INFRACTIUNEA DE FOLOSIRE DE ACTE FALSIFICATE

INFRACTIUNEA DE FOLOSIRE DE ACTE FALSIFICATE

Decizia penala nr. 260  din 09 aprilie 2009

Prin decizia penala nr. 501/A/18.11.2008 a Tribunalului Bacau s-a dispus;
In temeiul art. 379 punctul 1 lit. „b” cod procedura penala s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de apelant inculpat R.D., impotriva sentintei penale nr. 1366/30-06-2008 pronuntata in dosar penal nr. 1443/180/2008  al Judecatoriei  Bacau.
S-a constatat ca apelantul a fost asistat de avocat ales.
In temeiul art. 192 alin. 2 cod procedura penala a fost obligat apelantul la plata sumei 80 lei RON  catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut; 
Prin sentinta penala nr. 1366 /30.06.2008 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 1443/180/2008 s-a dispus in baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin 2. Cod penal, art. 13 Cod penal, art. 74 lit. a,c Cod penal si art. 76 lit. c Cod penal condamnarea inculpatului R.D., pentru savarsirea infractiunii de folosire de acte falsificate, la pedeapsa de 1(un) an si  6 luni inchisoare. 
In baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a si b Cod penal pe durata executarii pedepsei principale.
In baza art. 81 Cod penal si art. 71 alin 5 Cod penal s-a suspendat conditionat executarea pedepsei principale si a pedepsei accesorii aplicate  inculpatului pe o durata de 3 ani si 6 luni, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 cod penal.
In baza art. 359 cod pr. penala a fost atrasa atentia inculpatului  asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.
In baza art. 14 si art. 346 alin 1 C.pr.pen, art. 998 C.civ a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9364 lei, la care se adauga accesoriile, catre partea civila D.R.V., cu titlul de daune materiale.
In baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat  inculpatul la plata sumei de 250  lei  cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act ca inculpatul a fost asistat de aparator ales.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
In anul 2001 inculpatul era asociat unic si administrator al SC T. SRL Bacau avand ca obiect  principal de activitate transporturi rutiere de marfuri.
In perioada 5.02.2001-23.02.2001 inculpatul a efectuat operatiuni de import din Turcia pentru diferire obiecte de uz gospodaresc.
In vederea efectuarii operatiunilor de vamuire, in data de 05.02.2001 inculpatul a depus la B.V.  Bacau declaratia vamala de Import nr.1974 la care a atasat  trei facturi externe emise de o firma din Turcia in data de 2.02.2001 in valoare totala de 4287,8 marci germane.
In data de 23.02.2001 inculpatul depune declaratia vamala de import nr. 3491 impreuna cu alte trei facturi fiscale, emise de catre aceeasi firma turceasca in data de 21.02.2001, in valoare totala de 6163,4 marci germane.
In urma solicitarii A.N.V. din Romania, autoritatile corespondente din Turcia au transmis declaratiile vamale si facturile insotitoare prezentate de inculpat in vama turceasca pentru aceleasi marfuri.
S-a stabilit ca facturile din data de 2.02.2001 aveau in fapt o valoare de 9809,4 dolari, iar cele din data de 21.02.2001 de 9828,02 dolari.
Avand in vedere ca ambele seturi de documente, atat cele pentru autoritatile turcesti, cat si cele pentru autoritatile romane au fost depuse de inculpat, se constata ca acesta, cu stiinta, a prezentat documente false in scopul subevaluarii bunurilor importate.
In acest fel, inculpatul a produs bugetului de stat un prejudiciu in valoare de 9364 lei constand in taxe vamale si TVA neachitate.
Situatia de fapt retinuta de instanta se probeaza cu:
- proces verbal de control al D.R.V. Iasi (fl.10-14)
- copii ale declaratiilor vamale de import si facturilor insotitoare depuse de inculpate la autoritatile vamale romane si turcesti (fl.18-45)
- declaratia inculpatului (fl.15)
In drept fapta inculpatului care in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale in datele de 05.02.2001 si 23.02.2001 a prezentat la Biroul Vamal Bacau documente comerciale false in scopul subevaluarii marfurilor importate si a sustragerii de la plata taxelor datorate statului in cuantum de 9364 lei intruneste elementele constitutive ale infractiunii folosire de acte falsificate prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen si art. 13 C.pen.
