Restituirea cauzei la procuror pentru nulitatea actelor efectuate de un organ necompetent. Modificarea solutiei in recurs.

Constata ca Judecatoria Sibiu in baza art.332 alin. 2 C.proc.pen. a dispus restituirea cauzei procurorului in vederea refacerii  urmaririi penale.      
In baza art.332 alin.3 C.proc.pen. s-au mentinut masurile asiguratorii –respectiv  sechestru - instituite prin ordonantele procurorului din 11.06.2009 asupra bunurilor imobile apartinand inculpatilor C A D si P R V      Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut in esenta urmatoarele :
A constatat ca prin rechizitoriul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Anticoruptie Alba Iulia din data de 23.09.2009 ,inregistrat la instanta de fond la data de 25.09.2009 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor:
- D A A –, , studii superioare, director general, avand in intretinere un copil minor, pentru savarsirea infractiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea, ori in numele lor, fapta prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a cp (2 fapte);
- P R V, , studii superioare, pentru complicitate la infractiunea de folosire sau prezentare de documente sau declaratii inexacte sau incomplete care are ca rezultat obtinerea de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetul administrat de acestea sau in numele  lor, fapte prev. si ped. de art. 26 cp rap. la art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea 78/2000;
- C A D –, studii superioare, referent social la Primarie , pentru complicitate la infractiunea de folosire sau prezentare de documente sau declaratii inexacte sau incomplete care are ca rezultat obtinerea de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetul administrat de acestea sau in numele  lor, fapte prev. si ped. de art. 26 cp rap. la art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea 78/2000.
In motivarea actului de sesizare a instantei se arata ca inculpata D A-A care in calitatea sa de director in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala cu prilejul derularii contractelor de grant incheiate intre Ministerul Finantelor Publice 4 Oficiul de Plati si Contractare PHARE autoritate contractanta, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap - Unitatea de Implementare a Proiectelor ca  autoritate de implementare si Directia Generala de Asistenta Sociala in calitate de beneficiar cu anexele si actele aditionale a prezentat in mod repetat cu prilejul cererii pentru acordarea transei finale si de finantare a sumelor de bani reprezentand ajutor financiar nerambursabil, documente inexacte, in scopul obtinerii pe nedrept a acestor sume de bani, fapta care intruneste elementele constitutive ale infractiunii de folosire sau prezentare de documente sau declaratii inexacte sau incomplete care au ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetul administrat de acestea sau in numele lor prev. si ped. de art. 181 alin. l din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal ( 2 fapte).
Inculpatii C A-D in calitatea sa de manager de proiect in cadrul lucrarii din comuna Biertan, jud Sibiu si P R-V in calitatea sa de manager de proiect in cadrul lucrarii CITO, care impreuna cu inculpata D A-A au desfasurat activitati de inducere in eroare a autoritatii contractante, pe parcursul derularii contractelor de grant au ajutat pe inculpata D A-A la intocmirea, prezentarea catre autoritatea - contractanta de documente inexacte (rapoarte tehnice), nereale, avand ca scop obtinerea de catre aceasta de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la infractiunea de folosire sau prezentare de documente sau declaratii inexacte sau incomplete care are ca rezultat obtinerea de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene.
Prin rechizitoriu s-a sustinut ca inculpata D A A ar fi savarsit infractiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea, ori in numele lor, fapta prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a cp (2 fapte); inculpatul P R V ar fi savarsit  infractiunea de complicitate la infractiunea de folosire sau prezentare de documente sau declaratii inexacte sau incomplete care are ca rezultat obtinerea de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetul administrat de acestea sau in numele  lor, fapte prev. si ped. de art. 26 cp rap. la art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea 78/2000; iar inculpata C A D ar fi savarsit  infractiunea de complicitate la infractiunea de folosire sau prezentare de documente sau declaratii inexacte sau incomplete care are ca rezultat obtinerea de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetul administrat de acestea sau in numele  lor, fapte prev. si ped. de art. 26 cp rap. la art. 181 alin. 1 din Legea 78/2000.
