitate. Orice alterare a adevarului cu privire la continutul lor zdruncina increderea de care trebuie sa se bucure. Pe cale de consecinta, legiuitorul a inteles sa le incrimineze, prevazandu-le ca infractiuni in cel de-al treilea capitol al titlului consacrat partii speciale a Codului penal, intitulat "Falsul in inscrisuri", respectiv in art. 288, 289 si  290.
Din punct de vedere al modalitatilor de alterare a continutului, in functie de imprejurarea daca denaturarea adevarului s-a realizat cu prilejul intocmirii inscrisului sau ulterior, legiuitorul a inteles sa incrimineze distinct falsul material de cel  falsul intelectual.
Falsul intelectual prevazut de art. 289 din Codul penal presupune din punct de vedere al elementului material o falsificare a inscrisului oficial in continutul sau, o denaturare a faptelor si imprejurarilor asupra carora este destinat sa faca proba, actiuni sau inactiuni comise cu prilejul intocmirii inscrisului de catre un functionar aflat in exercitarea atributiilor de serviciu.
Latura obiectiva a falsului material in inscrisuri oficiale, prevazut ca infractiune de art. 288 din Codul penal, se caracterizeaza printr-o actiune de alterare a adevarului probat printr-un inscris oficial preexistent. Elementul material in cazul acestei infractiuni consta in: "contrafacerea scrierii’’, ,,contrafacerea subscrierii" sau "alterarea lui in orice mod".
Incriminand falsul in inscrisuri sub semnatura privata in art. 290 din Codul penal, legiuitorul a stabilit sa se pedepseste si fapta de alterare a adevarului atestat printr-un inscris ce emana de la o persoana particulara, fie ea fizica sau juridica, in situatia in care falsificarea se realizeaza prin vreunul din modurile aratate in art. 288 din Codul penal.
Interpretand restrictiv trimiterea facuta la norma ce incrimineaza falsul material in inscrisuri oficiale, se constata ca, sub rezerva indeplinirii si a celorlalte conditii de incriminare, se afla in sfera ilicitului penal orice alterare a unui inscris preexistent si, per a contrario, in afara acestui ilicit, orice fapta de alterare a continutului unui inscris sub semnatura privata, realizata prin atestarea unei imprejurari cu prilejul intocmirii actului.
In sustinerea opiniei cum ca infractiunea prev. de art. 288 si, pe cale de consecinta, si cea prev. de art. 290 din Codul penal, are ca obiect material un inscris preexistent al carui adevar dovedit este alterat prin modalitati ,,materiale’’ de alterare, sunt de facut urmatoarele aprecieri.
Din punct de vedere etimologic, notiunea de contrafacere evidentiaza actiunea de reproducere frauduloasa, de imitare, de realizare a unei ,,copii dupa o lucrare de arta originala’’( pictura, sculptura, desen, inscris), ceea ce ofera informatia ca actiunile de alterare materiala a inscrisurilor presupun preexistenta unui inscris autentic al carui continut este modificat. Aceasta modificare se poate realiza asupra suportului inscrisului autentic sau se poate proceda la ticluirea, reproducerea lui pe un alt suport, dandu-i-se aparenta de autenticitate. In ambele situatii, este vorba de o alterare materiala a inscrisului autentic, inscris care exista si care, prin alterarile mentionate, face o proba eronata.
Daca modalitatile prevazute de art. 288 din Codul penal ar presupune inclusiv modalitatea de alterare prin atestarea unor imprejurari necorespunzatoare cu prilejul intocmirii inscrisului, se poate concluziona ca falsul intelectual prevazut de art. 289 este incriminat si de art. 288 alin. 2 din Codul penal, ceea ce este imposibil. Daca legiuitorul ar fi dorit incriminarea si a unor astfel de fapte, ar fi prevazut in textul art. 290 ca falsificarea se realizeaza  si prin modurile aratate de art. 289 din Codul penal.
Este fara indoiala ca si alterarea inscrisurilor sub semnatura privata cu prilejul intocmirii lor prezinta pericol social determinat de consecintele periculoase pe care le produce si, mai ales, datorita frecventei cu care sunt folosite si a importantei lor in conjunctura unei economii de piata. Atributul de a recunoaste pericolul social si de a-l transpune in sfera ilicitului penal revine puterii legiuitoare si nicidecum instantelor care nu pot decat sa aprecieze asupra pericolului social concret.
Faptul ca legiuitorul nu a incriminat si falsul intelectual in inscrisuri sub semnatura privata a creat in practica o serie de controverse, doctrina fiind rezervata in a se pronunta. Aceste controverse  deriva tocmai din imprejurarea ca practicienii dreptului recunosc periculozitatea sociala a unor astfel de fapte si legitimitatea incriminarii lor. De aceea, pusi in fata judecarii unui astfel de conflict, au dat si o interpretare extensiva textului art. 288 din Codul penal, retinandu-se ca spiritul legii, nu si litera ei, este in sensul de a se considera ca alterarea inscrisului sub semnatura privata in maniera aratata s-ar circumscrie notiunii de ,,contrafacere a scrierii’’ sau celei de "alterare in orice mod". In acest sens sunt si motivatiile apelului  formulat de Ministerul Public, potrivit carora modalitatea de alterare a inscrisurilor in speta reprezinta o plasmuire care, prin Decizia de indrumare nr. 1/1970 a Tribunalului Suprem, a fost considerata "contrafacere a scrierii".