In ceea ce priveste vinovatia inculpatului in cauza instanta a constatat ca aceasta a existat sub forma intentiei intrucat ambele seturi de documente atat cele pentru autoritatile turcesti cat si cele pentru  autoritatile romane, au fost depuse de inculpat care astfel a cunoscut continutul acestora.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului  instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev .de art 72 C.pen si anume: gradul de pericol social al faptei, imprejurarile concrete in care a fost comisa fapta, urmarile produse  sau care s-ar fi putut produce, prejudiciul cauzat nerecuperat.
Instanta a avut in vedere si circumstantele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine de colaborare, prezentandu-se in fata organelor instantei, imprejurari ce au fost retinute ca circumstante atenuante cf. art.74 - 76 C.pen in temeiul carora instanta a aplicat o pedeapsa sub minimul special.
In consecinta instanta  in baza art.178 din  din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen si art. 13 C.pen, art. 74 lit.a,c C.pen si art. 76 lit.c C.pen a condamnat inculpatul  la pedeapsa de 1 (un) an si 6 luni inchisoare.
In baza art. 71 alin 2 C.pen a interzis inculpatului drepturile prevazute  de art.64 lit. a teza a II-a,b C.pen pe durata executarii pedepsei principale.
Apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, in baza art. 81 C.pen a suspendat conditionat executarea acesteia pe o durata de 3 ani si 6 luni, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 C.pen.
Pentru aplicarea acestei masuri, instanta a avut in vedere comportarea sincera a inculpatului in cursul procesului penal, faptul ca nu este cunoscut cu antecedente penale.
In consecinta, savarsirea infractiunii are un caracter accidental, astfel incat indreptarea inculpatului, in sensul conformarii dispozitiilor legii penale, se poate realiza si fara privare de libertate.
In baza art. 359 Cod pr. penala s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.pen a caror nerespectare are drept urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Instanta constatand ca prin Legea nr. 278/04.07.2006 a fost introdus un nou aliniat la art. 71 C.pen respectiv alin 5, potrivit caruia ”pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii (…), se suspenda si executarea pedepselor accesorii”. Aceasta dispozitie legala a fost introdusa pentru clarificarea unor aspecte mentionate in doctrina penala, care aprecia ca pedepsele accesorii sunt alaturate, secundare pedepselor principale cu inchisoarea cu detentiunea pe viata si ca acestea presupun interzicerea drepturilor prevazute de lege pe toata durata executarii pedepsei principale. In consecinta, se aprecia ca in cazul pedepselor suspendate conditionat nu se impune aplicarea pedepselor accesorii, in conditiile in care pedeapsa principala nu ar fi executabila, ci suspendata conditionat.
Prin introducerea dispozitiei legale mentionate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, in sensul ca pedepsele accesorii pot insoti si o pedeapsa suspendata conditionat, insa, in acest caz, si executarea acestora este suspendata, pe toata durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
O interpretare contrara in sensul ca s-ar impune doar suspendarea executarii pedepselor accesorii, automat, in virtutea alineatului 5 al art. 71 C.pen, fara ca in prealabil instanta sa-l fi aplicat, nu poate fi primita, intrucat nu se poate dispune suspendarea unor pedepse care anterior nu au fost aplicate.
In consecinta, instanta a dispus aplicarea pedepselor accesorii, si ulterior a dispus suspendarea executarii acestora, avand in vedere ca si executarea pedepsei principale a fost suspendata conditionat.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizata atat in baza art. 71 si art. 64 C.pen., cat si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor aditionale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului care, in conformitate cu dispozitiile art. 11 alin 2 si art. 20 din Constitutia Romaniei, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificarii acestei Conventii de catre Romania prin Legea nr.30/1994.