La termenul de judecata din data de 15.12.2009, avocatul inculpatului P R V a invocat nerespectarea de catre procuror a dispozitiilor privitoare la prezenta inculpatului P R V si asistarea acestuia de catre aparator in cursul urmarii penale; iar avocatul inculpatei D A A a invocat nulitatea absoluta a tuturor actelor de urmarire penala, considerand ca acestea, dupa materie, au fost intocmite de un organ necompetent si ambii au solicitat restituirea cauzei la procuror  pentru refacerea urmaririi penale, potrivit art. 322 alin. 2  C.p.p..
Deliberand asupra cererilor de restituire a cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, instanta le-a gasit intemeiate si le-a admis, pentru urmatoarele considerente:
            Potrivit art. 22 din Legea 78/2000 modificata  „in cazul infractiunilor prevazute in prezenta lege urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror”.
Conform art. 3 alin. 1 lit. a din OUG nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie aprobata prin Legea 503/2002 modificata, care reglementeaza atributiile Directiei Nationale Anticoruptie, prevede in mod expres obligativitatea efectuarii urmaririi penale de catre procuror, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, a infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
De asemenea, potrivit art. 213 C.p. in cazurile urgente organul de cercetare penala e obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui, ulterior acestea se trimit procurorului.
Pe de alta parte, art. 217 C.p.pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, prevede ca in situatia in care urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele politiei judiciare.
Din coroborarea celor doua texte invocate, instanta a retinut ca rezulta fara dubii, ca in cazul in care urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror acesta poate dispune:
a. ca in cauzele urgente organele de cercetare pot sa efectueze numai anumite acte dar in orice caz marea majoritate a actelor ce intra in continutul urmaririi trebuie efectuate de catre procuror .
b. ca  procurorul poate delega ca anumite acte de cercetare sa fie efectuate de  catre organele de cercetare penale dar acestea, nu pot face parte din cele care sunt esentiale, cum ar fi : ascultarea inculpatului, ascultarea martorilor principali, respectiv pe care se bazeaza invinuirea celor trei inculpati, confruntarea lor, dispunerea de probatoriu;
 Ca atare, procurorul care efectueaza urmarirea penala in astfel de cazuri, poate dispune prin delegare, efectuarea de catre ofiterii de politie judiciara, a unor verificari la fata locului, ascultarea unor martori care cunosc date privitoare la persoana partilor, efectuarea unor perchezitii si a unor acte de descoperire a infractiunilor de coruptie, si interceptari audio sau video, asadar, acte de procedura ce pot fi efectuate prin delegare de organele de cercetare penala, potrivit art. 132 si 135 C.p.pen. si art. 109 din Regulamentul de ordine interioara a D.N.A. .
Legea de organizarea a D.N.A. si regulamentul de functionare al acestuia, nu cuprinde dispozitii derogatorii de la continutul art. 209 C.p.pen., care constituie sediul institutiei efectuarii urmaririi penale de catre procuror, ori, in speta majoritatea actelor de urmarire penala inclusiv, audierea inculpatilor si a martorilor pe care se bazeaza invinuirea celor trei inculpati, a fost facuta de catre ofiterul de politie judiciara, comisar D V.
Astfel, instanta a constatat ca prin ordonanta din 4.08.2008, procurorul, a dispus efectuarea de catre comisarul DV, a urmatoarelor acte de urmarire penala:
- audierea inculpatei C D inculpatei D A si martorului S V;
- a dispus in aceeasi ordonanta identificarea tuturor persoanelor implicate in derularea faptelor; .
- totodata a dispus efectuarea de confruntari „daca se impun”;
- ridicarea tuturor inscrisurilor considerate utile pentru justa solutionare a cauzei.