O astfel de interpretare este nepermisa, avand aptitudinea incalcarii principiului legalitatii incriminarii si a pedepsei. In plus de  aceasta, necesitatea de a se deduce intentia legiuitorului, a carei vointa trebuie respectata intotdeauna, intervine atunci cand legea nu este clara. Or, situatia de fata nu se caracterizeaza prin neclaritate, ci prin omisiunea legiuitorului sau chiar prin dorinta de a lasa in afara ilicitului faptele despre care se discuta.
Este adevarat ca respectarea unitatii dintre litera si spiritul legii, exagerarile de o parte si de alta pot  conduce la solutii dogmatice, injuste sau chiar la abuz si arbitrar, insa in situatia de fata, sanctionand fapta dedusa judecatii se face o adaugare nepermisa la lege.
Ca fapta despre care se discuta, in mod regretabil sau prin intentia legiuitorului, se afla in afara ilicitului penal rezulta si din modul de abordare a problematicii in Proiectul Codului penal elaborat de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, sub indrumarea actualului ministru. Astfel, in cuprinsul Titlului IV, Capitolul III consacrat infractiunilor de fals, se propune completarea textului ce incrimineaza infractiunea de fals intelectual cu o noua dispozitie, incidenta atunci cand fapta nu a fost savarsita de un functionar si care are ca obiect material inscrisul sub semnatura privata. In expunerea de motive, relativ la aceasta completare, se invoca urmatorul argument: "incriminarea se impunea datorita faptului ca pe baza textelor existente in legea in vigoare, era dificila incadrarea juridica a unor fapte devenite din ce in ce mai frecvente, comise in sfera raporturilor comerciale (spre exemplu facturi in care se consemneaza date nereale)". Argumentand aceeasi completare a textului actual, in expunerea de motive se face trimitere la codurile penale francez , portughez, spaniol , elvetian si german  care incrimineaza si astfel de fapte.
Pe cale de consecinta, Tribunalul observa ca modalitatea de alterare a inscrisurilor ce fac obiectul cercetarilor in prezenta cauza nu se circumscrie modalitatilor inserate in art. 288 din Codul penal, nefiind astfel intrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. si ped. de art. 290 din Codul penal, motiv pentru care se apreciaza corecta solutia de achitare hotarata de prima instanta potrivit art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala.
Instanta de control apreciaza si solutia de incetare a procesului penal dispusa cu privire la infractiunile de abuz in serviciu, fiind reala imprejurarea ca persoana vatamata nu a formulat  plangere penala prealabila, imprejurare a carei realitate nu a fost contestata de vreunul dintre participantii la procesul penal, inclusiv de Ministerul public prin motivele de apel formulate.
Nefiind constatate intrunite conditiile raspunderii, tribunalul constata inutila orice apreciere  cu privire la  circumstantele acesteia.
Va mentine dispozitiile de anulare a inscrisurilor, dovedindu-se caracterul  lor fictiv
Verificand actele procesuale efectuate in cursul desfasurarii procesului penal se constata  ca au fost respectate dispozitiile legale a caror incalcare este sanctionata potrivit art. 197 alin.2 din Codul de procedura penala cu nulitatea absoluta.
Vazand considerentele aratate, conform prevederilor art. 379 alin.1 pct.2 lit. b din Codul de procedura penala, tribunalul va admite apelurile formulate impotriva Sentintei penale nr. 328 pronuntata la data de 11.03.2009, in dosarul 4538/333/2006 al Judecatoriei Vaslui. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA VASLUI si inculpatul IL   impotriva sentintei penale nr.328 din 11.03.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o desfiinteaza in parte, in latura penala.
Rejudecand,
In temeiul art. 334 Cod procedura penala schimba incadrarea juridica a faptelor de fals si instigare la fals pentru care este inculpat IL din infractiunile prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 si art. 25 rap. la art. 290 din cu aplic. art. 41 alin.2 toate din Codul penal in infractiunile prev. de art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41  alin.2 din Codul penal, prin absorbtia faptelor de determinare a martorului G M sa intocmeasca foile de parcurs nr. 21563 din 1 februarie 2005, nr. 21588 din 3 februarie 2005 si nr. 21675 din 26 februarie 2005 si art. 31 alin.2 rap. la art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal, cu privire la actele de determinare a aceluiasi martor G M de a intocmi  celelalte 31 foi de parcurs.
In baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedura penala dispune achitarea inculpatului IL sub aspectul savarsirii infractinii prev. de art. 31 alin.2 rap. la art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si inlatura dispozitiile contrare.
Chletuielile judiciare avansate in apel  raman in sarcina statului.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpati  si de la comunicare pentru celelalte parti.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 19 martie 2010, ora 11.00.

        PRESEDINTE,                   JUDECATOR,                        GREFIER,   
     Niculache Luminita             Simionescu Elena             Bodescu Panseluta