Astfel, in cauza Hirst contra Marii Britanii (hotararea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor detinute aflate in executarea unei pedepse, constatand ca in legislatia britanica “interzicerea dreptului de a vota se aplica tuturor detinutilor condamnati, indiferent de durata condamnarii sau natura ori gravitatea infractiunii” (aceiasi conceptie a legiuitorului reflectandu-se si in legislatia romana actuala, n.inst). Curtea a acceptat “ca exista o marja nationala de apreciere a legiuitorului in determinarea faptului daca restrangerea dreptului de vot al detinutilor poate fi justificata in timpurile moderne si a modului de mentinere a justului echilibru”, insa a concluzionat ca articolul 3 din Primul Protocol aditional a fost incalcat, intrucat “legislatia nationala nu analizeaza importanta intereselor in conflict sau proportionalitatea si nu poate accepta ca o interzicere absoluta a dreptului de vot, pentru orice detinut, in orice imprejurare, intra in marja nationala de apreciere; reclamantul din prezenta cauza si-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restrictii automate impuse detinutilor condamnati si se poate pretinde victima a acestei masuri”.
In consecinta, o aplicare automata, in temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasa nici o marja de apreciere judecatorului national in vederea analizarii temeiurilor care ar determina luarea acestei masuri, incalca art. 3 din Primul Protocol aditional.
Prin urmare, in aplicarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta nu a aplicat in mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit,a reza I, ci a analizat in ce masura, in prezenta cauza, aceasta se impune fata de natura si gravitatea infractiunii savarsite sau de comportamentul inculpatului.
Astfel, circumstantele  personale ale inculpatului si lipsa antecedentelor sale penale au determinat instanta a aprecia ca aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, si in consecinta, in baza art. 71 C.pen si art. 3 din  Protocolul nr. 1 aditional CEDO, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b C.pen.
In baza art. 71 alin 5 C.pen a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.  
Sub aspectul laturii civile:
Partea vatamata D.R.V. Iasi a comunicat organelor judiciare (fl.9 dup) ca prin comiterea faptei a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 9364 lei, la care se adauga accesoriile calculate potrivit codului fiscal.
Desi nu este expresa constituirea de parte civila din modul in care este formulata plangerea penala rezulta in mod neechivoc ca partea vatamata a solicitat recuperarea prejudiciului.
Avand in vedere facturile (fl.19-45) depuse la dosarul cauzei instanta a constatat ca exista prejudiciu care este cert si nereparat si vazand ca sunt intrunite si celelalte conditii pentru angajarea raspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil respectiv exista fapta ilicita (infractiunea) exista raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si exista vinovatia inculpatului sub forma intentiei, instanta a obligat inculpatul  la plata sumei de 9364 lei, la care s-au adaugat accesoriile calculate potrivit codului fiscal, catre partea civila Directia Regionala Vamala Iasi.
Impotriva sentintei a declarat apel in termen apelantul  R.D., care a invocat nelegalitatea si netemeinicia sentintei  prin aceea ca a fost condamnat in baza unui probatoriu insuficient, iar acuzatiile nu au fost dovedite, facturile de la dosar nu sunt traduse din limba turca, nu reiese ca au fost depuse de el. Inculpatul pretinde ca a prezentat la ambele vami aceleasi facturi si solicita achitarea in baza art. 10 lit. a cod pr. penala, nu sunt probe ca el sau angajatii sai au depus la vama turca respectiva factura. In subsidiar, apreciaza ca pedeapsa este prea mare  fata de atitudinea sa de colaborare cu organele judiciare.
Examinand cauza de fata sub aspectul motivelor de apel invocate si sub toate aspectele de fapt si de drept, in temeiul art. 371 alin. 1 cod pr. penala, Tribunalul a constatat ca apelul de fata este nefundat.