 De asemenea, prin ordonanta din 30.01.2009,) procurorul insarcinat cu efectuarea urmaririi penale a dispus efectuarea de catre comisarul D V, a urmatoarelor acte de urmarire penala:
- audierea invinuitilor D A, A M, N P, C A D, P R V, N I T;
- audierea in calitate de martor a tuturor persoanelor care au cunostinta despre comiterea faptelor (implicate in cele doua proiecte angajate EPASPC  executantii lucrarilor de constructii, responsabili CITO  si CIA  etc.);
- activitati specifice pentru aplicarea de masuri asiguratorii;
- confruntari daca se impune;
- cercetari la fata locului;
- ridicare de inscrisuri.
In legatura cu intinderea activitatii de urmarire penala obligatorie in cazul prev. de art. 209 al. 3 C.p.p., in speta instanta a constatat ca cerinta legala prev. de acest articol nu a fost indeplinita intrucat procurorul din cadrul D.N.A. a acoperit numai formal dispozitiile legale cu privire la obligativitatea urmaririi penale prin indeplinirea foarte limitata a anumitor acte de urmarire penala.
Astfel, in baza art. 197 al. 2 C.p.p. instanta a constatat ca toate actele de urmarire penala sunt nule absolut considera ca urmarirea penala dupa materie a fost intocmita de un organ necompetent.
Cu privire la cererea formulata de catre avocatul inculpatului P R V a invocat nerespectarea de catre procuror a dispozitiilor privitoare la prezenta inculpatului P R V si asistarea acestuia de catre aparator in cursul urmarii penale si a solicitat restituirea cauzei la procuror  pentru refacerea urmaririi penale, potrivit art. 322 al 2  C.p.p..
           Instanta a retinut ca la data de 13.03.2009 inculpatul R P a fost audiat la Directia Nationala Anticoruptie in cursul urmarii penale  in prezenta avocatului ales,. In declaratia inculpatul si avocatul acestuia au solicitat sa fie prezenti la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala in dosar in ceea ce-l priveste pe inculpatul R P potrivit art. 152 C.p.p..
La data de 16.03.2009, in dosarul penal privind pe inculpatul P R s-au audiat martorii  MF– reprezentat SC Dafora SA si martora D B care au stat la baza acuzatiilor aduse de Directia Nationala Anticoruptie.
Astfel, desi in cursul urmarii penale avocatul inculpatului P R, cat si acest din urma inculpat a solicitat expres organelor de urmarire penala sa fie prezenti si incunostintati de efectuarea oricaror acte de urmarire penala in dosarul penal si faptul ca acestia erau obligati sa ii incunostinteze, la dosar nu se gaseste vreo dovada privind instiintarea acestora cu privire la audierea celor doi martori.
Ca atare, neavand aceasta posibilitate inculpatul P R a fost privat de dreptul de a-si exercita o aparare efectiva si eficienta, fiind incalcate toate dispozitiile privitoare la aparare existente in legislatia interna, cat si europeana. Prin aceasta, inculpatul P R nu a putut sa-si faca apararea cu privire la invinuirea care i-a fost adusa si nici cu privire la prejudiciul stabilit in rechizitoriu
Astfel, instanta a constatat potrivit art. 197 alin. 2 din C.p.p. nulitatea actelor de procedura efectuate in lipsa aparatorului ales.
            Instanta a analizat dispozitiile art. 21 alin. 3 din Constitutia Romaniei, precum si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ratificata prin Legea nr. 30/18.05.1994 publicata in M.Of. 135/31.05.1994, si a observat ca acestea instituie garantii ale dreptului la un proces echitabil, care pot fi examinate numai in raport de imprejurarile specifice ale cauzei si care trebuie aplicate in tot cursul procesului penal, nu numai in fata instantei de judecata, ci si in faza de urmarire penala. Ori, din modalitatea in care s-a efectuat urmarirea penala s-a observat ca aceste garantii procesuale au fost grav incalcate.
Potrivit art. 6 din CEDO procesului echitabil se aplica si inainte de sesizarea instantei, intrucat in faza de urmarire penala se administreaza marea majoritate a probelor, deci si in aceasta faza trebuie sa se aplice dispozitiile cum ar fi art. 6 paragraful 3 lit. a,b,c,d,e.
Avand in vedere cele expuse mai sus, instanta a constatat intemeiate cererile avocatilor inculpatilor D si P, motiv pentru care in baza art. 332 alin. 2 C.p.p. a restituit cauza la DNA, in vederea refacerii urmarii penale.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs Directia Nationala Anticoruptie –precum si inculpatul P RV.
Parchetul de pe langa Inalta Curte de casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie a criticat hotararea instantei de fond pentru faptul ca premisa de la care a pornit instanta de fond este una gresita, cata vreme potrivit art. 10 alin. 4 din O.U.G. 43/2002 actele intocmite de ofiterii de politie judiciara din dispozitia scrisa a procurorului sunt efectuate in numele acestuia, prevederi derogatorii, speciale de la dispozitiile art. 209 C.p.p. Normele de procedura fiind de imediata aplicare si avand in vedere principiul conform caruia „specialia generalibus derogant”, s-a criticat hotararea instantei de fond pentru faptul ca nu a constatat ca prin aceste dispozitii legale (art. 10 alin. 1, 3 si 4 din O.U.G. 43/2002) legiuitorul a instituit o delegare speciala si derogatorie de la legea penala (art. 217 alin. 4 C.p.p.). Ca atare, in mod eronat instanta de fond a considerat ca urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent si ca aceasta neregularitate nu ar putea fi remediata decat prin restituirea cauzei la procuror. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dreptului la aparare invocat de aparatorul inculpatului P R V, procurorul a sustinut ca in acest caz, nulitatea absoluta prev. de art. 332 alin. 2 C.p.p., retinuta de instanta de fond este inexplicabila intrucat cu prilejul prezentarii materialului de urmarire penala, inculpatul si avocatul sau nu au invocat existenta vreunei vatamari, iar nulitatea fiind relativa, termenul in care putea fi invocata a fost depasit, astfel ca si acest temei al restituirii cauzei la procuror este nefondat.
In recursul formulat, inculpatul P R V a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor sale, intrucat urmarirea penala fiind nula si actele intocmite ar trebui sa aiba acelasi regim si fata de prezumtia de nevinovatie ce opereaza in cauza mentinerea acestei masuri asiguratorii nu si-ar mai avea ratiune.
Asupra dosarului tribunalul a retinut ca urmarirea penala trebuie sa se desfasoare potrivit dispozitiilor legale, iar prin completarea adusa art. 332 prin Lg. 356/2006, s-a prevazut ca instanta se desesizeaza si restituie cauza la procuror in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestora de catre aparator.
Noua reglementare face astfel precizari provenite din jurisprudenta in sensul ca pentru lipsa de competenta teritoriala a organului de urmarire penala, nu este cazul sa se restituie cauza la procuror, iar privitor la prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestora de catre aparator, se face trimitere la cazurile in care legea cere, la efectuarea unor acte de urmarire penala prezenta obligatorie a invinuitului sau inculpatului si asistarea de catre aparator. S-a pus astfel pe pozitii procesuale egale, invinuitul si inculpatul, in urma modificarii art. 197 alin. 2 C.p.p., care sanctioneaza cu nulitatea absoluta incalcarea dreptului la aparare a invinuitului  si a inculpatului.
Referitor la incalcarea dispozitiilor privind sesizarea instantei, noua reglementare are in vedere regularitatea desfasurarii urmaririi penale prin trecerea cauzei prin stadiile procesuale obligatorii : punerea in miscare a actiunii penale, prezentarea materialului de urmarire penala, intocmirea rechizitoriului de catre procurorul competent.