Tribunalul a constatat ca prima instanta a retinut corect situatia de fapt si a stabilit vinovatia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza, dand faptei comise de acesta incadrarea juridica corespunzatoare. Numarul si seriile facturilor emise de exportatorul turc se regasesc pe declaratiile de la vama turca precum si cele de la vama romana. Sunt nefondate sustinerile inculpatului cum ca nu s-ar fi facut dovada ca el sau un angajat al sau ar fi depus facturile la vama turca intrucat nici o alta persoana nu s-ar fi aflat in posesia acestor documente si a marfii care a fost ulterior introdusa in tara si declarata si la vama romana. Pe de alta parte nimeni decat inculpatul nu putea obtine vreun avantaj din declararea unor valori diferite ale marfurilor. Nici sustinerea ca exportatorul turc s-ar fi  inregistrat in contabilitatea sa cu  o suma mai mare nu poate fi retinuta, intrucat facturile au fost cele aflate si inregistrate in vama turca si nu comunicate de partenerul turc. Chiar asa de-ar fi fost inculpatul nu ar fi avut nici un interes sa prezinte facturi cu un pret mai mare decat cel real si sa plateasca taxe vamale mai mari decat cele cuvenite. Referirile la caracterul ilizibil al inscrisurilor de la dosar sunt de circumstanta la fel si la dubiul referitor la autenticitatea inscrisurilor, in conditiile in care au fost transmise pe canale oficiale de autoritatile vamale turce. Inscrisurile depuse la dosar in fata instantei nu-l exonereaza pe inculpat procesul verbal de control aflandu-se si la dosarul de urmarire penala si confirma sustragerea de la plata taxelor vamale si a TVA iar contestatia impotriva acestuia nu are o solutionare decat dupa solutionarea dosarului penal.
De asemenea, instanta de fond a efectuat o justa individualizare a pedepsei inculpatului, atat sub aspectul naturii si al cuantumului acesteia, cat si ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevazute de art 72 Cp. Pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a pedepsei  corespunde gravitatii faptei si urmarilor acesteia, in conditiile in care inculpatul nu a recunoscut fapta si raspunde  scopului educativ preventiv al pedepsei.
Sentinta primei instante este asadar legala si temeinica si nu exista motive de desfiintare care sa poata fi luate in considerare din oficiu in temeiul art. 371 alin 2 cod pr. penala.
Din aceste considerente, Tribunalul, in baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penala a respins apelul declarat de apelantul R.D. impotriva susmentionatei sentinte ca nefondat.
Impotriva deciziei penale mai sus mentionata a declarat recurs, in termen legal, recurentul inculpat R.D., pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand nemotivarea hotararilor pronuntate in cauza si gresita condamnare, pentru infractiunea pentru care a fost cercetat, intrucat fapta sa nu intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni.
Asadar, recurentul-inculpat R.D. a criticat decizia penala mai sus mentionata, printre altele si pentru nemotivarea acesteia, in sensul neexaminarii tuturor motivele de apel, invocandu-se, sub acest aspect,  ca temei in drept, motivul de casare prevazut de art.385/9 pct.9 Cod procedura penala.
Analizand decizia recurata in raport de motivele de recurs invocate si examinand-o si din oficiu, in conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedura penala, pentru motivele de recurs prevazute de acest text, Curtea constata ca recursul declarat este intemeiat, dar sub un alt aspect decat cele invocate pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
In conformitate cu prevederile art.385/10 Cod procedura penala:  „Recursul trebuie sa fie motivat. Motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.
In cazul in care nu sunt respectate conditiile prevazute in alin. 1 si 2, instanta ia in considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau in considerare din oficiu.
Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplica in cazul prevazut in art. 385^6 alin. 3, cand recursul poate fi motivat si oral in ziua judecatii.”
Din examinarea acestui text rezulta in mod imperativ ca recursul trebuie motivat si ca motivele de recurs trebuie sa se formuleze prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, dar acest memoriu trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.
Textul prevede si o derogare, in sensul ca nu sunt aplicabile aceste dispozitii, in cazul prevazut de art. 385^6 alin. 3 Cod procedura penala, cand recursul poate fi motivat si oral in ziua judecatii.
Intrucat recursul de fata priveste o hotarare pronuntata in apel,  recursul trebuie motivat cel tarziu cu 5 zile inaintea primului termen de judecata.
Trebuie observat insa ca motivele de recurs au fost formulate abia la data de 09.04.2009, iar primul termen de judecata a fost la data de 05.02.2009, astfel ca motivele de recurs au fost formulate si aduse la cunostinta instantei de recurs, cu mult peste termenul prevazut de lege.
In conformitate cu prevederile art.385/10 alin.3 Cod procedura penala: „In cazul in care nu sunt respectate conditiile prevazute in alin. 1 si 2, instanta ia in considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau in considerare din oficiu.”