Cercetarea penala in cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror este reglementata de dispozitiile art. 209 C.p.p. De regula, intreaga activitate de strangere a probelor trebuie sa fie efectuata de catre procurorul competent (art. 209 alin. 4 C.p.p.).
Doctrina este unanima in a nu considera valabila, urmarirea penala in cazurile de urmarire proprie a procurorului, atunci cand actele de cercetare in majoritatea lor, au fost efectuate de alte organe decat procurorul competent, o astfel de imprejurare retinand-o si instanta de fond in speta dedusa judecatii.
Aceasta insa a fost in eroare atunci cand a sustinut ca majoritatea actelor au fost intocmite de ofiterii de politie si nu de procuror, precum si atunci cand a retinut ca audierea inculpatilor D A, C A, P R, audierea martorului S V, precum si a invinuitilor A M, NP  , N I nu s-a realizat de catre procurorul instrumentator.
Instanta de fond a omis a verifica intregul material probator si nu a observat imprejurarea ca desi au fost date ordonantele din 4.08.2008 si 30.01.2009, prin care delega efectuarea unor acte de urmarire penala comisarului de politie DV, procurorul insusi a procedat la audierea acestora. Sub acest aspect, tribunalul constata, contrar celor retinute de catre instanta de fond, ca majoritatea actelor de urmarire penala aflate la dosarul cauzei au fost stranse de procurorul care a instrumentat cauza (referitor la documentele si inscrisurile de la dosar se poate usor constata ca ele sunt solicitate de procuror si comunicate acestuia, dovada fiind adresele de inaintare din cele 12 volume de urmarire penala), iar privitor la audierea inculpatilor, prima instanta a omis a observa ca acestea s-au administrat de catre procuror.
Astfel, in volumul 4 de urmarire penala, , a fost audiata de procuror, inculpata D A A in prezenta aparatorului ales; se afla consemnata declaratia luata de procuror inculpatei A M, asistata se avocatul acesteia; apoi in acelasi volum se regasesc declaratiile luate de procuror inculpatului P R V, asistat de avocatul sau, , precum si inculpatei C A,; acelasi tip de declaratii au fost luate de catre procuror si invinuitilor N T si N P.
Materialul de urmarire penala a fost prezentat de procuror inculpatilor D A A (), CA  si P R V care, in prezenta avocatului sau a sustinut ca nu are cereri de facut, probe de propus ori declaratii suplimentare de facut. Prezentarea materialului de urmarire penala in ce-l priveste pe acest inculpat s-a realizat la 18 mai 2009.
Privitor la declaratiile de martori, tribunalul a constatat o situatie similara, in sensul ca cei noua martori propusi prin rechizitoriu in acuzarea inculpatilor, au dat declaratii in fata procurorului, asa cum rezulta din vol. 4 f. 175-177 (martorul S V), O A S, G I  I S H), C G, S M I , B D – D,  F M   V L  Cum probele au fost stranse de procuror ori sub supravegherea acestuia, iar audierile inculpatilor si ale martorilor s-au realizat de procuror, apare ca nefondata si nereala sustinerea instantei de fond ca urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent, in speta, ofiterul de politie judiciara.
Chiar daca acesta ar fi efectuat unele acte de urmarire penala, urmare delegarii date de catre procuror, la un moment dat aceste acte ar fi fost efectuate in numele procurorului, conform art. 10 alin. 4 din O.U.G. 43/2002.
Din acest punct de vedere, tribunalul a retinut ca recursul procurorului este fondat si a fost admis motivat de faptul ca urmarirea penala in cazul infractiunilor prev. de Lg. 78/2000 este de competenta proprie a procurorului, ca aceasta s-a realizat de procuror, asa cum s-a aratat mai sus, iar in ipoteza in care ar fi fost efectuata in parte, de ofiterii de politie, potrivit art. 10 alin. 4 din O.U.G. 43/2002, actele intocmite ar fi fost tot ale procurorului.
Asa fiind, premisa de la care a pornit instanta de fond este gresita, pe de o parte pentru faptul ca nu se bazeaza si inlatura nejustificat probele administrate de procuror in faza de urmarire penala, facand abstractie de ele si pe de alta parte, pentru ignorarea dispozitiilor derogatorii ale O.U.G. 43/2002, care constituie dispozitii speciale fata de dreptul comun.
Pentru aceste motive hotararea instantei de fond afost casata si trimisa in vederea continuarii judecatii cauzei la instante de fond.
In ceea ce priveste motivul de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, intrucat inculpatului Pascu Radu Vasile i-ar fi fost incalcat dreptul de aparare, tribunalul retine ca a fost gresit calificata de catre instanta de fond natura juridica a nulitatii, fiind considerata ca fiind o nulitate absoluta, desi este in discutie o nulitate relativa, nulitate care a fost tardiv invocata. Astfel, ca urmare a modificarii art. 172 din Lg. 356/2006 participarea aparatorului la efectuarea actelor de urmarire penala a fost stabilita si sanctionata cu nulitatea absoluta pentru urmatoarele situatii:
- ascultarea inculpatului  (art. 172 alin. 2 C.p.p.) ;
- aducerea la cunostinta a invinuirii  (art. 32 Constitutie)
- arestarea preventiva de catre judecator (art. 1491 alin. 5C.p.p.)
- prelungirea duratei arestarii preventive de catre instanta (art. 159 alin. 4 C.p.p.)
- prezentarea materialului de urmarire penala (art. 250 C.p.p.).
In doar aceste situatii este obligatorie participarea aparatorului conform art. 172 C.p.p. modificat, respectiv pentru „orice act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea”. La efectuarea celor cinci acte de urmarire penala invederate mai sus, prezenta aparatorului este obligatorie, iar in absenta avocatului, actul efectuat este lovit de nulitate absoluta.
Se poate observa ca din cele cinci acte de urmarire penala, doar primele doua si ultimul necesita imperativ prezenta aparatorului in cazul dedus judecatii (inculpatul P R V nefiind arestat preventiv) ori asa cum s-a aratat mai sus atat aducerea la cunostinta a invinuirii, cat si ascultarea inculpatului P R V si prezentarea materialului de urmarire penala s-au realizat in prezenta aparatorului ales.
Lipsa aparatorului ales la audierea unor martori poate atrage nulitatea relativa, daca desi a cerut nu a fost incunostintat conform art. 197 alin. 4 C.p.p., insa, aceasta nulitate a fost tardiv ridicata de aparator doar la instanta de fond, cata vreme cu prilejul prezentarii materialului de urmarire penala nici avocatul, nici inculpatul nu au invocat-o.
Astfel, Tribunalul a constatat ca nici acest temei al restituirii cauzei la procuror nu a subzistat De altfel, nici nu s-a invocat ce anume vatamare sau lezare a intereselor legitime ale inculpatului este prezenta si nici nu poate fi altfel inlaturata prin nechemarea aparatorului la audierea martorului si nici nu s-a probat ca s-ar fi plans la prim-procurorului parchetului D.N.A. pentru vatamarea adusa conform normelor procedurale. Instanta de fond, are posibilitatea cu prilejul cercetarii, sa audieze acel martor, sa dea posibilitatea inculpatului si avocatului sau sa-i adreseze intrebari, iar la momentul deliberarii poate sa-l inlature de la stabilirea starii de fapt pe martorul care nu a putut fi audiat in instanta.
In ceea ce priveste ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului P R V, in recursul declarat de inculpat, tribunalul a retinut ca fata de cuantumul prejudiciului pretins creat, hotararea instantei de fond de a mentine masura asiguratorie dispusa, a aparut ca fiind legala si temeinica.
Fata de toate cele aratate mai sus, s-a  admis recursul procurorului, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., s-a  casat hotararea si s-a  dispus continuarea judecatii si in temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. s-a  respins ca nefondat recursul declarat de catre inculpatul P R V .