Cazurile de casare care se iau in discutie din oficiu sunt, asa cum se arata cele prevazute de art.385/9 alin.3 Cod procedura  penala, text care are urmatorul continut:  „Cazurile prevazute in alin. 1 pct. 1 – 7, 10, 13, 14, 19 si 20 se iau in considerare intotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 si 18 se iau in considerare din oficiu numai cand au influentat asupra hotararii in defavoarea inculpatului.”
Examinand si pe fond recursul declarat in cauza, sub aspectul motivului de casare prevazut de art. 385/9 pct.14 din Codul de procedura penala, avand in vedere cel de al doilea motiv de casare invocat, Curtea constata ca in cauza a fost retinuta o situatie de fapt corespunzatoare probelor administrate, fiind indiscutabila savarsirea de recurentul – inculpat a infractiunii vamale, prevazuta de art. 273 din Legea nr. 86/2006.
Prin art. 178 din Legea nr. 141/1997, in vigoare pana la data de 19 iunie 2006, se prevede ca „folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi”.
Din aceasta prevedere, care a fost preluata integral in art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, rezulta deci ca, pentru existenta laturii obiective a infractiunii mentionate, este necesar sa fie intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii: sa fie comisa o actiune de folosire a unor documente de transport sau comerciale falsificate, iar aceasta fapta sa aiba loc la autoritatea vamala.
In art. 3 din sectiunea a II-a, intitulata „Definitii de baza”, a Legii nr. 141/1997 era prevazut ca prin autoritate vamala se intelege „autoritate investita pentru aplicarea reglementarilor vamale”, iar la lit. e) din cadrul aceluiasi articol erau date explicatii in sensul ca birou vamal si punct vamal sunt „unitati ale autoritatii vamale in care pot fi indeplinite, in totalitate sau in parte, formalitatile prevazute de reglementarile vamale”.
In acelasi sens, prin art. 4 din noul Cod vamal (Legea nr. 86/2006) se precizeaza, la pct. 3, ca semnificatia termenului autoritate vamala este aceea de „autoritate investita, in principal, cu aplicarea reglementarilor vamale”, iar la pct. 4 ca semnificatia termenului birou vamal este aceea de „unitate a autoritatii vamale in care pot fi indeplinite, in totalitate sau in parte, formalitatile prevazute in reglementarile vamale”.
Din continutul actului de sesizare a instantei rezulta ca recurentul inculpat, cu stiinta, a depus personal, atat in fata autoritatilor vamale turcesti  cat si la  Biroul Vamal Bacau, acelasi set de documente  necesar efectuarii operatiunilor de vamuire pentru marfurile importate din Turcia, acte pe care le – a falsificat cu intentia de a se sustrage taxelor datorate bugetului de stat, obtinand un venit injust de 9364 lei, constand in taxe vamale si TVA neachitate.
In urma administrarii probelor pe parcursul cercetarilor penale, la dosarul cauzei  au fost depuse in xerocopie actele prezentate de inculpat in fata  autoritatilor vamale straine si romane, analiza acestor acte, inclusiv a facturilor emise de exportator si regasite ca si serie de inregistrare in declaratiile vamale, dovedind fara dubii activitatea infractionala a inculpatului recurent.
In aceste imprejurari apararea inculpatului potrivit careia partenerul de afaceri din Turcia ar fi declarat ca bunurile importate ar fi fost supraevaluate cu scopul obtinerii de catre acesta a unei cote ridicate de TVA, nu poate fi primita ca reala si va fi inlaturata ca nesincera intrucat declaratiile vamale si facturile aferente au fost depuse personal de inculpat, atat in fata autoritatilor romane cat  si cele straine, iar pe de alta parte recurentul inculpat nu a facut dovada sustinerilor sale cu nici un mijloc de proba, nu exista nicio dovada scrisa  la dosar ca declaratia vamala ar fi fost comunicata autoritatilor vamale turcesti de partenerul turc, asa cum se sustine nefondat, probele incriminatoare, (declaratii vamale, facturi insotitoare, proces verbal de control etc.) dovedind vinovatia sa.
Pentru toate aceste considerente constatand ca decizia atacata este legala si temeinica, ca instanta de apel a analizat corect probele administrate in cauza si a pronuntat o solutie legala, Curtea in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala a admis recursul doar sub aspectul acuratetei incadrarii juridice data infractiunii comise de inculpat, asa cum a fost detaliat in considerentele prezentei hotarari.